Totuşi, astăzi trebuie să adaug încă un nume pe lista companiilor care o dau grav cu mucii în fasole:
Editura Cartier.
Primesc recent un e-mail publicitar, compus cu ocazia zilei copilului. Citez:
de 1 iunie,
poate n-ar trebui sa le stricam ziua cu o carte,
dar daca-i musai, s-ar putea ca noutatile hot de la CARTIER sa le trezeasca interesul :)
Aşa se prezintă o ofertă de genul acesta? Într-o ţară în care Elena Băsescu, prima pipiţă a ţării, condidează pentru parlamentul european, într-o ţară în care copii de grădiniţă au celulare cu sonerii după manele, într-o ţară în care manualele de religie din şcoli învaţă copii că Dumnezeu te calcă cu maşina dacă nu faci frumos la biserică, într-o ţară în care părinţii îşi vând copii pentru organe, îi violează şi îi tratează după principiul "bătaia e ruptă din rai", aşa am ajuns să ne prezentăm cultura?
Cultura şi instituţiile culturale ajung să se complacă în imbecilizarea copiilor noştrii şi să cerşească să fie cumpăraţi. Editurile, sursele de cultură, ediucaţie şi frumos, ajung să se prostitueze ca cele mai josnice elemente. În loc să-şi asume rolul educativ, să explice părinţilor DE CE este bine şi chiar obligatoriu să dezvolţi în copilul tău setea de educaţie, de cultură, ce fac? Transmit un mesaj clar: Noi ştim că tu ai un copil idiot care înţelege cititul ca pe un chin şi că tu eşti un tâmpit şi nu eşti în stare să îi arăţi cât de minunat este, dar hai mă, bagă de aici o carte că poate, poate.
Eu, când eram copil, vânam cărţile ca pe aur, citeam cu orele, devastam bibliotecile. Bunică-mea, n-o fi fost ea a mai bună bunică din lume, dar numai pentru că mi-a trezit pofta de cărţi şi merită titlul acesta. Cele mai frumoase momente ale copilăriei mele au fost călătoriile în minunatele lumi ale basmelor şi cărţilor, inteligenţa mea creativă a avut loc şi mediu să se dezvolte prin ele. datorită lor am căpătat înţelegera unor lucruri care astăzi, copiilor imbecilizaţi de cartoon network le lipseşte, am putut să îmi dezvolt imaginaţia şi inteligenţa şi dragostea pentru frumos prin ele. Profunzimea unor sentimente şi trăiri din cărţi am căpătat-o.
Şi vine acum un imbecil de la o editură să mă anunţe pe mine că, pentru un copil, să îi dăruieşti o carte înseamnă o zi "stricată". Pai ştii ce îţi transmit eu, domnule Igor Mocanu de la Editura Cartier? Pune dracu mâna pe o carte! Şi lasă-te de PR. Şi să te rogi toată viaţa să poţi să percepi cu mintea ta îngustă ce înseamnă cu adevărat pentru un copil, o CARTE.