delir

In Romania...

2012-02-05T00:44:00.005+02:00

Ce nu inteleg eu este urmatoarele:

1. Avem un internet.
2. Avem multi oameni care il folosesc.
3. Avem niste institutii care ne conduc tara.
4. Institutiile astea au semnat niste legi ca sa ne futa internetul.
5. Avem hackeri cu care ne laudam ca au spart retelele FBI si CIA.
6. Institutiile alea au niste site-uri si niste retele.
7. Avem niste oameni care protesteaza in strada.
8. Avem niste oameni care protesteaza in opozitie.
9. Avem niste oameni care pot sa hackuie institutiile alea de sa le zboare fulgii, ca sa vada ca vorbim serios si stim sa si muscam, nu numai sa o luam peste bot.
10. Nimic nu se intampla.

hell is not so bad when you really think about it

2012-01-28T14:33:00.002+02:00

cpu: Going to musterbate ca nu se mai poate
salahhe: god damn...
cpu: What
salahhe: it;s a sin
cpu: Si o sa orbesc
salahhe: nu nu
salahhe: doar o sa ajungi in iad
salahhe: si am auzit ca e naspa acolo
cpu: Si tu o sa apari pe acolo
cpu: Deci o sa fie ok, ne vom fute in continuare
salahhe: good point

Remember God.

2011-12-24T21:39:00.003+02:00

Whenever you are down, really down, when something horrible just happened to you, when you lost someone, when somebody you love is sick, dying, when it feels like there is no hope... when you remember the millions of children dying, when your son dies in battle... whenever you suffer, whenever you feel like killing yourself...
Remember.
Remember God.
Remember He could make it all go away.
But He choses not to.
Then lift your chin up and take stand. Solve your problem, cry your sadness out, brake something in pieces to deal with your anger.
Then go on with you life.
A little stronger than before.
And never remember God again.

kiddie fucking

2011-12-24T14:38:00.002+02:00

Stumbled upon some article about Internet censure. Installed some programs, do a little research. Conclusions:

find porn pictures with 13 year olds: relatively difficult
convince a 13 year old to come into your house: no problem

Censorship is bad. I'd rather have them fap to semi nude pictures than rape a kid.

Chris

2011-12-20T23:11:00.004+02:00

One of the four horsemen of the apocalypse died. Christopher Hitchins is no longer... alive? Oh but he so is in our thoughts. ...among us? He left such a mark that no one can deny that either.

His death made a lot of people happy. The religious are rubbing their hands thriving at the thought of him burning in hell. We, whose words have planted seeds in our minds... we are happy for the life he lived. For the wonderful gifts he gave us, for the doors he opened. We are happy to once again glimpse at death and have no fear. We are looking at our life and be happy for the way we are living it.

When I was younger I used to have a character in my life I called Chris. I liked him a lot and I defined him in writing or in imaginary conversations. When I met Hitchins I realized he was talking in Chris' voice, using his words and had the same ideas. Well, maybe not so much the same but filling the gaps in my memory an all, I knew who my Chris was. And ever since, knowing he was real, I feel so much less alone in my "weird way to see life" and so much stronger in my convictions and trust in what I am and how I feel. I am less afraid to speak my mind and not give in to "respecting" the sacred consecrated stupidity.

Four days before his death I decided to tell him all that. I was going to find out where I can write to him and just thank him for everything he did and everything he was. I didn't get the chance. I am not sorry, because I know he must have gotten this message from a lot of people. This is just a way to pay my respects.

And in a strange way, I feel a little sorry the Apocalypse didn't come so I can join the army of Satan and defeat the fucking asshole of Jehovah and his minions.
As long as I live, Chris will always be alive.

Dumnezeu se manifestă

2011-12-15T10:46:00.004+02:00

Acum câţiva ani buni, un sclav al dumnezeului creştin ortodox, parintele Tănase a luat o problemă inexistentă în mână şi s-a apucat să-i găseasca o rezolvare: a făcut un soi de orfelinat pentru copii ale căror mame fuseseră, în prealabil, convinse de respectivul să nu facă avort.

Aceşti copii, in număr de vo 350, sunt adunaţi de jigodie şi puşi in cârca comunităţii (evident, biserica are altă treabă cu banii adunaţi din impozitele pe care le plătim noi toţi).

Cautând in biblie, nu găgseşti pe niciunde vo interdicţie la avort, deşi se practica în antichitate de către popoarele civilizate. Însă, desigur, de atunci şi până acum, s-a găsit un deştept care a decis că nu mai e ok.

Dumnezeu s-a uitat la părintele Tănase şi i-a transmis un mesaj: le-a ars avortonilor magazia de alimente. Să vedem dacă mesajul şi ajunge la dobitoc şi se opreşte din oroarea pe care o practică. Dacă nu, să sperăm că Dumnezeu le va transmite un mesaj mai clar, gen Sodoma şi Gomora, şi scăpam de nemernic.

Amin, futu-vă în gură.

Mic ghid al omului important

2011-11-19T20:11:00.003+02:00

Băi, eu sunt fan Ted talks. Cine nu ştie ce e alea sa dea un sărci pe gugl, că merită. Şi, evident că fetişu meu e să ajung tocăriţă la Ted şi să vază lumea ce deşteaptă e eu şi uite ce mi-a fâlfâit mie mintea. Aşa că îmi fac discursuri pe care le ţin aerului cand sunt pe drum, să îmi mai trec de plictiseală şi de frig.

Na, azi fiind zi cu audienţă, bag eu:

Există oameni pe lumea asta care sunt puternici. Şi nimic nu e mai dulce, când ai putere, decât s-o foloseşti în folosul celor care au nevoi. Cei care au nevoi sunt din două categorii: cei care vizează să fie ajutaţi să nu mai aibă nevoi şi cei care visează să fie ajutaţi pur şi siplu. Io n-am nici atat cât să dau, nici n-am nevoi prea mari cât să fiu nevoită să cer. Nici timpul meu liber nu-l donez decât propriilor mele plăceri. Sunt într-o auree clasă de mijloc, nici prea prea nici foarte foarte, plutesc senina în ciorba mea călduţă. Naşterea şi moartea mea n-au ajutat şi nici dăunat universului sau măcar lumii, sau chiar micuţei mele lumi personale.
(fiţi atenţi că aici îmi pică o fisă)

Dar, până la urmă, cei care au influenţat lumea, ce-au făcut? Invenţii, războaie... vax. Există, mai exact au existat, doi oameni care au influenţat radical şi total istoria omenirii. O femeie, denumită, romantic, Eva. Mama noastră, a tuturor, al cărei adn îl împărţim cu toţii. TOŢI oamenii existenţi astăzi pe pămât! Şi un bărbat, denumit Adam, care a trăit 11.000 de ani mai târziu după Eva, al cărei adn îl avem toţi. Nu cred că există alţi oameni, din câţi cunoaştem astăzi, care să fi avut o influenţă mai mare asupra fiecăruia dintre noi, asupra istoriei globului, asupra tuturor oamenilor de pe toate continentele, din fiecare ţară, oraş, sat, trib, whatever, decât aceşti părinţi comuni pe care îi avem cu toţii.

Şi singurul lucru pe care ei l-au făcut pentru asta a fost să se fută. Cel mai important lucru din toată viaţa lor a fost... fututul. Cel mai important lucru din viaţa noastră, cel care ne defineşte la nivelul cel mai de bază, este fututul acestor doi oameni. Mai mult, fututul este sursa însăşi a vieţii noastre. Cred că nimeni nu poate spune că ar fi putut exista fără futut. Mă rog, poate vo clonă, dacă are chef să facă pe deşteapta. Însă cel mai important lucru pe lume, cel care ne defineşte ca specie, ca supravieţuire, ca element de bază şi absolut necesar în vieţile noastre este fututul.

(Aici îmi mai pică o fisă)

Ştiam eu! Ştiam undeva, înăuntrul meu, deşi sunt un parazit, un zero, un neutru din punct de vedere al activităţii mele de zi cu zi, deşi n-am ridicat niciodată un deget pentru sau împotriva cuiva, că eu contez, că ceva fac bine. Fuck bine! Ceea ce vă urez şi dumneavoastră.

P.S. Nu mă pot abţine să nu mă gândesc că instituţia care are cea mai mare influenţă asupra omenirii în ziua de azi, ca număr de persoane şi ca nivel de influenţă, adică la cel mai mic şi intim nivel, este religia. Şi care e lucrul contra căruia luptă majoritatea lor: tocmai futaiul. Păi să nu îi bagi în pizda mamii lor de idioţi?

Castravetele Montan

2011-11-02T07:54:00.002+02:00

Primesc, pe lângă obișnuitele cârnațuri eco, pe mail, un mesaj cu "uai ce nașpa e ăia de la gold corporeișăn că uite că plătesc televiziunile ca sa le facă publicitate pozitivă, vezi că pe tine te interesează". Evident, rahaturile astea, nici dacă ar fi adevărate nu ar interesa pe nimeni. Pentru că ne doare în cur. Că dacă nu ne-ar durea fix acolo ne-am pune întrebarea: da pe tine cine pula mea te plătește să scrii căcaturile astea? Dacă sunt clauze secrete de unde știi tu, mă? Și de ce nu ne spui și nouă de unde știi, că poate te credem. Dacă ne și dai ceva dovadă.

Mă, eu îmi bag toate organele genitale de care dispun în ăștia cu Ridichea Montană a lor. M-am săturat. Salvați Roșia Montană. Ce sulă să salvezi acolo, mă? Ce mai e de salvat? Iarba sau ce? După ce vin ăia și le oferă țăranilor să le mute casele întregi cu toate gunoaiele de prin ele pe ălălalt munte, plus vestigiile istorice, adică 3 gropi, și le mai dau și bani cât n-a văzut neamu lor cu vestigii cu tot de la Burebista, vin niște puleți și spun că nu.

Io nu zic că aurul ăla n-ar fi bine să îl dăm ăstora care să bage banii în buzunaru lu Băse, pe care cine pizda mamii lui l-a votat să mă pupe la dorsală, io nu zic că n-ar fi nașpa cu cianurile alea și așa. Ce zic eu e că Conopida Montană n-are nici o mânecă cu treaba asta. Ăia e bine mersi. Mai puțin că sunt folosiți de unii ca paravan pentru a atrage simpatie. Vai săracii oameni și săracele vestigii! Ce să zic. Parcă sunt amerindieni în rezervație ăia și ar trebui cuiva să i se flendure că de bogați ce ajung o sa li se fîlfîie de vestigii și tradiție și istoria pe care oricum n-o cunosc.

Da parcă nu dă bine să faci campanie cu: nu-i lăsați să exploateze aurul că ne iau procent. Și mai bine stă acolo nefolosit că poate ne cumpărăm noi odata scule să îl exploatăm, care o să ne coste dublu cât procentul pe care îl dăm acum ăstora. Dar decat să profite Băse și canadienii mai bine să nu profite nimeni.

Sună așa, un pic.. nu știu cum.

La R

2011-08-31T10:09:00.002+02:00

Citesc acum cartea lui Peter Sianni Davies despre Revoluţia din decembrie 1989 din Romania. Excelentă carte, recomand şi etc-uri. Nu mă lansez în comentarii literare că nu mă pricep.

Ceea ce m-am trezit întrebându-mă azi dimineaţă, în tramvai, după ce am terminat partea de câţi au participat, de unde şi ce au făcut ăia care n-au participat, a fost, uitându-mă la oamenii de pe stradă, "ăsta ce o fi făcut la revoluţie?".

Inevitabil, am ajuns la întrebarea personală: eu ce aş fi făcut? Şi aici este o bubă. Pentru că sincer, habar n-am. Mama era în Timişoara la Revoluţie. În afară de a vizualiza evenimentele, n-a simţit vreo nevoie de a participa la ele. Tata, cu mine, era la Felix, în cantonament. După discursul lui Ceuşescu, a doua zi, în faţa hotelului se strânseseră oameni care se uitau la televizor şi strigau chestii. Tata m-a luat de mână şi ne-am băgat şi noi să trigăm chestii. Bine, mai mult el, că eu nu prea compilam. Aveam 9 ani. Îmi place să cred că ar fi făcut la fel şi dacă era la Timişoara. Însă n-o să ştiu niciodată cu siguranţă.

Dar eu, eu ce aş fi făcut? Îmi place să cred că aş fi făcut ca tata. Dar n-o să ştiu niciodată cu siguranţă. Şi această incertitudine doare.

Liberte, egalite, fraternite

2011-08-28T00:35:00.003+02:00

E ok să fi liber. Deşi majoritatea oamenilor preferă să nu fie. Deşi e a dracu' de mişto să fi liber, e şi al dracu de greu. Da merita. Zic io. Da e mai simplu sa fii oaie. Ştiu, că şi eu sunt. Din comoditate.

Problema e că nu ezistă egalitate. Adica ezistă premiza, da al mai tare e mai egal decat al mai slab. Legea lu jungla. Între oi e alfel. Unii e mai cu moţ. Adica, de ezemplu, handicapaţii nu e egali cu noi, lor li se dau chestii în plus. Pai da, zice unii, normal că li se dă, că au chestii în minus de la natură, şi ca să fie egali le mai dăm noi în plus, să compenseze. După legea lu jungla, daca nu se descurcau, mureau. Aşa, ar trebui să le dăm în plus şi la ăia proşti, ca n-au de la natură. Oricum ai lua-o, nu e egalite. Nici la jungla, nici la turma.

Ce pizda măsii e fraternite?

lumea in care traim

2011-07-09T19:29:00.003+02:00

Atunci cand raţiunii i se cântă nani nani si adorme ca un copil ascultator ce e, se nasc dumnezei, conspiratii internationale, invazii extraterestre si o gramada de astfel de monştri, mai mult sau mai puţin sacri.

Încerc să înţeleg de ce atunci cand cineva, care crede cu pasiune în ceva, este pus în faţa întrebării "ce te face să crezi asta", rămâne perplex. Apoi arunca, cu superioritate, expresia, clasică: "trebuie să fi naiv să crezi că tu ai vreo putere" în diverse forme. Incapabili de a justifica ceea ce cred, recurg apoi la pasiune pentru a convinge.

Ca un om care s-a convertit la idei doar pentru a se deconverti de la ele, pot să înţeleg puterea de seducţie pe care o au ideile de acest gen, nevoia pe care o avem de a crede în ceva ineteresant. Ca un om care a învăţat să contemple realitatea, încercând să găsesca ceea ce voi numi, în cinstea Cătălinei, "lumina", pot să înţeleg puterea de a te autoiluziona.

În ochii mei, lumea e simplă în general. Şi complexă în aspectele ei particulare. E genul de lucru care îţi poate oferi tot ceea ce vrei şi ai puterea să obţi.

Voinţa şi puterea sunt însă lucruri care cer timp şi efort. Omul este o fiinţă extrem de pofticioasă, în general, şi îşi doreşte cam tot ce vede cu ochii. În acelaşi timp, este o fiinţă comodă şi laşă. Între aceste două părţi opuse, se dă o luptă pe care niciuna nu o câştigă, până la urmă.

Unii oameni decid, la un moment dat în viaţa lor, să îşi ia destinul în mână şi să investească timp şi efort pentru a obţine lucrurile pe care le doresc. Alţii, însă, preferă să practice sportul naţional al României: văitatul.

Sunt înconjurată de oameni care se vaită cu regularitate că lucrurile pe care şi le doresc nu le aparţin. aceeaşi oameni privesc în jur şi, observând că există unii oameni care obţin aceste lucruri, se simt frustraţi şi nedreptăţiţi. Aceşti oameni, de fapt, aleg să fie frustraţi şi nedreptăţiţi, săraci sau pur si simplu nemulţumiţi. Şi asta, din simplă comoditate, pentru că e mult mai comod să tânjeşti, decât să lucrezi.

Unul din oamenii care aleg conştient comoditatea versus bani, iubire sau putere, sunt eu. De aceea, m-am lăsat de văitat, de invidiat şi de aruncat matza în curtea vecinilor. Îmi asum alegerea, o susţin, o apăr, nici nu ma mandresc cu ea dar nici ruşine nu mi-e. În general, mi-e bine.

Ei bine, deci revenind la raţiune şi la nani-nani, viaţa mea în general nu e romantică de loc. Nu e o viaţă de erou de filme sau romane, nu e interesantă, palpitantă sau deosebită în vre-un fel. Pentru mine, nu e o problemă. Însă, pentru alţii, este. Pentru că viaţa majorităţii este la fel ca a mea, lipsită de mari evenimente, chestii interesante, vile, lucruri frumoase, dragoste epocală şi alte etc-uri împachetate frumos şi servite la televizor sau prin diverse canale, acestei majorităţi banale şi neinteresante.

Şi atunci viaţa mea banală şi neintersantă, plină de frustrări şi vase nespălate, devine o problemă. N-o mai vreau, vreau şi eu ce văd cu ochii la altu în farfurie. Da eu n-am. De ce n-am? Păi, dacă stau să analizez bine problema, n-am pentru că nu îmi mişc curul din fotoliu să fac ceva în privinţa asta. Păi asta nu e bine, pentru că atunci înseamnă că eu am o problemă. Înseamnă că eu port vina propriei ratări.

Clar, nasol. Şi atunci, intervine curtea vecinului în care pot arunca mâţa. Dumnezeu, ghinionul, extraterestii, masonii, indiferent ce carte alegi, e ok. Pentru că dacă pariezi pe una din cărţile astea, câştigi. Penztru că te-ai absolvit de responsabilitate. Tu nu mai ai puterea. Nu mai are sens să îţi mişti curul din fotoliu, pentru că oricum n-o să reuşeşti. Pentru că exită ceva acolo sus care îţi controlează ţie destinul.

Şi gata, te-ai scăpat de toate problemele. Poţi visa în continuare la caii tăi verzi pe pereţi sau pe oiunde, poţi să îi urăşti în continuare pe ăia răi şi să te consolezi că puterea aia supra o să încline într-o zi balanţa şi în favoarea ta. Curul tău poate să zacă liniştit în fotoliu, în acelaşi fotoliu în care dorm raţiunea şi conştiinţa ta. Poţi să te văicăreşti că uite curvele şi hoţii au bani şi tu n-ai că eşti cinstit. Şi că uite lume ace s-a înrăit, şi nimănui nu îi pasă decât de sine şi de cum să facă bani.

Între timp, unii pun mana şi îşi fac un rost, îşi fac o casă, călătoresc, citesc, se bucură de viaţă. Alţii pun mâna şi încearcă să mişte ceva, să măture o stradă, să planteze o floare, să facă un proiect pentru benzi de biciclete pe şosele, mă rog, ce îi doare pe ei.

Fiecare dintre noi trăieşte într-o altă lume. Unii trăiesc într-o lume urâtă, plină de conspiraţii şi orori, unii trăiesc într-un purgatoriu de unde se pot lansa catre rai. Unii trăiesc într-o lume pe care înceracă să o facă mai bună, şi reuşesc. Eu trăiesc într-o lume simplă, în general, şi complicată în aspectele sale particulare, în care fiecare om este ceea ce alege să fie şi destinul este în mâna fiecăruia.

I might be wrong, but I don't think so. (Adrian Monk)

Jesus is great....

2011-06-30T07:48:00.003+02:00

Click for more.

De ce vreau să mor de cancer pulmonar

2011-06-25T23:30:00.003+02:00

Ca fumător (înrăit și convins, deși fumez un pachet, maxim două pe săptămână) mi se întâmplă să aud sfaturi crăpând de bunăvoință de genul „lasă-te de fumat, vrei să faci cancer pulmonar?”. De obicei îmi dau ochii peste cap și tac. În definitiv, cât de imbecil trebuie să fi să dai genul ăsta de replici? În ce scop, adică? Să pari cu 5 minute mai deștep și mai informat? Adică ce, eu nu știu că fumatul favorizează apariția cancerului pulmonar? Există vre-un gard pe care să nu scrie prostia asta? Prostie pentru că formularea este voit incorectă. Corect ar fi „un regim de viață în care trebuie să renunți la 90 la sută din chestiile care îți plac, printre care și fumatul (în cazul în care îți place) poate reduce riscul apariției cancerului pulmonar, dar nu e sigur că nu îl faci oricum, dacă ești predispus”. Da, pentru că 400.000 de fumători mor de cancer pulmonar în fiecare an. Și 300.000 de nefumători din aceeași cauză. Dar partea a doua de obicei nu se menționează. (sursa cifrelor: propriul cur; mi-e lene să le caut pe alea ezacte)

Ei, astăzi mi s-a pus întrebarea asta tâmpită. Cam la jumate de oră după ce, aceeași pesroană mi-a servit, ca replică la „unde dracu e chestia aia” următoarea enormitate: „Cum vorbești cu dracu? Ești olteancă? Spune ”. Când mi s-a pus întrebarea tâmpită, am răspuns dintr-un reflex copilăresc de a demonstra cât mă agasează replica un „da” menit să agaseze. Și atunci mi-a picat fisa. Da, vreau să fac cancer pulmonar. Și chiar vreau să mor de cancer pulmonar.

Discleimăr: Nu am fetișuri cu spitale, nu am tendinte de autodistrugere și nu am vreo dorință specială de a muri.

În primul rând, din categoria cancerelor, cancerul pulmonar nu e deloc printre cele mai urâte. Cum ar fi, de exemplu, cancerul mamar, cînd tre să îți tai țâțele ca să trăiești. Sau cancerul de piele. Cum pizda măsii se tratează așa ceva? Sau cancerul cerebral - bănuiesc că asta sunt, de fapt, tumorile. Tumorile alea care, și când sunt benigne, pot să îți dea tot felul de simptome care de care mai drăguțe: halucinații, migrene, paralizie, parțială sau totală, orbire, surzenie, etc etc.

În al doilea rând, în secolul 21, cancerul nu mai e balaurul cu țâșpe capete. E o boală pentru care există tratament. E adevărat, neplăcut, dar nu e musai să mori. Mai ales dacă ești ca mine și te cauți de diverse chestii pe la medici o dată pe an, analize & shit, pentru că dacă e să ai o boală asimptomatică, e mai bine să o descoperi pe la început decât la primele simptome, când deja e în fază terminală. În plus, dacă e să citești articolele de specialitate, mărturii și declarații, marea majoritate a pacienților de cancer vindecați privesc asta ca pe o experiență care le-a schimbat total viziunea asupra lumii, la modul pozitiv, și apreciză altfel această ciudată stare de conștiință pe care o avem pentru un timp atât de scurt: viața. He he, nu, nu cred în zâna măseluțelor, doar sunt o optimistă și sunt convinsă că pentru mine ar fi o experiență pozitivă (evident, după ce am trecut prin toate căcaturile, și oribilitațile sunt la nivel de amintire).

În al treile rând, dacă nu mor de cancer, care ar fi alternativele? Las la o parte miile de boli care te ucid lent și dureros pe care am șanse relativ mici să le fac. Mă gândesc doar la cele care sunt cele mai probabile.

- Alzheimer. Boală genetică. Cunosc cel puțin două cazuri în familia mea, tatăl tatălui meu și mătușa (biologică, mama adoptivă) mamei mele. Bunica mea a dus-o ani de zile, incapabilă să facă cele mai de bază lucruri, cum ar fi de exemplu să se spele zilnic. Incidental, legile din România nu ne-au permis internarea ei într-o instituție de specialitate iar accesele de violență și comportamentul în general, au obligat-o pe mama să o lase singură într-un apartament. Și-a petrecut ultimii ani din viață în frică, confuzie, uitare și rare momente de luciditate în care conștiința propriei situații probabil o făceau să simtă o disperare și o tristețe pe care mi-e greu să le imaginez. Pe bunicul nu l-am văzut în starea aceea. Însă mi s-a povestit că era regulat adus acasă de oamenii din cartier, din plimbări în care ieșea cum nimerea, de exemplu iarna desculț, în pijamale, căcat pe el și alte ipostaze de gen. Tata mai era chemat de vecini atunci cand se simțea gazul lăsat deschis și el refuza să deschidă ușa. Asta, pe scurt. Lista ororilor poate continua în ambele cazuri.
- Diabet. Mama tatălui meu. Ajuns în ultimă fază, dependență de insulină, regim alimentar auschvitzian, diabetul zaharat nu se oprește aici. Bunica mea a suferit de frig datorat circulației proaste a sângelui, dificultăți la mișcare, obezitate, cataractă, orbire parțială pînă la peste 90%, cangrenă datorată circulației periferice deficitare (pe care, fiind oarbă, n-a văzut-o și n-a simțit-o pentră că simțul ei tactil nu funcționa cum trebuie). A murit cu ambele picioare amputate, un trunchi ciopârțit și putred.
- Accident rutier. Fac parte dintr-o categorie cu risc foarte mare de moarte în urma accidentelor ușoare. Doi tineri pe motocicletă au murit din cauza dezechilibrului: pe șosea o pasăre a intrat în pasager. O dacie în depășire a lovit un altul. Descarcerarea a durat 3 ore, după aceste chinuri, a murit în ambulață. Șoferul daciei n-a avut nimic. Unul a intrat într-un tir care a frânat brusc. De multe ori, moartea survine după o perioadă de agonie, de dureri și senzații, mă gândesc, din cele mai groaznice. Să fiu întinsă pe șosea, să nu văd decât șoseaua din cască, să nu îmi simt picioarele și să urlu că vreau să mor, numai ca să nu trăiesc într-un scaun cu rotile, apoi să urlu că vreau să trăiesc, oricum, pentru că mi-e groază de moarte și am atâtea lucruri pe care nu le-am făcut, apoi să nu mai pot nici să urlu, nici să văd, nici să aud, doar să simt frică și confuzie pentru că nu știu ce se întâmplă cu mine și să mor fără să știu niciodată. Mi-e frică de asta de fiecare dată când urc în șa. Dar refuz să îmi iau mașină. Așa cum refuz să mă las de fumat.
- SIDA. Sistem imunitar nimicit. Asemănătoare cu cancerul, doar că de asta mori sigur. Neplăcut. Lent, dureros, chinuitor.

Atunci când mă gândesc doar la aceste opțiuni, cancerul pulmonar devine o boală ușoară. Dacă aș avea de ales, aș alege cancerul. Pentru că aș avea șanse să trăiesc, probabil mari pentru că l-aș descoperi la timp. Poate. Și dacă ar fi să mor, tot de cancer pulmonar aș alege. Aș putea să plec undeva, unde să pot iubi, într-o cabană de munte pe Retezat sau poate altundeva. Aș avea timp să îmi iau adio, să spun ce am de spus cui am de spus ceva. Aș avea nevoie doar de morfină, și probabil de nițică inspirație. Deși, la dracu, în situații din astea, cine n-ar avea inspirație. Aș sta în fața focului și aș scrie cât pot. Aș scrie tot și încă pe deasupra. Prietenii mei ar fi nevoiți să vină să mă vadă și probabil că aș avea în fiecare week-end câte un party. Probabil aș trăi murind cât n-am trăit trăind până atunci. Și aș iubi toți bărbații și toate femeile pe care i-aș întâlni. Și aș face dragoste în loc de sex. Și m-aș bucura de orice nor și orice frunză, și orice gând. La dracu, parca am deja un început de cancer pulmonar, doar că nu mă pot bucura de el cum trebuie că mai am și servici și prea puțini bani. Ce de căcat e viitorul, dacă o iei așa... În lipsa lui, câte aș putea...

La dracu, de asta vreau să mor de cancer pulmonar.

Sau... aș putea să mă las. De țigări. De alcool. De dulciuri, de carbohidrați și de carne. De sex. De motor. De umblat în frig cu capul gol. De dansat în zăpadă în picioarele goale. De mâncat fructe nespălate. De pisică. De ros pixul. De ieșit din casă. De făcut duș. De protestat. De orice risc. De tot ce ar putea să mă rănescă. De tot ce ar putea să mă facă să simt că sunt vie. Să mor mâine și să-mi las un stârv prea sănătos să vegeteze în urma mea.

Mă scuzați, mă duc să fumez o țigară. Și pe urmă încă una. Și încă una. Și pe urmă...

Sclavi

2011-05-25T08:58:00.002+02:00

Îi văd când mă opresc la trecerile de pietoni: privesc masinile şi măresc pasul într-o fugă caraghioasă. Nu le e atât frică, cât ruşine. Pentru că ei ştiu că sunt inferiori oricărui om care conduce o maşină. Pentru că aşa au fost învăţaţi şi aşa vor învăţa pe alţii. Fug, pentru că înăuntrul lor înţeleg că trecerea aceea este, nu un drept, ci un privilegiu pe care îl pot pierde dacă devin prea obraznici, prea deranjenţi. Le e frică, pentru că în sinea lor, este implementată profund conştiinţa că orice stăpân din spatele volanului îşi poate pierde răbdarea şi îi poate călca, pentru că stăpânii au acest drept de viaţă şi de moarte asupra lor.

Sunt în autobuze şi tramvaie, îndurând frig, putori, înghesuială, mojicii, mizerie, transpirînd şi împuţindu-se la rândul lor, înghiţind atâtea încât devin indiferenţi la orice suferinţă care nu le aparţine. Aruncă reflex cate un leu cerşetorilor cu cristoşi pe buze, nu din milă, ci pentru a mulţumi stăpânii din biserici. Se duc pe plantaţii, unde sunt exploataţi şi umiliţi de către stăpânii şefi, minţiţi că acei bani pentru care muncesc nu sunt un drept, ci un privilegiu, că ceea ce fac ei e un fel de cerşetorie, că dacă îndrăznesc să ceară mai mult vor fi aruncaţi în stradă, de unde nu-i va mai lua nimeni să le ofere o slujbă, sau oricum vor nimeri mai prost decât sunt acum, că ăşi vor piered şi puţinul pe care îl au. Vin din cutii mizerabile şi meschine pline de nevoi, de frustrări, de certuri, bătăi, de nefericire, de ură.

Sunt convinşi că banii le pot cumpăra libertatea şi încearcă să îi obţină în singurul fel în care cred că pot fi obţinuţi: furând. Dacă reuşesc să obţină mai mult decât au nevoie pentru a-şi asigura minimul de supravieţuire, folosesc surplusul pentru a imita opulenţa. Atât de departe de lumea celor bogaţi, le este imposibil să înţeleagă modul ei de funcţionare. Imită doar ceea ce pot vedea de la distanţă: zidul sclipicios al celor îmbogăţiţi peste noapte, pentru care maşinile, casele, telefoanele cat mai mari, mai sclipitoare, mai aurite si mai pline de bucăţele de plastic denumite pompos "cristale zvarovski" însumeayă valoarea lor umană. Renunţă la propria personalitate, de multe ori deja pierdută, la propria demnitate umană, la masa de prânz, pentru a fi cât mai aproape de imaginea la care acced. Ei ştiu că banii pot cumpăra orice, chiar şi suflete, pentru că şi sufletul lor este de vânzare pe piaţă.

Sunt în fiecare duminică în biserici, construcţii întunecoase şi umede ca pivniţele care ţineau loc de camere de tortură medievale. Se închină la pereţii mânjiţi cu aur, strat atăt de subţire încât poţi vedea prin el stratul cenuşiu al mucavalei desedubt, la statui de ghips, învelite în culori ce se cojesc grotesc. Se închină la stăpânii lor, cei care le spun cum ar trebui să îşi ducă viaţa, care le spun că ar trebui să se simtă vinovaţi pentru că sunt oameni, care îi învaţă că banii pot cumpăra iertarea. Că supunerea le poate cumpăra iertarea. Stăpânii care îi ţin legaţi în lanţurile neputinţei şi lipsei de informare, cei care îi conving că soarta lor e să înghită şi să se supună unui lung ţir de stăpâni nesătui, dintre care cel mai nesătul şi mai puternic e un dumnezeu. Că acest dumnezeu vrea tot timpul ceva de la ei, că îi vrea robi, că în mâinile lui stă soarta lor, fericirea lor, singura lor şansă de scăpare, de răzbunare, singura lor speranţă.

Minţiţi, bătuţi, îngenunchiaţi, înfomataţi şi dispăeraţi, sclavii mint, bat, înşeală, îngenunchează pe alţii atunci când au ocazia. Trăiesc o viaţă chinuită, inacapabili de a-şi depăşi condiţia, producători de copii de sclavi, educaţi pentru a fi sclavi al rândul lor. Apoi mor. Şi existenţa lor se încheie. Şi ei dispar, fără a fi niciodată nimic altceva decat nişte sclavi. Nişte oameni cu potenţialul de a fi orice, de a fi fericiţi, de a căuta, de a găsi, de a descoperi, de a învăţa, de a crea, retezaţi, modificaţi, călcaţi, supuşi. Sclavi.

cum iesim din criza

2010-10-06T13:15:00.003+02:00

Cand a venit criza economica in Romania a fost mare sarbatoare. Politicienii s-au intrecut in a o primi cu covorul rosu, cu paine, cu sare, cu femei frumoase, traditional. De atunci n-a mai plecat, si politicienii nostrii inca se mai intrec in a-i face sederea cat mai placuta. Iar ea ii rasplateste cu ocazii de a-si implanta mainile in buzunarele oamenilor pana la umar. Ce mai, e o simbioza frumoasa, mai putin pentru noi restul, care privim de pe margine mimand neputinta.

Si asa, desi orice om cu oarecare studii de economie stie ca e la mintea cocosului ca in timp de criza sa se scada birurile, la noi cresc pe zi ce trece. Impozitul a crescut, TVA-ul a crescut, salariile la bugetari s-au redus, sporurile s-au evaporat si ele, pensia a scapat ca prin urechile acului aproape neatinsa.

Pe langa politicieni, mai exista o singura institutie care o duce ca pe roze. O cunoasteti, e falnica, mareata, o platim vrem nu vrem. Singura institutie in care, pe vreme de criza, se investesc bani, multi bani, si nu i se cere absolut nimic in schimb. Nici taxe, nici impozite. Desi este finantata atata de catre stat cat si din donatii, percepe taxe usturatoare pentru orice mic serviciu prestat, onorarii obligatorii si nenegociabile, asa cum stie orice meltean care a avut de- face cu biserica.

Un mic calcul gregar: numarul de biserici din cele 12 culte recunoscute de statul roman, taxa pe serviciu religios, numarul de servicii religioase dintr-o luna, impozitul pe lacas de cult/casa parohiala. Impozitarea si taxarea lor (la fel ca orice alt serviciu subventinat de stat, educatie, medicina, etc) ar insemna practic ca Romania ar iesi din criza economica cel tarziu martie 2011. Cu surle si trambite, cu achitat de imprumuturi FNI, cu...

Eu vreau sa ies din criza. Daca mai vrea cineva, poate sa isi declare intentia aici semnand o scrisoare deschisa catre preaiubitul nostru conducator si shleahta lui, evident daca sunteti de acord cu continutul scrisorii.

Da, stiu ca suntem putini, stiu ca semnaturile astea nu conteaza de fapt, stiu ca gestul e unul gratuit. dar cand traiesti sub semnul lui "poate", in tara lui "las ca merge si asa", chiar si gesturile gratuite capata semnificatie.

Daca v-a placut, mai dati si altora.

Si-nc-o data lincu: www.asur.ro

Jesus use me

2010-10-03T22:23:00.004+02:00

Because only Jesus would. For anything you might think of.

sursa: http://www.alleewillis.com/blog/tag/cheesy-lp/

Eu si fratele meu

2010-10-03T02:15:00.003+02:00

Eu si fratele meu suntem niste oameni frumosi. Dacă pe lumea asta există oameni care trăiesc din inerţie, pentru care frumosul e dictat de reclamele de la televizor şi revistele colorate, noi nu suntem din această categorie. Undeva în genele noastre am primit o moştenire ciudată şi frumoasă, ceva ce se regaseşte uneori în familie, fragmentar. Am avunt cumva noroc să primim această moştenire. Amândoi avem o inteligenţă peste medie, sensibilitate peste medie şi simţ artistic. Şi acea pornire sufletească de a face ca oamenii din jurul nostru să devină mai buni. Chestie care ne şi reuşeşte.

Paradoxal, pe noi nu ne-au iubit părinţii. Ba da, ne-au iubit la început când facerea nostră se încadra în tabloul de familie. Apoi tabloul s-a schimbat şi noi n-am mai avut loc în el, deşi ne încăpăţânam să fim acolo. Tatei i-a fost cel mai uşor, ne-a abandonat pur şi simplu. Mama l-a invidiat mereu pentru asta. Şi l-a urât pentru asta. Mama s-a trezit cu noi pe cap, în imposibilitatea de a ne abandona. I-am stat amândoi ca nişte obstacole în calea noului tablou de familie. Şi n-a ezitat să ne facă să simţim asta cu fiecare ocazie.

