impreuna pentru vecie

Ma, ca tot de la Xena mi se trage. Era episodu' ala cand merge ea dincolo de Stix si chestii socoteli cu un nenea negru a drac de frumos. Si se gandeau ei ca ma, cand o muri Xena, vine si ea p'acolo si isi petrec vesnicia impreuna ca ei ma ce indragostiti erau unu' de celalalt.

Bullshit. Pa cate iubiri din astea vesnice n-a avut Xena? Ma, pai daca moare aia si e asa cum zic ei in episodu' asta, posta ajunge saraca. Mama ce aventuri in grup. Ala film porno ma, zdai seama tiptlu: "Xena moare". Pfuai, ala ar fi serial, zau ca m-as scula la orice ora sa-l vad. Zdai seama la cati masculi a avut aia cate combinatii de x+1 luate cate xxx se pot face. Aahahahah.

Ba, cum fac io ma ca de la dragoste si alea alea tot la porn ajung?

printesa razboinica

Io sunt fan Xena. Zau ma, imi place serialul, m-am uitat la el, ma trezeam duminica dimineata ca sa ma uit la Xena. Acum se da in reluare pe Antena1 si ma uit si acuma, ca e misto.

Ma, dar eu nu pricep ceva la Xena asta. ma, deci aia traieste pe campuri, da? Am vazut io, cum dormea prin boscheti pe langa foc. N-are casa, n-are job. Nu zice nimeni de unde face rost de bani de mancare. Nu conteaza, sa zicem ca are. Dar ce nu pricep eu e faza cu machiajul. De unde are Xena machiaj. Si cand dracu are timp sa se dea cu el? Ca de machiat e mai mult decat evident ca e machiata.

Ma, deci una din asta care sta prin boscheti si vagabondeaza pe unde apuca ar trebui sa arate ca o sperietoare. Nemachiata, necoafata, cu mustata. Cu par pe picioare. Unde dracu se epileaza Xena, ma? Ca pe vremea aia se epilau doar aristocratele. Da, ma, zau, am citit eu. Ma, si avand in vedere conditiile de igiena in care traieste, cel putin paduchi tot are.

Si in loc de aia vedem o Xena spalata, coafata, pieptanata (numa in filme se bat astia cu parul desprins, ma, da in toate filmele, de parca in realitate ar face cineva prostia asta) epilata, cu manichiura intacta, machiata. Cu ce balsam s-o fi dand aia de nu se ciufuleste dupa toate cascadoriile alea.

Deci mitul Xena, jos cu el. Nu exista, ma. Da' e misto serialu'.

ba, ce aidi ai ?

Later edit: Pentru toţi cei care aţi ajuns aici căutând pe google cuvantul "aidi" în diverse combinaţii frazeologice: sunteţi nişte idioţi. Aruncaţi-vă calculatorul pe geam pentru că sunteţi prea proşti ca să deţineţi un obiect atât de complicat. Vorbesc serios!


Original posting:

Da, frate, iahu mesenger. Al mai tare mijloc de comunicare ever! Si are si photosharring, si games, si file transfer si pc2pc calling. Pfuai, si cate n-areeee, neamuleeee.

Tot romanu' are aidi. Nu tre' sa specifici ce e ala si pe ce e. Toata lumea stie. Am si io, logic. Ma, si una din featuresurile ale mai tari pe care le-am vazut io ever la mes, e ala cu grupurile. He he, trecura vremurile alea in care te apela cate unu cu "salut" si tu te gandeai "de unde pizda masii l-am mai adunat si pe asta". Acu' ii ai pe categorii: friends, work, family, fucks, iubi, scoala, clubu de sah, sala, solar, club, pizde etc etc.

Da ma, ie extraordinar. Ma, si vine vremea in viata unui om cand se aduna vo' 50 in grupul de "who the fuck". Ma si deja i-ai cam stii care cum si te pui si tu ca omu' sa ii imparti in cele grupuri. Ba si imparti, faci grupuri noi cu diversele site-uri, forumuri, rpg-uri, ii ordonezi acolo frumos. Mai si scoti din ei, mai ii muti de la un grup la altu'. Ca de exemplu din grupul de "inimioare.ro" pana in grupul de "iubi mici" e doar un pas si deh, tre sa dam cezarului ce e al cezarului.

Io personal nu as avea curaju' sa mai dau vre-unuia parola de la mes, cum mai faceam pana acuma, ca daca s-ar vedea care in ce grup e ... nici nu vreau sa ma gandesc. :)

No, si deci facui io o curatenie ca la mama lui si o ordine in mes de imi venea mai mare dragu. Dau logoff, dau loghin si puff! totul dispare. pac list aiezact ca inainte. Ca inainte de ordine. Motzoganii tot acolo. Fuck! Shit! Pizda masii. Injur pisica, arunc cu telefonul pe pereti (ma, si am zis ca nu mai fac asta). Degeaba. Tot se duse pe apa sambetei frumusete de ordine.

