exista...

Există pe lumea asta lucruri care te fac să simţi că eşti. Există acele momente în care deschizi umbrela şi stai sub ea în mijlocul casei. Există momente în care regreţi că n-ai întins mâna ca să poţi să-l simţi pe celălalt. Doar ca apoi să te bucuri că n-ai făcut-o pentru că există lucruri la care nu vrei să renunţi. Cum ar fi dragostea. Acea dragoste care depăşeşte nivelul senzorial. Şi pe care vrei să o laşi acolo unde e, dintr-un crunt egoism. În definitiv, oare o atingere ar mai putea strica ceva ce n-a fost distrus de atingeri mult mai intime... totul e relativ. Eu nu mai sunt eu, el nu mai e el. Ce prostie îngrozitoare, să te îndrăgosteşti de ... sau nu e asta? În definitiv poţi să decizi definitiv cine ce iubeşte.. persoana reală sau imaginea de acum câţi ani de dinainte să îngropi toate lucrurile astea.

Există lucruri pe lumea asta care te fac să te simţi frumos. Să simţi că poţi cu adevărat să treci de toate lucrurile care contează pentru tine pentru că existp lucruri care contează mai mult. Şi care în definitiv sunt aceleaşi. Sau nu. Sau totul e o iluzie. Şi când lucrurile merg aşa cum voiai, de ce sentimentul de a te îngropa în braţele cuiva, de ce nevoia asta de a te duce în colţul tău ca să îţi aminteşti ca un tâmpit de nişte lucruri de care nici măcar nu erai sigur că se întâmplă. Apoi vechiile obsesii şi vechile frustrări. Să fii iubit pentru ceea ce eşti ca să îţi doreşti să fii iubit în alt fel pe care nu l-ai accepta niciodată, Căt de tâmpit poţi fi? Să ai ce îţi doreşti şi să nu te poţi desprinde de avatare tâmpite pentru că, să fim serioşi, le-ai puratat cândva masca şi nu din întâmplare...

Pentru că există mereu acea întrebare despre adevărul din spatele identităţii tale. Să fi pe Brokeback şi înapoi. Căcat. Să urlu, să strig... ce? Că iubesc sau că mi-e teamă? Sau că de fapt toate astea sunt tâmpenii şi că tu eşti un tâmpit care se lamentează doar pentru că şi-a amintit cum şi-a tăiat venele cândva şi de ce te-ai duce la pescuit şi ai pescui până ai tâmpi pentru că de fapt toate căcaturile nostalgice nu contează deşi sunt sursa dorinţei de pescui... si scrii chestii din astea pe blog pentru ca de fapt sentimentele tale îşi au originea în pizdă şi tu ai face orice să te minţi că nu e aşa.