Mama n-a făcut niociodată vre-un sacrificiu pentru noi. A fost însă nevoită să facă sacrificii din cauza noastră. N-a simţit niciodată fericirea de a face un sacrificiu personal pentru ca noi să fim fericiţi. Pentru mama, fericirea copiilor ei nu a contat niciodată. Fericirea ei a fost întotdeauna în exteriorul acelei familii netradiţionale de o mama şi doi copii, familie pe care nu şi-a dorit-o, nu a acceptat-o şi nu şi-a asumat-o niciodată. Ne-a urât pentru asta. Şi nu a ascuns-o niciodată.

Uneori, mama ne spunea imbecilităţile clasice "pentru voi muncesc". Nici măcar nu cred că minciunile astea erau fabricate pentru noi, ci pentru ea însăşi. Mama avea cultul psihologului-reparator. Mă ducea la psihologi în speranţa că voi deveni ceva ce putea integra în viaţa ei, ceva normal. De fiecare dată când psihologii terminau evaluarea şi îi spuneau că trebuie să lucreze cu ea şi nu cu mine, mama făcea o criză de isterie. Se supăra foarte tare pentru că voia să audă doar că sunt eu copilul cu probleme şi că pot fi reparat. se minţea că îi manipulez, că sunt o fiinţă rea din fire şi că în ciuda firi mele malefice ea totuşi îmi oferă totul.

Pentru mama, "totul" se rezumă la bani. Pentru ea, acoperişul de deasupra capului şi pâinea zilnică reprezintă toate condiţiile pentru ca un copil să devină tot ceea ce şi-a dorit ea să devenim. Ne consideră rataţi pentru că dăruim mai mult decât obţinem. Pentru mama, în relaţiile interumane singura monedă validă este banul. Sistemul ei de valori este construit pe trepte în care cei mai de sus îi aduc cei mai mulţi bani. Noi nu suntem nici măcar pe ultima treaptă de jos, pentru că noi doar cheltuim. E convinsă că dacă am iubi-o, am face bani.

Tata în schimb, nu ne sună niciodată. Uneori îşi aminteşte de aniversarea mea şi mă sună. Pe fratele meu nu îl sună nicodată. Atunci când îl sun, îmi reproşează că nu l-am sunat de mult, deşi de fiecare dată îi amintesc că poate şi el face asta. Când ne întâlnim, se lamenteză mereu că nu a putut să ne ajute, deşi de fiecare dată când îi cer ajutorul se eschivează. Tata poate să se plângă că nu are bani chiar şi atunci când îi povestesc că există zile în care nu am ce mânca iar el cheltuie într-o lună mai mult decât am eu nevoie într-un an.

Părinţii mei au în comun sentimentul de vinovăţie pe care mi-l induc pentru greşeli care nu îmi aparţin şi pentru vini care sunt ale lor. Cumva cred că şi-ar dori să ne iubescă. Cu condiţia ca ...
Însă eu şi fratele meu suntem două fiinţe inteligente, foarte sensibile, care au nevoi şi sentimente şi dorinţe care sunt doar ale noastre şi care nu concid cu ale lor. Ne încăpăţânăm să fim de neiubit pentru părinţii noştrii. Şi ne încăpăţânăm să existăm încă în vieţile lor, deşi ei nu ne-au dorit decât pentru partea de viaţă care le-a fost comună.

Fratele meu este o persoană extraordinară. E un om care merită iubit. E un om pe care vreau cu disperare să îl cunosc şi să îl iubesc. Aşa cum e, cu calităţile şi defectele lui. Îl iubesc pe fratele meu şi totuşi între noi există o prăpastie, pentru că niciunul dintre noi nu ştim cum să îl iubim pe celălalt. Şi pentru că experienţa ne-a învăţat să ne fie teamă de asta. Mă consolez cu gândul că există pe lumea asta oameni care îl iubesc, ca pe mine, şi care îi sunt aproape. Poate că într-o zi voi învăţa să îmi iubesc fratele. Şi în ziua aia poate îmi voi recupera bruma de familie pe care părinţii noştrii ne-au luat-o atunci când şi-au pierdut-o pe a lor.

Acesta poate fi începutul unui roman. Autobiografic sau nu. Un roman pe care l-aş scrie dacă aş crede că ar ajuta în vre-un fel pe cineva. Mi-e însă teamă că în continuare vor fi copii care vor fi făcuţi doar penru a se încadra într-un tablou. Şi că, în continuare, aceste tablouri se vor schimba în ciuda existenţei lor. Mă tem că vor exista mereu copii abandonaţi, ca noi, care se vor încăpăţâna să existe şi să aibă nevoie de o dragoste care nu li se va oferi niciodată.

La rezistence

2010-09-23T11:12:00.003+03:00

Am aflat si eu acum (că aşa aflu eu, cu întârziere, că nu sunt la curent) că cică între Mircea Badea (sunt fan) şi Şerban Huidu (sunt fan) se există un fel de hârjoneală. Adică fiecare zice despre sine că e cu cinci minute mai deştept decât celălalt şi se discută aprins despre cine are mai mulţi fani înrăiţi. În acest context, fanii înrăiţi se intrec în a aduce invective cât mai originale adversarului pe blogul idolului lor.

Partea amuzantă e că şi unul şi celălalt macane la emisiuni ce înseamnă adulaţia în românia şi cum acesta e un prerogativ al prostimii. Ceea ce e perfect adevărat, a zis-o Yung acum multă vreme, s-a verificat, perfect just. De fapt, din coerenţa şi stilul gramatical (dar mai ales din mesajul transmis) al adulatorilor, atât de o parte cât şi de cealaltă, se vede clar nivelul IQ-ului.

În România 5 milioane de oameni au votat cu Băsescu în 2009. Aceiaşi oameni au rămas muţi de uimire când a redevenit Boc prim ministru în 2010. Aceiaşi oameni şi probabil mulţi alţii se uită la Otv cu o frecvenţă aiuritoare. Tot aceiaşi tâmpiţi l-au votat pe Iliescu de 2 ori. De ce ai vrea, ca om cu pretenţii de intelectual, să îţi atragi adulaţia unei mase cât mai mari de prostime? Înţeleg că un om politic este obligat să îşi atragă admiraţia prostimii pentru că prostimea este majoritară şi votul nu este condiţionat de IQ. Dar ca intelectual...

De fapt, ce statut au oamenii de media din ziua de azi? Clar nu de intelectuali. Badea, oricât de simpatic este, clar nu intră în categoria oamenilor culţi. La fel şi Huidu. Să nu mai vorbim de Ciutacu, care mă uimeşte de fiecare dată când îl văd cu cât de incult este. În imaginaţia mea, în utopia din creierii mei, jurnaliştii sunt oameni de cultură. În realitate ei nu sunt. Unii sunt simpatici. Unii nu. Însă prostimea, reuşind să se identifice cu ei, îi găsesc simpatici deşi nu găsesc multe motive să îi respecte.

De fapt ceea ce îmi sugerează mie acest meci dintre cei doi, este o luptă de cocoşi. Un concurs de atras prostime în galerie. Ei căcat, cât de greu e să atragi prostime? Chiar merită să faci efort pentru aşa ceva? Înţeleg că aşa se face banul, prin plimbarea prostimii cu trăsurica pe alaiurile mediatice dar chiar atâta foame există în ăştia doi încât nu se mai pot ridica peste nivelul ăsta?

Nu ei ne povestesc cum arde ţara? Se mai piaptănă mult? Dacă ar lăsa amândoi pretenţiile de deştepţi şi n-ar mai povesti cât de prost e celălalt, pentru că amândoi au dreptate, poate ar face dracu o chestie pozitivă în loc să se zburlească unul la altul lăudându-se cu mărimea coaielor.

exista...

2010-09-18T01:59:00.004+03:00

Există pe lumea asta lucruri care te fac să simţi că eşti. Există acele momente în care deschizi umbrela şi stai sub ea în mijlocul casei. Există momente în care regreţi că n-ai întins mâna ca să poţi să-l simţi pe celălalt. Doar ca apoi să te bucuri că n-ai făcut-o pentru că există lucruri la care nu vrei să renunţi. Cum ar fi dragostea. Acea dragoste care depăşeşte nivelul senzorial. Şi pe care vrei să o laşi acolo unde e, dintr-un crunt egoism. În definitiv, oare o atingere ar mai putea strica ceva ce n-a fost distrus de atingeri mult mai intime... totul e relativ. Eu nu mai sunt eu, el nu mai e el. Ce prostie îngrozitoare, să te îndrăgosteşti de ... sau nu e asta? În definitiv poţi să decizi definitiv cine ce iubeşte.. persoana reală sau imaginea de acum câţi ani de dinainte să îngropi toate lucrurile astea.

Există lucruri pe lumea asta care te fac să te simţi frumos. Să simţi că poţi cu adevărat să treci de toate lucrurile care contează pentru tine pentru că existp lucruri care contează mai mult. Şi care în definitiv sunt aceleaşi. Sau nu. Sau totul e o iluzie. Şi când lucrurile merg aşa cum voiai, de ce sentimentul de a te îngropa în braţele cuiva, de ce nevoia asta de a te duce în colţul tău ca să îţi aminteşti ca un tâmpit de nişte lucruri de care nici măcar nu erai sigur că se întâmplă. Apoi vechiile obsesii şi vechile frustrări. Să fii iubit pentru ceea ce eşti ca să îţi doreşti să fii iubit în alt fel pe care nu l-ai accepta niciodată, Căt de tâmpit poţi fi? Să ai ce îţi doreşti şi să nu te poţi desprinde de avatare tâmpite pentru că, să fim serioşi, le-ai puratat cândva masca şi nu din întâmplare...

Pentru că există mereu acea întrebare despre adevărul din spatele identităţii tale. Să fi pe Brokeback şi înapoi. Căcat. Să urlu, să strig... ce? Că iubesc sau că mi-e teamă? Sau că de fapt toate astea sunt tâmpenii şi că tu eşti un tâmpit care se lamentează doar pentru că şi-a amintit cum şi-a tăiat venele cândva şi de ce te-ai duce la pescuit şi ai pescui până ai tâmpi pentru că de fapt toate căcaturile nostalgice nu contează deşi sunt sursa dorinţei de pescui... si scrii chestii din astea pe blog pentru ca de fapt sentimentele tale îşi au originea în pizdă şi tu ai face orice să te minţi că nu e aşa.

Fuck you very much

2010-09-02T12:06:00.005+02:00

De ceva vreme pe bloagul meu se trezesc sa "comenteze" diversi cu link-uri la site-urile lor de cacat care nu intereseaza pe nimeni. Includ aceste manifestari in categoria trolling. De astazi site-ul meu oficializeaza

ZERO TROLLS TOLERANCE POLICY

In categoria trollilor includ urmatoarele comentarii:
Comentarii care:
- nu au legatura cu subiectul
- contin in subiect, mesaj sau alte particule link-uri catre site-uri de vanzari, propagnada, publicitate si/sau cu continut ilegal, imoral, inestetic, violent, rasist, nazist etc. etc.; deci, in general, site-uri care cer ceva si nu doar ofera.
- contin exprimari care, din punct de vedere gramatical, insulta limba romana. (just because I care)

Să nu aud proteste. My pussy-blog - my fucking rules!

hei funny

2010-08-21T11:42:00.007+02:00

I can so relate to that!

sursa: xkcd.com (thank you)

Dear Microsoft

2010-08-13T16:58:00.003+02:00

Din cand in cand am treaba pe un anume calculator. De fiecare data cand intru pe el, sare un butonas in coltul de jpos al ecranului care imi spune: "You may be a victim of software counterfeiting... bla bla".

Ei bine, as avea si eu o mica dorinta. Schimbati si voi textul in "You may be a beneficiary of software counterfeiting. Congratulations. You have a faulty and buggy product that doesn't work properly for FREE instead of having a faulty and buggy one and pay microsoft for it."

Sau pot sa schimb eu textul... nevermind ;).

Despre Bote şi culoarea albastră

2010-08-01T22:11:00.006+03:00

Despre Cătălin Botezatu ştiam doar ca e un gay care face ceva chiloţi urâţi. De curând am aflat mai multe amănunte, cum ar fi:
- că i se spune "Bote" deşi ăsta e un caz când porecla e mai de căcat decât numele original
- că există una Bianca care e fiică-sa sau fosta nevastă sau aşa ceva şi cu care face oarece scandal prin ziarele de specialitate
- că are o emisiune la teve
adică o cantitate destul de mare de informaţii pe care chiar nu doream să le îngurgitez. Irelevant, mi se întâmplă des.

Sâmbăta asta eram în vizită la mama. Mi se facuse rău şi eram mototolită pe un fotoliu încercând să îmi dau seama dacă vreau sau nu să îmi vărs maţele. Mama, la calculator, mă ignora complet ceea ce nu putea decât să mă facă fericită. La televizor era emisiunea lu ăsta, lu Bâtă, şi telecomanda era suficient de departe ca să n-o ajung fără să mă ridic. Aşa că încercam să mă concentrez la ea, poate poate uit de maţe.

Emisiunea ăstuia e ceva de genul 20 de gagici încercând să îl seducă pe măreţul Bote. Adică genul ăla de emisiune sponsorizată de moşulică ăsta în care îşi face reclamă la ce creează el, el crezând că e o mare chestie şi la care lumea se uită din două motive: 1. ca să râdă de proastele alea (şi au de cine) şi 2. ca să saliveze la cum se plimbă un moş cu barca pe marea Antaliei şi la alte chestii ce fac ăia acolo şi oamenii visează să facă şi ei în concedii.

Mă uitam, deşi habar nu aveam despre ce e vorba, cu siguranţa că ceea ce o să văd o să fie de un penibil cras. Şi a fost. Nu cred că e cazul să detaliez, că vedem porcării din astea televizate de suficiente ori ca să ştie toată lumea cât de banal de penibile pot fi. Însă a fost o fază. Una mare şi lată, la care am râs sincer şi curat, şi care cred că e chintesenţa mascaradei.

La finalul episodului, din fufele prezente se elimină una, cea care a făcut cel mai puţin frumos la nenea Bote. Nah şi fufele se îmbracă frumos şi vine nenea Bâtă şi le dă căte o floare la alea de au făcut frumos şi la aia cea mai proastă nu îi dă. Bon. Aşa. Deci vine finalul palpitant. Ajunge la ultimele două din care treia să aleagă una şi vine surprizu.

Zice nea Bâtă, în toată splendoarea lui de mascul machiat, epilat şi cu curul lubrifiat, că una din alea e îndrăgostită de altul şi că n-are ce căuta în haremul lui de wanna-be. Şi că el nu mai zice nimic din cauza demnităţii şi a clasei pe care le posedă (sic!). Aruncă teatral trandafirul fufei respective în apă şi se retrage "demn".

Nu pleacă bine moşul că apare un gagiu. Nu cine ştie ce frumuseţe, dar pe lângă babuinul care tocmai plecase, era Făt-Frumos. Plus că era cu vo 15 ani mai tânăr decât nea Bâtă, adică cam de vârsta madamei. Madama îi sare în braţe, aflăm că e regizorul emisiunii şi că l-au dat ăia afară din cauza madamei respective. În fine.

La vederea indolenţei, nea Bâtă uită că are clasă şi demnitate şi comentează totuşi, în ciuda laudei că n-o va face. Partea amuzantă este că, deşi aveam certituinea că e regizată toată treaba (ah, the irony), nea Bâtă era verde de indignare şi albastru de supărare (probabil că lui nu îi zisese nimeni că e regizată). Pentru că a existat o fufă care să nu fi picat în fund la vederea majestăţii sale şi care nu a rămas copleşită de prezenţa lui magnifică de fosilă bronzată. Citez din acest clasic în viaţă (deşi nu pentru multă vreme): "Cine nu poate ajunge la prăjitură se mulţumeşte cu firimiturile".

Ahhh! the lamenesss....

Murder, she wrote

2010-07-20T04:08:00.004+03:00

Mi s-a adus acum ceva vreme (scurtă) că cică a murit Mădălina Manole.
- Cine?
- Mădălina Manole.
- A?
- Aia de canta "Fată dragă nu fi tristă" când erai tu în şcoala primară.
- A, şi?
- Şi nimic, s-a sinucis.
- A. Atât?
- Da.
- Nah bine. Să fie sănătoasă.

Cam atât a durat şi în următoarele 3 secunde şi uitasem. Dar n-a durat mult minunata uitare. Pentru că mai deschid televizorul accidenta şi mă loveşte câte o ştire pe nepregătite. Aşa am aflat eu mai multe amănunte despre sinuciderea respectivei decât aveam chef să aflu. Am afla că încă mai cânta, că cică lucra la un album. LOL

Am aflat că, deşi nu avea niciun succes, ceea ce nu e de mirare pentru că deşi avea o voce faină, nu era nici pe departe o cântăreaţă de excepţie, continua să aibă ambiţii de a îşi scoate faima de la naftalină şi a o purta ca nou.

Am aflat şi că se chinuia de nuş câtă vree să tragă un plod pentru că evident nu aflase că există adopţii sau voia un copil care să îi moştenească geniul, deşi... dar să nu mă repet, şi tocma ce îl făcuse.

Şi că după o zi obişnuită, în pragul aniversării de... cât făcea? 50 sau asa ceva de ani, s-a sculat din patuţul conjugal, s-a dus pâş pâş în bucatrie şi a băut juma de kil de otravă.

R U fucking me? Really?

Chiar crede cineva tâmpenia asta? Nu ştiu eu cine ştie câtă psihologie dar ăsta nu e profilul unui sinucigaş. Ambiţioşii nu se sinucid. Ăia merg înainte dupa sute şi mii de eşecuri. Îşi iau energie şi hrană din fiecare lucruşor care merge ok. Plus copilul. Un succes ca ăsta ar fi energizat-o pe o perioadă îndelungată, başca fiecare zi în care te scalzi în ochii lui şi râde la tine de se îmseninează toată viaţa ta plus a vecinilor. Şi frate, lucra la un album. Era gata, să se lanseze, să chestii. Nu te sinucizi în momente din astea.

Plus. JUma de kil de otravă de şobolani? JUMA DE KIL? Adică două pahare mari de lichid din ăla cu gust oribil care îţi arde gura şi după prima înghiţitură ai nişte durei de stomac de te tăvăleşti urlând şi eşti prea preocupat să îţi verşi maţele de greaţă ca să mai apuci să mai bei? R U shitting me?

N-o cunosc pe tanti asta, nu ştiu ce o fi fost în capul ei, dar e puţin posibil să fi fost debilă mental. E şi mai improbabil să fi scris pe telefon mesajul de adio. Pe ăla îl scrii pe foaie. Cu mâna. E o chestie psihologică. Cel mult pe calculator. Pe telefon e mult prea meschin ca să fie plauzibil, mult prea mic pentru acest om şi acest gest. Şi, serios, "vă pupic"? De la cineva atât de încărcat emoţional? Trebuie să fi complet aiurea să crezi că cineva care are curajul de a privi moartea în faţă (şi e nevoie de curaj cu nemiluita) nu va dori să transmită grandoarea acestui sentiment. orice sentiment ar fi. Chiar calm. Chiar seninătate. Asigurat e unul puternic. Pe care simţi nevoia să îl transmiţi, să îl comunic, să îl laşi în urmă.

Nu, tată. Eu zic că şansele de a fi părăsit pământul cu puţin ajutor exterior sunt pe la 95 la sută. Dacă astea sunt datele problemei şi madam Manole s-a sinucis, eu mă rad în cap şi mă fac popă. Însă pariez pe cartea drepturilor de autor pentru un album de muzică nici strălucită nici proastă, care o să aibă un succes, altfel de neînchipuit, după sinuciderea protagonistei.

Sau am văzut prea multe filme americane?

Mamă ce post de căcat! Who the fuck cares...

Nunta de cauciuc

2010-07-09T02:41:00.004+03:00

Pentru prima oara în viaţă (mă rog, de când am trecut de pubertate) am participat la o nuntă. Din fericire am evitat bairamul de după şi participarea la trocul mai mult sau mai puţin tacit de banicare se face cu acestă ocazie. Însă am participat, mă rog, audiat, la ceremonia propriu-zisă.

Primul impact a fost cu baloanele şi fundele din boscheţi, plastic 100%. M-a apucat o stare de panică din primul moment pentru că prevedeam urmările şi perspectiva nu mă încânta deosebit, Totuşi, ca femeie, sunt un animal curios şi politicos, aşa că am rămas cu stoicism până la capăt.

Mireasa arăta ca orice mireasă românească, voaluri, rochiţa bufantă de prinţesă şi machiajul înfiorător de păpuşă barbie, machiajul acela clasic folosit şi la manechinele româneşti care dă impresia unei păpuşi barbie contrafăcute, mult prea colorată, pudrată, cu aspect anormal, bărbie pătrăţită şi aspect de cauciuc. Buclele clasice predominau frezele tuturor participantelor, evident.

Ceea ce nu ştiam şi am aflat abia atunci a fost obiceiul miresei de a se poza în lenjerie înainte de a se îmbrăca cu rochia. Şi ca să nu îi dezamăgesc pe cei care categorisesc asta drept "obsesiile tale" mi s-au parut deranjanţi ciorapii cu chilot. Da, ca obsesie proprie, consider că în momentele astea e musai ciorapi cu jartieră.

Apariţia mirelui a declanşat prima parte din bâlci. Alai cu muzicanţi, ăia pe care îi vezi doar la nunţi şi înmormântări (aceeaşi) cerutul stupid şi inutil, teatrul cu strigături (foarte amuzantă strigătura ăn care strigătorul îi ura miresei să i-o fută pe mă-sa, nu chiar cu cuvintele astea, dar destul de clar mesajul).

A doua parte din bîlci, turul oraşului cu alaiul de maşini cu claxoane, pentru a se asigura nuntaşii că sunt înjuraţi de o parte cât mai mare a cetăţenilor.

Apoi cununia civilă. Iar alai, bine organizat, cu locurile fiecăruia bine stabilite în ordine importanţei în moment. La loc de cinste poyacii şi filmătorii cu tricourile de firmă cu nume ridicol de cartier/sat de vaişamărişti. Aş prefera să nu pozeze/filmeze nimeni un eveniment dacă apar în costumaţia total lipsită de respect faţă de eveniment. Dar cică aşa e în tenis, şi eu iar am psihoze personale.

Parte aceasta a fost, de fapt, ce amai decentă din puntul de vedere al oficialului, discursului si cadrului. Asta în grupul restrâns al celor implicaţi direct şi al celor interesaţi, pentru că restul erau ocupaţi să bârfească evenimentul în timp ce se desfăşura.

Apoi a urmat ceea ce aş denumi hailaitu penibilului zilei: ceremonia religioasă. S-a desfăşurat în ritul ortodox decii ceea ce se putea întâmpla mai rău s-a întâmplat. Lăsând la o parte pozaci şi filmăreţii care aproape că se băgau în altar ca să prindă imaginea din unghi favorabil, ceremonia a fost de un kitsch care numai într-o biserică ortodoxp de orăşel mic, cu popă ortodox cu frustrări şi psihoze care le întrec pe ale mele şi 0 bun simţ, politeţe şi prezenţă de moment.

Avea inside info dinainte cum că mireasa îşi dorea un alt popă, unul mai puţin frustrat însă nu a reuşit să îl obţină pentru că frustratul era un fel de şef de biserică şio a insistat să ceremonieze în persoană, aceeaşi persoană pe care nu şi-ar fi dorit-o nimeni acolo, eternul motiv al frustrării preoţeşti.

Din discurs am rămas cu câteva momente:
- popa se răsteşte la miri pentru că există cupluri gay care vor să se căsătorească şi face puţină campanie contra homosexualilor
- popa subliniază rolul unic al sexului în scopul reproducerii, înfierând sexul ca instinct animalic pentră ce, evident, pentru preoţii ortodocsi instincul animalic ţi reproducerea nu au nimic în comun
- popa se răsteşte la miri pentru a le sublinia faptul că impresia lor cum că ar fi fericiţi este una falsă şi a le sugera că înainte de fericire ar trebui să crape puţin
- popa face o alegorie între miri şi ceva împăraţi - nu am reuşit să aflu legătura dar cred că e ceva cu nişte împăraşţie evrei care se îmnulţiseră prin orice mijloce, inclusiv, incest, viol, sex cu sclavele şi alte delicii cu care ne tratează biblia - ţi le trânteşte nişte coroane de pleu penibile în cap celor două victime de care se râde mai mult sau mai puţin pe faţă, inclusiv victimele râd, iar copii de trenă se hlizesc uitându-se pe rând la fierătaniile kitchoase şi la participanţii de pe margine
- se citeşte slujba la care rezist eroic să nu adorm, se plimbă mirii, se pupă icoanele şi alte surse de virusuri şi bacterii şi se iese.

Rezist eroic să nu adorm, să nu îmi manifest vilent enervarea, să nu ies înainte de moment şi să nu bat jigodia cu pretenţii de părinte spiritual.

După care se fac obişnuitele poze cu maimuţa în boschet, pe pereţi, "la pomul ăla", pe motocicletă, cu naşii, cu domişoarele, cu băieţii, cu mama, cu vărul de la Piteşti, cu fetele (adică noi), cu tipul beat în roşu pe care nu îl cunoaşte nimeni, cu copii de trenă, cu câinele comunitar şi în general cu cine se nimereşte în zonă.

Îmi aprind o ţigare, zic mersi că s-a terminat. Dăinuie senzaţia de cauciuc, de fals, de pleu, de artificial. Dăinuie când mă gândesc la ce manifestări se supun doi oameni între care a fost iubire şi nu mai e de ajuns ce a rămas, şi care simt că e nevoie de ceva care să îi ţină împreună. o hârtie, un gest, orice. Ceva care să le certifice că nu stau degeaba cu omul de lângă ei, că nu fac degeaba plodul pe care îl vor face.

De ce nu e dragostea de ajuns? De ce e nevoie de cauciuc, de silicon, de troc, de pliculeţe, de restaurant, biserică şi de un certificat?

Ma rog pentru mantuirea neamului

2010-06-06T07:08:00.005+03:00

Se construieste Catedrala Mantuirii Neamului. Nu radeti, nu strambati din nas! Aceasta poate fi salvarea noastra. Sa va explic cum:

Se construieste catedrala, din mila domnului, intr-o luna, miraculos, cum vreti voi. Dupa aceasta mare minune, se aduna in catedrala sa o sfintesca si sa petreaca Inalt pre sfintitii si mult prea fericitii si toata mareata conducere BOR. Din respect pentru ei vine si conducerea Bisericii catolice (tot mareata da nu atat cat a BOR-ului). La eveniment sa fie invitati domnul presedinte, domnul prim ministru, guvernul, Elena Basescu, Marean Vanghelie, domnii europarlamentari Gigi Becali si Vadim Tudor, domnisoara europarlamentar Elena Basescu, Laszlo Tekes, Ion Iliescu si alti astfel de reprezentanti de seama ai constiintei noastre nationale.

Dupa care, tot printr-o minune, din mila domnului, se prabuseste catedrala cu toti astia inauntru. Si atunci, adevar va spun, ne vom mantui cu tot neamul.

Doamne, da-mi un semn, ceva! Ma rog pentru construirea si mantuirea neamului.

Da! Vreau Mall-ul Mantuirii Neamului. Da! Vreau inaugurare mare mareeeee. Ca am auzit ca intra 5000 de suflete in ea. Pliiina sa fie!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Pacat ca nu exista.

Pentru viaţă

2010-02-24T13:06:00.005+02:00

Pro-life sau pro-choice?

Întrebarea invalidează răspunsul. Pentru că el nu poate fi decât amândouă sau nimic. Nu poţi să alegi viaţa în detrimentul alegerii pentru că ai ales deja. Şi nu poţi să alegi alegerea în detrimentul vieţii. Pentru că trăieşti.

Însă unii militează pentru viaţa fără alegeri. Sunt cei care invalidează dreptul nostru de a ucide. La naiba, şi eu îl invalidez. De tot. Nu avem dreptul de a ucide pe nimeni nicicând, în nici o circumstanţă. În numele nimănui. Toţi cei care au ucis vreodată să se ducă la dracu.

Problema e că deştepţii ăştia nu fac diferenţa între a ucide şi a nu da viaţă.
Am primit recent un link cu un spici a lu sora lu Iisus. Nu ştiai că Iisus a avut soră? Nici eu. Până acum. Dacă ar veni la voi o tanti pe stradă şi v-ar spune că e sora lu Isus, cum aţi reacţiona? Dar dacă tanti aia ar fi pe un podium cu un microfon în faţă? Ia link. Uite că ăştia o cred. Zău.

Gianna Jessen from LMF CAM on Vimeo.

Dacă e să fac analiză pe text, mă enervez. Sau mă distrez? Ia să vedem.
1. (Aş fi putut să jur că nu mai e legal avortul după 4 luni.) Deci pe tanti asta maică-sa s-a notărât să o avorteze. "his plan for mz life wich was death" - total incorect. Nu poţi omorâ ceva ce nu are viaţă încă. Poţi doar să nu îi dai viaţă. Dar "moarte" e un cuvânt mare şi dă bine la spici.
2. "It is not at all politically corect to say the name of Jesus Christ in places like this" pentru că e jenant, pentru că eu poate nu cred în gizăsu tău şi poate că eu vreau un discurs fair cu argumente logice si nu mito-logice. Dar tu ai voie, pentru că pe tine a vrut să te avorteze maică-ta şi eşti cu un cap deasupra muritorilor de rând şi nu trebuie să ne respecţi.
3. "A fantastic vindication is that the abortionist had to sign mz birth certificate". Da, şi a fost desigur foarte trist pe tema asta. Pentru că ăia care fac avorturi nu sunt decât uneltele satanei care au normă de realizat la avortoni. Nu mai degrabă lui i s-a rupt de treaba asta? Probabil că i-a fost indiferent dar asta nu dă bine la spici şi atunci nu mai poţi să spui "uai ce dulce răzbunare" care de fapt e un fâs.
4. Clinica unde s-a nascut avortonul ăsta desgustător face parte dintr-un lanţ de clinici care sunt o afacere de succes şi creşte anual. Asta înseamnă răzbunare divină! (Nu vedeţi cum? Banul e ochiul dracului, deci sunt în drumul către iad. Să ne bucurăm, ha ha ha)
5. We are in a battle, a battle between life and death. Păi, nu ştiu cum să zic, dar noi toţi murim la un moment dat aşa că de unde bătălia asta? Că e cam clar cine câştigă. Şi nu după moarte avem viaţa veşnică and all that shit? Ce e aşa de rău în asta? De ce ar trebui să ne strofocăm pentru viaţă când the good stuff vine abia după aia?
6. "My extraordinary president Bush" pai cam asta zice totul despe cat de deşteaptă e fata asta.
7. "The silent holocaust didn't win over me". Ce îmi plac mie adepţii teoriei consiraţiei. Ce îmi plac mie oamenii ăştia care folosesc cuvinte mari să descrie toate căcaturile. Maică-ta a fpcut un avort. Silent holocaust? Get real.
8. "I wanna be hated." Da. Şi eu! Pentru că dacă pot să inspir sentimente puternice, asta îmi dă valoare. Iubirea sau ura. Nu contează. Ba cam contează.
9. "Or at the end of the day is it all about you?" Dar despre ce e all about?
10. "I've been hated since conception". Pai chestia cu avortul trebuia să îţi dea un indiciu...
11. "And loved by so manny more". Lucky you. Majoritatea nu au bafta asta.
12. "Loved by God. I am his girl" Ok, nu îţi trebuie studii în psihologie ca să vezi de fapt cum stă treaba cu copilul ăsta. Cred că după o terapie sănătoasă i-ar trece atitudinea de Ioana d'arc. Asta e consecinţa existenţei grupurilor de creştinatori care fac bine că le oferă copiilor ăştia puţină afecţiune dar uite în ce îi transformă, săracii.
13. "My father runs the world" Patologic. Trist. Sora lu Iisus? Penibil.
14. "The horrible argument that we should have abortion because the child might be disabled" Pai da, dar cum era sa fi tu disabled şi să fi hrănită cu linguriţa toată viaţa, să stai în scutece şi nici măcar să nu simţi când te pişi pe tine? Cum era teoria ta atunci? Cum ai fi gândit tu atunci? Băi ce faină e teoria la căldurică!
15. "What arrogance that the stronger should dominate the weaker" LOL. Adică ce vrei să spui? Că tre să îi punem pe ăia incapabili la putere? Ca fan a lu Bush îţi înţeleg argumentul dar fi serioasă acum. Dude. Întotdeauna cei puternici i-au dominat pe cei mai slabi, întotdeauna. E legea naturii. Şi god o fi cum o fi, but I wouldn't fuck with nature, nature always wins. Cat despre arogance... interesant argument venind din aprtea lui "God'd girl". Heh!
16. "Don't you realise that you cannot make your own heart beat?" Cineva să îi facă un update la informaţii. Putem.
17. "all the power you think you posees you don't, it is the mercy of god" A, păi atunci zi-i lu tac'tu să le ia puterea ăstora când vor să facă avorturi. A, nu merge aşa? Adică avem puterea de a lua propriile decizii şi de a le pune în practică? Păi şi atunci? Am I God?
18. "even when you hate him" Adică pe God. Who the fuck e atât de tâmpit să îl urască? Adică tre să crezi în el ca să îl urăşti. Şi dacă crezi în el, de ce l-ai urî? Is he that bad?
19. " a mild little limp... I am weaker than most of you" Zău? Eşti pe dracu. Eşti un drăcuşor care a reuşit să supravieţuiască unui avort, unei paralizii cerebrale şi multor căcaturi care te-au făcut a dracului de puternică. Cee a ce demonstrează şi faptul că ţii un discurs unor oi care bagă botul la porcăriile tale ideologice. Weaker? Ha! Câtă neruşinare.
20. "this is my sermean... I bleze through teh world as I do and ofer hope" Ma, nu era mândria una din păcatele capitale? Go to hell, do not pass go, do not collect 200 dolars.
21. I am a cristian. My mother is a verry broken woman. I was thinking “I don’t belong to you. You anger and rage and brokeness it is not mine to keep.” Not mine to fix. You are a problem, not mine. You are the one that gave me life. But you are not my responsibility. You gave me up, so now I give you up. But I am a cristian. I do not believe in saving anyone but those like me. I do not believe in turning the other cheek. But I am a christian.
And a hypocrit.
You know what, princess? You may be a christian, but you don’t seem to know the first thing about God.
22. " I am Christ's girl (wow... how gay and wrong is that?) I am a princess" Frate, razna!
23. "men, you are made for greatness" Unde e emoticonul ăla de la Yahoo care se căca pe el de râs?
24. " what sort of man you want to be: a man obsesed with your own glory or a man obsesed with the glory of god?" Wow, stai să mă gândesc ce e mai rău. Dar oamenii nu pot să fie decât obsedaţi? Nu pot să fie normali?
25. "if you think I am a foul" Nu, deloc. Eşti tu multe rele, dar proastă nu eşti.

Periculoasă tanti asta. Are charismă şi spune cele mai mari mârşăvii cu zâmbetul pe faţă. Ipocrită şi subversivă. Dezgustător. Trebuia să rămână un avorton. Da, emit judecata asta de valoare.

Nu mai cred în Dumnezeu. Am crezut până când El mi-a spus să n-o mai fac. Până când mi-a spus "ce aroganţă uriaşă pentru om să creadă că Dumnezeu are vre-un interes pentru el, ce frică uriaşă şi ce singurătate trebuie să simtă ca să creadă în existenţa mea". Aşa că m-am oprit din crezare. Şi îmi înfrunt singură viaţa, îmi asum responsabilitatea ei. Nu e uşor.

Să îmi ucid copilul? Nu aş putea niciodată. Să îl condamn la existenţă? Nu atâta timp cât există oameni pe lume care îi pot lua viaţa.

Viaţa înseamnă putere. Puterea de a deveni puternic, puterea de a alege, puterea de a deveni, puterea de a fi fericit. Puterea de a lupta.

Viaţa înseamnă a fi iubit, suficient de iubit încât să nu ai nevoie de un prieten imaginar să o facă. Viaţa înseamnă să poţi să fi fericit. Viaţa e mai mult decât să respiri, să mănânci, să nu îţi fie frig. Viaţa e mai mult decât o statistică. Viaţa e demnitate. E un loc.

Cei 42 de milioane de embrioni avortati in fiecare an. Cum ar arăta lumea acum dacă, doar în ultimii 5 ani, ei ar fi fost născuţi? Populaţia globului ar fi cu 3% mai mare. Ar exista 200 de milioane de copii în grija statului pentru că nu ar avea cine să îi adopte. (asta presupunând că pe restul de 10 milioane i-ar ţine mamele sau i-ar adopta cineva) În toată lumea, 2,5% din populaţie ar fi guri de hrănit, îmbrăcat, educat.

Dacă toţi militanţii pro-life ar zice da, avem cu ce să îi hrănim pe toţi, îmbrăcăm, spălăm şi educăm eu aş fi prima care aş fi de acord cu ei. Dacă ar propune să îl lăsăm pe God să aibă grijă de ei, aşa cum zic preoţii, să îi naştem şi să îi lăsăm prin păduri ca să îi hrănescă/îmbrace God, eu aş fi de acord.