Si daca nu mi-ar mai fi facut treaba asta si data trecuta. Cand zau ca nu erau atatia de replasat si de zburat din lista. Si m-am chinuit v-o saptamana atunci, unu cate unu, pana se obisnuia al iahu cu idea ca io pe ala il vreau in lista aia si nu ailalta. Ce sa mai zic cu grupurile, pana l-am convins ca mai vreau unu facea ca fata mare in fata sulei: nu si nu.

Ma gandesc cu groaza la zilele ce urmeaza cand iar o sa am munca de convingere cu iahu pana ma lasa sa ii pun pe unde vreau io. Ma da e tare iahu asta ma, e trendi, are toata lumea. Am si io ma. Am aidi. Ba, tu ai aidi, ma? Apropos, imi instalez gugltoc. Daca se aseamana comparatia yahumes/gugltoc cu yahumeil/gmail atunci o sa am orgasm. Zau asa.

travel guide

Ma intreb uneori de unde atata comoditate pe mine. Eu nu calatoresc. Nu imi place. Mai degraba as sta acasa sa ma uit la televizor decat sa vad Taj-Mahal-ul. M-a carat mama cu diverse ocazii prin tari europene si m-a mai si trimis in tari mai mult sau mai putin exotice. Dar eu de buna voie nu mai plec niciunde.

He he, imi daduse la un moment dat prin cap ca nici Kant n-a iesit niciodata din satul lui natal. Dar amintindu-mi ce a putut sa scrie ma gandesc ca asta nu e neaparat o chestie pozitiva. :)

Imi place sa-mi amintesc de lucrurile si locurile pe care le-am vizitat. Dar gandindu-ma retrospectiv, n-a meritat efortul. Ma simt mult mai bine cand ma uit la poze cu locatii decat daca as fi la fata locului sa le vad cu ochii mei. Comod, din scaunul meu de la birou, pe calculator. Fara praf, fara gongi, fara soare, ploaie, noroi, frig etc.

Sunt de o comoditate infioratoare. Astazi se uita o colega pe traseul vacantei sale din Australia si alte minuni. Toata lumea saliva la harta, se uitau cu ochii mari la ea cand povestea. Eu incepeam sa obosesc numai cand o auzeam. Imi si inchipuiam scorpioni, tarantule, tantari. Brrr, nu m-as duce decat pe o miza foarte mare.

M-a mai invitat cineva in Sri Lanka. All expenses payed. No fucking way! Nici pana la Milano nu ma mai duc.

In schimb visez si acum la un munte, pe care sa ma catar de dimineata pana seara. Sa ajung din nou pe creasta si sa privesc norii sub mine, in jurul meu, in mine. Sa plang din nou prinsa intre rasaritul de luna si apusul de soare. Sa ma trezesc din nou cu caprele negre itindu-si curioase botul in cort. Sa mananc din nou cremvusti fierti in sucul din conserva de peste.

Fuck Australia, ma! Fuck Roma, Paris si Londra. Fuck the whole world. Inima mea a ramas pe Piatra Craiului.

stranger - partea III

Am fost ocupata in ultima vreme. Ocupata nu sa ma adun, ci sa ma imprastii. N-am mai simtit de mult dorinta sa ma adun, si de fiecare data cand o simt gasesc noi feluri de a ma rupe. Eu, sau poate ei. E bine asa, ma simt ca odinioara, cand incetezi sa crezi e mai usor sa faci fata realitatii. Nu te poate dezamagii nimic.

Uitasem de blog. Mi-am amintit ieri, cand l-am vazut din nou. Momentele in care Angel nu e cu mine trec usor si repede, uitarea face totul. Apoi e cu mine din nou si iar avem dispute prelungi care se termina cu tresariri si liniste, si calm. Si senzatia de "acasa" care nu persista niciodata atat cat mi-as dori. Chiar acum, cand ma urmareste peste umar, ii pot simti zambetul greu si nemilos cu care nu ma lasa mai niciodata sa evadez.


Si deci ieri, l-am vazut din nou. Angel nu era cu mine si eu treceam doar pe trotuar cautand ceva din ochi. Cand l-am vazut. Nu l-am simtit, ci doar l-am vazut. Urmarindu-ma cu ochii aia hipnotici si dureros de frumosi. Intotdeauna au ochi frumosi. M-am oprit uimita ca il pot vedea la lumina soarelui, credeam mereu ca e o iluzie. Ziua, pe strada, in mijlocul oamenilor. E greu sa vezi o fantoma asa. Ma uitam la el din partea cealalta a pietei. Fuma sprijinit de coltul cladirii.

