Iisus te iubeste. Sau nu.

Mă delectam astăzi cu o serie de bloguri ateiste. Mă delectez cu ele aşa cum mă delectez şi cu cele creştine. Şi după toată distracţia stau şi eu şi mă întreb ca omul: ce pula mea vă doare pe voi?

Da, ok, sunt o grămadă de oi imbecile care înghesuie bisericile şi îngraşă porcii. So what? Da, ok, din banii noştrii se construiesc şi se fac şi ne îndobitocesc copii şi adevărul e că suntem imbecili. Din banii mei se fac multe chestii care pe mine nu mă interesează. Se sponsorizează conferinţe pe tema Noica. Who the fuck cares about Noica? Cu siguranţă nu eu. Se sponsorizează concerte de a lu' DJ Project. Who the fuck is DJ Project? Habar n-am. Şi tot pe banii mei se sponsorizează teatru şi opera română. Cine pula mea merge la teatru şi la opera? Eu.

Măi taică. Una pe una, funcţioneză legea compensaţiei. Pe banii mei se cresc orfani. Mă doare la bască de ei. Jur. Banii mei plătesc salarii poliţiştilor şi vameşilor. Pe banii mei se fac drumuri. Mă, înţelegeţi care cum vine treaba? Pe banii mei se fac multe chestii care nu mă interesează pe mine dar te interesează pe tine. Şi din banii tăi se fac multe chestii carenu te interesează dar mă interesează pe mine. Legea compensaţiei. Io fac psihanaliză, tu studiezi moca fizica la facultate, ălălaltu merge moca la biserici.

Nu putem privatiza totul. Nu putem. Io nu pot să îmi permit să merg la teatru cu un preţ de bilet care să susţină instituţia. Şi vreau să merg, că îmi place. Nu pot să iau un copil acasă să îl cresc, dacă mă intersează soarta lui, înţelegi? Nu am resurse. De orice natură. Nu pot din banii mei să fac câte aş face dacă aş avea bani, timp, creier etc etc.

Nu spun că sistemul funcţionează perfect. Departe de asta. Dar funcţionează într-un echilibru. Io nu sunt destul de deştept ca să spun în ce parte trebe înclinată balanţa. De asta e democraţia. Băi, toţi suntem responsabili. Şi e logic, ce se întâmplă, se întâmplă pentru că aşa vrea majoritatea. Corupţia? Ăla care n-a păcătuit să arunce primul cu piatra! Care din voi n-a dat un pliculeţ, un bacşiş, o atenţie în toată viaţa lui? Cine n-a mituit sp scape de o amendă? Cine n-a pus o vorbă bună pentru careva sau n-a fost în postura de a se înlesni ceva? Ipocriţilor! Ciocu mic. Sistemul funcţionează pentru că majoritatea dintre noi suntem în sistem. Salariul mic nu este o justificare. Lipsa de timp nu e o justificare. Disperarea nu e o justificare. Corupţia există pentru că avem nevoie de ea. Toţi.

Deci dacă biserica este o putere în stat, este nu pentru că o susţin politicienii, ci pentru că o susţin majoritatea. Politicienii se folosesc de ea şi e logic să fie aşa. Nu e imoral, oameni buni. Păi gândeşte-te cum ar fi să vină unu în campanie electorală şi să spună pe faţă că îl doare la bască de interesele bisericii. Ar fi moartea carierei lui politice. Şi mi se pare normal, atâta timp cât oamenii au un interes, să dorească ca interesele lor să fie protejate. Păi credeţi că interesează pe politicieni direct toate chestiile care ne interesează pe noi? Pe acelaşi să îl intereseze şi fizica cuantică şi transhumanţa şi toţi dracii? Dar ăla nu e pus acolo pentru ce ăl interesează pe el, ci pentru ce ne interesează oe noi. Şi suntem peste dooj' de milioane şi avem a dracu' de multe interese. Şi ăia trebe musai să împace toate caprele şi toate verzele noastre. Într-un mandat. Păi nu e normal că o dau şi în bară?

