La rezistence

Am aflat si eu acum (că aşa aflu eu, cu întârziere, că nu sunt la curent) că cică între Mircea Badea (sunt fan) şi Şerban Huidu (sunt fan) se există un fel de hârjoneală. Adică fiecare zice despre sine că e cu cinci minute mai deştept decât celălalt şi se discută aprins despre cine are mai mulţi fani înrăiţi. În acest context, fanii înrăiţi se intrec în a aduce invective cât mai originale adversarului pe blogul idolului lor.

Partea amuzantă e că şi unul şi celălalt macane la emisiuni ce înseamnă adulaţia în românia şi cum acesta e un prerogativ al prostimii. Ceea ce e perfect adevărat, a zis-o Yung acum multă vreme, s-a verificat, perfect just. De fapt, din coerenţa şi stilul gramatical (dar mai ales din mesajul transmis) al adulatorilor, atât de o parte cât şi de cealaltă, se vede clar nivelul IQ-ului.

În România 5 milioane de oameni au votat cu Băsescu în 2009. Aceiaşi oameni au rămas muţi de uimire când a redevenit Boc prim ministru în 2010. Aceiaşi oameni şi probabil mulţi alţii se uită la Otv cu o frecvenţă aiuritoare. Tot aceiaşi tâmpiţi l-au votat pe Iliescu de 2 ori. De ce ai vrea, ca om cu pretenţii de intelectual, să îţi atragi adulaţia unei mase cât mai mari de prostime? Înţeleg că un om politic este obligat să îşi atragă admiraţia prostimii pentru că prostimea este majoritară şi votul nu este condiţionat de IQ. Dar ca intelectual...

De fapt, ce statut au oamenii de media din ziua de azi? Clar nu de intelectuali. Badea, oricât de simpatic este, clar nu intră în categoria oamenilor culţi. La fel şi Huidu. Să nu mai vorbim de Ciutacu, care mă uimeşte de fiecare dată când îl văd cu cât de incult este. În imaginaţia mea, în utopia din creierii mei, jurnaliştii sunt oameni de cultură. În realitate ei nu sunt. Unii sunt simpatici. Unii nu. Însă prostimea, reuşind să se identifice cu ei, îi găsesc simpatici deşi nu găsesc multe motive să îi respecte.

De fapt ceea ce îmi sugerează mie acest meci dintre cei doi, este o luptă de cocoşi. Un concurs de atras prostime în galerie. Ei căcat, cât de greu e să atragi prostime? Chiar merită să faci efort pentru aşa ceva? Înţeleg că aşa se face banul, prin plimbarea prostimii cu trăsurica pe alaiurile mediatice dar chiar atâta foame există în ăştia doi încât nu se mai pot ridica peste nivelul ăsta?

Nu ei ne povestesc cum arde ţara? Se mai piaptănă mult? Dacă ar lăsa amândoi pretenţiile de deştepţi şi n-ar mai povesti cât de prost e celălalt, pentru că amândoi au dreptate, poate ar face dracu o chestie pozitivă în loc să se zburlească unul la altul lăudându-se cu mărimea coaielor.