Arata surprinzator de bine, parca se vindecase, si asta m-a facut sa ma cutremur. Nu arata la fel ca atunci cand l-am vazut prima oara, cand mi s-a parut atat de mare si puternic, atat de frumos. Parca imbatraneste o data cu mine ma gandesc si apoi zambesc in sinea mea, ce idee haioasa. Poate e o iluzie, eram atat de mica atunci incat totul mi se parea mare.

Nu ma pot opri nici acum sa ma gandesc cat de ciudat era sa stea pur si simplu acolo cu soarele luminandu-i fata si tot corpul. Ochii ii sticleau de la soare si totusi nu parea sa-l deranjeze. Nu l-am mai vazut niciodata la lumina zilei, intotdeauna intalnirile noastre erau nocturne, mi se parea natural asa, ii atribuisem trasaturi de vampir. Era socant sa realizez cat de real este.

Ma uitam la el, la adapostul umbrei care ma invelea. Iar el se uita la mine. Si zambea. Zambea, nenorocitul. Zambea pentru mine. Nu zambea cu superioritate, nici macar nu parea multumit. Ma asteptam ca atunci cand il voi vedea sa zambeasca triumfator si superior, cum zambesti unei posesii. Nu. El zambea amical. Prieteneste. Ma saluta din zambet.

Fara sa-mi dau seama i-am zambit inapoi. Cum i-as zambi unui coleg de servici vazut intamplator la birou intr-o zi buna. Zambea ca unui egal, mie, care ii apartin. Mie, pe care ma poseda. N-am inteles de ce. Stateam si il priveam doar. Iar in ochii lui am vazut acelasi salut cinic cu care m-a mai despicat o data: "Wellcome to hell, my dear".

De data asta salutul era diferit. Ca unuia care vine de bunavoie, ca unuia care apartine constient. Ca unul a carei fiinta e parte componenta din iad. Mi s-a facut rau. Nu, eu iti apartin si tie si iadului tau pentru ca Tu m-ai fortat, nu pentru ca am vrut. Nu, nu imi doresc asta, vreau sa ies, sa evadez din tine. Nu ma privi asa, e doar un nou joc al tau cu care sa ma chinui. N-am sa accept niciodata. N-ai sa ma convingi niciodata ca si eu sunt parte din tine.

Protestez mut dar fara vre-o sansa sa ma cred. Vreau sa cred ca ma are doar pentru ca nu ii pot opune rezistenta, nu de bunavoie. Vreau sa cred ca eu n-as face asta niciodata de bunavoie. Si ce vreau eu sa cred nu inseamna nimic pe langa ceea ce imi transmite el. Si pe langa ceea ce reuseste sa ma faca sa realizez. Sunt pentru ca vreau.

Fiinta mea se crapa brusc in o mie de parti. Cade pe dalele tari in timp ce corpul meu ramane drept, suspendat de privirea lui. Imi sopteste ceva de la distanta, nu reusesc sa aud. Dar inteleg. "The hell is in you my dear, you are most wellcome." Si zambeste, zambeste in timp ce eu il cred. Zambeste pentru ca eu il cred. Si zambesc si eu. Pentru ca nu exista chin mai dureros decat acceptarea. Iar el continua sa ma chinuie, in timp ce eu tanjesc dupa sange si dupa rani, dupa absenta aerului, dupa acea placuta senzatie a neputintei in mainile lui ciudate si elastice. Incepuse sa-mi placa. Si asta nu trebuie sa mi se intample niciodata. Nu ma va lasa sa mi se intample niciodata. Ma intreb ce va urma, poate are sa inceapa sa-mi placa si asta. Oare pana unde poate ajunge?

Iar acum eu nu mai am dreptul nici sa protestez. Ma voi imbraca frumos, intr-o rochie galbuie, Imi voi pune sandalele cu toc inalt. Imi voi spala parul si il voi lasa sa se usuce in bataia aerului. Si ma voi duce cuminte la el, sa stam de vorba la o cafea. Si sa fumam impreuna o tigare. Si sa ne posedam reciproc banal si anorgasmic. Doar pentru ca asa cere ritualul . Iar el imi va pune o mana pe picior si va ridica usor rochia lasand sa se vada genunchiul si o parte din coapsa. Apoi vom fuma banal, plictisiti. In jur totul va fi frumos si curat doar ca sa nu uit mereu ce sunt, ce suntem. Iar el va fi satisfacut pentru ca ma face sa sufar din nou. Un alt tip de suferinta, exact suferinta pe care nu pot sa o indur acum. Doar ca sa-mi demonstreze ca are dreptate. The hell is in me. Thank you.