Fapt este că facem prea mulţi copii. Ne suprasaturăm de oameni şi pe urmpă ne plângem că natura crează noi şi diverse moduri de a ne extermina.
Shit, people die! Yeah, because we keep fucking making them!

Sunt pro-life! Because I care about life! LIFE not survival! Mother fuckers...

A fost sau nu a fost rivoluţie?

2009-12-02T08:35:00.007+02:00

Aseară au avut loc nişte manifestări atât de spontane că ne-au uimit pe toţi. Am văzut la televizor o tanti care a "trecut instantaneu" pe acolo şi avea la ea din întâmplare un steag şi o pancartă. Wow! Adică eu, de fiecare dată când mă plimb cu steagul şi cu pancarta la mine, nu dau niciodată peste vreo manifestare. Mă întreb de ce. La voi cum e când vă plimbaţi cu pancarte şi steaguri la voi? Aţi pescuit o revoluţie, o grevă, ceva? Aşa.. "instantaneu".

Mai, şi ce coincidenţă, în toate oraşele, manifestanţii "spontani" şi-au tipărit, tot instantaneu, aceeaşi poză pe pancarte. Uimitor, dar, evident, tot coincidenţă. Am mai văzut o tanti care îşi extrăgea din geacă steagul şi şi-l punea pe ea. Deci, clar, femeia avea pe post de captuşeală un steag, păi normal, că aşa fac şi eu. Şi voi, nu?

Băi şi cum scandau ăia aplaudând! Băi ce frumos! Mi-a adus aminte discursul lui băse din 22 de la ora 9 când aplaudacii aplaudau fix exact aşa, aşa cum îl aplaudau şi minerii pe Iliescu în 1990, cum îl aplauda toată lumea pe Ceauşescu... Băi ce coincidenţe! Merveioz! Nu?

Te doare mintea. În 22 noiembrie românii au votat 63% cu comuniştii. 32 cu băsescu, 31 cu geoană. Şi acum să ieşim în stradă să urlăm că jos comuniştii, jos PSD-ul. Păi de ce numai comuniştii de la PSD sunt naşpa? Ce, ăia dela PDL or fi mai breji? Sau încă mai are cineva impresia că PDL-ul musteşte de anti-comunişti? Hai mă, că nu ne-am născut ieri. Cu toate că aşa par unii. Păi şi de ce jos? Noi i-am pus sus. Dacă vrem să îi dîm jos, putem, dăm cu votul. Adică încă mai putem, după ce schimbă băselu constituţia nu ştiu dacă o să mai putem.

Eu nu înţeleg de ce băselu şi cu pedeleii sunt aşa de contra PSD. Păi cu PSD s-a aliat băse de câte ori în ultimii 5 ani? Şi de ce e anti Iliescu aşa brusc? Păi nu pe lângă Iliuţă s-a gudurat în 1990 când a preluat minerii de la Cozma şi i-a trimis pacheţel la Bucureşti? Şi nu cu PSD se va alia şi în continuare de câte ori interesele patriei - reprezentată de familia domnului preşedinte - o vor cere?

Şi chiar mai are cineva impresia ca votând cu băse va vota contra PSD? În condiţiile în care psd-ul e plin de gudurei care vor şi ei la ciolan. Şi care o să facă frumos pentru un pic de os, indiferent cine iese. Vă amintiţi aia cu "ciocu mic" ? Clasică! Hai mă, să lăsăm grădiniţa şi poveştile cu lupul cel rău. Că nu e băsescu zmeu şi nici făt frumos şi tot aia e valabil şi pentru geoană.

Păi, dacă punctul 8 din acea proclamaţie de la Timişoara care apărea mare pe pancarte s-ar fi materializat, aşa cum era normal după ce băsescu a condamnat comunismul, într-o lege care să interzică foştilor membrii PCR să deţină funcţii de conducere în stat... oare cum arătau alegerile de azi? A? Aha ha... chiar aş vrea să văd asta. Zău. M-aş simţi puţin răzbunată pentru 89, pentru 90 ... pentru multe.

Mie mi-e scârbă de politică, mi-e scârbă de foştii PCR-işti, indiferent de partidul în care se află acum. Mi-e scârbă că trebuie să votez cu geoană. Dar ceea ce e evident, şi la mintea cocoşului, este că eu, ca mic întreprinzător, nu am nici o şansă în România lui Băsescu. Deci cu toată scârba... nu pot decât să votez cu geoană. Măcar eu votez cu scârbă, nu cu drag ca lingăii lui băse. Cu toate că nu ştiu cât de mult contează şi asta.

Deci, a fost rivoluţie? A fost, da acu dooj de ani. Sper că nu degeaba.

de ce sunt eu copil destept

2009-11-25T18:05:00.003+02:00

Eu sunt copil destept pentru ca am intuitie. Am mers pe intuitie cand l-am votat pe Antonescu si Antonescu a castigat. De fapt, marele castigator al turului 1 este Antonescu, oricum ai lua-o.

Cum spuneam inainte, Antonescu este singurul care a castigat un mare procent din Romania pe bune. Daca Basescu si Geoana se strofocau sa isi castige un numar cat mai mare din electorat, Antonescu castiga procent dupa procent pe langa electoratul PNL. Si daca Basescu si Geoana s-au multumit cu 4% si mai mult din electoratul lor ramasi nevotati, Antonescu castiga cu 4% in plus. Asta asa, la un calcul aritmetica grosolan inseamna 8% dintre romani care au fost castigati de omul Antonescu. Pe langa -4% Geoana si -6% Basescu.

Dupa primul tur cartile de pe masa erau pe fata: Basecu il gadila usurel dar cu aroganţă pe Antonescu, Geoană continua să îi dea cu prietenia lui PNL-ul, cu care de altfel i-a tot dat în timpul campaniei de ni se făcuse acru. Asul era în mâna lui Antonescu. Şi l-a jucat exact aşa cum bănuiam eu.

Băsescu e clar compromis, pe el nu îl mai susţin decât cei care l-au tot lins în fund şi care nici ei nu mai ştiu ce speră, dar speră şi latră în continuare pentru că nu au altă opţiune. Dacă nu le dă Băsescu os, nu le mai dă nimeni. Şi e foarte bine că o să moară Băsescu cu ei de gât cu tot, pentru că sunt din categoria oamenilor de care ne-am săturat şi ni s-a făcut lehamite de mult.

Geoană singur, însă, nu e deloc sigur că îl bate pe băse. Pentru că, aşa cum ziceam, multă lume s-a săturat şi de alde Iliescu şi alţii, şi eu încă nu am uitat cine e pe acolo şi ce treburi au cu Moscova. În plus, Geoană, să fim serioşi, nu prezintă credibilitate nici cât un pechinez beat.

Aşa că Geoană a făcut singurul lucru pe care îl putea face. I-a tot dat cu linsul lui Antonescu. Şi Antonescu a prins păsărica din zbor. S-a văzut cu ochiul liber că Antonescu se pregătea să îl strângă bine de coaie pe Geoană şi nu avea de gând să de înnapoi nici un pas. Însă, aşa cum s-a văzut din atmosfera negocierilor, nici măcar nu a fost nevoie să îl strângă pentru că Geoană nu are coaie nici măcar cât acelaşi pechinez beat. Adică exact aşa cum am presupus eu, că sunt copil deştept.

Geoană acum joacă virgulă cartea Antonescu. Antonescu a negociat cu UDMR, Antonescu a negociat cu PSD, Antonescu a stabilit prim ministrul şi cadrul în care va funcţiona noul guvern, Antonescu e pe afişe, Antonescu vorbeşte despre alianţă, Antonescu dp declaraţii, Antonescu face şi drege, Geoană e de acord.

Carte blanche pentru Ionahis. Wow! Asta ştiţi ce înseamnă? Înseamnă că de fapt, omul care decide, omul cu puterea, va fi Iohannis, nu Geoană preşedinte. Şi lui Geoană îi prinde atât de bine rolul de faţadă că probabil mai un pic şi îi propunea el lui Antonescu să îl scutească de responsabilitatea unor decizii în sensul acesta.

Practic omul cu cea mai mare putere în acest moment este Antonescu. Şi Antonescu nici măcar nu îl susţine el personal pe Geoană. Pe Geoană îl susţine PNL-ul. Şi asta e o chestie pe care Antonescu o spune acum foarte clar, dar nu insistă pe ea. În schimb o să îl auzim cu siguranţă, în alte ocazii, dacă o să fie cazul, spunând-o foarte răspicat. Şi Antonescu nici măcar n-a cerut să fie el prim ministru. Joacă la marea artă. Şi joacă pentru noi.

În momentul de faţă, oricât de mult îşi vine să verşi la auzul FSN-ului, varianta Geoană prezintă, de departe cel mai scăzut risc ca preşedinte. Adică, cu Băsescu ne e clar, după ce ne-a futut economia, declară că România nu mai poate de bine, ceea ce este de un cretinism cras. Şi Boc vine şi el cu teorii la fel de imbecile cum că vai lupul cel rau, APIRC (alianţa pentru ieşirea României din criză) o să anuleze cota unică de impozitare şi vai ce o să ne facă, asta după ce el cu mânuţa lui a băgat forfetarul şi a făcut din 400.000 de mici întreprinzători care îşi făceau bani de o ciorbă 400.000 de şomeri a căror ciorbă o plăteşte acum statul. Pe mine mă lasă mască cum pot să fie atât de senini când debitează inepţiile astea. Adică, mă, cât de tâmpit tre să fii să te mai facă ăştia din vorbe când faptele nu numai că vorbesc dar urlă.

Evident, este foarte posibil ca Geoană, sau cine o fi la celălalt capăt al sforilor, să facă v-o porcărioară şi să încerce să îl bypasseze pe Iohannis, dar eu mă cam îndoiesc că o să o facă. Stilul cu scandalul e a lui Băsescu, ăştialaţi merg pe chestii mai subversive. Şi la cât de transparent e Antonescu, greu de tot să îl faci. Ba a mai demonstrat şi că are cu ce şi că îl şi ţine. Dar nu exclud opţiunea. Totuşi, parcă acum îmi vine a risca. Dar, până în 6 decembrie mai este. Om trăi şi om vedea.

Aşa, şi despre fraudă, că mă plângeam. Culmea este că Geoană a ridicat primul problema care mă durea pe mine vizavi de fraudă: refacerea sistemului de vot ca să excludă frauda. Antonescu l-a secondat în aceeaşi seară şi a dat şi soluţia care de altfel era la mintea cocoşului, ai de care ziceam şi io cu calculatorul - şi implicit centralizarea online în timp real.

E amuzant cum, în seara de după alegeri îmi plângeau prietenii de milă că nu a ieşit Antonescu - de parcă viaţa mea depindea de alegerea lui Antonescu - şi eu le spuneam ce, aţi înnebunit, Antonescu a câştigat. N-au prea înţeles ei ce voiam să spun. Poate înţeleg acum. Sunt copil deştept, mă. Şi frumos, şi modest...

I. Crin Antonescu a câştigat, România a pierdut II. Ce mă fac în turul doi? III. Despre frauda în alegeri

2009-11-23T00:33:00.005+02:00

I. Crin Antonescu a câştigat, România a pierdut

De ce a câştigat Crin? În primul rând, Crin se bătea cu geoană, nu cu Băsescu. Adică, dacă era clar că intră Băsescu în turul doi, ăştia doi se băteau pentru locul din finală de lângă băse.

Bun. Geoană nu există. Aia e clar. Dacă ar veni de exemplu Iliuţă, odiosul Iliuţă, l-ar lua pe Geoană, i-ar desface o supapă, după care Geoană s-ar desumfla ca o gonflabilă (o comparaţie de altfel foarte corectă) şi Iliuţă l-ar pune în geantă şi ar pleca cu el, eu personal nu m-aş mira absolut deloc. Mi s-ar părea natural.

Bun, deci geoană (nu mai are rost să îl scriu cu literă mare) nu există. Există PSD. Care e un partid ce reprezintă 35% din electoral, e bine înfipt în schema politică, are un electorat disciplinat şi care dă lăbuţa şi face aport ca la carte. Ei, PSD-ul nu a votat cu el însuşi, PSD a întrunit 30%. Ceea ce mie mi se pare no coment. În schimb, PNL, partidul care îl susţine pe Crin Antonescu, reprezintă 17%. Ei bine, Crin Antonescu a avut 22%. Asta aproximativ. Asta înseamnă că Antonescu a ieşit "pe bune".

Corelat cu prezenţa la vot, înseamnă că oamenii au începu să se deştepte, la dooj' de ani de la revoluţie. Înseamnă că au început să se dezmorţească şi să înţeleagă cum că votul lor contează. Şi asta e marea victorie a lui Crin Antonescu. Din păcate nu a fost suficient pentru România. România a pierdut. Crin Antonescu, însă, a câştigat. A pierdut lupta dar a cauzat destule pagube adversarului ca să creeze premisele câştigării războiului.

Nu m-a dezamăgit. Nici cu reacţia sa, care arată doar că e uman, care arată că e viu, că îşi permite să greşească pe faţă. Ceea ce aşteptam de la el. Pentru că şi decepţia mea a fost cruntă. Şi a lui trebuie să fi fost la fel, ba chiar mai mare. Pentru că eu am crezut în Antonescu şi Antonescu a câştigat. Antonescu în schimb a crezut în România, şi România l-a dezamăgit. Ceea ce nu e uşor de înghiţit. Şi să nu uit de momentul când a plecat de la pupitru şi a mers să îşi aprindă o ţigară. Atunci am ştiut că nu am greşit când am crezut în el.

II. Ce mă fac în turul doi?

Asta e busola mea politică. Pentru că am nevoie să ştiu dacă votez în turul doi şi cu cine.

În mod normal m-aş fi gândit că întrebarea este votez sau nu cu geoana. Gândindu-mă mai pro-fund, am gasit şi argumente pro Basescu. Nu mă aşteptam. Deci, o postare pe post de busolă politică a mea personală.

Argumentele pro-Băsescu sunt de fapt cele contra geoană. Cum geoana nici nu există, contra PSD. Care încă înseamna FSN. cel putin atâta timp cât e Iliescu acolo pe post de honoris cauza. (Asta aşa, ca să îmi amintesc de Elenea Ceauşescu) În plus, dacă nu votez cu FSN, e ca şi cum aş vota cu Băsescu. Pentru că o să fie mai puţini oameni la vot (nu că eu aş fi ăia, ci în cazul în care şi restul simpatizanţilor lui Antonescu merg pe aceeaşi logică), şi oricum vor fi mai puţini, pentru că mulţi din oamenii decenţi nu mai votează în turul doi din lipsă de cine.

Acum, la finalul zilei de 22 noiembrie, când nu cunosc poziţia PNL şi nici cea a lui Crin Antonescu (din fericire pentru liniştea mea sufletească sunt două chestii diferite, ceea ce mă face să îl iubesc pe Crin şi mai mult) am următoarele argumente pro şi contra.

Pun ştampila pe PSD sau nu pun ştampila şi implicit votez cu Băsescu?

1. Cu Băsescu treaba e clară. Ştim exact ce o să se întâmple. O să fie mai rău. Aia e clar ca bună ziua. O să încerce să schimbe legea în aşa fel încât să nu mai conteze pe bune votul nostru şi să iasă el forever and ever cum avea ambiţia de altfel şi odiosul Iliuţă. 1 punct PSD

2. Nu ştiu cine trage sforile pe bune în PSD. Dacă le trage Iliuţă, e posibil să ne fie la fel de rău ca până acum. Ceea ce, în contextul actual, e bine. pentru că, cu Băsescu, e clar că o să fie mai rău. 1 punct PSD

3. Există posibilitatea ca în PSD să tragă sforile cineva care să aibă asemenea interese încît să facă, din greşeală, ceva bine şi pentru noi. Geoană (e început de propoziţie, că altfel...) a avut câteva puncte bune în discurs vineri la confruntare, a dat chiar impresia că ar avea o oarecare strategie (spre deosebire de Antonescu care mi-a dat impresia clară din avion că ar avea o carte în mânecă pe care intenţionează să o joace după alegeri - şi chiar dacă nimeni din analiştii politici n-a observat-o, nu mă face să cred că ea nu exită). Bun, eu nu mai bag botul de mult la promisiuni electorale şi n-aş da aici nici un punct. Totuşi, exista o posibilitate, deci ar fi un 0,5. Hai să fie 1 punct, să nu umblu cu jumătăţi de măsură. 1 punct PSD

4. Există marea posibilitate ca în PSD să tragă sforile cineva nasol. Caz în care, oricât de incredibil poate părea, poate să ne fie mai rău decât cu Băsescu. Şi să fie destul de bine înfipt, nu ca Băse, care a avut grijă că se certe cu cine nu trebuie ca prostul, bazându-se pe faptul că suntem idioţi şi manipulabili (şi la referendum am dovedit că nu e chiar fără bază presupunerea). Având în vedere vizita de "curtoazie" a lui geoană la Moscova, mie mi se ridică părul pe mâini. Având în vedere şi mineriadele din '90, nu m-aş risca. Nu m-aş risca deloc. 1 punct contra vot

5. Băsescu a accentuat criza din România. Rău de tot. Şi nu are de gând să se oprească. E periculos şi e periculos pe faţă. Dacă o continuă aşa, e posibil să ajungem la anticipate.
Deja guvernul Boc a fost dat jos. Şi n-ar fi primul referendum pentru a fi demis Băsescu. Ar însemna anticipate, ar însemna că nu mai trebuie să aşteptăm 5 ani pentru a-l revota pe Antonescu. Ceea ce ar însemna să ne fie mai rău până să ne fie mai bine. Nu mă încântă situaţia, dar rău oricum va fi, aşa că îmi place alternativa. Cu cât începem să reparăm răul făcut, cu atât mai bine. 1 punct contra vot

6. Dacă nu mă duc la vot şi nu se duc mulţi la vot, cei ca mine, cărora le e groază de amândouă alternativele, e posibil ca frauda electorală să conteze suficient. Şi atunci tot pe Crin mă bazez să facă ceva pentru ca alegerile să fie invalidate. Şi atunci iar am avea o criză. Pentru că Băsescu (e clar că el e cu frauda cea mai mare, că nu ar fi prima oară) ar pica, guvern nu avem, deci am fi... nici nu am cuvinte. Dar am avea, din nou, posibilitatea să votăm cu Antonescu şi să ieşim din căcat. 1 punct contra vot

7. Dacă declară Antonescu că PNL se situează clar în opoziţie, fără să se alieze cu vre-unul din candidaţi, atunci am avea democraţie în România, genul de democraţie pe care mi-l doresc. Şi cred că e opţiunea cu care Antonescu mi-ar demonstra că e puternic. Şi ar demonstra ţării. Şi atunci aş avea în el o încredere care mi-ar da puterea să rezist 5 ani la orice. Ar fi semnalul că în ţara asta au murit destui ca să se schimbe lucrurile, aşa cum aştept de atâta vreme. Şi nu doar eu. Şi atunci aş merge alături de el. Oriunde. Şi, evident că nu aş vota cu nimeni. Aş avea încrederea că nu trebuie să fac un compromis de genul hai să îl votez pe geoană ca să nu iasă Băsescu. 1 punct contra vot

Scor egal + un dacă. Pănă la urmă, depinde de ceea ce va face Antonescu. Ca şi până acum, doar pe el îl am. Nu PNL-ul, ci Antonescu. Voi vota în continuare cu el.

III. Frauda la alegeri

În primul rând, nu am nici cea mai vagă impresie că alegerile presidenţiale ar fi fost fraudate pe Băsescu exclusiv. Departe gândul. Poate că el a fost cel care a fraudat mai mult, că e mai pe sistem. În schimb, nu cred că s-a agitat pe cât putea să se agite. Pentru că lui îi era clar că iese în turul doi. Nimeni nu a avut nici cea mai vagă impresie că nu ar intra. Nu, alegerile presidenţiale au fost fraudate de PSD. Logic. Ei aveau miza mare. Să intre în turul doi.

În schimb Băsescu a fraudat pe partea cu referendumul. Acolo a punctat cel mai tare. Pentru că pe el aia îl doare. Aşa cum au zis foarte bine la televizor, e un schepsis electoral, poporu vrea schimbare, eu le dau schimbarea lu poporu, deci voi poporu votati cu mine, logic. Şi după ce votaşi cu mine, pun io pe cine trebe în parlament ca sa ţineţi ciocu mic sau să ciripiţi degeaba.

Bon. Ceea ce mă enervează pe mine este că se dau o grămadă de rapoarte de catre MI la televizor şi chiar reporterii iau interviuri care dovedesc frauda, se deschid dosare penale, se arestează oameni. Dar nimeni nu spune cu cine votau ăia care fraudau? Înţeleg că ăia de la MI sunt politcially corect şi nu declară ce şi cum până când nu au acolo actele care să dovedească că pe bune e vorba de cutare candidat.

În schimb pe ăştia de la televiziuni ce drac îi opreşte? Ei de când sunt politically correct ca fac campanii anti-băsescu de fac spume la gură de nuş' când. Nu văd de ce ar avea vre-o greaţă să întrebe pe unu cu frauda: băi, cine te-a pus să votezi si pentru cine? Şi să ne zică în mă-sa şi nouă. Şi pe urmă n-au decât să ne dea discleimăr, să ne povestească că poate ăla minte, că poate nu e ăla, whatever. Dar să ne zică, frate, cine. Că ei ştiu. E clar că ştiu. De ce nu ne zic mah şi nouă. Adică şi aşa în treacăt. Să vină caricatura aia de om care se da om de presă, Ciutacu, să zică el băi că ăia erau aduşi de la cutare partid. Că şi aşa n-are nici o treabă cu deontologia, educaţia sau alte chestiuni de acest gen. De ce tace, mă, presa? Că doar au libertatea presei, e dreptul lor să o spună.

De ce dracu tac ăştia? Cu cine e presa? Să mă risc să spun că l-au prins pe geoană şi nu vor să îl facă de căcat ca să nu iasă cumva băse în turul doi? Pentru că e în logica mea de până acum. Băse a lucrat ca până acum, în schimb psd-ul trebuia musai să intre in turul doi şi s-au dat peste cap în cele mai de hal haluri. Nuş. Dar mă enervează.

Şi stau să mă gândesc, dacă eroarea la poluri e de până la 5%... între antonescu si geoană sunt cam 10 procente... 5% de la Geoană, 5% de la Antonescu... 5% de la Băsescu, şi uite aşa mai stau şi mai pot spera într-o minune, sau într-o diferenţă care să spună că frauda a contat. Poate... poate nu am pierdut, nu cu adevărat.

Şi iarăşi nu înţeleg de ce nu ridică nimeni problema sistemului de vot. Liste de hârtie, liste adiţionale, ce dracu, suntem în 2009. Chiar nu se gândeşte nimeni că trebuie să existe un sistem centralizat în reţea? Asta, pe lângă hârtii. Că tre să semneze omu, scripta manent data volant. Se verifică listele ca să se anuleze voturile duble? Dacă da, când? Când se centralizează informaţia, când se dau rezuletatele reale? MI-ul n-a scos un cuvinţel despre dosarele deschise după verificarea listelor. Când fac baza de date centralizată ca să verifice cine a votat de două ori? Şi de ce nu pot face asta în timpul scrutinului? Să fie clar. Băi, vine Gheorghe, îl cauţi pe calculator, dacă îl găseşti că a mai votat pac chemi poliţistul, mi-l umflă, zero fraudă.

Că doar nu mi-a dat numai mie prin cap chestia asta. Nu oi fi eu geniul administrativ al României. Dar la televizor, toata lumea urlă fraudă fraudă, nimeni însă nu pune problema de ce nu avem un sistem de vot informatizat. Laptopuri avem, internet mobil avem, avem internet şi în fundul satului şi dacă baş chiar nu este, atunci e mult mai simplu să se coreleze rezultatele de pe listele pe hârtie, neinformatizate, în situaţiile de excepţie.

Nimeni nu spune băi, ăla fraudează. De ce? Şi când spune Antonescu că sunt cumpărate televiziunile se urlă că paranoia. Păi mă apucă şi pe mine paranoia în condiţiile astea. De ce nu pune nimeni problemele astea? Măcar pentru turul doi, că că zicem că nu s-a gândit nimeni la asta până acum. E simplu, dacă se vrea. Cine nu vrea? De ce? Şi de ce tace presa?

"Tu sa nu zici despre mine ca cogito, da? Cogito e ma-ta!"

2009-11-20T10:40:00.003+02:00

Nu ştiu dacă să mă amuze sau să mă enerveze reacţiile la articolul meu precedent. Dintr-o fantastică coincidenţă, persoanele cunoscute de mine a căror inteligenţă nu ridica nici o îndoială şi al căror bun simţ, integritate şi decenţă nu pot fi decât recunoscute chiar şi celor mai chiţibuşari dintre noi (printre care şi eu) m-au felicitat pentru coerenţă, simplitate, sinceritate şi mi-au confirmat faptul că nu bat câmpii.

În schimb am primit reacţii, de la persoane educate de altfel, care mi-a demonstrat că oamenii din România sunt paraleli cu realitatea. Voi lăsa la o parte pe cei care, din motive care mie îmi scapă, îl simpatizează pe Băsescu, pe cei care din motive care nu îmi scapa din nefericire simpatizează cu FSN-ul, şi pe cei care din motive de limitare intelectuală sau alt gen de convingeri doresc să voteze cu unul din ceilalţi candidaţi.

Mă voi limita la ceilalţi. Deci, românul visează, rupt de realitate, la utopii pe care nici măcar nu le pot exprima coerent. Acum ceva vreme, scriam un articol despre necesitatea unui conducător cu coaie. Şi nu doar eu îl visam. Astăzi îmi văd visul cu ochii. Şi nu doar atât. În schimb, unii nu reuşesc să îl vadă.

Românul doreşte un Crin Antonescu preşedinte, dar nu sunt în stare să îl identifice în persoana domnului Antonescu. Iar acum nu mă refer la românul imbecilizat care îşi vinde votul pe o găleată şi un kil de zahăr. Vorbesc de românul care încă gândeşte, care are o educaţie, care are aspiraţii şi care nu e atât de mort de foame încât să se vândă.

Mi-e atât de cunoscută fraza "nu am cu cine vota" sau "toţi sunt la fel", "oricum iese cine vor ei", "cu oricine votez tot rău o să fie". Românul face politică la căldurică când realizează că singura lui salvare este o revoluţie şi dă-i şi luptă ca la paşopt, în timp ce mai înfulecă un grătar.

Pentru că românul din clasa de mijloc este în stare doar de o existenţă mediocră, ceea ce nu este necesar rău, ba chiar benefic şi de dorit. În schimb românul visează. La vile în primăverii, la iahturi, la cine ştie ce alţi draci, pe care, cu resursele sale limitate nu le poate obţine. Şi atunci molfăie lamentări inutile dând vina pe clasa politică. Care vină îi şi aparţine de altfel, de unde şi perversitatea situaţiei.

Românul visează la salvatorul său, cel care îl va face să îşi recapete demnitatea, să îi mărească salarul şi eventual să îi dea grătărelul la guriţă. Din păcate, acesta nu este rolul preşedintelui. Dacă te aştepţi să iasă vreodată un preşedinte care să te facă să trăieşti într-o ţară civilizată, să te facă bogat şi deştept şi frumos, cu regret trebuie să îţi spun că nu va exista niciodată. Tu trebuie să fii civilizat, tu trebuie să lupţi pentru bani pe care vrei să îi câştigi, tu trebuie să te educi, tu trebuie să ai grijă de propria persoană. Tot ceea ce îţi poate oferi un conducător este libertatea de a face toate astea şi cadrul social în care să te poţi dezvolta fără să âţi bage beţe în roate.

Un lucru simpatic şi trist pe care îl observ este că românii suferă după comunism. Românii îşi doresc, mai mult decât să aibă ei ceva, să moară capra vecinului. Adica, dacă eu nu sunt în stare să obţin, de ce să poată altul? Încă mai au fantezia aia cu "sărac şi cinstit". Încă mai consideră oamenii de afaceri un fel de duşmani ai poporului şi capitalismul o crimă socială. Se revoltă la gândul că ar putea cineva să se îmbogăţească pe spatele lor, evident nimeni din cei care au o vilă neputând-o obţine cinstit ci doar furând săracul popor. România, trezeşte-te. Nu există afaceri corecte. Nu există termenul în afaceri. În afaceri e negociere. În negociere nimeni nu e corect şi nimeni nu câştigă. Românii nu ştiu ce înseamnă să fii un om de afaceri, nu înţeleg mecanismele afecerilor şi nici nu sunt dispuşi să le înţeleagă, plasându-se by default, în tabăra adversă.

Românul e contra din fire. Românul visează fără să ştie la ce. Românul e incapabil să vadă ca răspunsul la problemele lor poate fi Crin Antonescu. Pentru că-uri:
- are un program coerent ţi puternic de a relansa economia
- are experienţă în politică
- cu toată această experienţă, nu s-a murdărit
- a demonstrat că nu e slab
- este un intelectual
- are un partid care îl poate susţine în ceea ce îşi propune să facă, şi deci şanse reale de a reuşi
- este de un bun simţ care mă şi enervează (mie în locul lui îmi sărea ţandăra şi mă ţigăneam de multe ori)

Şi totuşi, românul nu este în stare să îl identifice ca omul pe care îl visează de atâta amar de vreme. Ce dracu vreţi mai mult? Să intre pe cal cu sabia în parlament să decapiteze din ciurucuri? Să se deschidă cerul şi să coboare un îngeraş să îl arate cu degetul? De ce minune aveţi nevoie ca să îl puteţi vedea? Să facă ce? Ce ar putea face cineva, oricine, mai mult de atât? Ce ar putea face ca să îl vedeţi, ca să aveţi încredere în el măcar şi cât să-l votaţi? Ce?

Românul are obsesia drobului de sare. Dacă ne fură şi ăsta? E posibil. Dacă ne minte şi ăsta? E şi asta posibil. Dacă o să fie la fel de rău? Şi asta e posibil. Dacă ... şi uite aşa românul pierde înainte de a încerca măcar să lupte.

Hai să vă spun eu un dacă: dacă nu rişti, nu câştigi. Eu mă risc la Antonescu. Nu pentru că aş muri de încrederea în el. Nu pentru că aş avea impresia că o să mute munţii din loc, că n-o să facă compromisuri, că o să fie perfect. Ci pentru că e singura alternativă. E o şansă. Nu o certitudine. Dar acum, nu am nevoie de certitudini. Acum am nevoie măcar de o şansă. Acum am în cine spera. Şi merită să risc. Chiar dacă pierd. Pentru că fără Antonescu pierd sigur.

de ce eu, de ce tu, de ce el, de ce votez, de ce cu cine

2009-11-17T10:13:00.006+02:00

Pentru cine are curiozitati, acum ma puteti si vedea. Live. Aici:

see me

.

Cuget ergo votez

2009-11-13T06:39:00.004+02:00

Până acum un an eram apolitică şi mândră de asta. N-am votat şi apreciam ideea votului de protest, votul alb.

Anul acesta am descoperit cât de periculoasă este viziunea mea. Anul acesta am votat prima oară.

Am considerat, şi consider în continuare că avem o clasă politică coruptă, oribilă şi că nici unul din candidaţi nu merită cu adevărat votat.

Însă problema votului alb, votul de protest, este că nu oferă alternativă. Gândiţi-vă puţin: dacă, prin absurd, n-ar vota nimeni şi prezenţa la urne ar fi 0. Atunci ce? Ce s-ar întâmpla? Gândiţi-vă un minut ce s-ar putea întâmpla atunci înainte să citiţi mai departe.

Alternativele pe care le văd eu, propunerile pe care le-am văzut propagate pe internet sau în alte medii ar fi:

- prima alternativă ar fi haosul, şi vă asigur că ar fi un haos. După revoluţia din 89 a fost un haos relativ organizat, când foştii oameni politici cu gura mare şi-au făcut adepţi şi au reorganizat sistemul. Rezultatul? FSN-ul, 20 de ani de criză economică, mineriadele, noi la mila puterilor internaţionale, haos. După 40 de ani de comunism, comuniştii deghizaţi în oi şi-au făcut de cap într-o ţară needucată politic. Şi, din nefericire, încă îşi mai fac.

- o alternativă prezentată de o şleahtă de corporatişti imbecilizaţi ar fi alegerea altor oameni care să înlocuiască clasa politică. Am primit o prezentare care oferea ca alternativă, printre alţii, pe Cristian Tudor Popescu şi Şerban Huidu. Să fim serioşi, dacă ar fi vrut CTP să intre în politică, ce l-ar fi oprit să o facă până acum? În plus, chiar dacă vi se pare usor, nu e aşa uşor să faci politică. Politica nu este cea din viziunea lui Moromete, este ca un puzzle imens în care piesele îşi schimbă forma de la o zi la alta şi nu se potrivesc niciodată. Este nevoie de oameni care să înţeleagă mecanismele politice, să aibă înclinaţie către asta, să fie dispuşi să depună acest efort şi să le placă. Şi, oricât ai urî în teorie corupţia din politică, şi tu, cel care citeşti acum, eşti corupt şi coruptibil. Să arunce cineva acum prima piatră ar însemna să fie ipocrit sau imbecil. Dorinţa de mai mult este înscrisă în natura umană cu litere pe care nici un Dumnezeu nu le-ar putea şterge fără un potop mondial.

- în ultimul rând, s-ar putea schimba forma de organizare politică a ţării. Adică renunţarea la democraţie. Cu regret vă informez că, deşi democraţia este foarte departe de a fi un sistem politic perfect, este cea mai bună formă de organizare politică cunoscută oamenilor în prezent. Deşi urăsc sistemul politic actual, mă gândesc cu groază la alternative. Dictatură? Totalitarism? Monarhie? Atunci când puterea este doar în mâna unui singur om, lucrurile o vor lua cu siguranţă razna. Hitler, Ceauşescu ... n-am învăţat nimic? Poate Carol I să mai aducă o speranţă acestei viziuni. Dar eu nu mi-aş risca vitorul punându-l ireversibil în mâna niciunui singur om.

Sunt convinsă că vă mai puteţi gândi şi la alte alternative. Problema este: câte sunt viabile, câte sunt implementabile? Câte sunt mai bune decât democraţia?

În realitate, prezenţa la urne nu este niciodată 0 şi nici nu va fi. Pentru că există partide politice cu sute de mii de membri. Pentru că există babele influenţabile de la ţară care îşi vând votul promisiunii unor 10 lei în plus la pensie. Pentru că există oameni care vor cu tot dinadinsul diverse lucruri care li se promit: să devină România provincie ungurească, să fie alungaţi ţiganii din ţară, să fie omorâţi ungurii, să câştige Steaua campionatul mondial, să etc şi etc. Şi toţi aceştia votează!

Prezenţa la vot pentru alegerile de anul acesta pentru europarlamentari a fost de 27%. Rezultatul? Trei dintre cele mai triste şi groteşti caricaturi ale scenei politice ne vor reprezenta la Bruxelles. Ţi se face părul măciucă.

Toată lumea ştie cum au fost fraudate alegerile de către Băsescu, folosind voturile membrilor PDL pentru a-şi scoate fiica imbecilă europalamentar. Toţi am protestat după aceea. Însă prea târziu. Dacă încă 10% din alegători ar fi votat, acum Elena Băsescu ar fi stat acasă şi noi am fi avut un om politic adevărat în parlamentul european. Dacă ar fi votat încă 25% din electorat, extremiştii şi idioţii n-ar fi avut acum un Vadim şi un Becali să ne reprezinte ţara.

E vina ta. A celui care n-ai votat.

Pentru că tu alegi să nu votezi, jocurile politice se fac la nivel restrâns, dacă tu nu votezi, nu vom putea rupe cercul fesenist. Dacă tu nu votezi, noi nu avem şansa să devenim mai puţin corupţi. Lucrurile rele se întâmplă pentru că oamenii buni nu fac nimic. (cum zic americanii) Dacă noi alegem să nu votăm, vor vota membrii partidelor. Dacă noi alegem să nu votăm, vom fi la cheremul unei minorităţi care e departe de a ne reprezenta interesele. Dacă noi nu votăm, nu doar că lucrurile nu se vor schimba în bine dar se va schimba în rău. Chiar dacă lucrurile nu se schimbă, tot e mai bine decât să se schimbe în rău. Şi probabilitatea de a se schimba în rău este una foarte mare. Prea mare ca să îţi permişi să rişti.

Propunerea mea? Use google. Caută candidaţii la alegeri, caută-le platformele, citeşte-le, vezi care din ei te reprezintă mai bine.[*] Votează. Arată-le că îţi pasă de ceea ce se întâmplă în ţara ta. Nu te uita la televizor să vezi care din căţei latră mai tare. Citeşte platformele. Şi alege avizat. Lucrurile nu se vor schimba peste noapte. Trebuie timp. Şi avem nevoie de alternative. Avem nevoie să nu lăsăm să aleagă pentru noi Ebele, Vadimii şi Becalii României. Avem nevoie să alegem NOI.

