Sexul si politica

Am, de ceva vreme, ocazia să mă confrunt cu ideile obositoare ale conservatorilor. Şi aici vorbesc de conservatorii înrăiţi, pentru care lumea şi realitatea se află în spatele unor ochelari de cal.

Din ideile pentru care militează şi pentru care se strofoacă aceşti oameni, eu deduc că au probleme cu viaţa pe care eu, ca persoană suicidală cu tentative la activ, mi-e greu să mi le imaginez şi mi-e groază la gandul că aş putea să le am vreodată.

Oamenii ăştia militează pentru evul mediu. Le tremură chiloţii la gândul schimbării, îl admiră în secret pe Hitler, îşi bat copii şi îşi sodomizează nepoţii, îşi ţin femeile la cratiţă şi îşi urăsc viaţa cu îndârjire. Îşi urăsc sistematic vecinii şi pe cei care par să fie fericiţi în viaţă şi indiferenţi la opiniile prăfuite ale conservatorilor.

Singura lor preocupare este similară cu a babelor din vecini, ştiţi, fiinţele alea expirate care traiesc din barfe şi îşi trag energia vitala din ura pentru ceilalţi şi care te pândesc ca vrăjitoarele de dupa vizoare sau perdele.

In primul şi în primul rând, conservatorii sunt creştini. Nu de altă religie, ci de cea mai "conservatoare" posibila, evident. Acest fapt nu este în sine unul negativ, în definitiv, dacă erau atei sau musulmani sau budisti ar fi fost la fel de bine, cu singurul impediment că nu ar mai fi putut fi conservatori. Pentru ca, conservatorul adevarat este creştinul din vremea arderii pe rug a vrajitoarelor, cel pentru care nu e de ajuns sa fie creştin ci trebuie să îţi scoată şi ţie ochii cu credinţa lor. Şi nu doar atât, dar adoră preceptul conform căruia bătaia e ruptă din rai şi în consecinţă nu se sfiesc să o aplice, bătaia sau orice alte metode care mai de care mai iritante, ca să îţi salveze ţie sufletul, indiferent daca tu ai chef sau nu să ţi-l salvezi.

Dacă avem în vedere această legătură între creştinism şi conservatorism lucrurile devin oarecum logice. Ce interesează pe conservator? Felul în care tu îţi trăieşti viaţa, cu cine, când, în ce poziţii şi de câte ori. Pe conservator nu îl interesează dacă tu eşti sau nu fericit, nu îl interesează că trăieşti fără să deranjezi pe nimeni, că îţi vezi de treaba ta cu oameni ca tine, că faci alţi oameni fericiţi. Nu, pe el îl interesează daca trăieşti sau nu cum are el chef. Şi dacă nu trăieştu tu cum are el chef, vrea să te schimbe, pentru, evident, binele tău. Fericirea şi libertatea ta nu au nici un o relevaţă pentru el pentru că, evident, el îţi oferă posibilitatea de a avea o viaţă de căcat, pentru ca dumnezeul creştin să îţi dea după moarte hârtie parfumată să te ştergi la guriţă.

Dom-ne, mai lasă-ne dracu să ne trăim viaţa. Că destul ne-au spus alţii cum s-o trăim pe vremea lu Ceauşescu. Lasă-mă să aleg eu ce vreau pentru mine, nu îmi băga ideile tale pe gât, lasă-mă să păcătuiesc dacă vreau, sunt majoră, vaccinată, am un creier, îl şi folosesc. Lasă-mă să mă fut cu cine vreau la mine în dormitor, nu mă obliga să îmi distrug viaţa cu un copil daca mi se rupe un prezervativ sau dacă mă violează un nenorocit. Nu mă pune să fac temenele la biserici pline de jigodii în sutane, lasă-mă să îi dau posibilitatea copilului meu să îşi aleagă singur religia, nu mi-l îndoctrina în şcoli. Lasă-mă să fumez iarbă şi să merg la curve dacă vreau, că nu deranjez pe nimeni. Daca valorile mele nu sunt aceleaşi cu ale tale e ok, promit eu. Dar, lasă-mă, nene!