Nu vă mai luaţi de credincioşi. Eu, de exemplu, nu ştiu să împart numere de 5 cifre la numere de 3 cifre. Nu ştiu, nu vreau să ştiu, folosesc calculatorul. Sunt proastă din cauza asta? Nu ştiu ce înseamnă fortuitus în engleză şi fac traduceri. Folosesc dicţionarul. Sunt proastă din cauza asta? Nu îi faceţi proşti. Pentru că ei au nevoie de credinţă. Au nevoie de popa ăla idiot din biserică să le spună cât fac 539514 împărţit la 392. Că le dă cu virgulă nici nu contează. Credeţi că oricine îşi poate găsi echilibrul emoţional şi pacea sufletească aşa, aiurea? Credeţi că oricine poate rezista gândului nimicului, instabilităţii, necunoaşterii? Câţi atei au credit pentru apartament, câţi au joburi cu salar fix? E acelaşi lucru. Nevoia de stabilitate, de un reper, de ceva de care să te agăţi pentru că nu toată lumea suportă incertitudinile, pentru că e mai uşor să mergi la magazin şi să găseşti salamul pe acelaşi raft. Cum dracu ar fi ca de fiecare dată când merg la magazin şi vreau doar pită şi salam să alerg ca disperata încercând să găsesc pe care raft sunt? E acelaşi lucru. Aceeaşi nevoie.

Credeţi că oricine poate trăi cu incertitudinea că ceea ce face e bine sau rău? Credeţi că toată lumea are resursele de a descoperi de unul singur ce trebuie şi ce nu trebuie să facă? Credeţi că toată lumea simte nevoia de a experimenta totul? Toţi ne ghidăm după un cod moral. Toţi avem nevoie de repere. E ok. Avem nevoie de ochelari ca să vedem bine, avem nevoie de umbrelă să nu ne plouă, avem nevoie de popi să ne spună: "băi, eşti de căcat, dar faci ceva bun cu viaţa ta măcar că ţi post vinerea. Băi, e bine că faci asta, nu te lăsa, Dumnezeu e sus şi et ajută dacă te rogi." Da, e ok, pentru că rugăciunea aia e un instrument, cum e calculatorul pentru mine, cum e umbrela. Şi nu contează dacă te ascultă careva sau nu, important e că te ajută ea în sine.

Dacă eşti ateu şi îi povesteşti pretenei ce căcat de şef ai, asta nu rezolvă nimic practic, dar te ajută dacă ea îţi aminteşte că lucrurile se pot schimba în bine, nu? E acelaşi mecanism. Acelaşi lucru. Prietena ta poate să nu te ajute cu nimic, poate să fie urâtă, proastă, de căcat, dar e acolo pentru tine în momentu ăla. Cum ar fi să ai o prietenă frumoasă, deşteaptă, minunată cu care poţi vorbi orice, care te înţelege, te iartă pentru toate prostiile şi te iubeşte oricât de căcat ai fi? Pentru tine poate contează că e imaginară sau nu, pentru creştin nu. Şi el câştigă. Pentru că el ajunge să creadă toate inepţiile şi e fericit aşa. Dacă ai avea prietena perfectă, ai vrea să vină prietenii tăi să îţi spună că e curvă? Şi dacă ţi-ar spune, şi tu ştii că eşti de căcat şi că eşti norocos s-o ai şi că dacă îi dai papucii rămâi singur sau în cel mai bun caz nu se mai uită la tine decât una la fel de căcat ca şi tine, atunci ai prefera să îi crezi sau pur şi simplu în creierul tău să nu existe varianta?

Dacă ai un prieten de căcat cu o prietenă cu care e fericit, nu îi spune că e curvă. Lasă-l să fie fericit. Oricât ai crede tu că i-ar fi mai bine fără, dacă i-e bine cu, lasă-l aşa. Oricum nu o să te creadă. La fel şi cu creştinii. Dacă le e bine, lasă-i.

Evident că eu nu mă ţin de propriile mele sfaturi. Pentru că nu sunt atee. Nici agnostică. Nici credincioasă. Şi acu' te întrebi: dar ce pula mea eşti? Nu cred în nici un dumnezeu. Nu sunt nici atee. Sincer, habar nu am dacă există sau nu. Nu am dovezi nici pro, nici contra. E ca şi cum aş întreba eu:
- Băi, tu crezi că există viaţă pe Marte?
- Nu ştiu. Nu cred.
- Atunci crezi că există viaţă pe Venus?
- Habar n-am.
- Nu eşti nici adept al vieţii pe Marte nici al vieţii pe Venus. Atunci, crezi că există extratereştrii?
- Habar n-am, pula mea, de unde să ştiu eu?
- Mă da tu ce crezi?
- O fi, dracu ştie...
- Păi tu dacă nu crezi nici că există, nici nu eşti convins că nu, ce pula mea eşti?
- Lipsit de informaţii. Şi indiferent.