Să nu te aştepţi de la candidatul tău să facă minuni. Să nu te aştepti să fie perfect. Viaţa e mai mult decât ne spun basmele. Credeţi că Ileana Cosânzeana nu se beşea? Vă asigur că o făcea. Vă asigur că avea păr pe picioare şi îi puţea gura când se trezea de dimineaţă. Vă asigur eu că nimeni nu e perfect. Oricât de mult ne-ar place să credem asta.

Trebuie să votăm. Nu ca să scăpăm de corupţie, nu avem scăpare, ci ca LOR să nu le mai fie atât de uşor. Ca nouă să ne fie cu adevărat mai bine. Ca să îi obligăm să ne dea ceva cu adevărat. Ca să îi obligăm să ne câştige voturile. Ca să fie cu adevărat democraţie în România.

Ai dreptul la alegere. Fă-o. Altfel vom pierde. Şi vor câştiga EI. Şi eu nu mai vreau.

[*] Pentru cei mai confuzi: puteţi face un tabelaş pe o foaie de hârtie cu toţi candidaţii. Când citiţi o platformă, unde vedeţi ceva cu care sunteţi de acord faceţi o bulină, unde e ceva cu care nu sunteţi de acord faceţi un x. Sugerez de asemenea şi varianta mai restrânsă www.busolapolitica.ro .

Iisus te iubeste. Sau nu.

2009-09-02T02:44:00.002+02:00

Mă delectam astăzi cu o serie de bloguri ateiste. Mă delectez cu ele aşa cum mă delectez şi cu cele creştine. Şi după toată distracţia stau şi eu şi mă întreb ca omul: ce pula mea vă doare pe voi?

Da, ok, sunt o grămadă de oi imbecile care înghesuie bisericile şi îngraşă porcii. So what? Da, ok, din banii noştrii se construiesc şi se fac şi ne îndobitocesc copii şi adevărul e că suntem imbecili. Din banii mei se fac multe chestii care pe mine nu mă interesează. Se sponsorizează conferinţe pe tema Noica. Who the fuck cares about Noica? Cu siguranţă nu eu. Se sponsorizează concerte de a lu' DJ Project. Who the fuck is DJ Project? Habar n-am. Şi tot pe banii mei se sponsorizează teatru şi opera română. Cine pula mea merge la teatru şi la opera? Eu.

Măi taică. Una pe una, funcţioneză legea compensaţiei. Pe banii mei se cresc orfani. Mă doare la bască de ei. Jur. Banii mei plătesc salarii poliţiştilor şi vameşilor. Pe banii mei se fac drumuri. Mă, înţelegeţi care cum vine treaba? Pe banii mei se fac multe chestii care nu mă interesează pe mine dar te interesează pe tine. Şi din banii tăi se fac multe chestii carenu te interesează dar mă interesează pe mine. Legea compensaţiei. Io fac psihanaliză, tu studiezi moca fizica la facultate, ălălaltu merge moca la biserici.

Nu putem privatiza totul. Nu putem. Io nu pot să îmi permit să merg la teatru cu un preţ de bilet care să susţină instituţia. Şi vreau să merg, că îmi place. Nu pot să iau un copil acasă să îl cresc, dacă mă intersează soarta lui, înţelegi? Nu am resurse. De orice natură. Nu pot din banii mei să fac câte aş face dacă aş avea bani, timp, creier etc etc.

Nu spun că sistemul funcţionează perfect. Departe de asta. Dar funcţionează într-un echilibru. Io nu sunt destul de deştept ca să spun în ce parte trebe înclinată balanţa. De asta e democraţia. Băi, toţi suntem responsabili. Şi e logic, ce se întâmplă, se întâmplă pentru că aşa vrea majoritatea. Corupţia? Ăla care n-a păcătuit să arunce primul cu piatra! Care din voi n-a dat un pliculeţ, un bacşiş, o atenţie în toată viaţa lui? Cine n-a mituit sp scape de o amendă? Cine n-a pus o vorbă bună pentru careva sau n-a fost în postura de a se înlesni ceva? Ipocriţilor! Ciocu mic. Sistemul funcţionează pentru că majoritatea dintre noi suntem în sistem. Salariul mic nu este o justificare. Lipsa de timp nu e o justificare. Disperarea nu e o justificare. Corupţia există pentru că avem nevoie de ea. Toţi.

Deci dacă biserica este o putere în stat, este nu pentru că o susţin politicienii, ci pentru că o susţin majoritatea. Politicienii se folosesc de ea şi e logic să fie aşa. Nu e imoral, oameni buni. Păi gândeşte-te cum ar fi să vină unu în campanie electorală şi să spună pe faţă că îl doare la bască de interesele bisericii. Ar fi moartea carierei lui politice. Şi mi se pare normal, atâta timp cât oamenii au un interes, să dorească ca interesele lor să fie protejate. Păi credeţi că interesează pe politicieni direct toate chestiile care ne interesează pe noi? Pe acelaşi să îl intereseze şi fizica cuantică şi transhumanţa şi toţi dracii? Dar ăla nu e pus acolo pentru ce ăl interesează pe el, ci pentru ce ne interesează oe noi. Şi suntem peste dooj' de milioane şi avem a dracu' de multe interese. Şi ăia trebe musai să împace toate caprele şi toate verzele noastre. Într-un mandat. Păi nu e normal că o dau şi în bară?

Nu vă mai luaţi de credincioşi. Eu, de exemplu, nu ştiu să împart numere de 5 cifre la numere de 3 cifre. Nu ştiu, nu vreau să ştiu, folosesc calculatorul. Sunt proastă din cauza asta? Nu ştiu ce înseamnă fortuitus în engleză şi fac traduceri. Folosesc dicţionarul. Sunt proastă din cauza asta? Nu îi faceţi proşti. Pentru că ei au nevoie de credinţă. Au nevoie de popa ăla idiot din biserică să le spună cât fac 539514 împărţit la 392. Că le dă cu virgulă nici nu contează. Credeţi că oricine îşi poate găsi echilibrul emoţional şi pacea sufletească aşa, aiurea? Credeţi că oricine poate rezista gândului nimicului, instabilităţii, necunoaşterii? Câţi atei au credit pentru apartament, câţi au joburi cu salar fix? E acelaşi lucru. Nevoia de stabilitate, de un reper, de ceva de care să te agăţi pentru că nu toată lumea suportă incertitudinile, pentru că e mai uşor să mergi la magazin şi să găseşti salamul pe acelaşi raft. Cum dracu ar fi ca de fiecare dată când merg la magazin şi vreau doar pită şi salam să alerg ca disperata încercând să găsesc pe care raft sunt? E acelaşi lucru. Aceeaşi nevoie.

Credeţi că oricine poate trăi cu incertitudinea că ceea ce face e bine sau rău? Credeţi că toată lumea are resursele de a descoperi de unul singur ce trebuie şi ce nu trebuie să facă? Credeţi că toată lumea simte nevoia de a experimenta totul? Toţi ne ghidăm după un cod moral. Toţi avem nevoie de repere. E ok. Avem nevoie de ochelari ca să vedem bine, avem nevoie de umbrelă să nu ne plouă, avem nevoie de popi să ne spună: "băi, eşti de căcat, dar faci ceva bun cu viaţa ta măcar că ţi post vinerea. Băi, e bine că faci asta, nu te lăsa, Dumnezeu e sus şi et ajută dacă te rogi." Da, e ok, pentru că rugăciunea aia e un instrument, cum e calculatorul pentru mine, cum e umbrela. Şi nu contează dacă te ascultă careva sau nu, important e că te ajută ea în sine.

Dacă eşti ateu şi îi povesteşti pretenei ce căcat de şef ai, asta nu rezolvă nimic practic, dar te ajută dacă ea îţi aminteşte că lucrurile se pot schimba în bine, nu? E acelaşi mecanism. Acelaşi lucru. Prietena ta poate să nu te ajute cu nimic, poate să fie urâtă, proastă, de căcat, dar e acolo pentru tine în momentu ăla. Cum ar fi să ai o prietenă frumoasă, deşteaptă, minunată cu care poţi vorbi orice, care te înţelege, te iartă pentru toate prostiile şi te iubeşte oricât de căcat ai fi? Pentru tine poate contează că e imaginară sau nu, pentru creştin nu. Şi el câştigă. Pentru că el ajunge să creadă toate inepţiile şi e fericit aşa. Dacă ai avea prietena perfectă, ai vrea să vină prietenii tăi să îţi spună că e curvă? Şi dacă ţi-ar spune, şi tu ştii că eşti de căcat şi că eşti norocos s-o ai şi că dacă îi dai papucii rămâi singur sau în cel mai bun caz nu se mai uită la tine decât una la fel de căcat ca şi tine, atunci ai prefera să îi crezi sau pur şi simplu în creierul tău să nu existe varianta?

Dacă ai un prieten de căcat cu o prietenă cu care e fericit, nu îi spune că e curvă. Lasă-l să fie fericit. Oricât ai crede tu că i-ar fi mai bine fără, dacă i-e bine cu, lasă-l aşa. Oricum nu o să te creadă. La fel şi cu creştinii. Dacă le e bine, lasă-i.

Evident că eu nu mă ţin de propriile mele sfaturi. Pentru că nu sunt atee. Nici agnostică. Nici credincioasă. Şi acu' te întrebi: dar ce pula mea eşti? Nu cred în nici un dumnezeu. Nu sunt nici atee. Sincer, habar nu am dacă există sau nu. Nu am dovezi nici pro, nici contra. E ca şi cum aş întreba eu:
- Băi, tu crezi că există viaţă pe Marte?
- Nu ştiu. Nu cred.
- Atunci crezi că există viaţă pe Venus?
- Habar n-am.
- Nu eşti nici adept al vieţii pe Marte nici al vieţii pe Venus. Atunci, crezi că există extratereştrii?
- Habar n-am, pula mea, de unde să ştiu eu?
- Mă da tu ce crezi?
- O fi, dracu ştie...
- Păi tu dacă nu crezi nici că există, nici nu eşti convins că nu, ce pula mea eşti?
- Lipsit de informaţii. Şi indiferent.

faceti ca catedralele sa fie bine

2009-07-13T15:10:00.002+03:00

Titlul e bine. Pentru că este în ton cu o grămadă de articole, şi e-mailuri pe care le-am primit şi citit vizavi de nuş ce rahat de catedrala din Bucureşti (ceva cu un sfânt, n-am reţinut care din aia 30.000 de sfinţi existenţi era).

Deci faza e aşa: "băi, hai să salvăm catedrala". Bun, întrebarea firească pe care o pune tot omul este: "de la ce?". Răspunsul este cel caracteristic bisericoşilor: "e o clădire frumoasă, e patrimoniu, trebuie să ne pastrăm valorile naţionale, tradiţiile" şi restul de rahaturi lacrimogene. Bine, taică, răspunz eu, nu contest valoarea clădirii, dar de la ce să o salvăm? "Hoţii, nenorociţii, porcii de la firma aia, mafia imobiliară vor să construiască un bloc lângă ea." Aşa, mă gândesc eu, şi ce? Se dărâmă catedrala de la bloc sau care e treaba pana la urmă, de la ce o salvăm, de la blocuri? Că din alea sunt, bine mersi pe lângă toate catedralele. Răspuns: tăcere.

Fraţilor, zău, sunt şi eu ca omu' curiosm, am căutat pe net, am citit, am încercat să înţeleg de la ce mama dracului vrea lumea asta să salveze catedrala? Să nu înţelegeţi greşit, nu zic că nu au de la ce, nici nu mă preocupă, dacă ar fi după mine le-aş da eu cu mâna mea foc la toate, dar nu sunt contra, nu sunt nici pro. Doar vreau să ştiu. De la ce vrea, mă, lumea să salveze catedrala aia? Ziceţi-mi şi mie.

another e-mail from hell

2009-07-09T00:42:00.004+03:00

Fraţilor, schimbaţi-vă mentalitatea până când mai aveţi timp. Iar am primit un mail de care va povestesc imediat, dar mai întâi poza:

Oare ce text ar putea însoţi o astfel de imagine? Să vedem:

Sindromul Dorel se raspandeste mai repede ca gripa noua! Vedem aici cum mai multi muncitori care pun umarul la ridicarea pasajului Basarab reusesc o performanta greu de atins: sa sape un sant pe sub o masina si sa o blocheze. Teoretic, soseaua Nicolae Titulescu din capitala este inchisa. In realitate, insa, multi soferi care stau in zona circula, chiar daca lucrarile la pasajul Basarab, cel care si-asa se suprapune cu retelele de utilitati, sunt in plina desfasurare. Cam pe aceste coordonate s-a bazat si nefericitul care si-a parcat masina ieri dimineata, pe curat. Peste numai patru ore a gasit-o in acelasi loc. I-a fost imposibil sa o urneasca, insa. O echipa de Dorei l-a "executat" cu cateva miscari iscusite de cazma. "Mai scoate masina daca poti!" si-au zis, pesemne, baietii, razandu-si in barba. Acum, nu stim cat regulamentar a parcat omul. Da' nici asa sa te trezesti cu masina pe post de copertina la transee parca nu-ti arde! Fotografia ii apartine utlizatorului www.stirileprotv.ro, Eugen Casandra. Tot de la el aflam ca soferul n-a reusit nici pana acum sa-si ia masina din zona

Păi da, primul lucru care ne trece prin minte este să îi plângem de milă săracului posesor de BMW care n-a făcut decât să îşi parcheze cu o nesimţire crasă automobilul acolo unde alţii munceau. Băi, deci pe bune, mi se rupe sufletul de mila ăluia. Dar ştii cum, de nu mai pot!

Eu vreau prin prezenta să zic "mulţam" ălora de i-au aranjat pe nesimţiţii din imagine. Bravos. Şi la mai multe. Că merită. Cât despre autorul textului: nene, dacă vrei să nu te trezeşti cu maşina copertină la tranşee N-O PARCA CA UN BOU! (cacofonia, deşi neintenţionată iniţial, merge la context). E adevărat că nimănui nu îi convine să se lucreze pe locul său de parcare, dar şi asta face parte din ale vieţii la oraş. Dacă nu din bun simţ, atunci măcar de frică să se respecte munca altuia. Că tot cu frica s-au civilizat şi alţii.

Domnu' cu bemveu, io vă zic aşa: dacă a ajuns o echipă de muncitori să vă înveţe cum e cu bunul simţ, e cazul să vă reevaluaţi oarece principii de viaţă. Cu "las'o bă mere şi aşa" nu facem ţara asta una în care să ne facă şi plăcere să trăim.

Şi dacă se gândeşte vre-unu acum că "în altă ţară n-o păţea" are dreptate. Pentru că în altă ţară nu s-ar fi parcat boul acolo. Din bun simţ, de frică sau de ruşine. Respectul faţă de tine începe cu respectul faţă de ceilalţi. Până nu pricepem asta, o să o tot păţim.

Apropos, pentru că văd că ăl cu bemveu nu şi l-a câştigat prin cine ştie ce inteligenţă, dau şi io o sugestie: meri la nenea muncitorii, cere-ţi scuze că ai fost un bou şi o să îţi pună o platformă metalică să poţi să ieşi (asta dacă nu faci tu rost de una). Şi zi mersi că ai scăpat numa cu atât. Şi data viitoare poate o să fi mai civilizat. Poate...

hai ba... da-o incolo

2009-06-26T23:22:00.005+03:00

Deci, fratilor,

pe mine nu ma freacă dorinta celebritatii blogului meu. Dar daca ma uit cien pica pe aici parca mi-ar veni să îl şterg.

pe lângă imbecilii abonaţi, care caută "cum să face aidi de mes", "cum se fut babele", "poze cu baiatii fotomodeli", "dedicati pentru diriga", "mie cald (eu Tarzan)" si alte etc-uri mentionate si anterior,

săptămâna asta am avut parte de nişte deranjamente la mansardă mai puţin obişnuite:

- corina chiriac in chiloti
- unu face sex cu o girafa

fratilor, cu regrete, dar no fucking comment... dă-o în pizda măsii!

Apropos, care mă cauţi mă, după nume? Am ajuns vedetă şi nu ştiam eu? Hai, că unu ratacit, care a citit-o pe aia cu sexu şi i-o plăcut şi încă nu s-o prins că am băgat casetuţa cu follow în dreapta, mai înţeleg. Dar văz că se facură mai mulţi. Nu că nu m-aş simţi bine vedetă, da mă roade curiozitatea. Aştia de sus, aşa bolnavi cum sunt, mă cam prind ce caută. Da ăia care dau dupa numele meu, ce or căuta, vere?

vinovatie vestica

2009-06-23T21:26:00.002+03:00

Ca orice român din oraşul acesta mare, sunt foarte obisnuită cu un anumit stil de viaţă a străzii, tumultoasă, zgomotoasă, haotică, ăn care trebuie să te âii de reguli foarte stricte. Şi cum eu sunt adepta disciplinei, cel puţin la nivelul acesta, mi-a intrat în sânge.

Ei, ajungând în Bacău, m-am pierdut. N-am văzut în tot oraşul un singur semafor. Mă simţeam ca un copil care pierduse fusta mamei şi zău că îmi era şi teamă să traversez. Îi vedeam pe cei de acolo cum se aventurau de nebuni pe străzi şi mă lua cu frig.

Adevărul e că circulaţia e ca pe o alee, maşinile cuminţi. Nici pe departe nebunia din Bucureşti, de exemplu, unde oamenii tot aiurea traversează dar unde trebuie să fii curajos.

La fiecare colţ mă opream să respir şi aproape că închideam ochii aşteptând sunete de frâne, claxoane, accidente etc etc. Şi persista mereu un sentiment stupid de vinovăţie că nu treceam pe verde.

Trebuie să recunosc că mă simt mult mai uşurată de când m-am întors aici, unde există verdele iertător şi prietenos, unde traficul e ucigător şi unde nu pot să circul fără să înjur bine şi sănătos, cu sete, taximetriştii barbari, pietonii sinucigaşi, daciştii molâi, daciştii imberbi (chiar toate categoriile de vaişiamărişti îşi cumpără Dacie) şi copii de bani gata pe motociclete rupte din Star Trek pe care le conduc nebuneşte fără nici un echipament.

S-au dus vremurile bune când mai puteam să mă mut la ţară, în vreun sătuc liniştit. Nu că m-aş plictisi sau că mi-ar fi dor de agitaţie, dar cred că m-ar copleşi vina.

adevarul gol, golut si pe de-a moaca

2009-06-20T13:15:00.003+03:00

Fratilor, astazi am avut parte de o revelatie. Amuzanta. Ma dau jos in gara din Bucuresti, imi aprind, bosumflata, tigara (ca sa devin nebosumflata de la primul fum tras cu sete in piept, multumesc cui a descoperit tutunul) si ma pornesc cu o lene studiata si deloc simulata, catre mac donalds unde sa stau sa rontai o saorma cumparata de la springtime.

Ca oricarui roman veritabil, imi atrage privirea cuvantul "gratis", amplasat mare si de mai multe ori pe un stand rosu. Ma uit sa vad de ce beneficiem gratis, platind pretul de trei ori, si vad "Adevarul gratis aici". Fantastic! Evident, sigla ziarului nu imi lasa loc de interpretari, cu atat mai putin poza cu el. Iar sub, o bulina care ma informeaza ca si cotidianul a devenit gratuit (tot ziarul, din pacate). Ca orice roman veritabil, neavand nevoie de niciuna din publicatiile respective, ma uit sa vaz daca mai sunt, eventual sa iau si eu unul (ca sa fac oare ce cu el?). In toneta, in locasul unde trebuiau sa stea ziarele gratuie (acum probabil ambalaj de branza si prune in Obor), o gramada duios de familiara de... gunoaie.

Iata, deci, dragi frati romani, ca, in Bucuresti, am descoperit Adevarul in cotidian: GUNOI.
Nimic mai sugestiv. Bucurati-va si voi de revelatia mea ca eu m-am bucurat 3 minute cu gura pana la urechi de incepusera babele sa se scuipe in san mai rau ca artezienele... deh, sunt din provincie, imi permit.

Inca odata: GUNOI. Da?

daca dragoste nu e...

2009-06-15T17:42:00.003+03:00

E usor sa te indragostesti. Si usor sa iubesti un om. Atunci cand omul acela este ceva ce admiri, ceva ce înţelegi, când ai idei comune cu el şi aşa mai departe. Mai ales, este uşor să iubeşti un om şi să fi fericit doar cu atât, iar restul lumii să nu conteze.

E greu să iubeşti cu adevărat. E greu să iubeşti omul de lângă tine, atunci când descoperi că este ceva cu care nu ai putea fi de acord niciodată. E greu să te abţi să îl ierţi. Pentru că a ierta, înseamnă să judeci. E greu să te uiţi în ochii unui criminal şi să îl iubeşti. Atât de greu.

E greu să iubeşti pe toată lumea, pentru că asta înseamnă să suferi pentru fiecare în parte, pentru suferinţa lor. E mai uşor să te bucuri pentru bucuria lor şi e mult mai uşor să îţi găseşti bucurie în suferinţa lor, atunci când tu suferi pentru suferinţa ta.

Da, e uşor să iubeşti un om care te iubeşte la rândul său, să poţi să oferi liniştit că vei primi înapoi ceva care va compensa efortul tău. Şi e al naibii de greu să iubeşti fără să aştepţi nimic înnapoi. Pentru că e greu să găseşti ceva care să compenseze lipsa reciprocităţii.

Am citit undeva odată că fiecare om se naşte cu un orizont larg de posibilităţi. Cu trecerea timpului, acest orizont se îngustează. Şi continuă să se îngusteze până când devine un punct. Iar acela, este punctul său de vedere. Oh, oare cum poţi să nu judeci un om atunci când este în afara orizontului tău? Câtă dragoste trebuie să ai de dăruit ca ea să poată cuprinde un orizont de 360 de grade? Cât de mult trebuie să te abaţi de la drumul tău, ce duce înainte, ca să vezi ceea ce este în jurul tău?

Dragostea. Adevărata dragoste nu este cea care îţi oferă premisele fericirii. Adevărata dragoste este cea care te face să te opreşti, să asculţi, să îmbrăţişezi ceea ce depăşeşte concepţia ta despre bine şi drept şi frumos. Să suferi alături de suferinţa tuturor, şi să te bucuri cu adevărat pentru fericirea lor. Adevărata dragoste este să uiţi de tine ca să poţi fi alături de cineva atunci când acel cineva nu va fi alături de tine mai departe.

Nu e altruism. Altruismul e sacrificiu. Dragostea nu e. Pentru că dragostea e egoistă, e suficientă în sine. E suficient să o dăruieşti. Altruismul, generozitatea, înseamnă să renunţi la ceva. Dragostea în schimb nu e renunţare. Dragostea dăruită nu se pierde. Se înmulţeşte.

Să ai norocul conştiinţei că cineva te iubeşte în felul acesta, că îţi va ierta orice greşeală, că a fost alături de tine, şi pentru tine chiar şi atunci când nu l-ai văzut aproape, că nu te va părăsi niciodată, indiferent ce se va întâmpla, asta e o fericire la care am aspirat o viaţă întreagă. Şi atunci când am fost în stare să o pricep, să ştiu că am asta, nu am fost în stare să găsesc cuvinte să mulţumesc.

Asta am încercat să fiu toată viaţa. Şi uneori chiar îmi reuşeşte. Atunci când nu mă copleşeşte singurătatea, egoismul şi nefericirea. Asta încerc să nu mai uit niciodată. Pentru asta încerc să nu mă judec. Şi pentru singurătatea şi nefericirea şi egoismul meu încerc să mă iert şi eu. Şi, da, e mult mai uşor, atunci când sunt, la rândul meu, iertată.

So empty and yet so full, so complicated and yet so simple. So generous and yet so selfish. Sunt o furtună de contradicţii. Cum poţi să te ierţi pentru dorinţa unui toiag de care să te sprijini atunci când te doboară propria luptă?

Even though I walk through the valley of the shadow of death, I fear no evil, for You are with me; Your rod and Your staff, they comfort me.
How can you forgive yourself for being human? And for forgeting not to judge, and for forgeting to love them all?

stranger - partea IV

2009-06-12T23:44:00.003+03:00

Astazi mi-am vazut din nou, cu ochii, demonul meu drag. Părăsit de ceva vreme, ajunsesem să cred că a fost doar o fantasmă a imaginaţiei mele. L-am simţit prima oară atunci când era să calc omul ăla din carne pe trecerea de pietoni. Mintea mea se zbătea în lupta permanentă cu ceilalţi, iar eu, obosită, uit să mai trăiesc.

"Poor little Sali", îmi şopteşte la ureche, pe când gonesc pe străzi. "Poor little one", continuă să mă macine. "The wrong choices, the wrong life, the wrong way. " "Taci!" urlu şi gonesc înaine. "Why did you ever leave me, poor little one?"

În urechi simt sângele cum curge. Ajung acasă, mă prăbuşesc în faţa oglinzii, mă privesc, chipul meu, mai frumos ca niciodată, încep oare să mă iubesc? "Poor little Sali. Why don't you come back, in my arms, so warm, so hot, so sensual... you know you want me." Ce banal sună vorbele cu care înceracă să mă convingă. Ce stupid.

Mă privesc în oglindă, mai frumosă ca niciodată, oare de unde... "Poor little Sali..." aud în urechi şoapta nemiloasă ce mă însoţeşte. "Taci!" îi scrâşnesc din dinţi. Imaginea mea din oglindă mă priveşte din lumină. În spatele meu, aud frământarea întunericului, cerşitul jalnic. "Poor little Sali, did anyone ever care? As much as I did? Weren't I the one allways with you? Didn't I give you peace when everything else was crushing down on you? Didn't I deliver? Was anzone else with you allways? Everybody else leaves. I will never. I will allways be here."

Mă privesc în oglindă. Atât de frumoasă! În spatele meu şoaptele se transformă în sabie. În oglindă, lumina se transformă în sabie. Cele două săbii se unesc desupra capului meu şi mă despică în două.

Zac pe podeaua băii, moartă. Şoaptele din spatele meu apucă o jumătate şi o târăsc undeva în întuneric. Lumina din oglindă îmi cuprinde jumătatea cealaltă şi arde. Mă doare. Mâinile mele se caută una pe cealaltă. Unul din ochi e orbit de lumină, celălalt priveşte podeaua. Moartă. Moartea se simte la fel ca şi viaţa. Totul doare.

Şoaptele mă cheamă, lumina mă arde. Mâinile mele s-au încleştat una de cealaltă şi nu vor să dea drumul. Undeva, în afara mea, aud o voce. Nu înţeleg ce spune. Una din urechi arde iar cealaltă e plină de şoapte. Undeva, între sacru şi profan, sunt mâinile mele care se ţin cu îndârjire una de cealaltă. Vocea din afara mea poartă cu ea mântuirea. Undeva, acolo, se află ceva. Mâinile mele ar putea să se desprindă şi să o apuce. Mâinilor mele le e teamă să se desprindă.

Lumina arde mâna, şoaptele se aud "Let go... poor little Sali". Eu... încerc să curg, spre lumină sau spre şoapte. Să pot de acolo să dau drumul mâinilor şi să apuc lucrul ăla chinuitor. Vocea aceea pe care o aud fără să înţeleg ce spune. jumătate din buzele mele cântă rugăciuni, cealaltă jumătate se deschide ca un peşte, încercând să îşi astâmpere arşiţa cu sângele care curge din ele.

Mâinile mele se luptă una cu cealaltă, trag fiecare în partea sa. Două chinuri, la fel de dureroase, la fel de chinuitoare. Mâinile mele se luptă. Ochiul ce privea podeaua se chinuie să privescă sursa vocii. Cel din lumină a orbit. "Let go... poor little Sali, let go... be mine."

Dimineaţa mă prinde golită de sânge. Vocea e tot acolo, nu tace. Şoaptele mă chinuie, lumina mă arde, mâinile mele se luptă. Acum, toate jumătăţile mele de buze se roagă. Să nu tacă vocea. Să nu tacă vocea. Să nu tacă vocea. "Poor little Sali" şopteşte demonul meu, şi şoaptele dau drumul.

Jumătate din mine se ridică. Urechea eliberată de şoapte se ciuleşte înspre voce. Vocea a tăcut. Mâna din lumină trage. Jumătatea eliberată prinde putere şi trage. Jumătatea arsă, neagră, iese din lumină. Cu ochiul rămas întreg privesc către ea. Din lumină se conturează demonul meu frumos. E uriaş, e puternic, sabia lui arde în flăcări. "Poor little Sali. Tomorrow I'll be back for you. I'll allways be back for you." şopteşte. Apoi se stinge.

E întuneric. E frig. Sunt goală de sânge şi nu văd să-mi lipesc cele două jumătăţi la loc. Mă pipăi anemic, obosită, aş plânge dacă aş avea lacrimi. Mă pun la loc stângaci, probabil că arăt monstruos. Viaţa revine dureros în mine. Încep să respir şi simt în nări mirosul sângelui de pe podea. Mă ţin strâns în braţe de teamă să nu mă dezlipesc prea devreme. Mă gândesc cu groază la felul cum arăt, îmi va fi teamă să mă mai privesc în oglindă.

Simt ceva în întuneric şi mă cutremur de teamă. E deja tomorrow? Nu, te rog, nu mai vreau! Nu mai am putere să mă ţin, nu mai am viaţă în mine să mor! Te rog, nu din nou! Nici să cedez nu pot! Aici, în iad, nu contează dacă cedezi sau lupţi. Te rog, încă nu, încă puţin, să mă mai vindec o secundă. Încep să simt în mine cum arde carnea. Iar vocea, vocea ce tăcuse, se aude acum limpede. "Tatăl nostru, care eşti în..." Şi eu mă întreb cu groază: carnea care arde se vindecă sau se despică din nou?

"Poor little Sali..."

basescuta strikes again

2009-06-09T22:38:00.005+03:00

eba, eba, te iubim, că ca tine nu găsim

şi, din nou, prima pipiţă a ţării

Mă, mie îmi place cum o comite asta mică. Cică doamne fereşte, ea nu poate crede aşa ceva. L O L!Ori:
a) e proastă de bubuie, ori:
b) e coruptă ca ta-su şi la fel de parşivă saaaaaau:
c) ambele variante e corecte!

Fraţilor, prima oară în viaţa mea am votat, felicitaţi-mă. Am votat contra eba si contra lui Vadim, şi contra lui Becali. De Lazlo Tekes nu ştiam pe vremea aia, că votam şi contra lui.

Fraţilor, am avut o prezenţă la vot de 27 virgulă procente. Unde mama voastră aţi fost? Să mai aud pe unul că comentează vizavi de politicieni, de UE, de orice. Păi cum pula calului să iasă retardata, nebunul, ciobanul şi hitler ala micu câştigători ca să ne reprezinte pe noi in UE mă? V-aţi tâmpit de tot?

Daca era prezenţa 50 procente măcar şi se lingea handicapata aia pe bot de europarlamentare. Şi poate că s-ar fi lins şi alţii, barem de Becali sa ne fi scapat dracu. Că vadim şi cu tekes or fi ei neonazi, da barem leaga doo vorbe.

România! Trezeşte-te! Până nu e prea târziu. Măcar la prezidenţiale să facem ce trebuie.

love and marriage...

2009-06-09T22:27:00.002+03:00

Lege la promulgare

Declaratie pe propria raspundere, inainte de casatorie

Viitorii soti vor trebui sa depuna o declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca nu cunosc niciun motiv de natura legala care sa impiedice incheierea casatoriei, daca presedintele Traian Basescu va promulga o lege pentru modificarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila.

Parlamentul a trimis la promulgare, presedintelui Traian Basescu, o lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila.

Legea modifica, printre altele, si prevederile referitoare la intocmirea actului de casatorie. Astfel, potrivit legii trimise la promulgare, ofiterul de stare civila va solicita viitorilor soti, in plus fata de documentele prevazute in prezent de legea nr. 119/1996 (declaratia de casatorie, actele de identitate, certificatele de nastere si certificatele medicale privind starea sanatatii), si o declaratie pe proprie raspundere ca nu cunosc niciun motiv de natura legala care sa impiedice incheierea casatoriei.

Legea de modificare a legii nr. 119/1996 armonizeaza legislatia in materia starii civile cu normele incidente reglementate in cuprinsul altor acte normative.

Totodata, legea reglementeaza conditiile tehnice necesare informatizarii starii civile, prin constituirea unor fluxuri de comunicatii intre autoritatile administratiei publice locale si cele centrale, care sa permita preluarea informatiilor specifice in Registrul national de evidenta a persoanelor.

Deci, da? Ati inteles? La mine e ceata. Ce?

depresie

2009-06-09T17:49:00.003+03:00

E atât de greu să crezi în ceva. Când lumea e aşa cum este, când atâţia oameni suferă. De mii de ani omenirea trăieşte în suferinţă.

Unii mor de foame, alţii de sete, alţii de frig. Oameni mor din cauze din cele mai tâmpite. De la o muşcătură de ţânţar, de la o infectie, de la o gripă.

Toate astea, în afara mea, în afara vieţii mele comode, cu apa mea, cu mâncarea mea, cu aspirina mea.

Cu supravieţuirea mea.

În lumea mea, oamenii nu mor din cauzele astea. În lumea mea, oamenii mor de singurătate. În lumea mea, oamenii mor de epuizare, în birouri cu apă caldă şi rece, cu restaurante şi servici de livrare la domiciliu.

În lumea mea, oamenii mor singuri, uitaţi. Atâţia oameni mor singuri. Trăiesc singuri. Oameni pe care îi cunosc, oameni la care ţin, oameni care merită să fie iubiţi. Ataţia oameni trăiesc singuri, atâţia oameni mor singuri.

E atâta singurătate pe lume.

În lumea mea.

În lumea mea, oamenii nu mor de foame. În lumea mea oamenii se înfometează din frica de singurătate. Şi mor singuri. În lumea mea oamenii nu mor de sete. În lumea mea, oamenii beau otrăvuri ca să poată accepta singurătatea. Şi mor singuri.

În lumea mea, oamenii se găsesc unul pe celălalt, şi sunt fericiţi. În lumea mea fericirea e la fiecare colţ, e în celălalt.

În altă lume fericirea e un castron de orez, fericirea e o cană cu apă, fericirea e la fiecare colţ.

În lumea mea, fericirea e la fiecare pas, în lumea mea, fericirea există.

Eu nu sunt fericită.

Uneori, mă gândesc la lumea cealaltă, unde fericirea e o bucată de pâine, şi încerc să fiu ferictă pentru bucata mea de pâine. Dar nu pot. În lumea mea nu reulesc să găsesc speranţa. În lumea mea, fericirea e celălalt, care nu e lângă mine. În lumea mea, fericirea nu sunt eu. Nu înţeleg cum să găsesc fericirea. Fără celălalt.

În lumea mea, există oameni fericiţi pe jumătate, ca şi mine uneori.

În toată lumea există resemnare. În lume există suferinţă. În lume oamenii îndură. Ca şi mine. În lumea mea există droguri, există alcool, există litium. În lumea mea oamenii acceptă, fac compromisuri, îşi ucid sentimentele, încetează să spere, să viseze. În lume oamenii îndură.

Ce să cer? Puterea de a îndura? Resemnarea? Compromisul? Acceptarea?

Să îndrăznesc să visez? Să îndrăznesc să sper? Să îndrăznesc să cred?

În lumea mea oamenii mor de singurătate.

Oameni care fac totul aşa cum trebuie. Oameni care au dragoste în ei. Oameni care cred, şi îndură, şi sunt frumoşi, şi merită. Oamenii mor singuri.

În ce să cred? În ce să sper? La ce să visez?

În lumea mea există dragoste. Toată viaţa am crezut că nu şi pentru mine. Oare să îndrăznesc să cred? Oare am voie să sper?

Oare să incetez să mă revolt pentru lumea mea şi pentru lumea lor? Oare pot eu să aduc lumii ceva bun? Oare să cred că e de ajuns să dăruieşti şi să înduri să nu primeşti înnapoi nimic?

Între sacru şi profan, existenţa mea se zbate între dorinţă şi resemnare. Între pământ şi cer, fericirea mea unde este?

În lumea mea oamenii sunt fericiţi, în lumea mea, oamenii au speranţe. Trebuie să învăţ să trăiesc în această lume. Trebuie sa invat sa cred.

ghid practic: Cum sa-ti dai singur cu firma in cap

2009-06-04T22:21:00.005+03:00

Ca orice român ramas în viaţă şi fără prea multe sechele dupa trecerea prin campanii publicitare ca "Zapp Online" şi "Zboară puiule, zboară", care încearcă parcă să ne convingă că virgulă copilul românesc este la limita cretinismului, mă şochez mai greu când văd genul acesta de imbecilităţi.

