in jur de domo .. si despre el

Deci trec pe langa maazinul domo. Pe care scrie mare go@domo (sau asa ceva). Deci, "go at domo" = meri la domo. Sau de ce nu "go around domo" = ocoleste domo. Alo, nenea de la piar de la domo, vezi la sloganurile interpretabile dau nastere la pui de monstrii ca monstrii in sine sunt ele si sunt nascute din somnul ratiiunii matale, dupe cum le zicea nenea Kant.



Si ceva .. ar trebui sa spun ceva si despre el. Dar nu stiu ce. Nu e nici pe departe reflexia imaginii despre barbatul ideal. Si totusi. Ceea ce ma atrage (mult) este maturitatea in gandire si faptul ca e cerebral ca si mine. Ca il provoc doar putin si scoate din el exact cuvintele pe care vreau (sau nu vreau dar trebuie) sa le aud. Ca parca imi citeste gandurile si face acelasi rationamente. Ca ne completam reciproc frazele. Ca abia astept sa il vad naibii o data in fata mea si sa putem tacea impreuna, sa ne auzim si completam gandurile. Sa nu mai simt ca am nevoie de aer.
E ciudat ... am stat 5 ani cu S si pe el il cunosc de 3 luni abia. Nu ne-am vazut, vorbim doar de la distanta. Si totusi ... simt ca primesc mai mult decat a fost S in stare sa-mi ofere vre-odata. Si asta doar la nivel de cuvinte. Mi-e teama de apropiere. Mi-e teama sa nu cumva sa nu pot sa-l simt. Oare e posibil? Oare o sa fie ca Gabi cu care ma inteleg si suntem pe aceeasi lungime de unda si ne putem vorbi orce si sa ne tinem in brate si all that dar pentru care sa nu simt nimic la nivel emotional care sa semene cu dragostea sau o sa pot sa.. pentru ca daca n-o sa pot sa .. sau daca el n-o sa poata sa ... atunci o sa fiu iar singura, ceea ce nu e chiar rau dar parca ar fi mai bine cu decat fara, si nu numai ca o sa fiu singura dar o sa am si gustul amar al ratarii in gura o vreme. Un singur lucru e diferit acum fata de ceilalti pentru care am simtit cate ceva: daca la vremea aia cantaream in balanta compromisurile pe care ar trebui sa le fac, acum simt ca nu mai trebuie sa fac vre-unul, ca mi-ar oferi tot ceea ce imi doresc. Daca inainte ma gandeam ca ar trebui sa am 3-4 oameni diferiti ca sa pot sa imi iau tot ceea ce am nevoie, acum descopar totul cumulat intr-un singur om. La fel de complex ca si mine. La fel de bolnav. Si poate .. poate putin mai intuitiv decat mine ... poate putin mai matur ... poate putin mai inteligent. Poate putin mai mult, atat de putin mai mult, exact cat am eu nevoie sa fie.
Doar .. doar sa nu ma insel .. daca am dreptate despre toate lucrurile tampite si oribile... oare n-as putea sa am dreptate si in privinta macar unuia frumos. Si daca s-ar putea.. sa fie asta.