Totuşi, astăzi trebuie să adaug încă un nume pe lista companiilor care o dau grav cu mucii în fasole:
Editura Cartier.

Primesc recent un e-mail publicitar, compus cu ocazia zilei copilului. Citez:

de 1 iunie,

poate n-ar trebui sa le stricam ziua cu o carte,

dar daca-i musai, s-ar putea ca noutatile hot de la CARTIER sa le trezeasca interesul :)

Păi măi, imbecilii lu mama, adică noi suntem o naţiune de părinţi ai unor copii idioţi, cărora le "stricăm" ziua dăruindu-le o carte. O carte, cel mai frumos cadou pe care îl poţi oferi unui copil, o poartă către cunoştere, către frumos, către cultură, către inteligenţă, către dezvoltarea imaginaţiei. Cărţile de poveşti citite seara înainte de culcare, o metodă educativă de cel mai înal nivel, una din cele mai eficiente punţi între generaţii, prezentate de către o EDITURĂ ca ceva cu caracter punitiv, negativ?

Aşa se prezintă o ofertă de genul acesta? Într-o ţară în care Elena Băsescu, prima pipiţă a ţării, condidează pentru parlamentul european, într-o ţară în care copii de grădiniţă au celulare cu sonerii după manele, într-o ţară în care manualele de religie din şcoli învaţă copii că Dumnezeu te calcă cu maşina dacă nu faci frumos la biserică, într-o ţară în care părinţii îşi vând copii pentru organe, îi violează şi îi tratează după principiul "bătaia e ruptă din rai", aşa am ajuns să ne prezentăm cultura?

Cultura şi instituţiile culturale ajung să se complacă în imbecilizarea copiilor noştrii şi să cerşească să fie cumpăraţi. Editurile, sursele de cultură, ediucaţie şi frumos, ajung să se prostitueze ca cele mai josnice elemente. În loc să-şi asume rolul educativ, să explice părinţilor DE CE este bine şi chiar obligatoriu să dezvolţi în copilul tău setea de educaţie, de cultură, ce fac? Transmit un mesaj clar: Noi ştim că tu ai un copil idiot care înţelege cititul ca pe un chin şi că tu eşti un tâmpit şi nu eşti în stare să îi arăţi cât de minunat este, dar hai mă, bagă de aici o carte că poate, poate.

Eu, când eram copil, vânam cărţile ca pe aur, citeam cu orele, devastam bibliotecile. Bunică-mea, n-o fi fost ea a mai bună bunică din lume, dar numai pentru că mi-a trezit pofta de cărţi şi merită titlul acesta. Cele mai frumoase momente ale copilăriei mele au fost călătoriile în minunatele lumi ale basmelor şi cărţilor, inteligenţa mea creativă a avut loc şi mediu să se dezvolte prin ele. datorită lor am căpătat înţelegera unor lucruri care astăzi, copiilor imbecilizaţi de cartoon network le lipseşte, am putut să îmi dezvolt imaginaţia şi inteligenţa şi dragostea pentru frumos prin ele. Profunzimea unor sentimente şi trăiri din cărţi am căpătat-o.

Şi vine acum un imbecil de la o editură să mă anunţe pe mine că, pentru un copil, să îi dăruieşti o carte înseamnă o zi "stricată". Pai ştii ce îţi transmit eu, domnule Igor Mocanu de la Editura Cartier? Pune dracu mâna pe o carte! Şi lasă-te de PR. Şi să te rogi toată viaţa să poţi să percepi cu mintea ta îngustă ce înseamnă cu adevărat pentru un copil, o CARTE.

cartea

2009-06-03T01:00:00.004+03:00

Viaţa mea e ca o carte. O carte pe care n-am ştiut să o scriu. Căreia nu îi cunoşteam finalul şi nu ştiam de unde s-o încep. Şi am aşteptat să vină cineva cu talent să o scrie în locul meu. Şi când am cunoscut în final pe cineva cu talent am înţeles că nu aveam de fapt nevoie decât de puţină inspiraţie. Şi acum, când am descoperit finalul pe care mi-l doream, voi scrie în fiecare zi câte o pagină din ea. Nu ştiu cum se va desfăşura povestea dar nu am nevoie decât să ştiu cum îmi doresc să se termine.

clasic in viata

2009-06-01T23:55:00.002+03:00

Ce placere mai mare decat sa iti citesti manuscrisele si sa simti nevoia sa te citezi pe tine insuti.

"Uneori, felul in care oamenii renunta la responsabilitate atunci cand situatia ii depaseste nu duce decat la dezastre. Asteptand o mana divina care sa ii scoata din rahat, oamenii se afunda din ce in ce mai tare odata cu trecerea timpului, ajungand uneori afundati atat de adanc incat nici o mana nu i-ar mai putea scoate. Si avand in vedere ca providenta, divinul sau norocul nu sunt garantate nimanui ba mai sunt si foarte rare, oamenii se complac, traiesc si mor afundati in rahat, pierd lucruri la care tin cel mai mult. Si asta doar pentru ca se declara neputinciosi - sau chiar sunt neputinciosi - in fata unei situatii care ii depaseste."

De fapt, asta e un paragraf care va fi modificat in foarte mare parte. Il pun aici pentru ca nu vreau sa fie pierduta forma pe care o are acum.

Ce frumos e sa te surprinzi pe tine insuti.

mda...

2009-06-01T23:02:00.002+03:00

Am primit pe mail invitatia sa semnez o petitie:
Noi spunem NU abuzului de minori.

Exista oameni care sa spuna DA la treaba asta?

Mi se pare tarziu, foarte tarziu si stupid, foarte stupid, un rahat online cu care sa dai o bifa ca sa te simti cu constiinta impacata. asta am mai spus-o. Si de fiecare data am spus-o. De fiecare data cand mi se cerea sa semnez petitii cretine despre politia animalelor sau cine stie ce bazaconii. Le-am spus: am sa semnez, are sa-mi pese, atunci cand nu vor mai exista copii maltratati de propria familie. Ce pacat ca unora nu le pasa decat atunci cand i se pune o funda rosie gandului de dreptate.

Despre girafa si frunze cazatoare

2009-05-18T18:30:00.003+03:00

Imi amintesc acum un banc. Un pui de girafa se lauda unui alt animal cu gatul sau cel lung. Vezi, spunea ea, gatul meu e atat de lung. Intotdeauna cand mestec frunze le simt savoarea o periada mai indelungata decat tine. Sunt un animal fericit. La care interlocutorul replica: Serios, si cand vomiti cum e?

Asa si eu, acum, vomitandu-mi fericirea semidigerata si regurgitata intr-un mod atat de violent, "o savurez" pe din plin, precum un pui de girafa. N-am crezut niciodata ca dramele sau tragediile mele ar fi mai mari decat ale altora. Credeam ca exista multa lume care moare pe interior ca si mine doar ac sa se trezesca un fel de semi-om in fiecare dimineata neavand puterea sa renasca.

In schimb atunci cand am simtit fericirea am avut sentimentul ca nu exista fericire mai mare, ca nu poate fi un om mai fericit decat mine si imi parea rau. La fel cum mi-a parut mereu rau de oameni, cum am incercat sa ii fac fericiti intr-un mod cretin fara sa impartasesc din fericirea lor cu adevarat.

Cand am simtit fericirea, a fost ca un orgasm, ca primul orgasm, o explozie in interior care mi-a daramat din ziduri si mi-a vindecat din rani. Nici macar nu am stiut sa o urlu in gura mare pentru ca oamenii nu doresc sa afle fericirea ta ci mai degraba se consoleaza cu durerea. Cand am fost fericita, mi-era rusine de fericirea mea si eram mandra de ea in acelasi timp. Simteam nevoia sa cresc in mine ca sa o pot cuprinde si sa o pot impartasi cu cel ce mi-o daruia atat de generos.

Acum, cu zidurile daramate si cu sufletul umflat ca un balon de fericirea pe care ma straduiam sa o merit nu mai am decat un gol imens in interior. Un gol pe care nefericirea mea de azi il umple ranjind si mi se infiltreaza in fiecare coltisor din mine.

Partea cea mai amuzanta si cea care ma face sa urlu este ca nici macar nu imi mai doresc sa pun zidurile la loc. Vreau in continuare sa cresc in interior si vreau sa caut lucruri cu care sa umplu golul. Inainte, cand ramaneam cu goluri din astea, incercam cu disperare sa ma agat de lucruri, de ziduri, de ura, de amintiri, de resentimente si de remuscari. Acum parca e altfel. Acum vreau sa nu ma mai vindec cu ziduri. Vreau sa ma vindec cu soare si sperante si frumusete. Vreau sa plang si sa ingrop ceea ce am pierdut ca sa pot sa gasesc ceva.

Niciodata nu m-am apropiat de frumos, de perfectiune, de fericire, de sperante si de viata suficient de mult ca sa le doresc asa cum le doresc acum. Si niciodata nu am regretat ratarea mea pana cand ea m-a facut sa nu fiu omul care sa poata face pe cel care ma poate face pe mine fericita, atat de fericit cum ar merita.

Intotdeauna m-am vazut ca o ciuperca, care nu poate creste decat in beciuri, la umbra, mucegai si umezeala. Intotdeauna m-am vazut ca un paianjen, pandind in colturi intunecoase pe panze a caror frumusete n-o va admira niciodata nimeni. Acum ma simt ca un lastar plapand ce a inceput sa creasca la umbra unui copac. Ca o iedera care are nevoie de ceva pe care sa urce, cu care sa se hraneasca, pe care sa il sufoce. Si care si-a pierdut copacul. Si acum e doar o suvita cu frunze batute de ploi si vant care nu mai are unde sa se ascunda de toate astea. Din ciuperca iedera, si acum ma chinui sa ma metamorfozez din nou, sa pastrez seva pe care am apucat sa o iau copacului si sa devin si eu copac. Si daca a fost usor ca din ciuperca fericita de intuneric care eram, sa devin iedera atunci cand mi s-a arata lumina si mi s-au oferit trepte pe care sa urc, acum metamorfoza e mult mai grea. Fara punct de sprijin in spatiu, fara truchi pe care sa ma inalt, vulnerabila la prima furtuna iminenta, lupt cu teama, cu dorinta inaltarii prea bruste, cu dorinta unui copac pe care sa ma catar, si incerc sa imi infig radacinile suficient de adanc incat, chiar daca toate frunzele imi vor fi smulse din nou, sa pot sa ma ridic din nou spre soare ca ceva mai puternic. Si poate intr-o zi voi fi din nou fericita cand coroana mea se va intrepatrunde cu cea a unui alt copac. Si cand radacinile mele vor atinge radacinile unuia. Si cand trunchiurile noastre poate se vor alatura sa formeze un copac mai mare.

Si lupt din nou cu teama ca nici un copac nu va fi vreodata prea aproape ca sa il pot atinge. Si cu dorinta de a ma intoarce intre ciuperci la umezeala si la siguranta pesterii pututroase. Si cu soarele care ma arde si ma ofileste acum atat de dureros. Si cu pasii mici pe care trebuie sa ii fac, cu munca de sisif pe care mi-e atat de teama sa nu o fi inceput prea tarziu ca sa mai pot prinde radacini. Si cu apa care e atat de adanc ingropata in pamant incat mi-e teama ca ma voi usca inaite sa ajung cu radacinile la ea. Si cu duritatea pamantui prin care trebuie sa sap. Cu sentimentul de tradare, de singuratate, cu toate sentimentele atat de puternice si acum atat de dureroase.

Dar nu ma mai simt obosita. Seva copacului, pe care am supt-o atat de nemilos si de crunt in incercarea mea de a urca, pulseaza in mine cu o energie noua pe care nu am mai avut-o niciodata. Care alimenteaza in continuare speranta, visurile si iubirea. Acum sper o speranta a mea, si visez visurile mele si iubesc atat de mult copacul. Tanjesc dupa seva lui pe care acum trebuie sa o cresc in mine. Si mi-e atat de greu, mai greu ca inainte, dar nu mai sunt obosita asa cum m-am tot simtit. Mi-e mult mai greu sa ating acum visurile noi pe care le visez acum. Si simt o indarjire, o forta prospata in mine care nu ma va mai lasa sa renunt ca inainte.

Si totusi, cat de mult poate sa doara. Lipsa pe care o aveam inainte era mult mai mica decat lipsa pe care o am acum. Pentru ca am avut totul. Pentru o clipa am avut totul si fericirea cu care n-am stiut ce sa fac si acum vreau sa invat. Si, ieri, am mintit. Nu am avut mereu dreptate. Demonstratia pe care mi-a facut-o Alexandru inca sta in picioare. Totul e sa pornesti de la premizele corecte. Si de la putina seva de copac.

Pur si simplu

2009-05-17T18:26:00.002+03:00

Acum ceva vreme scriam despre Alexandru. Recitesc si zambesc amar. Iata ca a venit dimineata in acre visele raman in patul cald iar eu trebuie sa ies tremurand de sub asternuturi.

Azi totul doare. Urasc ca totusi am dreptate mereu. Buna dimineata. Imi vreau visul innapoi.

Traditie sau modernitate?

2009-05-16T18:15:00.004+03:00

Deseori m-am gândit dacă să fiu pro sau contra tradiţiei. Eu, fiind o fire mai revoluţionară, înclinam către modernizare şi eliminarea parcticilor cu iz de barbarism sau de mucegai. Pe de altă parte sunt o fiinţă spirituală şi nostalgică şi îmi vine greu să "ucid corola de minuni a lumii". Aşa că, de o vreme, eram prinsă între două tendinţe, care ambele îmi aparţineau dar care se băteau cap în cap şi care, în viziunea mea nu coexistau decât ca un compromis. Globalizare, uniformizare sau conservarea unor valori de mult expirate? Greu de ales.

Până când am înţeles adevărata valoare a tradiţiei. Tradiţia este acel organism viu care ţine laolaltă o comunitate care se defineşte prin ea. Tradiţia este foarte importantă atâta timp cât ea este necesară şi utilă. Atunci când ea devine o reminescenţă lipsită de încărcătură semantică şi de funcţionalitate nu este decât un cadavru puturos care se cere îngropat.

Unii nostalgici se agaţă de aceste cadavre şi încearcă să convingă şi să se convingă că ele trăiesc şi îşi mai îndeplinesc funcţiile originale. Ca un pui de prepeliţă care piuie lângă cadavrul prepeliţei mamă cerând de mâncare în continuare. El este destinat să moară de foame dacă nu se desprinde de imaginea tradiţională şi nu porneşte să îşi caute singur hrana.

Îi înţeleg pe tradiţionalişti. Înţeleg drama lor de a fi rămas fără mama-ghid în viaţă. Dar este doar natural ca ea să moară, şi este natural şi normal ca puiul să îşi continue viaţa în ciuda acestei drame.

Tardiţionaliştii monoteişti uită că şi monoteismul a fost o revoluţie şi că este natural ca el să fie înlocuit din nou prin acelaşi procedeu (si aici mă refer exclusiv la Europa). Politeismul a murit simplu şi natural din cauză că a devenit perimat, din cauză că au venit zei mai interesanţi, care ofereau ceva mai bun, mai nou, şi cu care omul vremii îşi satisfăcea mai bine nevoile mistice. Politeismul fiind si el tot o revoluţie, tot o înlocuire a unor tradiţii ce devenisera nesatisfăcătoare pentru un om ce evoluase ca gîndire şi percepţie a lumii care făceau vechile tradiţii şi "zeităţi" neverosmile. Creştinismul, cu care sunt ceva mai la curent decât cu restul ideologiilor mistice, a evoluat şi el odată cu vremea. Dumnezeul răzbunător a lui Noe şi Moise a murit pentru a fi înlocuit cu mai verosimilul şi mai degraba acceptabilul Dumnezeu milos şi iertător a lui Isus. Şi de atunci percepţia asupra acestui zeu ce trebuia să fie atemporal şi imuabil s-a schimbat mai mult sau mai puţin radical modernizându-se până la forma sa de astăzi.

Acum mulţi ani era un atac asupra bunurilor moravuri ca o femeie să fumeze. În America scalvagistă era de neimaginat ca un negru să deţină proprietate. Şi nu cu atât de multă vreme înainte doar ideea ca o femeie să voteze era pur şi simplu ridicolă. Şi acum 30 de ani în România era de neconceput să te exprimi liber şi critic la adresa preşedintelui ţării. Şi toate astea au intrat într-o normalitate, spun unii, forţată. De fapt nu revoluţiile au schimbat ordinea socială, ci ordinea socială a dus la revoluţiile care au normalizat o stare de fapt.

Acolo unde aceste tradiţii şi-au găsit justificare şi funcţionalitate, ele au rămas. Dar, precum justificarea şi funcţia lor este izolată, şi cei care le urmează sunt izolaţi. Sunt familii în care femeia nu are drept de vot şi acele familii funcţionează foarte bine în interiorul lor, sunt comunităşi care trăiesc izolate de civilizaţie, fără apă, curent sau tehnologie avansată şi acele comunităţi funcţionează excelent (desigur vorbesc de consimţământ şi alegere aici). Dar faptul că ele rezistă şi funcţionează în acest fel nu le legitimizează la nivel de societate.

Astăzi se ridică polemici aprinse cu privire la GayPride şi la legiferarea căsătoriei între homosexuali. Şi la vremea când se aproba legea care da drept de vot femeilor au existat manifestări feministe care astăzi ne-ar provoca râsul. Ar fi ridicol, desigur, ca astăzi să iasă în stradă o grămadp de femei care să poarte pancarte care să strige egalitatea lor cu bărbaţii. Pentru că asta a intrat în normalitate de mult.

GayPride este o manifestare care tinde să nu aibă foarte multe legături cu homosexalitatea în multe părţi unde aceasta a intrat într-o normalitate cotidiană. Ca şi festivalul berii unde se şi mănâncă mici şi se bea şi Coca Cola. La noi încă mai sunt de făcut nişte paşi. Încă mai este o demonstraţie de forţă, o campanie de adunat fonduri şi un motiv de bătaie cu extremiştii creştini.

Felul în care este organizată mă face să nu îmi doresc să am vreo legătură cu ea. În nici un caz nu simt nevoia să particip pentru ca să arunce popii în mine cu ouă şi să am motiv să apar la Otv să mă plâng în direct ca sunt discriminat. Până nu mă va întreba cineva la interviu dacă sunt sau nu lesbi, dacă fac sau nu sex oral şi până nu mă arestează nimeni pentru că mă sărut cu iubita mea pe stradă, nu simt nevoia să iau vreo atitudine publică vizavi de subiect.

Căsătoria pe de altă parte, e un subiect cu totul separat. Nu pot să nu fiu de acord cu punctul de vedere creştin cum că homosexualitatea era la un moment dat o practică blamată de către biserică. Şi care blam se mai păstrează şi astăzi, aşa anemic cum e. Nu sunt de acord ca biserica să fie obligată să căsătorească altfel decât după legile ei. În schimb, legile statului trebuie să fie libere de cele bisericeşti, chiar dacă sunt asemănătoare prin punctele principale.

Căsătoria, ca formă de organizare socială, nu mai aparţine de mult cuplurilor el-ea. Nu exclusiv. Aici mă refer evident la coabitare şi celelalte etc-uri, mai puţin acel certificat de la stat. Deci această tradiţie perimată şi ieşită din normalitatea cotidiană este un cadavru care trebuie îngropat. Este cazul, timpul şi nevoia ca legislaţia să urmeze cotidianul. Şi asta, evident, în afara comunităţii creştine care, tot mai izolat, se defineşte prin tradiţiile ei, pe care membrii comunităţii le înţeleg tot mai puţin, şi le asumă tot mai puţin şi, în afară de câte o vină răzleaţă, nu mai au legătură practică cu ele decât la Paşti şi la Crăciun.

Şi tradiţia căsătoriei în sine este o practică perimată social, ce ar trebui să dispară total şi să rămână la nivel de cult religios. Dar încă este o tradiţie prin care majoritatea se definesc, pentru care are o încărcătură semantică şi funcţionalitate. Chiar şi homosexualii. Chiar şi lesbienele.

Sexul si politica

2009-05-13T22:58:00.003+03:00

Am, de ceva vreme, ocazia să mă confrunt cu ideile obositoare ale conservatorilor. Şi aici vorbesc de conservatorii înrăiţi, pentru care lumea şi realitatea se află în spatele unor ochelari de cal.

Din ideile pentru care militează şi pentru care se strofoacă aceşti oameni, eu deduc că au probleme cu viaţa pe care eu, ca persoană suicidală cu tentative la activ, mi-e greu să mi le imaginez şi mi-e groază la gandul că aş putea să le am vreodată.

Oamenii ăştia militează pentru evul mediu. Le tremură chiloţii la gândul schimbării, îl admiră în secret pe Hitler, îşi bat copii şi îşi sodomizează nepoţii, îşi ţin femeile la cratiţă şi îşi urăsc viaţa cu îndârjire. Îşi urăsc sistematic vecinii şi pe cei care par să fie fericiţi în viaţă şi indiferenţi la opiniile prăfuite ale conservatorilor.

Singura lor preocupare este similară cu a babelor din vecini, ştiţi, fiinţele alea expirate care traiesc din barfe şi îşi trag energia vitala din ura pentru ceilalţi şi care te pândesc ca vrăjitoarele de dupa vizoare sau perdele.

In primul şi în primul rând, conservatorii sunt creştini. Nu de altă religie, ci de cea mai "conservatoare" posibila, evident. Acest fapt nu este în sine unul negativ, în definitiv, dacă erau atei sau musulmani sau budisti ar fi fost la fel de bine, cu singurul impediment că nu ar mai fi putut fi conservatori. Pentru ca, conservatorul adevarat este creştinul din vremea arderii pe rug a vrajitoarelor, cel pentru care nu e de ajuns sa fie creştin ci trebuie să îţi scoată şi ţie ochii cu credinţa lor. Şi nu doar atât, dar adoră preceptul conform căruia bătaia e ruptă din rai şi în consecinţă nu se sfiesc să o aplice, bătaia sau orice alte metode care mai de care mai iritante, ca să îţi salveze ţie sufletul, indiferent daca tu ai chef sau nu să ţi-l salvezi.

Dacă avem în vedere această legătură între creştinism şi conservatorism lucrurile devin oarecum logice. Ce interesează pe conservator? Felul în care tu îţi trăieşti viaţa, cu cine, când, în ce poziţii şi de câte ori. Pe conservator nu îl interesează dacă tu eşti sau nu fericit, nu îl interesează că trăieşti fără să deranjezi pe nimeni, că îţi vezi de treaba ta cu oameni ca tine, că faci alţi oameni fericiţi. Nu, pe el îl interesează daca trăieşti sau nu cum are el chef. Şi dacă nu trăieştu tu cum are el chef, vrea să te schimbe, pentru, evident, binele tău. Fericirea şi libertatea ta nu au nici un o relevaţă pentru el pentru că, evident, el îţi oferă posibilitatea de a avea o viaţă de căcat, pentru ca dumnezeul creştin să îţi dea după moarte hârtie parfumată să te ştergi la guriţă.

Dom-ne, mai lasă-ne dracu să ne trăim viaţa. Că destul ne-au spus alţii cum s-o trăim pe vremea lu Ceauşescu. Lasă-mă să aleg eu ce vreau pentru mine, nu îmi băga ideile tale pe gât, lasă-mă să păcătuiesc dacă vreau, sunt majoră, vaccinată, am un creier, îl şi folosesc. Lasă-mă să mă fut cu cine vreau la mine în dormitor, nu mă obliga să îmi distrug viaţa cu un copil daca mi se rupe un prezervativ sau dacă mă violează un nenorocit. Nu mă pune să fac temenele la biserici pline de jigodii în sutane, lasă-mă să îi dau posibilitatea copilului meu să îşi aleagă singur religia, nu mi-l îndoctrina în şcoli. Lasă-mă să fumez iarbă şi să merg la curve dacă vreau, că nu deranjez pe nimeni. Daca valorile mele nu sunt aceleaşi cu ale tale e ok, promit eu. Dar, lasă-mă, nene!

mesaj pentru Elena Băsescu

2009-04-26T23:38:00.002+03:00

Măiculiţă doamne, am dat să văd o manevră politică clasa întâia. Una bucată fufuliţă blondă din America şi-a făcut a mai tare manevra pre-campanie pe care am dat să o văd în ultimele zile.

Ui aici: la fufe.

Băi, deci gagica asta a avut unu tare rau care i-a tras sforicelele. După faza asta s-a asigurat că toţi redneck-ii din America, toate babele bolânde şi toţi spălaţii pe creier din America o vor vota şi subvenţiona în orice căcat o să facă. Şi cu siguranţă că o să facă un căcat în următoarea perioadă.

Bravo, fătucă! ţi-ai asigurat de o pită!

Eba tatii, ia ezemplu, mă. Nici aia nu vorbeşte corect şi n-are creier da' pun pariu că o să aibă cohorte de idioţi cărora nu o să le pese. Deci zi lu tati să îţi însceneze şi ţie ceva aşa deştept.

Acu' sunt curioasă pe ce cale va merge fătuca. O să meargă înainte pe linia asta pe principiul că proştii sunt mulţi şi au bani gârlă sau se dă pe brazdă şi emoţionează restul prostimii americane politically corect? Eu pariez pe varianta a doua, da' om trai şi om vedea.

De ce votez cu PNL

2009-04-26T21:31:00.003+03:00

Scriam acu' trei posturi despre căsătorie şi homosexuali. Băi şi nu scriu io bine că UEle face şi el o treabă pozitivă vizavi de problemă. Adicătelea adoptă o rezoluţie (nuş' cu ce nume tâmpit, da asta nu contează aşa tare) prin care sfătuiesc (nu obligă) statele membre să adopte căsătoria gay. Bravos! Într-un sfârşit se dau băieţii pe brazdă (nuş' de ce nu s-or fi dat până acu că io credeam că asta e mai demult).

Aflu (nu spui de la cine, persoană importantă) că ai noştrii europarlamentari au votatără aşa: liberalii pentru şi democraţii contra. Deci frate, oare cu cine votez?

Acu' să vă esplic de ce e de bine chestiunea asta. Pen'că dacă se adoptă şi la noi legea, e primul pas spre normalitate. Pen'că evident biserica o să facă mutre şi o să zică "da, pe dracu!". Şi o să refuze să facă treaba asta. Şi atunci se separă în mod firesc căsătoria religioasă de cea socială. Şi statul de biserică. Sau o să facă sluj ca de obicei şi o să zică "hai, mă că o facem şi pe asta, da nu ne luaţ' fondurili ca să avem cu ce ne îngrăşa cururili ca şi până acu'". Caz în care numa tâmpiţii o să mai creadă în popime.

Deci nu se adoptă la noi, că la noi încă e evul mediu prezent, da' e un pas. Şi orice drum cu un pas se începe.

Poveste cu coae şi nani nani.

2009-04-11T10:14:00.005+02:00

Noi românii ne-am pierdut ceva ca popor la un moment dat. Sau poate ca nu. Poate că doar avem nevoie acum de ceva ce istoria ne-a mai dat şi în alte vremuri. Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, măreţele umbre din istoria noastră. Avem nevoie de un conducător cu coae. Că parcă e vremea. După ce ne-am lăsat călcaţi în picioare de comunişti, avem nevoie de o gura de aer românesc. Românii, de oriunde, nu au fost niciodată comunişti. Întotdeauna am fost manipulaţi de o mână de oameni cu puterea în dinţi.

Şi acum la fel. În România ne lăsăm aiuriţi de Băsescu, un comunist, aproape recunoaşte el însuşi. Poporul bagă botul la fanfaronada lui de maimuţoi aşa cum, în 1990 au băgat botul minerii la Iliescu. Se pare că românul de rând judecă mai greu şi tind să uite că Băsescu le-a dat mijlocul de transport minerilor să vină şi să omoare intelectualii care voiau, şi probabil că ar fi obţinut, eliberarea de KGB şi Moscova a poporului Român. Uităm cine ne sunt duşmanii şi îi lăsăm să ne conducă.

Şi asta doar pentru că nu avem un român care să se ridice, să pună mâna pe sabie şi să demonstreze că avem coae.

UE, Moscova, America. Astea sunt marile puteri de care ne fofilăm noi? Românii au o istorie întreagă de pişat pe marile puteri. Imperii de care s-ar teme acum şi Americanii. Ne pişăm ca popor pe oricine vrea să ne fută în cur. Doar de-am avea un conducător cu coae...

A fost Revoluţie în Moldova. S-a stins. Au stins-o cei care trebuiau să o conducă. Marţi Moldova ar fi trebuit să fie liberă. N-a fost, pentru că revoluţia a fost trimisă la culcare de către primar şi alţii, liberali şi democraţi. Şi revoluţia încă doarme somnul cel de moarte din care românii din Moldova nu se mai deşteaptă. Nu pentru că le-ar fi frică, ci pentru că nu au un conducător cu coae.

Stalin, Lenin, Ceauşescu, Iliescu, Voronin, Băsescu, câţi papiţoi mai avem de suportat până să se ridice acea sabia românească care să taie coaele duşmanului şi să se ridice pentru noi? Cât mai avem de dormit?

Am râs că Moldova transmitea la televizor desene animate în timpul revoluţiei. În România văd tineri cu belciuge în nas, ca sclavii africani. Şi nu mă deranjează că au belciuge, ci că sunt sclavii sistemului. Văd tineri beţi, drogaţi, care nu ştiu cum să se mai adoarmă ca să nu se mai deştepte niciodată. Văd prostimea cu lanţuri de aur la gât făcând legea. Văd curvuliţe fără creier devenind targetul televiziunilor şi nulităţi devenind idolii tinerilor.
Pe de o parte e bine, că se alege mai bine şi mai curat grâul de neghină. Pe de alta e rău, suntem adormiţi, ni se cântă nani nani de la preşedenţie, ni se cântă nani nani de la Europa, ni se cântă nani nani din America. Şi noi dormim. Prostimea se îmbată cu apă rece.

Deşteaptă-te române!

Dar şi când ne-om deştepta... şi când s-o ridica unul cu coae cu sabia... să te ferească toţi zeii pământului. Şi ştii la ce visez eu? La unu cu coale cât caru, mă. Să taie şi să spânzure tot ce e ipocrit în ţară. Să îi pună pe toţi la locul lor. Să taie tot ce e hoţie şi minciună, şi Băseşti, şi Becali, şi popi, şi udemerişti, şi Vadimi. Că eu m-am săturat.

M-am săturat să vină un maimuţoi să le povestească ardelenilor cât de unguri sunt ei când în Ardeal 90% din "maghiari" n-au pic de sânge unguresc în ei dar le cântă Lazlo Tekes nani nani; ca să vină Vadim să le explice românilor nemaghiarizati din Ardeal că vecinii lor le sunt duşmani şi hai să le dăm în cap. Nani nani, nani nani, m-am săturat de nani nani!

M-am săturat să văd popii imbecilizând poporul numa ca să îşi îngraşe ei burţile. Nu mai vreau să văd copii care sunt manipulaţi religios prin manuale. M-am săturat de popi. M-am săturat să îi văd tălâmbi şi guşaţi la televizor trădând pe faţă credinţa. M-am săturat ca Dumnezeu să fie murdărit de religii, m-am săturat de cruciaţi şi talibani care să omoare în numele unui dumnezeu sau altul. M-am săturat să ne murdăreacă credinţa. M-am săturat de intrigile popeşti şi de manipulearea bisericească. Din catedrale se aude nani nani.

M-am săturat. M-am săturat să îmi amintesc de zilele din 89 cand eram doar un copil şi strigam în stradă şi îmi spunea tata că de acum o să fie bine. M-am săturat să mă mai doară anul 1990. M-am săturat de trădare, de minciună, de hoţie, de ipocrizie, de somn. Ridică-se acum un Vlad cu sabia, eu l-aş urma oriunde. E vremea să ne deşteptăm o dată dracului. Să ne amintim de demnitatea noastră ca popor.

Deşteaptă-te române! De oricare parte a prutului ai fi.

Să fiu acum în locul lui Băsescu şi să am coae, m-aş ridica şi aş cere lui Voronin să plece din Moldova. Şi cu mine aş ridica tot poporul român. Şi m-aş duce în Moldova, aş lua sabia, le-aş tăia capul tuturor trădătorilor şi l-aş proclama pământ românesc. Dar eu nu sunt Băsescu, şi nu am coae şi aud, chiar şi acum de la palatul Cotroceni un cântec suav: Nani nani...

petitie către parlamentul european

2009-04-09T14:43:00.001+02:00

Condamnarea guvernului dictatorial din Moldova.

Uniunea Europeană ar trebui să se declare oficial pentru democraţie, transparenţă şi contra regimului dictatorial care se pregăteşte Republicii Moldova de către partidul comunist. Trebuie ca Uniunea Europeană să ceară respectarea drepturilor omului, libertatea presei şi să anunţe condamnarea unui regim totalitar în Republica Moldova, cu consecinţele acestei condamnări.

Uniunea Europeană trebuie să nu recunoască legitimitatea rezultatului alegerilor din Republica Moldova şi să ceară refacerea scrutinului sub strictă supraveghere a observatorilor din afara ţării.

Se poate face o sesizare de către orice cetăţean UE aici.

Coana Salahhe faţă cu reacţiunea

2009-04-09T03:33:00.004+02:00

Fraţilor, e lată, da e de bine. Puseră ai noştrii rivoluţie în Moldova. Bravo mah, las că e bine, trebuia şi asta o dată. Io sunt pentru. Acu ce nu înţeleg io e de ce se cacă toată lumea pe ei.

Voronin a făcut-o de oaie. Putea să fie mai subtil dacă nu era comunist. Normal ar fi ca toată lumea să îi dea peste mânuţă şi să îi zică "Pfui, caca, baieţel rău!". Pe dracu. Americanilor li se fâlfâie ca întotdeauna, UE-le, inutil ca de obicei, se eschivează, politicienii din România fac apeluri la non violenţă. Tiliviziunile din România au găsit caşcavalu şi acu rod la el, porcul de Păunescu a scos râtul cu nesimţire şi guiţă cum îi e obiceiul, fiecare cu a mă-sii.

Noi de pe partea asta a Prutului ne bucurăm, susţinem şi noi, barem la nivel teoretic, debandada şi sperăm să le pice comuniştilor mucii în fasole că noi i-am mai fasolit şi pe alţii, tot comunişti, şi dacă ne supărăm facem urât pe tema asta, că avem antecedente.

În toata treaba asta se gaseste, evident, un muţunache de pe altă lume care stă şi se miră ce e, frate, cu toată agitaţia, adică ce ne doare pe noi de Moldova? Că ce i-a apucat pe aia debandada, mămica lor de huligani. Băi, pe cuvântul meu, cât de tâmpit poate fi Mircea Badea? Şi cât de pe lângă? Io înţeleg să stai la căldurică şi să ţi se fâlfâie da măcar taci dracu din gură, nu te lăuda că eşti tâmpit.

Altă categprie de căcăcioşi sunt ăia de peste Prut, politicienii. Nu comuniştii, ăilalţi. Doamne fere să zică vreunu că e pentru, le tremură chiloţii în laşitatea lor, caracteristică politicienilor. Păi dacă avea unul coae să ia frâiele şi să organizeze treaba, acu era Voronin după gratii şi ăla erou naţional. Dar, la fel ca şi în România, coae au doar studenţii, politicienii sunt învechiţi, murdari, morţi. Tot în tineret stă speranţa.

Aşa, şi cu rivoluţia: baftă, mă! Şi doamne fere să daţi şi voi peste vreun Ilescu, că noi ne-am luat o ţeapă cu ăla... antâia. Hai să fim sănătoşi. Şi cu curaj, că şi in opjnouă tot noi am făcut-o, nu ne-a ajutat nime. O mai facem o dată, ce pula mea!

cerere de casatorie

2009-04-08T16:01:00.004+02:00

Frate, cineva la noi în parlament se plictiseste. Homosexualii vor casatorie? Nu le dăm. Şi de al dracului, le şi luăm ceva. Dar ce să le luăm? Nu prea avem ce, că vine UEle şi ne dă peste bot. Atunci hai să le mai dăm ceva la ailalţi. Le dăm un căcat de lege, că nu suntem în stare să le dăm ceva de doamne-ajută.
Deci, hai să le dăm la ai noştrii heterosexuali şi o logodnă oficială. Că poate le dă prin cap poponarilor să se logodească şi nici măcar aia să nu aibă voie. Hă hă!

Şi uite aşa, le dăm piţipoancelor o şansă la banii cocalarilor cu care şi-o trag în scârbă pentru un suc, şi o frică de pizdă de nemaivăzut celor care ar vrea şi ei să şi-o tragă fără bătăi de cap. Pentru că acum legea îţi dă şansa, ca femeie, să te fuţi şi să pretinzi. Nu ştiu ce idiot a avut ideea asta perfect cretină de a legifera fututul în halul ăsta. Pentru că poţi proba în tribunal prin orice metodă logodna, de exemplu să aduni trei din prietenele tale piţipoance care să jure cu mâna pe biblie că nenorocitul cu bani ţi-a promis că te ia de nevastă. Şi uite aşa te faci cu bani de shoping pentru toate patru.

Şi vin eu şi spun aşa, în virtutea bunului simţ:

- căsătoria, ca act social, este perimată şi nu ar trebui să existe
- căsătoria ar trebui să părăsească definitiv statutul "civil" şi să devină exclusiv un ritual religios, care să se desfăşoare în biserici şi temple şi să aibă exact semnificaţia pe care cultul în cauză o dă acestui ritual
- pentru reglementarea unor aspecte sociale de familie şi uniune în cadrul societăţii ar trebui să se introducă o uniune civilă, care să nu aibă statut de căsătorie, între oamenii care doresc să îşi asume împreună anumite responsabilităţi, cum ar fi creşterea unui copil, propriu sau adoptat, să împartă bunurile, să aibă acelaşi nume, să obţină anumite lucruri. această uniune să fie reglementată printr-un contract, unde să se specifice exact condiţiile de coabitare.
Cu toate că acest ultim lucru nu este neapărat necesar decât în cadrul legislativ deficitar care există la noi în ţară.

Aşa, s-ar rezolva şi problema homosexualilor, s-ar mai rupe un pic biserica de stat, ceea ce nu poate fi decât ceva pozitiv, şi am sta şi noi mai liniştiţi pentru că toate treburile ar fi clare, căsătoria ar căpăta un statut aşa cum îl merită, homosexualii ar fi mucles, pentru că ar avea uniunea civilă prin contract iar partea cu căsătoria ar cădea pe capul bisericii, să se certe cu biserica dacă au chef, practic toată lumea ar fi liniştită şi cu drepturi egale.

Dar de ce să fie simplu, când poate fi complicat...

pps-rile stike again

2009-03-27T11:53:00.004+02:00

Fraţilor, terminaţi-vă cu pps-urile că altfel avem o problemă.

Primesc de la o gagică un pps cu cea mai frumoasă femeie din lume. (cică) Pe care a ales-o nu se ştie cine în poziţia asta. O dată că Aishywaria Rai nu apare în nicio poză nefardată, şi să ne fie clar, eu vreau să văd femeile nemâzgălite ca să decid dacă sunt sau nu frumoase, dupa aceea nu vreau să ştiu că cea mai frumoasă femeie din lume arată ca profa de franceză din a şaptea pe care n-am suportat-o niciodată (şi care, sincer, arăta mai decorativ nefardată decat arată asta văruită).

Cireaşa de pe tort este poza nud, unde ni se arată clar că cea mai frumoasă femeie din lume are o ţâţă mai jos şi una mai sus, una mai lata şi una mai îngustă, una mai mare şi una mai mică. Aţi înebunit? Vreţi să îşi pună toate piţipoancele silicon într-o singură ţâţă? Chiar vreţi să vedem pe stradă femei care arată de parcă sunt luate de la circ? Că astea nu pricepe multe.

Ora tacerii

2009-03-23T23:12:00.002+02:00

Băi fraţilor, ati auzit de Earth Hour?

Earth Hour este un produs american de genul Valentine's day pe care mai nou l-am importat şi noi. ce e, pe scurt: o propunere a ecologiştilor ca într-o zi anume, al o ora anume, toţi oamenii să stingă lumina ca să facem economie la curent. Că dacă facem asta să vezi ce minunat o să fie că respiră şi planeta săraca.

Acest produs dă posibilitatea unor vedete tâmpiţele de la noi să se dea puţin rotunzi în clipuri şi să ne povestească cum o să stea ei pe întuneric. Sau cum o să stingă ei becurile şi o să se ducă la concert în nuş' ce piaţă din Bucureşti (unde probabil se va consuma mai mult curent decât toate becurile stinse la un loc). Şi cum iese nuş' care cu câinii în parc ca în fiecare seară şi o să stingă becurile înainte de a pleca de acasă (pai, de obicei nu le stinge?). Şi cum o să îşi stingă măiculiţă doamne şi frigiderele şi filtrul de la acvariul cu peşti şi calculatoarele şi toooot. Pfuai, emoţionant, nu?

Ba mai mult, un magazin de elctronice (LOL) o să stingă şi ei lumina cu tot cu clienţii din magazin (că doar sâmbătă seara e plin de clienţi la ei) şi o să le dea clipuri audio, evident folosind o sursa naturala de energie şi nu curentul (o fi avant o rotiţă din aia cu şoarece care generează curent).

Deci fraţilor, hai să lăsăm bullshit-ul la o parte. Aşa cum nu rezolvaţi nici o problemă socială dând un leu cerşetorilor, aşa nu veţi rezolva nimic cu ora voastră. Doar veţi crăpa de fericire şi mândrie tâmpită rezolvându-vă toate procesele de conştiinţă pentru un an întreg de poluat atmosfera cu maşinile, frigiderele, plasmele şi felinarele de grădină.

Şi încă ceva: lumânările pe care le veţi aprinde aşa romantic fac exact tot rău atmosferei, dragii mei, că şi alea poluează. Adică ştiţi, transformă oxigenul în alte gaze, relativ toxice, exact ceea ce fac şi carburanţii care sunt arşi pentru a avea noi curent. Ba, dacă stau să mă gândesc că mai există curent şi de la centralele hidro şi alte surse nepoluatoare, mai mult rau decât bine e posibil să faceţi.

Dar, aşa e omul, sare şi din lac în puţ dacă dă bine la conştiinţă. Hai mă, salvaţi planeta 60 de minute, să terminăm şi cu asta şi să ne putem reapuca s-o distrugem după aia.

PS: io în ora aia o să fiu pe net. Da' îmi scot laptopul din priză ca să nu consum curent. Parol!

Dumnezeu o comite din nou

2009-03-20T22:25:00.006+02:00

Printre lucrurile "de tristă amintire" de după 1989 se află, încă prospăt în conştiinţa mea revoltată, manualul de religie în care li se predica copiluţilor nişte enormităţi care dădeau fiori oricărui om normal, ateu sau mai ales religios: dacă nu eşti cuminte o să te calce maşina, dacă te urci în copaci dumnezeu îţi va lua scara de sub tine şi o să cazi şi multe altele la fel de cretine.

Acum, acelaşi dumnezeu cretin inventat de cine ştie ce minţi idioate, o face din nou:
http://www.gandul.info/actualitatea/un-manual-de-biologie-pentru-liceu-ii-invata-pe-elevi-ca-au-fost-creati-de-dumnezeu.html?3927;4044653

De ce nu e asta cusher? Întâi Poziţiile oficiale faţă de teoriile creaţioniste:

Creaţionismul este religie, nu ştiinţă, şi nu poate fi predat în sălile de clasă ale şcolilor publice, aşa cum a decis în 1987 Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii. ^[13]
Decizia Consiliului Europei "Creaţionismul nu se va preda în şcoli ca disciplină ştiinţifică" Robert VERESS, Gandul, 06.10.2007 (întreg articolul aici). Parlamentarii Consiliului Europei au decis, cu 48 de voturi şi 25 împotrivă, să ceară statelor membre să se opună ferm predării în şcoli a teoriei creaţioniste ca disciplină ştiinţifică. Creaţionismul neagă evoluţia speciilor prin selecţia naturală şi nu poate fi pus pe picior de egalitate cu evoluţionismul, se arată în rezoluţia adoptată de joi (4 octombrie 2007), de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE)^[14]

Sursa: www.wikipedia.com

Ceea ce nu înseamnă nimic dacă luăm în considerare cretinătatea atâtor legi şi poziţii oficiale din lumea asta, care chiar dacă sunt create din cauza dorinţei de libertate a gândirii, tot izbutesc să fie cretine.

Însă intervine bunul simţ. Orice creştin care posedă aşa ceva va recunoaşte următoarele fapte simple:
- teoria darwinistă, evoluţionismul, nu este în contradicţie cu biblia creştină interpretată altfel decât mot-a-mot
- teoria darwinistă, la fel ca şi orice altă teorie ştiinţifică, are defectele sale, este supusă îmbunătăţirii şi poate fii oricând contestată şi invalidată de noi dovezi şi descoperiri ale ştiinţei
- evoluţionismul nu pretinde a fi perfect, evoluţionismul este doar cea mai corectă teorie ştiinţifică din punctul de vedere a cunoştiinţelor noastre şi a faptelor ştiinţifice dovedibile
- orice teorie care este bazată pe dovezi, altele decât cele ştiinţifice sau deducţii logice, nu este una ştiinţifică
- la începuturile umanităţii, tot ceea ce nu putea fi explicat era declarat de origine divină, inclusiv fenomene meteorologice, acum explicabile ştiinţific în totalitate, cum ar fi fulgerul. Astăzi nu mai există oameni, creştini sau nu, care să nu fie sau lipsiţi de cultură sau lipsiţi de inteligenţă, care să creadă că Jupiter stă undeva pe nişte norişori şi aruncă cu fulgere cand e el supărat.
- creaţionismul nu oferă explicaţii ştiinţifice ci mitologice, tinzând să pună pe seama unei fiinţe superioare tot ceea ce mintea umană nu a descoperit încă.

De ce este periculoasă teoria creaţionistă? Simplu. Pentru că rupe de ştiinţă cunoaşterea noastră. Ţineţi minte celebrul "crede şi nu cerceta"? Ori tocmai îndoiala şi curiozitatea duc la cunoaştere, la creşterea noastră ca oameni, la evoluţia noastră (ups!). Dumnezeu, dacă există, nu te vrea prost. Biserica, în schimb, da. Creaţionismul nu este decât o unealtă subversivă a bisericii, împopoţonată, ca şi restul mizeriilor pe care ni le bagă pe gât, cu aur şi sclipici. Creaţionismul înseamnă involuţie. Înseamnă transformarea oamenilor în fiinţe manipulabile. Şi aici avem o problemă. Mare. Pentru că istoria ne arată ce se întâmplă atunci când ne lăsăm conduţi orbeşte şi manipulaţi de extremişti (comunism, fascism).

Întotdeauna fanaticii religioşi au argumente închise şi care ajung la concluzii obtuze de genul: aşa vrea dumnezeu. Pe când un om de ştiinţă îţi va răspunde, atunci când nu cunoaşte răspunsul: nu se ştie, nu am descoperit încă. Acest "încă" e cheia libertăţii noastre, pe care nu trebuie să o pierdem niciodată.

Ştiinţa pleacă de la ceea ce există şi poate fi dovedit şi încearcă să formuleze concluzii, apoi se nasc teorii care să fie coerente cu aceste concluzii.

Creaţionismul pleacă de la o concluzie gata luată şi toate demersurile sale pseudoştiinţifice nu sunt îndreptate decât spre găsirea dovezilor care să le confirme ipoteza pe care o ridică în mod nejustificat la rangul de concluzie.

Cum doamne, dumnezeule! să poţi susţine o teorie pentru care lipsa dovezilor palpabile în sprijinul său să fie luate drept argumente în favoarea sa? E ca şi cum ai săpa în pământ şi ai concluziona, din lipsa cablurilor de internet, că dacii şi romanii aveau wireless.

Fraţilor, trezirea! Dacă ne lăsăm copii îndobitociţi şi la şcoală, nu numai de televizor, o să avem viitorul pe care îl merităm.

A altă interpretare, de bun simţ, spun eu:
Currently, I see in Germany, but also in the United States, a somewhat fierce debate raging between so-called "creationism" and evolutionism, presented as though they were mutually exclusive alternatives: those who believe in the Creator would not be able to conceive of evolution, and those who instead support evolution would have to exclude God. This antithesis is absurd because, on the one hand, there are so many scientific proofs in favour of evolution which appears to be a reality we can see and which enriches our knowledge of life and being as such. But on the other, the doctrine of evolution does not answer every query, especially the great philosophical question: where does everything come from? And how did everything start which ultimately led to man?
Sursa: Papa Benedict XVI

Si, pe lângă subiect, niste umor american ateist:
http://www.youtube.com/watch?v=rzXF7YUyU2c&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=kF3L359yKjs&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=7x5rl-LKKCE&feature=response_watch

Anul asta voi vota

2009-03-19T11:16:00.003+02:00

Nu ştiu cu cine, dar ştiu contra cui. Contra guvernului actual care subminează în condiţii de criză economia ţării. M-am saturat de accize şi de impozite cretine. Pentru că, în momentul în care aceste taxe şi impozite fac ca micul întreprinzător român şi chiar marele întreprinzător român să dea faliment, iar companiile străine să fie subvenţionate şi linse în fund, avem o problemă. Nu numai că ajungem la comunism ci chiar la colaps economic şi la un sclavagism mascat. Ce dracu vor mascaricii din guvern? Să avem doar opţiunea de a lucra la o multinaţională pe ce salarii vor ăia că oricum nu avem altă opţiune? Să ajungem din nou un popor de muncitori? Guvernul Boc ia măsuri, nu împotriva crizei, ci împotriva noastră. Iar eu votez contra! Şi contra lui Basescu cu piţipoanca de fi-sa şi blonda de Udrea (care nu e blondă degeaba şi face politică cu pizda) şi contra lui Boc care e un maimuţoi pupîncurist şi altor maimuţoi din aceeaşi haită. Mi-a ajuns! Anul ăsta votez! Gâţii mamii voastre...

Poveste cu un expert destept venit intr-o tara de prosti

2009-03-19T01:37:00.006+02:00

Am primit, acum ceva vreme pe mail, urmatorul mesaj:

Poveste cu un expert destept venit intr-o tara de prosti.

(/Citeste si da mai departe..trebuie sa afle cat mai multa lume/):

Faza petrecuta ieri 12.02.2009 in parcarea de la PECO (care este_ __domeniu public_):

O colega de-a noastra, deoarece nu a gasit nici un loc de parcare, a blocat cu masina personala (un Matiz) masina de servici a expatului THOMAS LAABER (Divizia Proiecte- cladirea PECO) dar a lasat vorba la poarta sa fie chemata imediat daca cumva persoana respectiva vrea sa plece cu masina. Ceea ce s-a si intamplat, numai ca in timp ce portarul urca la noi in birou sa o cheme pe colega, acest individ i-a smuls numerele masinii si lampa de pozitie din spate si le-a aruncat intr-o curte invecinata. Cand a fost intrebat de colega daca este normal sa se poarte asa si daca si la el in Austria procedeaza tot la fel, i-a spus ca nu-l intereseaza ca oricum ne ignora ca suntem niste prosti si o tara de prosti ("you are all stupid people and stupid country") si ca n-are decat sa faca ce vrea, ca pe el nu-l intereseaza niste prosti.

Subliniez faptul ca victima (colega mea) nu s-a dus sa reclame nici la politie nici altundeva (ea fiind intr-adevar Doamna) desi exista martori (portarii) si mai mult decat atat, toata scena a fost filmata de camerele de supraveghere ale cladirii (deci exista si dovezi).

Poti sa dai mail-ul mai departe si sa povestesti tuturor, ca sa vada toata lumea cum intelege acest individ sa se comporte in ROMANIA fata de ROMANI (colegii lui) !!!

Tineti minte dragi colegi si feriti-va din calea lui: THOMAS LAABER = PERICOL!!!!

Kind regards,
Cu stima,

/Andreea Eftimie, translator/
Translation Services,
Commercial and Business Division
Petrom S.A. Member of OMV Group
E&P Headquarters Ploiesti
1A Eroilor Square
100 316 Ploiesti, Prahova, Romania
fix link: +40 (372) 4 48494
mobile phone: 0723 140 231

Primul lucru la care m-am gândit a fost "săracul om". Ce oare trebuie să îi faci unui om încât să devină dintr-o persoană civilizată, dintr-o ţară civilizată, un animal furios, frustrat şi atât de românesc în atitudine? Câţi nervi trebuie să îi faci, cu câtă nepăsare şi câtă lipsă de profesionalism trebuie să te comporţi cu un om ca să fie atât de enervat numai la gândul că l-ai deranjat un pic? Câte tâmpenii tipic româneşti de angajat al Petromului trebuie să înduri ca să ajungi la concluzia că toţi românii sunt niste tâmpiţi?

Dar, uman vorbind, oricât de agasat ai fi şi oricât de multe circumstanţe atenuante ai avea, tot nu este cusher să faci aşa ceva. Din câte cunosc eu din legislaţia Austriei, pentru asemenea manifestări de violenţă există pedepse foarte grave, şi sistemul juridic este destul de stabil încât nu orice căcat de expert în ce o fi fost ăla poate să dea o mită şi să scape ieftin.

Dar domnul de faţă, a învăţat un lucru important pentru România: românii sunt proşti, românii nu au demnitate. Ţara românească este suficient de prost organizată ca să dea oricărui infractor de drept comun (ceea ce dânsul a devenit) posibilitatea să cumpere tăcerea victimei pe nişte bani care penrtu el sunt nimic, iar dacă victima nu se lasă cumpărată, se găseşte măcar un om a cărui demnitate o poate cumpăra pentru a rămâne nepedepsit.

Iar doamna în cauză nu a făcut, în imbecilitatea ei incredibilă, decât să îi confirme acestui domn şi cele mai negre/roz presupuneri. Pentru că este incredibil de lipsită de demnitate personală încât, cu toate că existau şi martori ale infracţiunii şi dovezi palpabile şi indubitabile ale agresării sale, nici măcar să nu reclame, măcar principial, la poliţie aşa ceva. Şi nu a facut-o nu pentru că este o doamnă ci pentru că este o proastă. Şi pentru că românii s-au obişnuit atât de tare să fie victime, încât li se pare natural şi chiar just.

Să trimiţi un e-mail în masă în care să povesteşti căt de tâmpită e colega ta şi uite ce i-a făcut lupul cel rău din străinezia nu este o atitudine. Atitudine înseamnă să protestezi, să lupţi pentru drepturile tale de om, să îi arăţi acelui om că tu nu eşti o victimă proastă. Să îl reclami la poliţie şi să chemi televiziunile, să strigi în gura mare: REFUZ SĂ FIU O VICTIMĂ. Să îi demonstrezi tocmai pentru că e străin, că nu este în Iran, ca să te poată călca în picioare cum are el chef, ci într-o ţară europeană civilizată unde faptele tale au consecinţe. Şi asta nu din răzbunare ci pentru ca altora să nu li se întâmple ce ţi s-a întâmplat şi ţie şi ca data viitoare să se gândescă străinezul de zece ori înainte să mai lase nervii să o ia razna.

În schimb, respectiva s-a lăsat scuipată pentru că "e o doamnă". Femeie, ascultă la mine: nu eşti o doamnă, eşti doar o proastă.

Alexander

2009-03-15T02:38:00.002+02:00

De ce il iubesc pe Alexandru? E simplu si complicat in acelasi timp.

Aş putea să spun că îl iubesc din empatie. Pentru că şi el mă iubeşte. Şi totuşi, nu sunt omul care să iubescă din empatie. Dar din cauză că mă iubeşte, mă face fericită. Şi nu îmi mai doresc decât să îl fac şi eu fericit.

Îl iubesc pentru că mă face să mă simt acasă. Pentru că îmi contrazice toate temerile. Pentru că am învăţat o lecţie despre oameni, despre bărbaţi care la el nu e valabilă. Pentru că nu doar pretinde ci şi e altfel. Şi nu pretinde niciodată că ar fi mai mult. Pentru că e sincer. Pentru că cineva profită în sfârşit de faptul că eu sunt femeia cu care poţi să fi fericit atunci cînd eşti sincer.

Îl iubesc pentru că e inteligent. La fel de inteligent ca şi mine. Ba chiar mai inteligent. O inteligenţă educată, dezvoltată, îndrăgită. Îl iubesc pentru că e puternic. Mai puternic decât mine. Pentru că nu mai trebuie să pretind că nu eu deţin controlul, că sunt dominată, pentru că nu mai am în gură gustul amar al conştiinţei că joc un rol de femeie, ci pentru că pot să fiu oricât de femeie doresc, pot să îmi las afară toate frustrările, toate fricile, toată îndărătnicia, pot să îmi dau pe faţă toate defectele, fără să simt vreodată altceva decât că totul va fi într-un final bine, că greşelile nu îmi vor fi privite cu scârbă, ci cu ochii unui om care mă poate ajuta să le îndrept. Pentru că Alexandru are întotdeauna răspunsul, sau mă poate face să îl văd. Pentru că Alexandru e calea spre adevăr. Pentru că niciodată cu el nu simt teama de a-mi dezgoli sufletul. pentru că nu mă simt niciodată vulnerabilă, ci protejată. Pentru că, pentru prima oară, cineva are capacitatea, şi se foloseşte de ea, de a avea grijă de mine.

Îl iubesc pe Alexandru pentru că mă face să îmi doresc să fiu mai bună, să cresc. Şi asta, pentru mine şi nu pentru altceva. Pentru că îmi doresc să fiu mai aproape de ceea ce este el.

Îl iubesc pe Alexandru pentru că uneori avem aceleaşi gânduri. Îl iubesc pe Alexandru pentru că uneori avem aceleaşi dorinţe. Pentru că putem face atîtea lucruri împreună. Pentru că putem sta pe aceea şi canapea citind câte o carte şi să ne întrerupem cu plăcere unul pe celălalt pentru a vorbi despre lucrurile care ne pasionează şi ne interesează pe amândoi. Pentru că putem avea idei fundamental opuse despre câte un lucru, ne putem "certa" pe tema aceea şi să sfârşim zâmbind îmbrăţişaţi, fiecare rămânând la ideea de mai înainte, cu conştiinţa faptului că o argumentaţie, oricât de aprinsă şi contradictorie, nu este decât un exerciţiu al minţii noastre, pentru că am devenit mai bogaţi şi mai alerţi în gândire.

Dar în primul rând îl iubesc pe Alexandru pentru că Alexandru crede. Alexandru are aceea credinţă a unui om care îl face să învingă, să nu se lase niciodată înfrânt. Pentru că omul acesta va lupta toată viaţa pentru convingerile sale şi va reuşi să facă lumea mai bună. Pentru că pentru el orice obstacol nu este decât o trambulină care îl împinge înainte. Şi pentru că, indiferent cât de egoist poate crede că este, cauza pentru care luptă este cauza noastră, a tuturor. Pentru că el luptă şi pentru cei ce s-au lăsat înfrânţi, şi pentru cei carora le este prea greu, şi pentru cei care nu pot. Pentru că Alexandru are în primul rând încredere în oameni şi are încredere în el însuşi pentru ei. Pentru că Alexandru greşeşte şi greşeşte cu conştiinţa faptului că nu există adevăr absolut, că doar voinţa te poate apropia de adevăr cât mai aproape. Pentru că, pentru el, este neimportant faptul că nu poţi ajunge la ţelul tău atunci când ţelul tău e atât de sus încât nu e omeneşte posibil să îl atingi. Important este să nu te opreşti din strădania de a-l ajunge, pentru că, dacă faci asta, o să îi inspiri pe alţii să îţi preia ştafeta, aşa cum şi el a preluat-o la rândul său, şi nu contează decât credinţa că ţelul poate şi va fi atins. O luptă pe care eu nu am înţeles-o, pe care o înţeleg acum, căreia îi văd sensul şi utilitatea care nu credeam că există. Pentru că nu există fericire mai mare decât să ai în viaţă un ţel atît de înalt încât să nu îl atingi niciodată. Şi doar faptul că lupţi pentru el să te facă un om adevărat. Îl iubesc pe Alexandru pentru că m-a învăţat o lecţie pe care nu o ştiam. Pentru că e primul om care mi-a demonstrat că nu am dreptate. Şi toată viaţa mi-am dorit această demonstraţie.

Îl iubesc pe Alexandru pentru că îşi asumă că nu e perfect. Şi în consecinţă e perfectibil. Pentru că pentru mine Alexandru înseamnă devenirea. Penrtu că m-a învăţat că orice drum se face pas cu pas şi faptul că drumul e mai lung decăt poţi vedea cu ochii, nu înseamnă că nu ai să îi cunoşti capătul, ci doar că fiecare pas înseamnă că eşti mai aproape de el. Şi că, chiar şi atunci când nu ajungi la capătul drumului, simplul fapt că ai parcurs din el este suficient, pentru că ce contează este să păşeşti. Şi mă face să îmi doresc să păşesc cu el pe drumul său, care a devenit şi al meu. Pot doar spera că într-o zi îl voi putea ajuta pe drumul ăsta pe care îmi călăuzeşte paşii.

Îl iubesc pe Alexandru pentru că mi-a oferit o direcţie, un drum, pentru că el mi-a dat un sens. Şi mai sunt multe lucruri despre Alexandru pe care încă am a le descoperi. Şi am sentimentul, pentru prima oară în viaţă, că, aşa cum nu m-a dezamagit încă, nu mă va dezamagi niciodată.

De ce îl iubesc pe Alexandru? E simplu, pentru că el e calea, adevărul şi viaţa mea.

Not proud, not ashamed, just gay

2009-03-01T13:55:00.004+02:00

Ce inseamna ca sunt mandru ca sunt gay? Nu e oare o ineptie? Pot sa fiu mandra ca sunt femeie, ca m-am nascut in Romania, ca am ochi caprui? Pot sa fiu eu oare "mandra" ca sunt ceva ce nu pot schimba? Si, din nou, pot sa ma rusinez cu asta? Încerc sentimentul de mândrie de fiecare dată când mă refer/gândesc la realizările mele. Sunt mândră că am citit ceva cărţi, sunt mândră că am spirit practic dezvoltat, sunt mândră cu profesia mea, de cum joc... Practic sunt mândră (mă rog, nu ştiu cît e mândrie şi cât mulţumire, mândria o păstrez pentru vre-o realizare excepţională). Nu sunt mândră că îmi plac femeile, nu sunt mândră că îmi place prăjitura cu frişcă, nu sunt mândră că port şosete albe. Nu mi-e nici ruşine. Mi-e indiferent.

Dulcele gust al mortii

2009-02-21T01:33:00.006+02:00

Nu ma pun sa fac acum apologia fumatorilor. Nu ma pun sa acuz anti-fumatorii ca sunt idioti, cu toate ca sunt. Nu mai incerc sa inteleg cui foloseste toata persecutia asta si tamtamul care se face pe o chestie in definitiv fara importanta.

Eu vreau sa pun niste intrebari. Dom'le, de ce nu se pun poze cu diabetici in ultimul grad pe pachetele cu zahar, pe pungile cu bomboane si pe tabletele cu ciocolata? De ce nu scrie pe ele ca zaharul poate duce la diabet? Adica, in definitiv, daca fumatul poate fii sau nu doar un simplu catalizator, si nu cauza cancerului, zaharul este 100% cauzator de diabet. De ce nu se interzice zaharul la plic in cafenele, de ce nu se face obligatorie macar alternativa zaharinei sau indulcitorilor sintetici in localurile publice? De ce nu se interzice vanzarea de produse cu zahar minorilor? In definitiv, este unul din cele mai nocive produse pe care un minor le poate consuma. De ce, dom'le, de ce?

obama, maica-sa si pps-urile

2009-02-13T20:50:00.005+02:00

Primesc un pps pe mail. Una din chestiile alea semi-spam, adică "office fun" care nu e fun da' "e interensant, nu?". Apropos, nu! Nu e interesant. Nici cu mă-sa lui Obama, nici cu dumnezeu care a făcut femeia, cu trandafiri roşii, nici aia cu să te gândeşti în fiecare dimineaţă ce puternic şi frumos eşti. NU! Sunt de căcat.

Deci, chestia cu maică-sa lui Obama m-a amuzat teribil pentru că am "simţit" nişte porniri tipic americane printre rânduri. Ce m-a şocat:

Maică-sa lui Obama a primit o bursă la ceva universitate tare. Taică-său îi spune: nu tati, tu eşti fată deşteaptă, tre să te îngropi aici, la ţară, cu noi. Şi, ca să demonstreze cât de deşteaptă e fata tatii, nu se duce, ci stă acolo la o universitate "de cartier". Ceva îmi indică mie că nu e chiar cuşer p'acolo.

Ca să îmi demonstreze mie că nu e cuşer p'acolo, gagica se mărită cu un negru. Ce s-a gândit ea: daca tata s-a zgârcit să mă ţină la Harvard, îi fac io figura şi mi-o trag cu cea mai exotică şi nasoală chestie pe care o găsesc. Şi fac şi un copil cu el. Îmi închipui că taică-său a leşinat de încântare când a aflat vestea. Sunt convinsă că întâi a tras plodul şi pe urmă i-a spus şi lui ta-su. Plus că, la ce faţă avea ta-su din poze, la ce faţă avea ea, din ceea ce poţi citi pe ele, eu cred că ta-su punea de un incest, că de aia îi şi plăcea să studieze fi-sa de acasă. Mai ales că şi fiică-sa a fost în stare să şi-o tragă numai cu unu suficient de negru cât să nu semene pe el deloc.

Ăla negru, cre-că s-o prins de fază, că a uşchit-o cam rapid, după 3 ani. Întai la Harvard şi pe urmă la el acasa în Kenya. Maică-sa lui Obama o sa devină plimbăcioasă mai încolo, nu cred că ar fi avut greţuri foarte mari să meargă cu soţu-său pe unde s-o fi fost ducând ăla, dar am eu impresia că nu prea a invitat-o nimeni.

Nasol momentu' pentru gagică. Cre-că se cam prinsese şi ea pe la doojcinci de ani cum merge treaba, asa că, din nou alege un gagiu, de data asta asiatic. Deci, să fim seriosi, ori gagica chiar nu putea să şi-o tragă cu albi pen-că semănau prea tare cu ta-su abuziv, ori avea o pizdă a dracului de multiculturală, multietnică şi multirasială. Evident, trage un plod şi cu asiaticul.

Ca o chestie recurentă, se despart, şi gagica rămâne solo 4 da rest of her life, pun pariu că din cauza lu ta-su şi pun pariu că s-a plimbat numa prin ţări exotice unde să şi-o tragă cu din aia exotici. Pen-că se mai trezise şi ea între timp şi a pus piciorul în prag, şi-a luat fetiţa şi s-a pus pe plimbări. Probabil că nu îi era foarte lejer cu aia mică, dar nici cu ta'su nu avea mare încredere s-o lase acasă. În schimb pe Obama ăl mic l-a lasat liniştită, înseamnă că ta-su degusta numai fetiţe. Acolo, în pps, cică chiar dacă nu era acasă, mă-sa lui Obama avea grijă de el şi educaţia lui. BS! Da? BullShit! De copil ai grijă când eşti lângă el. Punct. Nu când îl laşi cu familia ta de dezaxaţi.

Pe urmă, Obama o crescut şi s-a căsătorit cu o negresă, sora'sa jumate asiatică s-a măritat cu unu' asiatic. Deci noah... ăstia micii or fi avut parte de o copilarie câta mai normală.

Americanii e faini, mă. Au preşedinte unu' crescut de un dezaxat ce îşi viola fiica, care nu şi-a cunoscut tatăl, a cărui mamă avea o sexualitate, după normele timpului ăla, bolnav de multietnică, a cărui soră e asiatică, în a cărui casă se credea în 3 religii ce se bat cap în cap. Beton. Credeam că, după Bush ăl' mic, fără creier, nu puteau nimeri mai prost.

Acu', întrebarea se pune: am eu imaginaţia bolnavă sau am dreptate şi americanii sunt ei bolnavi rău?

Stapanul Belelelor

2009-02-07T01:13:00.006+02:00

Accept prin prezenta multumirile ce vor veni desigur din partea mamei si rudelor de gradul 1, 2 si 3, precum si mai indepartate, ale domnului Boc, pentru urarile mele de sanatate, viata lunga si prospera si cat mai multa dragoste in toate pozitiile posibile, in cele mai interesante locuri si cu cele mai dragute obiecte care imi vin la gura, urari pe care le adresez de cand m-am uitat la stirile de astazi. De altfel imi exprim speranta ca religia domnului Boc contine cat mai multi sfinti, dumnezei, obiecte si lacase de cult, care au o pondere deosebita in urarile de mai sus.

Deci, trilogia incepe cu un taram minunat, numit Romania unde...

Se mai pun niste taxe, pe langa alea de 75 % cat era pana acuma pe tigari si pe alcool. Bravo! Felicitari. Felicitarile mele sunt principiale, pentru ca orice viciu se plateste. In afara acestui principiu mi se face negru in fata ochilor cand ma gandesc ca iar se scumpesc tigarile.
De ce se pune taxa peste taxa de taxa de viciu? Simplu: ca sa intre mai multi bani la buget. Pentru ca e criza si da firmele faliment si nu mai plateste taxele. Cu toate ca, daca stam sa calculam, s-ar rezolva aceasta problema daca ar impozita corect firmele unor neni (nu spui cine, persoane importante) care s-au obisnuit sa joace basket cu pliculetul in buzunarele cui trebuie (nu spui cui, cui da legi tampite) si sa considere taxele asa, o chestie pentru fraieri.

Si cand te gandesti ca fraierii aia de comercianti cinstiti spun ca asta va duce doar la dezvoltarea pietei negre si ca de fapt la buget vor ajunge mai putini bani! Pfff! ce stupizi. Bineinteles ca eu imi voi lua tigari la negru ca sunt la juma de pret fata de magazin, dar eu sunt doar exceptia care intareste regula. Restul de cetateni cu spirit civic isi vor cumpara din magazine la preturi chiar mai mari decat in restul europei, ca sa sprijine economia si partidul si conducatorul nostru iubit.

Partea a doua din aceasta trilogie mirifica a Stapanului Belelelor este strans legata de prima. Se pune taxe pe benzina. De ce este aceasta parte separata de celelalte din partea intai? Simplu. Cu toate ca si prima parte este plina de rahat pe acre ni-l servesc politicienii cu lingurita, in partea a doua ni-l servesc cu polonicul. Un simplu silogism:

Daca se pune taxa pe carburanti inseamna ca se scumpesc carburantii.
Daca se scumpesc carburantii inseamna ca se scumpeste transportul.
Daca se scumpeste transportul inseamna ca se scumpesc toate marfurile transportate de la paine la chiloti. (de utilitati nici nu mai aduc vorba)

Din acest rationament la mintea cocosului (care, evident, are un avantaj net fata de mintea domnului Boc) rezulta ca guvernul rezolva criza financiara facandu-ne viata mai scumpa (cu o treime!). Deci, asa cum inainte de opjnoua noi crapam de foame dar in Romania era raiul pe pamant si toti eram fericiti, acum, in moment de criza, suntem niste someri fericiti care tinem cura de slabire, nu ca n-am avea ce manca, dar asa suntem noi, mai smecheri.

V-am tinut in suspans cu primele doua parti iar acum sa va delectez cu deznodamantul.

Avand in vedere ca Romania a devenit deja cu 5 minute mai prospera inca de cand am aflat ca se pun taxe (nu-i asa ca si voi iubiti taxele? da, si eu), dar nenea Boc nu se incurca cu jumatati de masura ci merge pana la capat, a mai gasit o smecherie sa ne faca si mai fericiti! Deci, fiti atenti, ca Romania va deveni in curand cu 10 minute mai prospera, o sa ne invidieze si Elvetia.

Dupa cresterea preturilor (la tot ce se vinde), urmarea logica este bineinteles inghetarea salariilor! Cum, nu vedeti in ce fel magic acest lucru va ajuta economia Romaniei sa creasca si oamenii din ea, adica romanii, sa fie mai fericiti si mai bogati si mai prosperi? Nici eu. Si asta demonstraza clar cat de imbecili suntem noi, muritorii de rand, pe langa logica inimaginabila a celor care ne conduc si pe care cu drag i-am ales si ii sustinem. Bineinteles ca noi putem sa presupunem ca o sa fie cam nasol pentru noi daca vom avea aceleasi salarii de rahat in schimb cletuieli cu 33% mai mult. Gresit! Cat se poate de gresit! Vom fi in culmea fericirii. Romania va fi singura tara care va supravietuii crizei economice! Voi nu intelegeti cum, si nici eu, dar sigur asa e!

P.S. Doresc sa multumesc pe aceasta cale doamnelor de la primarie si de la prefectura cu care am jucat ieri 6 ore trivia pe mirc, altfel m-as fi plictisit la servici.

P.P.S. Tot pe aceasta cale as dori sa mentionezca nu i-am uitat pe colegii si pe papusarii din spatele domnului Boc, care au facut toate aceaste lucruri minunate posibile pentru noi. Ca si lor le transmit acelasi urari si ma gandesc la ei si la anumite organe genitale aflate in mijlocul unor actiuni diverse, in diverse locuri de veci ale rudelor decedate (sau in curs de) si alte asemenea locuri pitoresti si cu verdeata unde le urez sa ajunga cat mai repede.

sweet torture

2009-01-05T22:18:00.003+02:00

Serios, eu admir femeile. Femeile au o capacitate de a indura si de a suporta nu doar durerea fizica ci si tortura psihica la care sunt supuse zilnic. Televizor, postere, reviste, privirile celor de pe strada, toate spun acelasi lucru: integreaza-te, mediocrizeaza-te, fi la fel. Asa ca femeia moderna, pe langa chinurile la care se supune lasand pe unii sa ii zmulga, taie, chinuie pielea cu cele mai fanteziste aparate de tortura posibile (peeling, lifting, silicon, colagen ... suna de-a dreptul barbar, dar femeia se supune bucuroasa la orice are impresia ca o va incadra), se supune si la chinul de a fi obiectivizata, incadrata in tipare, redusa la suma biologicului si catalogata. In aceasta imagine a lucrurilor femeia moderna ar face orice si in acest context coafezele, manichiuristele si cosmeticienele devin un fel de preotese ale absurdului carora li se supun cu toatele cuminti. Nu ma mira, deci, ziua de azi care a fost amuzanta din punct de vedere social si metafizic pentru mine. sau, ma rog, fac haz de necaz.

Deci astazi, ca o femeie moderna cuminte, ma trimit sa ma raliez la standarde. Episodul unu: spâncenele. Cum eu mi le fac singurică, si cu ceară, că e mai rapid, şi cum reuşesc să o dau şi în bară, ajunsesem cu nişte sprancene minunate, luate separat dar care împreună dădeau a pictură de Dali. Aşadar mi-am lăsat o vreme tufele să se dezvolte şi m-am dus la o tanti cosmeticiana să repare dezastrul.

Din uşă m-a luat cu o privire critică, ce m-a făcut să îmi plec ochii. "ştiţi, eu cu sprancenele" "da, spune ea, oftând, ştiu". Mă aşez, cu un sentiment de vinovăţie, pe pat, cu impresia că nu mă va ierta. Şi aşa a fost. Mă ia în primire dând din cap "nu ştiu ce mai pot repara" "ei, puteţi, sunt convinsă" o iau eu timid încercând să o îmbunez, cu certitudinea că nu e aşa de groaznic, totuşi, dă-o în mă-sa, nu e fisură la centrala nucleară. Îi explic că le vreau aşa şi aşa, ea dă din cap "nu, nu, trebuie să îi dăm o formă arcuită" "numai să nu fie prea rotunde" protestez eu, am şi aşa faţa rotundă, dacă mi le face şi pe alea aşa o să arăt ca Sfânta Filofteia. Mă priveşte cu dispreţ, nimic nu ştiu. "Nu, nu, forma aia se dă numai în cazuri speciale, dacă cere faţa" pai bine, ma gandesc eu, şi daca cere clientul, ia mai du-te-n... "da, dar totuşi, mie îmi place aşa". Oftează a cedare, dar nu ştiu de ce am eu impresia că tot cum vrea ea o să le facă. Şi bineînţeles, am dreptate. Îmi arată în oglindă, nu e rău, măcar seamănă între ele. După care începe să îmi explice că de acolo am luat prea mult, că de ce am luat de acolo, că de acolo nu se ia, se ia de dincolo, că cum am putut doamne draga să las acolo aia, şi mai un pic mă lua la palme. După care îmi explică cum trebuie să tot vin la ea să mi le îndrepte (nu mă înnebuni!) ca să nu mai fac dezastru, că uite, tendinţa e aşa, şi linia aşa, şi îmi demonstrează cu un dermatograf de mi s-a făcut rău când m-am uitat în oglindă de ce monstrozităţi îmi desenase. "Sunt cam mari" protestez eu anemic. "nu, nu" se redresează ea "că mai luăm de acolo, numai dincolo trebe lăsat să crească, că ţi-ai nenorocit arcada" izbucneşte ea. Mă uit la monstruozităţi, mă amintesc aranjata de moi personal şi plătesc înjurând. "dacă vrei, ştergem dermatograful" spune ea relativ mai îmbunată. "nu, nu, lăsaţi, e bine" cedez eu şi o şterg.

După aia ajung la coafor. Coafeza toata veselă, îmi indică scaunul şi se pune să mă spele pe cap, după ce bineînţeles îmi pretinde să stau în cea mai incomodă poziţie posibilă.
- Ar trebui să aveţi pe aici niste bureţi din aceia ca pentru copii, să poată sta si piticii ca mine, râd eu şi declanşez hohote şi chicoteli. Nici nu ştiam ce bune glume fac, mă mir eu.
- Să îţi pun şi tratament?
- Păi... ăăă...
- Păi îţi pun, clar, face ea si smac! cu chestia în cap.
- Na, păi pune.
Ce, dacă ziceam nu, îl aduna şi îl punea înnapoi în tub? Nu, deci clar. Mă dă cu vo 6 chestii prin cap, miroseau frumos a fructe de mi se făcuse foame.
- Auzi, şi cam cât dooj' de lei în plus mă costă tratamentul ăsta?
- Ăăăă.. da! face ea. Şi râde, râd şi eu, a dracului de amuzantă treaba.... lol
În sfârşit termină de smăcuit pe acolo, io, leşinată de încântare că îmi umblă cineva în păr eram de acord cu tot ce zicea ea. Mă pune la oglindă, eu mai leşin o dată narcisistic de încântare, puţin deranjată de monstruozităţile dermatografiate de aialalta înainte.
- Cât tai? îi arăt vo' zece centimetri, oricum o să taie numa' trei, aşa face de fiecare dată.
- Wow, se bucură ea aiurea, pot să mă desfăşor. (Măcar de s-ar desfăşura)
- Păi dacă tot vin o dată pe an, să o fac lată, ranjesc eu cu juma de gură.
- Daaa, lasă că dacă vii o dată pe an, te prind şi îţi pun in cap tot ce am pe masă.- şi pleoşc! încă o cremă.
- Hă hă, mă hlizesc eu. se hlizeşte şi ea si ţop! şi cu un spray. Observ ca mai are o cutie într-un colţ. Ha! pe aia a ratat-o.
- Uite, numa cu asta îţi mai dau, dar la sfîrşit, îmi citeşte ea gândurile. Şi se pune pe întins şi uscat şi descâlcit, încâlcit la loc, descâlcit din nou, proteste că ce mi-e aşa de încplcit părul. Păi era bine înainte să mă iei mătăluţă în primire, în paş...
În sfârşit, ca să scurtez trăznaia, îi spun bai, în trepte şi filat. Şi cu toate că vedeam cu ochii mei produsul finit că e drept ea era ferm convinsă că e şi în trepte şi filat şi încerca să mă convingă şi pe mine de asta.
Dar culmea e alta. Că de fiecare dată îmi face fix exact la fel, şi eu, cu un masochism incomensurabil, mă încăpăţânez tot la ea să mă duc, cu foarte bună ştiinţă că exact la fel va face. Şi de fiecare dată îmi spun, când ies, că data viitoare mă duc la alta. Nu, dar acuma serios, data viitoare mă duc la alta! (Arăt ca albăcazăpada, în paştele şi ...)

suicide is painless

2008-12-18T16:08:00.006+02:00

Pe străzile din oraşul meu există reclame. Frumos. Colorat. Reclama cât blocul.

Una din ele mi-a atras atenţia. O babă din aceea cu sexăpil la gerontofili, cracită "delicat" şi inutil. Textul de pe reclamă spune, aproximativ, aşa:

Fumatul chiar e singura ta plăcere? Te ajutam noi să te laşi.

Deci, domnule, e pe faţă, da? Mai are omu' o placere în viaţă? Nu e bine. Hai să io luăm şi pe aia. Adică: alcoolul nu e bun, droagele te ucid, dacă ţi-o tragi iei SIDA, de la ciocolată faci diabet, de la mancarea cu gust faci colesterol, de la ţigări faci cancer. Deci, frate! Nu. Nimic. Mănânci morcovi fierţi, bei apă din comerţ, dar şi aia e cu E-uri, respiri cât mai puţin că faci roşu în gât, nu te uiţi la televizor că te tâmpeşte, cărţi nu îţi cumperi ca sunt scumpe şi oricum trebuie să salvăm pădurile. Şi, dacă nu te sinucizi din prima, îţi punem taxă pe CO2 expirat că poluezi, să vedem, mai ai curaj?

Deci ăsta cu firma cu lăsatul de fumat clar are si hotlainu' de sinucigaşi, cabinete de psiho şi o fabrică de pastile contra depresiei.

În plus:

Face unu' o faptă bună. Un gagiu din ăla deştept care găseşte un vaccin contra cancerului. De colon sau aşa ceva. Un cancer din ăla care rade de pe faţa pământului nush câte zeci de mii de femei anual. Bravo! Ne dă şi nouă să ne vaccineze statu' pe banii lui (săru'mâna). Chestie pozitivă, nu?

Ei bine, nu! Pentru că s-au găsit nişte ameţiţi, cărora le-au crăpat pregeniturile (regretele cele mai sincere, dar se întâmplă), din întâmplare după ce făcuseră vaccinurile. Şi cum românul nu crede în coincidenţe, au dat vina pe vaccin. Medicii infirmă, aia cu controlul medicamentelor spun că totul e în regulă, procentele în cazul acestui vaccin sunt mai bune decât la cel de varicelă pe care l-am făcut toţi la 2 ani. Toată comunitatea medicală naţională şi internaţională afirmă că vaccinul este, într-adevăr o chestie bună. Adică face fata ta din ăla şi nu mai moare de cancer.

Dar românul - mergător la biserică, vrăjitoare şi babe cu bobi - ştie el mai bine. Vaccinul ucigaş! Americanii vor să ne omoare pe toţi! Să ne ia ţara! Dracu' ştie ce să facă cu ea goală. Dar logica românului, ca şi dragostea lui Pascal*, are raţiunile sale, pe care raţiunea nu le poate pricepe. Este clar că ăştia vor ceva de la noi. De ce, adică, să ne dea ceva moca. Nu, tată, ăştia ne vor să ne ia ceva. Că hoţului doară de hoţ îi e frică.

Şi uite aşa, sinuciderea, ca si prostia, este nedureroasă. Şi uite aşa, ca şi înainte de opjnouă, românul este fericit. Fericirea este lama rece pe vena fierbinte, este conştiinţa că Dumnezeu e sus şi mare şi nu bate cu băţul. Fericirea este limba moale pe care o aplicăm pe cururile de sus ca să simţim într-o zi limbile moi ale celor de jos pe fundul nostru. Fericirea e să nu mergi la medic ca să te omoare ăla cu medicamente si că mori sănătos acasă dintr-un rahat de gripă. Fericirea este să te abţii de la tot ce îţi place ca să fii cât mai sănătos şi frumos degeaba. Şi să dai 800 de lei pe lună la psihologi şi la medici, în loc de 200 de lei pe ţigări ca să mori oricum de tânăr din accident. Să supravieţuieşti 100 de ani ca o legumă în loc să trăieşti 50 cu adevărat. Şi nu degeaba zombi din filmele americane au nevoie de creier (ia, faceţi asocierea?).

Mă bucur că omenirea a descoperit reţeta fericirii. Eu prefer să fiu un depresiv alcoolic şi fumător, să mi-o trag cât mai des, să cânt de dor şi de jale ziua pe străzi. Să mor de tânăr. Doamnăăăă, tânăr sunt! Să nu manânc căcat de la nimeni şi să stau în faţa vieţii şi a morţii cu capul ridicat. Şi să mi-l taie sabia destinului damoclesian când o avea chef. Pentru că eu, pot oricând să urlu în gura mare: TRĂIESC! Şi doare. Ca dracu' doare. Dar, să vă fut pe toţi, TRĂIESC!

* "L'amour a ses raisons que la raison ne connait pas." Blaise Pascal (ro. Dragoste are raţiunile sale pe care raţiunea nu le cunoaşte.)

Wings

2008-12-17T15:55:00.004+02:00

M-am trezit în dimineaţa aceea cu o durere seacă în gât şi în oase. M-am uitat în oglindă şi m-am speriat de mine. Ochii erau înconjuraţi de cearcăne galbene. Am dat să strig, dar vocea îmi era dureroasă şi răguşită. Tot corpul mă durea.

A doua zi a fost şi mai rău şi, în zilele ce au urmat, lucrurile au început să se agraveze. Mă priveam în oglindă şi nu mă mai recunoşteam. Ochii mi se micşoraseră, nasul devenise ascuţit, buzele mi se subţiaseră, gâtul se îngusta, capul se făcea tot mai mic şi mai rotund, începuse să îmi pice părul. Corpul mi se schimbase şi el, picioarele se subţiau în timp ce corpul îmi devenea fusiform.

Îmi era frică să mai ies din casă. Oamenii mă priveau cu frică, se fereau din calea mea, devenisem un monstru. La un moment dat mi-am pierdut şi vocea, tot ce puteam scoate din gât erau nişte zbierete răguşite, sinistre. În schimb auzeam totul foarte bine şi vederea mi se îmbunătăţise substanţial.

Am început să tânjesc. Nu ştiam nici eu la ce. Într-o zi am descoperit că îmi plăcea carnea crudă. Cum nu mai puteam trăi în oraşe, am fugit pe câmpuri, îndreptându-mă încotro simţeam că mă cheamă ceva, nici eu nu ştiam ce. Prindeam şobolani, şoareci de câmp, broaşte, şi le mâncam crude.

Umanitatea mea nu ma mai preocupa atunci când am început să simt în aer ceva straniu de familiar şi am pornit cu toată viteza către direcţia din care venea. M-am trezit pe munte, urcând, cu ultimele puteri, fără să fi mâncat de zile întregi. Mă propteam cu dinţii în crengi şi mă ajutam cu picioarele care deveniseră nişte gheare. Mâinile nu mă mai ascultau, aproape dispăruseră.

Am urcat, fără să ştiu de ce, pe o stâncă abruptă. Urcuşul era aproape imposibil. Şi, ca să reuşesc, uneori lăsam sânge şi bucăţi de carne în stânca ce îmi cerea sângele şi carnea. Ajunsă în vârf prin eforturi supraomeneşti, cu umanitatea pierdută, cu minţile pierdutem, cu carnea sacrificată stâncilor, eram un stârv probabil hidos, o bucată de carne sângerândă, o durere vie. Am mai apucat sa zbier o dată către cer şi soare înainte să îmi pierd cunoştiinţa.

Cînd m-am trezit, durerea dispăruse, un sentiment ciudat de pace şi linişte mă cuprinsese. Soarele era în amiază. Îmi era cald. Priveam sub mine stânca şi, undeva foarte jos, un şoarece care fugea de la o gaură la alta. Fără să simt ceva mai mult decât foamea, m-am aruncat.

Am început să cad. Sentimentul era foarte familiar, un sentiment de putere şi libertate. Şi o căldură care îmi dădea senzaţia, niciodată simţită înainte, că am ajuns acasă. Deveneam din ce în ce mai fericită şi, cu un zbieret puternic, mi-am deschis aripile exact la timp cât să planez deasupra rozătoarei, să o prind îngheţată de frică, si să mă ridic din nou în aer cu ea în gheare.

Pe marginea stâncii, rozându-mi prada, savuram fericirea de a fi găsit libertatea suprema, lipsa umanităţii.

Dragoste din culpă

2008-12-14T02:13:00.004+02:00

M-am îndrăgostit din cauza sentimentului de vinovăţie. Din cauza fricii.

Prima oara când am simtit ceva pentru un bărbat (cam mult spus pentru un adolescent, dar totusi generalizez) a fost admiratia cea mai sincera pentru frumuseţea lui, de altfel deosebită. Imediat a intervenit o dorinţă nebună de a poseda obiectul frumos care mi se prezenta. Aşa că, la prima ocazie, am pus mâna şi l-am luat. Din lipsă de prea multă experienţă, am etichetat acest lucru drept dragoste. Mai târziu, când aveam să părăsesc oraşul, n-am simţit nimic şi atunci mi s-a făcut frică. Frică pentru sentimentul pe care îl iubeam, aşa că atunci am inventat pe loc dorul. Nu, nu mi s-a făcut dor. Am făcut eu să mi se facă. Ca un autist, care îşi controlează reacţiile pentru a da impresia unor sentimente. (e o poveste cu un autist, dar asta pentru altă dată)

A doua oară când am simţit ceva pentru un bărbat, a fost încântarea că sunt iubită. Mă rog, nu ştiu cât de iubită am fost, dar mi se dădea al naibii de multă atenţie. M-am îndrăgostit de sentimentul adorării pe care l-am atribuit, prin asociere, bărbatului în cauză.

M-am mai îndrăgostit o dată pentru că aşa mi-a spus el. Descrisesem niste sentimente idioate de impulsuri posesive iar el, probabil convins, în naivitatea sa, m-a asigurat că îl iubesc. Ideea m-a încântat foarte tare, aşa că am îmbrăţişat-o. Am continuat să îl iubesc din teama de a nu mă putea acuza mai târziu că sunt incapabilă de iubire.

Am mai iubit o dată din greşeală. Nu mi s-a mai oferit nimic, nici nu mi s-a cerut, am continuat să iubesc pentru că îmi plăcea să cred ca am vocaţia martiriului.

Mă mai îndrăgostesc şi acum, din singurătate. Şi pentru că îmi plac iubirile imposibile. Îmi dau senzaţia că sunt capabilă de sacrificiu. Şi ce e mai înălţător decât să sacrifici cel mai romanţat sentiment din toate timpurile.

Adevarul e că sunt prea cinică şi egoistă. Şi port această vină a incapacităţii mele de a iubi. O vină pe care o tratez cu dragoste. Cu sentimente pe care raţiunea mi le infirmă. Mi-e teamă că dragostea nu există, şi o inventez pentru că ştiu că n-aş găsi-o dacă aş căuta. În definitiv, cât de puternică poate fi o femeie ca să conştientizeze în fiecare clipă că lumea din jur e plină de iluzii pe care nu şi le poate permite din cauză că este raţională şi cinică?

Mă îndrăgostesc din culpă, pentru ca atunci când mi se va cere socoteală să pot să spun şi eu că am simţit. Eh, în definitiv, cine vreodată îmi va putea cere socoteală? Eu? Pfff! la naiba cu mine! Cine mă cred?

În spatele meu, Anghel zâmbeşte amar. Mă anunţă maliţios că torn la ziduri de apărare împotriva unor sentimente reale, pe care nu le pot duce fără să înnebunesc. Că simt prea mult, nu prea puţin. E amuzant. Acum nu simt nimic. Mă întreb care din noi are dreptate.

Lucian Madruta, sau despre cum sa fii idiot in Romania.

2008-09-12T06:38:00.004+02:00

Am primit pe mail următorul articol. Nu e cazul să îl citiţi pe tot, mare parte se tot repetă în stilul jurnalistic de umplutură.

Maşina scumpă a săracului
de Lucian Mandruta, Dilema Veche
Pînă acum o săptămînă credeam că România devine o ţară bogată. N-aveam alte indicii decît acela că seara, după ora 8, nu mai poţi găsi un loc de parcare în cartiere, în nici un oraş cu mai mult de o sută de mii de locuitori. Maşini multe, maşini scumpe: deci, probabil că sîntem pe drumul cel bun, nu?
De fapt, nu. Maşinile noastre cele noi spun exact contrariul. Şi anume, că aparţinem de fapt unui grup sărac, dar decis să nu pară aşa.
Ipoteza e verificată de mai mulţi autori (Kerwin Kofi Charles and Erik Hurst, University of Chicago, Nikolai Roussanov, University of
Pennsylvania) ai unui studiu făcut în America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai puţin avute decît media: negrii şi hispanicii. În ambele cazuri au observat acelaşi lucru: cheltuielile pentru maşini, haine şi bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu pînă la 25% mai mari decît ale populaţiei majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul, banii ăştia trebuie să vină de undeva: studiul arată că sînt tăiate cheltuieli pentru educaţie, amenajări interioare şi distracţie (alta decît liniuţele cu maşina cea nouă!). Practic, investiţiile sînt preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porţi la mînă. Iei ceasul, nu enciclopedia.
De ce fac însă oamenii aşa ceva, de ce se poartă atît de iraţional, tăind tocmai cheltuielile care ar trebui să-i facă mai deştepţi, mai relaxaţi şi deci mai competitivi? De ce să arunci banii pe geamul larg deschis al vanităţii? De ce să devii sclavul consumului ostentativ, la fel de adictiv ca şi cocaina, odată ce şalul Ferragamo, odată cumpărat, va cere, la infinit, altul nou, odată cu fiecare sezon?
Simplu - spun autorii studiului: ca să pretinzi că nu eşti sărac.
Consumul la vedere nu are rolul de a demonstra că eşti avut: el, de fapt, e macaraua care te ridică din groapa cu amărîţi. Sau cel puţin aşa îţi închipui tu.
Ce e interesant e că bogăţia veritabilă nu aduce mai mult consum ostentativ, ci mai puţin. Oamenii din comunităţi care devin mai prospere încep să dedice o parte mai mică din venituri maşinilor şi hainelor care îşi strigă preţul în public. Studiul dă şi cifre: 10.000 de dolari creştere pe an a venitului duce la o scădere cu 13% a consumului ostentativ. Bogăţia te relaxează: de fapt, nu mai e nevoie să te prefaci că ai bani în cont. Chiar sînt acolo. Nu mai trebuie să faci reclamă mincinoasă.
Revenind la România, e clar că sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei. Mai săraci, însă foarte dornici să uităm chestia asta şi mai ales îngrozitor de disperaţi să părem bogaţi. Patologia naţională include maşina lui Becali, dar şi covoarele de Merţane şi Bemveuri aşternute în fiecare week-end în faţa hotelurilor de la mare. Nu vă gîndiţi că toate au plecat din parcări înverzite, din faţa vilelor de
milioane: cele mai multe vin din faţa apartamentelor de bloc, în care e nevoie de mult de o zugrăveală şi-o cadă nouă. Nu vor veni pentru că proprietarul a ochit deja un set nou de jenţi de curse, care orbesc şi pilotul, în avionul care trece peste DN1.
Bogaţii noştri veritabili au şi ei partea lor de vină în cursa înarmărilor, însă trebuie şi ei înţeleşi: nu pot să se simtă mai jos în faţa partenerilor şi clienţilor din alte zări. Banii noi trebuie cumva să se dea mari în faţa celor vechi. Jet, valet şi costum de zece mii de euro, asta e mai degrabă o armură decît un semn de sofisticare.
Te aperi de dispreţul pe care îl bănuieşti la neamţul pe care îl cheamă cu von sau francezul acela, cu moşie în Loara, vecini de hotel în Fiji .
De la bogaţii ăştia, care hipnotizează jumătate de ţară la televizor, porneşte în jos presiunea de a cumpăra şi a arăta. Credeam pînă de curînd că asta e bine pentru economie, pentru că pune în mişcare banii şi ne stimulează să muncim mai mult. Însă muncim pentru lucrurile
greşite: maşina de 40 de mii face acelaşi lucru ca şi cea de 10, însă trimite peste graniţă 30 de mii, care nu vor produce niciodată nimic pentru noi. Arătînd că sîntem bogaţi, nu facem decît să sărăcim, ca oameni şi ca (scuzaţi cuvîntul demodat!) naţiune.
Tocmai de aceea, primul semn de normalitate va fi acela în care vînzările de lucruri scumpe, de ţinut pe tine sau afară, vor scădea.
Cînd vom începe să punem banii înăuntru, în casă sau în cap. Cînd maşina va redeveni un mijloc de transport, iar succesul în viaţă - o ţintă fără eticheta de preţ pe ea. Într-o ţară normală, la un Louis Vuitton trebuie să se vîndă un milion de genţi de la Zara.
Nu invers, cum am vrea noi, încă.

De ce e idiot Lucian Mandruţă? Pentru că până acum o săptămână el credea că maşinile scumpe şi ţopismul ostentativ e ceva pozitiv. Indiferent când a fost săptămâna aia. Pentru că o ţară întreagă ştie ca paparudele celulizate ultimu' megapixel şi cu decapotabilă sunt rupţi în fund şi mănâncă din tomberoane, cu mult timp înainte ca Gigi Becali să-şi fi cumpărat atenţia publică aruncând cu euroii în ochii poporului. Numai Lucian Mândruţă a avut o revelaţie. Târzie.

Şi nu, nu e nevoie sa conştientizezi pe cineva de treaba asta, indiferent când o faci, pentru că cei care ştiu deja s-au prins de mult, iar cei care nu ştiu şi baga botu' la becalisme îşi merită soarta. Sic!

vă bat pe toţi ... băhoi stail

2008-09-02T21:08:00.005+02:00

Deci fiţi antenă. Tocmai cand ziceam că mai jenant de atât nu se poate, susnumitul Băhoi se întrece pe sine. Şi ne esplică cam cum se bate ţiganii.

Pe scurt: Îţi legi tricoul pe cap. Laşi jos pantalonii sa se vada ca eşti rapăr şi ţi se rupe nu numai la figurat daca te împiedici în ei. Dupe aia faci o scurtă demonstraţie cum că eşti complet tâmpit şi scoţi numai penibilităţi din gură. După care fluturi o chestie pe post de sabie. Mai înjuri de încălzire puţin. Respiri (nu râdeţi, ca daca ai logoree se întâmplă să uiţi). Dai din mâini ca ventilatorul, ţopai o ţâră (nu uita sa icneşti, dă bine, ca în filme), stingi o lumânare "cu puterea minţii" şi ajutat puţin de curenţii de aer (că doar nu ai făcut pe ventilatorul degeaba mai devreme). Mai fluturi o ţâră din mâini ca prostul şi după aia sigur iei un pumn zdravăn, dacă nu l-ai luat încă (din cauză de căcat pe el de râs adversarul), pentru că viaţa bate filmu' bă, Hoi!

Demonstraţia practică aici (courtesy to cocalari.com). Engioi.

dialog telepatic sau Odiseea ultimului neuron

2008-08-29T12:04:00.006+02:00

Domnilor si doamnelor, senzaţional!

Am gasit un articol extraordinar si veridic 100% despre cea mai mare si mai tare tanti telpata clarvazatoare si ghicitoare in mucii din batista a tuturor vremurilor. Va rog frumos sa cititi despre ea mai multe aici.

Obligatoriu, inainte de a citi restul postarii, cititi aici si aici.

In lumina acestor revelatii am chemat telepatic spiritul lu tanti telepata si ea s-a hotarat sa vorbesca cu mine. Iata aici transcrierea acestui dialog senzaţional, în direct, unic, senzaţional şi adevărat 100%.

- Alo.
- A?
- Alooooo!
- Miau.
- Ups.. am nimerit la tanti telepata?
- Miau...

M-am transferat pe o alta unda, de la cea a motanului telepat al tantei telepate catre chiar tanti telepata.

- Bună ziua.
- Bună seara.
- Sunteţi în Japonia?
- Nu, dar la ce bezna e aici....
- Pai unde sunteţi?
- Sunt in capul doamnei telepate.
- Şi cum e acolo?
- Frig, pustiu şi se aude ecoul cand tuşesc.
- Pai de ce tuşeşti?
- De frig.
- A! Şi pîn' la urmă, cu cine stau de vorbă?
- Sunt ultimul neuron al doamnei telepate.
- Cum ultimul? Şi restul?
- S-au sinucis din lipsă de activitate.
- Am înţeles. Şi tu?
- Eu rezist eroic. Susţin funcţiile biologice.
- Atât?
- Îmi pare rău, tocmai trebuie sa sincronizez o excreţie, o îngurgitare de salam şi inventarea unei poveşti de aburit proştii, de pus pe net.
- Oh, pai parca spuneai ca susţii doar funcţii biologice, automatisme.
- Exact.
- Am înţeles.
- Nu ma solicită mult. Dar trebuie sa ma duc să vomit. Şi să mă gândesc la o metodă de sinucidere.
- O ţară întreagă îţi urează succes.
- Mulţumesc.

Cu toate încercările mele, nu am reuşit să iau legătura cu fetiţa extraterestră. Daca reuşeşte vre-unul din voi, să o întrebe cum reuşeşte să mimeze atât de bine idioţenia, fiind atât de inteligentă.

vă mulţumesc

domnu' cu fundu'

2008-08-26T09:44:00.006+03:00

Astazi imi scot palaria in fata unui om, in sinea lui dosnic. Acest om m-a facut sa realizez ca fundul omenesc si creierul uman au o forma incredibil de asemanatoare. Acest om imi aduce aminte de abjectu inainte sa devina dureros de banal.

Acest om, pe care nu il cunosc, are un umor deosebit si niste opinii foarte ferme care imi amintesc de ale mele. Acest om taxeaza fara mila si pune pucntele pe i-uri. Acest om merita sa fie citit, lasand la o parte lait-motivul relativ neinteresant de care se leaga. As putea sa vorbesc pagini intregi despre simbolismul fundului ... dar el o face mult mai interesant.

Inca o data, vi-l recomand: domnu' cu fundu'

(Il gasiti si pe bara din dreapta la linkuri)

Rubrica "salahhe va raspunde"

2008-08-24T14:07:00.004+03:00

Vad ca indiferent daca scriu sau nu, indiferent daca scriu bine sua prost, lumea ma citeste, sau macar imi viziteaza pagina. Aia care ma citesc: bai, voi chiar nu aveti ceva mai bun de facut? Pentru ai acare pica aici in cautare de altceva: acuma aflati raspunsul la toate intrebarile si indicatii despre unde si ce gasiti la ce cautati. Salahhe, mai tare ca gugl.

I: fotomodeli
R: Imi pare rau, pentru mine inca este o enigma de ce cauta lumea asa ceva.

I: Ce sa fac, cand mi-e cald?
R: Racoare. Sugerez aer conditionat.

I: Poze cu barbati fotomodeli.
R: Incearca la images. Merge mult mai repede decat cu web-pages. Cand gasesti, inchipuie-ti ca asa arata si in realitate. Apoi scrie-i o scrisoare lui Mos Craciun.

I: Mie cald cand stau in casa.
R: Iesi afara. Sugerez o plimbare la o librarie cu carti de gramatica.

I: salahhe.blogspot.com
R: Scrie asta in bara browserului si nu in cea de cautare de la google. Ai sa vezi ca rezultatul este mai rapid.

I: buretele bob si testo
R: ok... what the fuck? (traducere diplomatica: am nevoie de informatii suplimentaare pentru a va raspunde)

I: sa visezi si sa mori
R: Ok, ce mama dracului cautai?
Oricum la asa o tampenie nu te mira ca dai peste pagini de genul "sa pozezi in Playboy si apoi sa mori". (se pare ca ceva ce se numeste LifeStar considera chestia asta o stire)

I: aidi yahoo mesenger
R: incearca www.yahoo.com. Incerca sa nu mai folosesti calculatorul, nu te ajuta cu nimic. Citeste o carte, ceva. Vezi "catelus cu parul cret". Ah, si e ID, nu aidi, fucking braindead moron!

I: delir nu
R: Mda ... ce?

I: cum vezi cine ia dat beep cu numar ascuns?
R: Nu vezi. Niciunde. Terminati-va cu prostiile astea. Sau faceti plangere la politie si vad aia. Da' tu nu vezi oricum. Btw, cui i-a dat beep?

I: antinegi
R: Mergi la farmacie si cere. O sa iti dea o solutie relativ ieftina care nu mai stiu cum se numeste. Functioneaza. Testat personal. Sau incerci faza cu ingropatul pisicii noaptea in cimitir. Nu am testat, dar as putea sa jur ca nu tine figura. Dar tu poti incerca. Sa imi spui cum a fost si daca te-a arestat cineva sau nu.

I: o pizda epilata
R: Cauti? Sa vezi sau sa probezi? Esti?

I: "m-a tras curentul"
R: Ok. Ipoteza: esti de la spitalul de rahitici si ai 15 kile, chiar si asa, tre' sa fi fost un curent puternic ca sa te miste din loc. Ipoteza 2: esti complet idiot. "trage curentul" este o superstitie tampita si nefondata. Ipoteza 3: legile fizicii s-au schimbat de cand am terminat eu liceul si mai nou prizele incearca sa te suga in perete.

I: stargate papa
R: hehe, da, e o poza misto cu fatza lu sith in comparatie cu papa de la Roma. The evil has the same face everywhere. Funny shit, nu? Sper ca ai gasit-o. Daca nu, incearca cu "Star Wars" ;).

I: jocuri cu ninjea
R: fratele meu de peste Prut, incearca "jocuri cu ninsoare". Recomand calduros gramatica limbii romane.

I: cum se fut babele
R: Rar sau deloc. Daca vrei o demonstratie practica, am o veste pentru tine: you are sick!

I: filme cu liceeni straine
R: What for?

I: pizda seara sex cort
R: bravo, uite un om care stie exact ce vrea. Si care evident ca nu o sa gasesca niciodata, dat fiind ca sta pe internet si nu pe munte. Cu o poza nu se face primavara. Eventual o laba trista.

I: liceeni film partea a II-a
R: Cautai filmul Liceenii cumva? Adica, stii tu, cu fraierii aia care stiau gramatica? Nu mai bine te orientezi catre un manual, ceva?

I: manele si delir
R: Iti sugerez imdb, sectiunea filme horror. Iti sugerez o funie si un sapun. Si ti-as sugera de mama si de sfinti pana albesti, dar sunt o lady si ma abtin.

I: sex cu o bunaciune
R: Frate, deci: sexul e o chestie care se face. Sexul cu o bunaciune se face dar nu de catre tine. eu, in locul tau, decat sa caut utopii pe net, as fute orice rapandula proasta si jegoasa care accepta, ca tot e mai bine. Sau laba e sfanta?

I: ce inseamna o bunaciune
R: Sper ca articolul meu despre subiectul in cauza a fost relevant. Pentru intrebari iti stau la dispozitie.

to be or not to be

2008-08-18T23:31:00.004+03:00

This is the question.

Nu, nu este o intrebare de viata sau de moarte. Ma intreb daca am sau nu incredere in oameni. Pentru ca merg uneori aparent orbeste pe mana unor oameni, convinsa ca ma vor dezamagi. Si ei o fac. Mereu. Dar banuiesc ca nu as face-o daca nu as nutri speranta, intima si adanca, ca de data asta mi se va demonstra contrariul. Urasc sa am dreptate de fiecare data.

Mi s-a reprosat ca este firesc sa fiu dezamagita din moment ce asta este asteptarea mea. Am oare pretentii prea mari ca cineva sa se dovedeasca destul de tare de caracter ca sa imi demonstreze ca in oameni poti si trebuie sa ai incredere? Sau oare increderea depinde de altceva decat de daruirea totala? De acel "iti voi fi mereu alaturi si nu te voi dezamagii niciodata" neincalcat?

Daca ai fi fost mai ... si aici incep o serie de atribute fortate, uneori fara justificare pentru ca de multe ori incercasem fara succes sa fiu mai ... Cum justifici fata de un om ca i-ai inselat incredrea? Cum justifici fata de tine? Am o propunere de proiect. Hai sa sunam un om si sa-i cerem iertare pentru ca i-am incalcat increderea. Pentru ca am facut asta fara justificare si pentru ca i-am varat sub nas niste pretexte pe care nu le-am crezut sau pe care poate chiar am inceput sa le credem. Hai sa fim sinceri o zi cu noi insine si sa recunostem fata de noi. Apoi, taria de caracter de a recunoaste fata de celalalt. He he, ce lume frumoasa ar deveni daca macar jumatate din oameni ar reusi sa fie sinceri fata de ei insisi. Si ce lume frumoasa ar deveni daca din jumatatea asta, macar jumatate ar recunoste fata de ceilalti. Oare in ce categorie sunt EU?

isn't it ironic ... don't you think ?

2008-08-12T02:40:00.006+03:00

Asta apropos de photoshop. Si de faptul ca o poza face mai mult decat o mie de cuvinte. Sunt curioasa daca prinde careva esenta . :)

Si mai am ...

desktop nostalgia

2008-08-12T01:52:00.006+03:00

Asta mi-am pus-o acuma pe desktop. Am furat-o de aici.

"Wish you were here". He he .. wish you were there ... anywhere.

Si un pic de photoshoping .. asa, de gustibus.

blogoprisma

2008-08-12T01:37:00.003+03:00

Ala care a venit cu termenul de blogosfera e un idot. O sfera e ceva ... uhm.. atat de compact, de inchis, de .. nici nu stiu sa explic cum. Citeam aiurea pe bloage si ma gandeam... ce bine ca exista aceste cateva portite catre sufletele unor oameni cu care n-as venii altfel niciodata in contact. e ata de complez, de haotic, de dezlanat. Nu e ca o sfera compacta si foarte bine stabilita. Mai degraba ca o prisma, prin care sufletele unor oamnei trec si se modifica in spectre spectaculoase in functie de filtrele sufletelor celor ce citesc. E un spectacol, nu de lumini, ci de idei, de sentimente, de trairi si emotii adanci. Sau superficiale. Ma gandesc la cei care n-au mai scris de ani, la cei car escriu mereu. La cei care revin anemic, sau spectaculos. Cei care se cacanaresc si cei care se schimba si se maturizeaza. Ma dezamageste abjectu cu spectacolul lui de teatru caruia ii face reclama. Numa din partea lui nu ma asteptam. Ca sa vezi cat cunosti oamenii cu adevarat priviti prin blogoprisma. Si acuma serios: ala cu blogosfera... un idiot. Atata imaginatie avem, atat ducem.

nu buncuram

2008-08-12T00:55:00.003+03:00

Nu ma, n-am scris gresit. Chestia e ca mai terminai un festival, mai bine n-ar mai fi fost. Ca unu' din traineri ne preda dansuri din anii '60 (who the fuck dances jazz anymore?) si io nu ma dusei. se cam supara tanti dar noah, nu vaz ce treaba avea cu teatrul dansu ala. Hai poate daca eram pe Broadway (am scris bine?) si faceam muzicaluri din alea "clasice". Da' nu suntem. Bai, am mentionat cat de mult urasc muzicalurile?

Ca ailalta trainera fu o tanti a dracului de misto. Chiar radeam ca toata pustimea era mega incantata de cat de dulce si zambareata era tanti. (Tanti era Amalia Ciolan, actrita la TNB si, din cate am inteles, profesor la facultatea de teatru de acolo.) De ce radeam? Nu pentru ca tanti n-ar fi fost zambareata si dulce, ci pentru ca a dat dovada de o rabdare si o toleranta ca pentru gradinita si incuraja pe toata lumea chiar daca toti ne dadeam cu stangul in dreptul la marea arta. Si pentru ca si eu cand fac improvizatii cu ai mei ii fac cu ou si cu otet si mereu ii indemn sa se strofoace mai mult si sa dea cate putin mai mult decat pot, sa treaca peste limite. In schimb cand am facut workshop cu copiluti care erau pe langa cu teatrul si venisera numa sa vada cu ce se mananca am fost la fel de rabdatoare si incurajanta. Oricum, foarte faina tanti. Mi-a facut putina pofta sa ma bag la facultatea de teatru dar mi-a trecut repede. ca eu cu disciplina si rabdarea stau ... erhm ...

Ca in sala de uorcshop (da ma, pot zice atelier, da' workshop suna mai fancy) era cald ca dracu' si am transpirat de mi-a iesit pe ochi, io care iubesc iarna si frigul, 'shtele masii de vara si de lipsa de aer conditionat. Bai si dupa alea vroiam sa ies si io la o terasa cu lumea, sa socializam omeneshte, sa uitam ca o fo' cald si ne-am transpirat (sa nu mai zic de spectacole, ca a fost sauna in sala). Nu! Lumea merge in buncar. Buncaru ala find o spelunca cu aer de crasma si pretentii de sportsbar cu o tentativa de discoteca jenanta la subsol. Aer conditionat din parti, iar transpiratie, iar caldura, astia aveau chef sa danseze. Fuck! Aia n-am inteles-o. Anu' trecut fuse lumea la dans, dupe aia chef la camine unde erau cazati. Anu' asta pula. Pula chef ca io iar n-am futut nimic.

Si acuma explicati-mi si mie. De ce durerea mea merge lumea intr-un local imputit, fara aer conditionat cand e plin orasul de cluburi, si unele din ele chiar de doamne ajuta? Zau ca am intrat in spelunca aia si am transpirat instant si la fel de instant am iesit. Ergo. Oameni buni. Io zic asa: nu tre sa ai fite ca sa te respecti ca persoana. Chestii care tin de confortul tau fizic si psihic mi se par obligatorii.

Hai ca am mai scos un post de cacat si fara sare. Asa e cu sictirul asta. Bai cand mi s-o termina concediul ca ma plictisesc de moarte. Ca de viata sunt plictisita deja de mult.

mumia vie

2008-07-20T00:16:00.008+03:00

Fratilor, e senzational. Am vazut cu ochii mei. O mumie vie cum ma vezi si cum te vad umblareata si vorbitoare prezinta vremea la National TV. Bai cum butonam io la tv dau pe national , era meteo, si o vad p'asta, mumia. Bai, mi s-a ridicat paru pe spate, ma.

Intai fatza. Si-au si batut joc de ea aia de la national ca i-au bagat un machiaj alb pe la ochi de rata ca vracii aia indieni in plin ritual. Bai, deci de la cap se vedea ca ceva nu e in regula, ca aia nu e vie, era toata stramba, parca isi pusese carnea pe ea din fuga si uitase sa se proportioneze.

Bai, dar cand am vazut si restu', sa ma ia cu lesin si nimic mai mult. Bai, cum spuneam si-or si batut aia joc de ea la national acolo. Avea o bluzita cu un decolteu pana la buric, niste tzate tot pana la buric. Intre tzatze, un spatiude de vo 15 cm lasa sa se vada cavitatea toracica pefect conservata. Pielea bronzata sau innegrita de vreme si putrefactie, nu stiu sigur, perfect intinsa peste oase, lasa sa i se vada scheletul bine definit, costele, nici urma de muschi, ceea ce e surprinzator si pentru o mumie.

Bai, BAI!!! Sa te ia cu fiori, nu alta, ma. Mare curaj au aia de la national, oare n-au cosmaruri noaptea, oare stau bine cu inima, daca se intalneste vre-o baba mai brusc cu aratarea si face infarct? Curajosi astia, ma.

Am gasit o poza cu tanti inainte de angajare. Am cautat si o poza de dupa dar n-am gasit neam. Nu-i bai, mai caut. Apropos, tanti din poza nu e aia de la national. Si sa ma scuze tanti asta din poza ca o compar cu strambatura si cu hidosenia aia care prezinta meteo la national.

Later edit: am aflat ca madama se numeste Dorina Ivan, si asta dintr-un post a lu zoso care balea dupa ea acu 3 luni cand gagica avea (cum se vede din pozele puse de el) dublul greutatii pe care o are acuma. Nu punem pozele de la zoso ca nu e de actualitate. Mai sapam. A, si domnu zoioso, tzatzele artificiale doar arata bine (asta in cazu in care nu le pui asa separat), de simtit nu se simt nicicum. In rest nu vad ce ai mai putea simti moale la chestiunea aia, nici mataluta nu cred ca ai avea atata curaj sa i-o dai prin gura. A, pardon, ma scuzati, trebuia sa imi inchipui, sunteti atras de intelectul domnisoarei, ca toti elitistii. Si asa se explica si remarca cu sfarcurile. (nu, nu dau link la zoiosu)

Later later edit: am gasit o poză cu hidoşenia. Aici arată excelent pentru ca stă şi se vede doar parţial.

nambar one idiot of the world wide web

2008-07-19T23:38:00.003+03:00

Deci, nu, ca asta trebe impartasit cu toata lumea. Comentariile sunt de prisos. Am ras cu mainile de burta si m-am mai uitat o data ca imi dadusera si lacrimile si nu mai auzeam ce spune de hohote. Dau linku' lu' pagina unde l-am gasit drept multumire lu' nenea care l-a postat.

Si lu' nambar uanu asta cadou de la mine o rapire din serai varianta mini pentru peretele din debaraua de unde emite si le comite. Si o poza cu un set de pahare de visichi, ca suntem pe buget redus.

Deci: panarama

papa si extraterestii

2008-07-16T09:44:00.003+03:00

Ieri eram in baie si schimbam posturile la tv. Si dau peste B1. Precizez ca cautam hallmarku.

Asa. Si pe B1 tv era o emisiune umoristica gen live show. Adica era la nasul invitat Vadim Tudor (cu cravata lui alba de pare mereu ca poarta babetica) sa comenteze urmatoarele: Vaticanul confirma existenta extraterestrilor. Sa ma pish in cada de ras! De fapt reactia mea a doua a fost sa clipocesc asa, intr-o mirare de-a dreptul metafizica de cat de departe pot merge aia cu misticismele si prostirea populatiei. Prima reactie a fost sa ma gandesc "uite pe unii care s-au uitat mai mult ca mine la Stargate".

Fratilor! Sa explice cuiva papei diferenta dintre film artistic si film documentar.

pies: poate ca as fi luat in serios treaba cu extraterestrii daca n-ar fi spus-o tot aia care afirma ca exista un omulet in ceruri care sta si se uita la noi, e atotputernic dar il intereseaza ce facem noi si daca nu facem cum vrea el ne arunca in iad si ne iubeste al dracului de mult. Serios, cineva si-o batut joc de aia in ultimul hal sa ii faca sa se compromita in halul asta. Ceea ce este imbucurator oarecum, poate se mai prinde cate unu ce si cum cu religia asta. (yeah right)

ma repet

2008-07-04T10:05:00.003+03:00

Fac o analogie intre doua posturi pe care le-am scris anterior.

Ion (asta e citat, da?) statea si se uita la dejtu lui. Se uita, miroase, gusta de sub unghie. Zice:
- Gheorghe, ia vez, asta de sub unghia mea ce-o fi, e cacat sau e noroi?
Gheorghe se uita si el, miroase, gusta. Zice:
- Ioane, e cacat ma.
- Ca asa ma gandeam si eu, zice Ion.

Ceea ce mi se pare o reprezentare destul de exacta a ceea ce scriu curvele intelectuale din postul de ieri. I have an obsession. Dar o sa-mi fie rusine, cand o sa imi public o carte, sa mai spun ca am publicat-o. Si totusi, oricat de proasta ar fi, a mea va fi creatie proprie nu puzzle din copy-paste. Intotdeauna am apreciat sinceritatea brutala decat minciunile cosmetizate. But than again. This is just me.

Si daca tot ma repet, si asta n-are a face cu cacaturile din pseudo-literatura romaneasca cu care, din nefericire, vin in contact mult prea aproape, Urasc sa am dreptate! Singura din nou. Asta, ca tot vorbeam de sinceritate brutala.

digital art .. sau sa ne jucam cu putza in bitzi; prostitutie intelectuala si artizanat de duzina cu pretentii artistice

2008-07-03T23:26:00.006+03:00

1. Bai, revenitzi-va. Nu exista digital art. Daca iei o poza cu o gagica si pui 3 filtre pe ea nu e arta. Nici daca (sau mai ales daca) pui 100 de filtre. Daca iei 6 poze, le decupezi si le combini, nu e arta!

Digital BS ar trebui sa se numeasca digital BS. Am mers la o sanchi expozitie de arta digitala m-am pishat pe mine de ras. Sa faci constructii in 3D mi se pare o chestie superba, matematica, constructie, dar in nici un caz arta. Sa faci niste omlete in care s-a cacat un porumbel nu e arta, frate.

Astia sunt niste poponetze ambulante. Care dau clici pe pc si au impresia ca au facut o branza. Bai, auzi de la mine: NU. E ca si cum ai face lego si ai zice ca esti arhitect.

2. Lucrez la un cacat pe care unii il numesc carte. Se numeste manual de scriere creativa. Nici nu dau nume de autor. Bai, deci tanti asta care a scris-o, cica ne explica ca daca suntem boi si habar nu avem sa scriem cum sa facem totusi o branza de constructie ca sa se numeasca creatie. Fuck you, madam! Nu exista. Ai tupeul sa iti pui numele adevarat pe o carte din asta? O prostitutie pe fata pentru un alineat in plus la CV si bani de masline. Sa ma sugi, mah. Nu exista manuale de creatie, nu exista manuale de talent, nu exista manuale de respirat. Intelegi? Daca le ai cu scrisul, scrie frate. Daca nu le ai, nici un manual din lume nu te va face sa scrii cu talent.

E o minciuna ordinara, la fel ca si Dale Carnegie, care ne invata sa avem ambitie si vointa. Nu exista! Aia care au reusit le aveau acolo, mah! Daca esti savant si ai chestii de transmis ca ti-au dat tie prin bibilica, scrie-le cum iti vine, iti iei unu' care are talent la scris si ti le pune intr-o forma citibila. Si faci jumi-juma cu ala. Asa e in tenis. Nu te apuci sa scri, sa faci creatie, inca literara (vaco!) din zero talent pe care il ai tu si un manual care iti da sugestii de metafore.

Tanti asta nu e mai buna decat alea care sug pula pe 10 lei. Tot prostitutie se numeste. Si inca din cea mai grava. Prostitutie intelectuala. Si aia care scriu tone de carti copiate de la altii, cu bibliografii de sute de volume. Bai, daca ai ceva de zis despre caragiale (de exemplu) la bibliografie ai numa caragiale. Nu 100 de carti despre caragiale. Pai ce pula mea faci, cronica la cronici? Nu, iti zic eu, faci plagiat pe fata. Si daca esti prof universitar, iti pui studentul sa-ti cumpere porcaria obligatoriu, sa ia si tu de o pita , muncita dar negandita.

3. ba.. zau ca mai aveam ceva de scris, da m-am enervat, asa ca revin io mai incol cand imi aduc aminte

Mai incol: mi-am adus aminte. Deci am o gagica, care face tabloaie. Pe banda rulanta, la kil, din pietre colorate, scoici (probabil si macaroane acusi), deci ca cam ce faceam io in clasa a treia la scoala. Suta si tablou' cat palma mea. Bai, ma gandesc idee faina, cumpara idiotii pentru decor, face gagica un ban. Ieri o vaz cu status: care stie o galerie de arta moderna. Stai asa, papusa, daca facusi un soare din scoici colorate e artizanat, in nici un caz arta. Daca ai pus petre in rama o arata bine pe pereti dar pana la arta mai este ma. Arta inseamna ca nu orice cacat poate face ce faci tu. Pe cand ce faci tu poate face chiar orice cacat.
Cum spuneam. Si-o ia lumea in cap, ma. Terminati-va cu prostiile!

Si de sfarsit, pentru ca azi e sarbatoare, va urez, tuturor pseudo-oamenilor, la multa muie, ma!

la vache qui rit

2008-07-03T09:25:00.004+03:00

Ma rog, a mea nu chiar radea, dar prima parte zau e valabila. Si pentru ca intre urechi parea sa aiba doar branza topita.

Nu sunt misogina! Promit! Jur, sunt o feminista convinsa, oricat de redundant ar fi asta. Dar femeile nu au ce cauta la volan. (present company excluded ofcourse) Pentru ca sunt praf. Pana si eu sunt praf in trafic, chiar daca nu sunt la volan. Praf, da?

Vacutza vesela de care e vorba era, de fapt, o vacuta iritata. Firma la care lucrez are sediul pe o straduta relativ ingusta. Doua benzi minus alea parcate. Ceea ce insumeaza, cu alea parcate cu tot, o banda mare si lata, dar totusi, una singura. De aici rezulta o gramada de caramboluri si inghesuieli. Venind azidimineata la servici, strada libera pana la un punct, ma opresc in spatele vacutei iritate asteptand sa inainteze. Pana aici e clar? Si pentru mine. Acuma vine faza cu confuzia.

Gagica se intoarce catre mine si incepe sa vorbeasca (lol!) sau sa strige (tot lol!), dand din maini ca un ventilator. Pentru mine asta inseamna comunicare zero, pentru ca habar nu am ce vroia sa explice. Ma uit la ea, clipocesc de vre-o doua ori, apoi, asa, la nimerelala, dau o tzara cu spatele. Gagica da si mai tare din maini. Blocaj. Ridic din umeri si ii fac semn ca "ce pizda matii vrei?". Gagica se infurie si mai tare, da a lehamite din mana si se intoarce la volan. Precizez ca pe strada nu era nici un loc de parcare in care sa fi vrut sa intre cu spatele, deci la mine confuzie totala vis-a-vis de ce vrea vaca.

Mai dau o tzara cu spatele, asa, ca la juma de metru, gagica observa si da cu spatele si ea. Dar banuiesc ca nu i-a trecut prin cap ca eu nu am marsarier, si, deci, mersul meu cu spatele, impingand cu picioarele, nu va fi deloc la fel de eficient ca marsarierul ei de care se ocupa motorul. Asa ca fac rapid o manevra catre dreapta si o iau pe langa masina ei, in fata. Moment in care (abia atunci) observ ca in fata vacutei noastre era o ditai coloana de masini care veneau din sens opus. Ceea ce mi-a intarit convingerea ca ventilatorul de la volan, era intr-adevar de substanta bovina.

Repet, nu sunt misogina. Dar in situatii din astea un barbat la volan mi-ar fi indicat foarte simplu locul in care doreste sa ma plasez. Adica, un singur gest, tacut, cu o singura mana, evident mai eficent decat fluturarile aleia. Femeile n-au ce cauta la volan.
Sa nu ma intelegeti gresit. Cand spun "femei la volan" ma refer la o categorie, nu la un sex. O "femeie la volan" (aka "vaca") poate fi si de sex masculin. Si zau, orasul nostru pitoresc e plin de vaci la volane, cu precadere la volane de Dacia Logan si Dacia Solenza. (imi aduc aminte de vaca cu care m-am urcat in Loganul lui si ii indicam directia: "stanga" si ala facea dreapta. Cat de vaca tre sa fii sa nu deosebesti directiile? Le mai incurcam si eu pe la 6 ani da' de atunci nu mi s-a mai intamplat. Cat de bou tre' sa fi fost ala care i-a dat carnetul. Dianaaaaa! La fel de bou ca ala de mi l-a dat mie)

Deci, femeile nu au ce cauta la volan, da?

random reasonings

2008-07-02T12:28:00.005+03:00

We are what [who] apeciates us!

Adica. Un intelectual este apreciat de catre intelectuali. Un scriitor de romane de dragoste este apreciat de cei carora, evident, le lipseste partea asta in practica si se hranesc exclusiv cu povesti inventate. O femeie frumoasa este apreciata de catre cei ce gusta frumusetea si se straduiesc sa si-o cultive. etc.

Ceea ce ma intereseaza pe mine in momentul asta este WHO THE FUCK ARE YOU?

Adicatelea, ce ma defineste pe mine ca blogger, avand in vedere ca sunt cine ma citeste.

Asta asa, de sanchi.

Apropos, iar am vazt pe undeva o critica aproape kantiana asupra blogosferei. Cut the fucking bullshit. Blogosfera? si bloagerii fiind asa un fel de raze ale acestei blogosfere? Hai ma, reveniti-va. Asa cum ziarele onlain nu sunt ziare ci doar saituri, bloagerii astia nu sunt bloageri, sunt decat niste scribalici. Don't take yourself too serious, people. Ca incepeti sa va credeti
vedete si nu e cazul.
Orice idiot poate face un sait. Orice idiot poate nimeri peste o reteta de succes care sa intereseze alti 50.000 de idioti care sa stea beliti in saitu' tau zilnic, dimineata, la pranz si seara. Reteta e suficient de simpla ca s-o nimereasca oricine.

-Faci misto de persoane publice. Nu tre sa ai umor rafinat, e suficient daca folosesti injective vulgare, prostimea se omoara dupa ele. Sau injuri persoane publice cu sau fara motiv.
-Pui chestii amuzante gen bancuri, poze, filmulete. Nu e ale tale, da in Ro inca se practica si apreciaza plagiatul.
-Pui poze cu femei. Cat mai dezbracate. Evident, fototapete.
-Pui linkuri catre programe de hacuit sau hacuite sau chesti din alea de ne trebe la toti, da am putea sa traim la fel de bine si fara.
-Pui orice cacat care face omu sa-si piarda timpu'.
-Pui stirile de alaltaieri de la tv si scrii ziar onlain pe tine.
- Pui banalitati si scrii pe ele "provocator" "socant" "extraordinar". Daca scrii suficient de mare te va crede prostimea chiar daca treaba in sine nu provoaca decat somn, nu mai socheaza pe nimeni si este o chestie cat se poate de ordinara.
- Pui manele si poze cu manelisti.
- Nu pui nimic si lasi fraierii sa puna ei pentru ei chestii.

Ok. Iei una sau o combinatie de mai multe din astea de sus, faci un sait, incepi sa il trimit pa meil sau pe unde nimeresti, gen messenger and shit, si gata. Ai un site de succes. Esti un idiot, dar un idiot de succes. Dupe aia poti incepe sa pui reclame sa iti iasa si tie de-o maslina. Nu conteaza ca pe sait scrie Gazeta intelectualului, poti sa pui linistit reclame la sexy shop. Oricine sta sa citeasca asa ceva onlain (asta presupunand ca esti idiot si nu intelectual, caz in care ai face ziare adevarate) este oricum in lipsa de ..., este un idiot, intelectual wanna-be, care tot cu o laba sanatoasa se descarca de frustrarile metafizice.

Dar, te rog eu, acu' daca tot ti-am dat moca instrumentele succesului (ca tot vorbeam de labe metafizice), deci, draga idiotule, te rog eu, nu ti-o lua in cap. Sa nu incepi sa ai impresia ca esti "tare", ca facushi vre-o branza, ca esti cu un cap mai sus decat muritoru' de rand. Te rog io, asa ca de la idiot la idiot, vezi cine te citeste si vezi cine esti. Dar vezi CINE te citeste nu cine pretinde ca este cel care citeste. [ma scarpin in varfu' crestetului] Grele ... uneori e grele. Dar idiotii adevarati au talentul de a-si da in petec pana la urma asa ca exista sanse.

Eniuei, si acu' ma intreb cu o curiozitate veritabila: who the fuck are you?

pies: iar am inceput sa ma public, la teatru sunt vedeta, la servici sunt "sefa". Asa ca iar o sa incep sa ma lauz pe aici la marea arta. Asa ca pregatiti-va de un torent de posturi in care o sa va explic cat de desteapta si frumoasa si talentata sunt eu. Apropos, are careva sa ma imprumute cu 5 lei pana la salar? Sa-mi iau si io un lachi. Rosu.

babele, chilotii si teviziunea

2008-07-01T09:20:00.003+03:00

Mai, deci e o tanti, aia Raduleasca, care are o emisiune pe antena unu (acu' aflai si eu). Pe tanti raduleasca o stiu dintr-o reclama la sampon. E ceva tanti mai in varsta, nush cati ani are da' orcicum se tine bine, babeta.

Ma trezesc eu, mai de voie mai de pizda masii de soare care rasare la 5, si dau drumu la teve sa adormez innapoi pe v-un film ceva. Cand colo reclame peste tot, numa pe antena unu o gagica dupa paravan arunca cu toale. Bun, ma gandesc io, o fi de vazut chiloteala. Can' colo dupe paravan apare raduleasca. Ma dezumflu brusc si ma gandesc bun ca n-a fost chiloteala ca zau nu tin musai sa vad babe dezbracate la teve oricat de bine s-ar tine ele.

Bai frate, chestie mijto, emisiune in pijamale. Aia erau toti care mai la pijamale de firma, care mai dezbracat, paturi in studio, operatorii in pijamale, fufele in pijamale, ce mai foarte tare frate. Chiar ma gandeam iaca cui destept i-o fi venit ideea ca e mijto.

Noah da de la idee si pana la practica e cale lunga sa ne-ajunga. Si avand in vedere ca tanti raduleasca era cu microfonu in brate treia sa faca un rahat si din ideea asta. Si rahat a facut. Mai intai s-a luat de unu' care avea niste pijamale animal print marca botezatu (cand dracu' a ajuns si ala creator de moda, dar deh daca sugi destul la viata ta te faci si marca, ce parca moniCA COlumbeanu nu tot asa a ajuns vedeta?) ca cica ala sigur nu doarme asa, ca nici ea, de fapt nu doarme in decolteu ala pana la buric pe care-l afisa (surprinzator, dar era intolita cu gust, cu decolteu cu tot). Si ne arata in ce doarme. Adica in chiloti. Ma uit la monitor, clipocesc din ochi ... frate, rau!

Dupe aia mut io canalu ca deh .. nu ma intereseaza chilotii raduleascai chiar atat de tare. Dar nu inainte sa o vad imprastiindu-se de ras cand a trimis o fufa dupa paravan sa se dezchiloteasca si sa ia o chestie d'aia transparenta pe ea, si fufa se fatzaia ep dupa paravan, sanchi striptis, ca sa apara dupe aia cu carpa transparenta peste tricou. Frate, ce-o fi fost in capul raduleascai de i s-o parut amuzant cum se fatzaia fufulina aia, aia numa hormonii ei pot s-o stie.

Cand ajung innapoi pe canal, dupa dat la clici (ce dracu' ma, nu e nimic la televizor, am 40 de canale, ce ma-sa!) vad iar faza cu paravanu'. Doi se frecau dupa el la marea exciteala, sanchi mimat orale si grohait pe post de gemete. Dau ochii peste cap, cat de penibil tre sa fii pentru audienta, si cat de penibili tre sa fie aia care fac audienta. Dupe aia iese de dupa paravan raduleasca cu, ghici cine! Horea Brenciu (si Crisan :P). Ma shochez, ma holbez, dumnezeule, fosila asta libidinoasa inca mai apare la teve? Si inca frecandu-se raduleasca toata de el! Nu ca raduleasca ar fi departe, oricum simteam cum imi vine cina de ieri innapoi pe gat.

Zeita Diana! Fereste-ma de dezechilibrari hormonale in pragul menopauzeeeeei! Ia-ma si impusca-ma innainte sa jung in halu ala de nefututaaaaaa! Mare Jupiter fereste-ma sa am vre-odata halu' ala de datorii sa fiu nevoita sa ma prostituez asaaaaaaaaa! Si inca in publiiiiiiiic! O sa dau ofranda zece kile de struguri, poate poate scap de penibil in pragu' pensiei.

Si cum ma gandeam eu asa toat ascandalizata si cu somnu' dus pe pustie, dau mai departe si ghici pe cine vad! pe Corina Chiriac cantand in mijlocul puradelimii la nush ce emisiune, banuiesc ca pentru plozi, la national teve. Bai frate, asta e dimineata fosilelor, ce ma-sa? Adica, nah, mie imi place tanti Chiriac (asta e si mai baba ca aialalta da se tine la fel de bine), are voce, canta. Da' i-a cam trecut vremea de mult. Si nimic nou intre timp, nici un progres, tot melodii din alea cu iz comunist baga. Fusei lele cat ai fost da' acu', la tricotat cu voi si la stresat nepoti.

A! si sa nu uit. Faceti-va careva mila si futeti-o si pe raduleasca.

Reteta de RCM

2008-06-24T13:49:00.003+03:00

Ridendo Castigat Mores.

A fost un nenea destept care a zis treaba asta. Nu mai stiu cine e nenea ala. Poate Cicero. Dati si voi un sarci pe gugl si sa-mi ziceti si mie, ca mie mi-e lene.

Ashea. Deci carevasazica, ce inseamna RCM. Rcm sta la baza comediei de clasa. Adicatelea teatrul unde merge lumea, si rade si pleaca acasa cu CEVA. Diferenta dintre RCM si misto pur si simplu este ca, in cazul misto-ului, nu invata nimeni nimic.

Cum se face rcm?

1. Ingrediente: limbaj elevat, comic de situatie, ironie fina, morala.
2. Se amesteca toate aceste ingrediente la o situatie data, se adapteaza aluatul la publicul ingurgitator, se lanseaza ca o provocare.
Se consuma cu ras in hohote si zambet amar.
La sfarsit se pudreaza totul cu dorinta de a creste, de a evolua, de a deveni mai bun.

Pofta mare

tampenia e si contagioasa

2008-06-23T18:30:00.003+03:00

Si cum ziceam, niste tampite au facut un cacat si au postat niste poze pedofilice cu fetite. Alti tampiti de la ziare "onlain" au preluat stirea "senzationala" si au postat si ei pozele. Asa, ca sa faca cacatul praf!

Intrebare: who cares?
Intrebare2: da' de aia micii aurolaci si cersetori nu zice nimeni ca sunt exploatati?

Raspuns: pffff!!!
Raspuns2: nu, de aia nu ne pasa pentru ca pentru aia am putea face ceva mai mult decat sa postam comentarii anonime pe net, si noua ne e lene, asa ca preferam sa ne dam sensibili si sa ne facem ca ne pasa atata timp cat nu ne costa si nu tre' sa miscam mai mult de doua degete pe taste.

Raspuns la intrebarea retorica: da, mie mi se falfaie. Si de aurolaci, si de fetite prostituate. Ca daca nu mi s-ar falfai, ar trebui sa fac ceva si mi-e lene. Diferenta? Eu nu sunt ipocrita. Singura diferenta.

"sunt tampita si sunt mandra"

2008-06-22T00:17:00.003+03:00

Ok, avand in vedere ca tampenia e cronica, tre sa scriu si eu ceva.

Ma belesc de ceva vreme pe un site cu nulitati, facut de o seminulitate.
Gagica posteaza neste poze cu gagici care se expun pe haifaiv. Unele sunt de-a dreptul sperietori, altele dor put a prostie. Ok, a fost distractiv o vreme. Dar juma de poze sunt de umplutura, cantitatea conteaza mai mult decat calitatea, comentariile sunt cam sterse si cam degeaba uneori, gagica are ea ceva cu tanti alea tampite, dar nu suficient creier incat sa-si transforme obsesia in ceva cu adevarat amuzant. Doar se coboara la nivelul lor si cam atata.

Mai nou a dat-o in pedofilie. Baga poze cu bebelusi in posturi sexy si i se pare ca face ceva educativ. Nici nu vreau sa stiu cati nenea s-au masturbat la pozele de pe saitu ei. Adicatelea, in loc sa repari beleaua (anunti parintii, anunti autoritatile, stii, chestii cu creier), perpetuezi miscarea pedo si le bagi pe inca un sait. Bravos! Felicitarile mele. Deci bai, hai ca pana la un moment dat merge, dar pana cand incepi sa o dai cu stangu in dreptul penal. Ma intreb daca o sa se sesizeze vre-o autoritate in drept sa ii dea la madam pitzipoanca shefa o amenda penala pentru pornografie infantila si instigare la pedofilie.

Creierul e rar pe internet. Bag pula! Pe romaneste. Mi se face scarba.

Who the fuck .. ?!

2008-06-17T14:09:00.003+03:00

Who the fuck is zoso? Ajung si eu de pe un link pe altu pe blogu' aluia. Bene, citesc vo' juma de articol pana imi dau seama unde sunt. Exprimare pretioasa, fitze de cafenea literara. Data trecuta cand am citit din zoso (ca ii facea unu' reclama la greu), l-am catalogat drept carnat (adica neinteresant pentru patrie). Frate, adicatelea e unu' care are cate o opinie despre orice misca. Daca ar avea si umor m-as abona si eu. Ca opinii, multzam, avem si noi.

Si asta, zoso, zice asa, ca el nu e cocalar, ca e elitist. Adicatelea un fel de snob, asa, caruia i s-a urcat blogareala la cap si se crede vedeta. Nenea, si cu gasca ta de elitisti, va urez la cat mai multa eliteala. La fel cum manelistilor le urez cat mai mult aur. Fiecare cu "valoarea" lui. Fara numar.

haus. em di

2008-06-13T21:22:00.004+03:00

------------------------------Mai, deci, serialul e super tare. Habar n-am ce vorbesc aia de boli si simptome, dar gagiul e misto rau, nu? Adica, e pe gustu' meu, zice omului in fatza, alergic la incompetentza si prostie si in general i se rupe. (Boy, wish I were like that :D)

Da' faza e alta. Ma, si zau, asa mi-o placut cand l-o pus pe unu' sa fumeze ca tratament. Mai terminati-va ma aia care credeti ca fumatu' e daunator. Ca nu e! Sau, ma rog, nu mai daunator ca ceaiul.

Asa, deci faza: ma uit acu' la episodu 70-80, asa ceva. Ma, si incepe el si ea nush pe unde, lui i se face rau. Opa, iti zici, asta e, fi antena, bolnavu'. Sachi! De unde! Nu e ala, ma. Teapa. Ca incepe gagica sa borasca. Adica, aluia i-a fost numa' rau, asa, de faza, sa te confuzeze pe tine. Da' de fapt gagica e aia cu probleme. Mai, al dracu, ala care a scris treaba asta a fost destept ma. Zi, te-ai fi gandit? Nuuuu. Asa-i? Nici eu. Primele dooj' de episoade care incep fix ezact asa, nu mi-a dat prin cap, sa mor eu. Pe la al 60'lea care incepe la fel imi vine sa urlu: Schimba placaaaaaaaaaa!

Deci misto serialu', zau, merita sa te uiti la el. Adica, nah, mai putin fazele cu aia cu bolile and shit. (Ma, n-am mai zis asta? :P)

bai .. crede ma ca te sparg!

2008-06-10T14:54:00.005+03:00

-------------------------------Dadui peste un sait: http://www.yesnogod.com/index2.html

Misto saitu', cam trist ca peste 70% din internautii romani au votat pozitiv. Dau mass pe mail cu treaba asta si am urmatoarea discutie:

SADM: interesant
salahhe: i know
salahhe: da mai departe
SADM: am dat
salahhe: poate daca sunt suficiente voturi cu nu, se desfiinteaza
SADM: n-o sa vezi
SADM: e ca si cum ai desfiinta aeru
salahhe: nu cred .. pe langa prostia omeneasca, aerul e limitat
SADM: nimic nu e limitat

QED ....

2008-04-27T18:01:00.002+03:00

Atunci cand sunt pusi in fata mortii, cei care doresc cu mai multa disperare sa traiasca sunt cei care merita cel mai putin.

he he

2008-04-19T21:39:00.002+02:00

Bai, am dat si io acuma scroll pe blog la mine. Si am vazut ca am o poza cu o gagica in josu paginii. Ba, io pe aia de ce am pus-o? Habar n-am, da e misto gagica. Nu?

Bai, serios, lasati-va de droguri

2008-04-19T21:14:00.006+02:00

Ma suna un amic. "Ce faci?" "Sunt in cada. Imi moare telefonul, te sun io cand ies." "Bai, fi atenta tre sa iti zic niste chestii. Ai cu ce sa notezi?" "Pai .. stii, sunt in cada si imi moare telefonul, ce ar fi sa te sun cand ies?" "Nah, deci, fi atenta ..." "Esti turc n-auzi ca imi moare tele... " Si, surprinzator, telefonul chiar moare. Il bag in aia masii. A doua zi: "Bai frate, ce dracu imi inchizi telefonu' in nas, treia sa iti zic chestiile alea." "Eram in cada, zi-le acuma." "Acuma nu le am la mine da era urgent." "Ei, bine ca nu mai sunt." Trosc! Ca sa se vada cum se inchide telefonul in nas. Frate, lasati-va de droguri. Am vre-o trei care fac fix asa.

Altu, pe mess, un pustiu'. Vb cu mine, plec pana la buda 5 minute. Ma intorc vr'o 7 buzz-uri. "De ce nu vorbestii cu mineeeeee. De la o vreme nu mai vb cu mine, nu ma mai bagi in seamaaaa." Frate, paranoia. "Ce ai, ma? Eram la buda." "Si de ce n-ai zis si tu un brb?" Mai, deci tre sa dau raportu'. Face: "De la o vreme nu mai vb cu mine." "Pai eu ce sa fac daca ma apelezi cand sunt la servic isi io acolo mai si lucrez din cand in cand." "NU! Ca te-am apelat si seara.Nu ma mai iubeeeeesti. Eu am nevoie de tineee sio tu nu vb cu mine" Fuck, ii dau ignor acusi. Zice: "Nah, oricum in 5 minute plec ca ma duc la pretena." Geez ...

Dimineata cand plec la job (btw I love my job, I am so happy, luni am un interviu :P, da ma duc numa ca sa ma mentin in forma) vecina de la doi cu usa larg deschisa. Bai, ce au astia frate de se aerisesc pe casa scarii? Azi dupamasa era un fum de zile mari, sa chemi pompierii nu alta, isi arsese probabil vaca mancarea. Alta data vin de la job ajung pe la etaju doi, si ma scap in gura mare: "bai ce pute!" (bai si putea!) Era aia cu usa deschisa, si mai era si in cadru usii, da' dracu o vazuse. Bai ce rahat e asta ma, sta cu usa deschisa, trec pe acolo si ii vad aleia toate alea din casa. Fuck. Sa ma suga. Ma bucur ca m-am scapat, nah. Dar de fapt faza cu drogurile e alta.

Trec pe langa un vecin, salut "buna ziua". Imi raspunde "buna sera". Da, ok, e 7 p.m. pentru tine asta inseamna sera. Trec pe langa altu' la 8 a.m. "buna dimineata". Imi raspunde: "buna ziua". Bai frate, sunt eu defazata? Am ceasu' dat nainte? Se trezeste lumea la 4 si au impresia ca pe la 9 e deja dupamasa? Si care e faza asta cu corectatul? Daca zice ala "buna ziua" pai poa' sa fie si 3 dimineata ca ii raspunzi tot cu buna ziua. Ca io asa fac. Sau asa as face daca m-ar saluta vre-unu. Huo! Mahalagi! Bai, dar tot e bine. Ca trecu' un vecin pe langa mine, unu' pustiu pe la dooj de ani. Si cica: "saru-mana". Bah! STF! Inca n-am nici treij' de ani, nu's vre-o baba. Gatzii masiii de pustan. Si in definitiv .. ai vrea tu s t f ...

don't get it

2008-04-19T21:07:00.003+02:00

how come whenever you search for something innoncent on the web you find all kind of weird, freaky, sickening porn shit?

And how come if you actually search for "weird, freaky, sickening porn shit" you get nothing like that?

Btw, got any?