Pe străzile din oraşul meu există reclame. Frumos. Colorat. Reclama cât blocul.
Una din ele mi-a atras atenţia. O babă din aceea cu sexăpil la gerontofili, cracită "delicat" şi inutil. Textul de pe reclamă spune, aproximativ, aşa:
Fumatul chiar e singura ta plăcere? Te ajutam noi să te laşi.
Deci, domnule, e pe faţă, da? Mai are omu' o placere în viaţă? Nu e bine. Hai să io luăm şi pe aia. Adică: alcoolul nu e bun, droagele te ucid, dacă ţi-o tragi iei SIDA, de la ciocolată faci diabet, de la mancarea cu gust faci colesterol, de la ţigări faci cancer. Deci, frate! Nu. Nimic. Mănânci morcovi fierţi, bei apă din comerţ, dar şi aia e cu E-uri, respiri cât mai puţin că faci roşu în gât, nu te uiţi la televizor că te tâmpeşte, cărţi nu îţi cumperi ca sunt scumpe şi oricum trebuie să salvăm pădurile. Şi, dacă nu te sinucizi din prima, îţi punem taxă pe CO2 expirat că poluezi, să vedem, mai ai curaj?
Deci ăsta cu firma cu lăsatul de fumat clar are si hotlainu' de sinucigaşi, cabinete de psiho şi o fabrică de pastile contra depresiei.
În plus:
Face unu' o faptă bună. Un gagiu din ăla deştept care găseşte un vaccin contra cancerului. De colon sau aşa ceva. Un cancer din ăla care rade de pe faţa pământului nush câte zeci de mii de femei anual. Bravo! Ne dă şi nouă să ne vaccineze statu' pe banii lui (săru'mâna). Chestie pozitivă, nu?
Ei bine, nu! Pentru că s-au găsit nişte ameţiţi, cărora le-au crăpat pregeniturile (regretele cele mai sincere, dar se întâmplă), din întâmplare după ce făcuseră vaccinurile. Şi cum românul nu crede în coincidenţe, au dat vina pe vaccin. Medicii infirmă, aia cu controlul medicamentelor spun că totul e în regulă, procentele în cazul acestui vaccin sunt mai bune decât la cel de varicelă pe care l-am făcut toţi la 2 ani. Toată comunitatea medicală naţională şi internaţională afirmă că vaccinul este, într-adevăr o chestie bună. Adică face fata ta din ăla şi nu mai moare de cancer.
Dar românul - mergător la biserică, vrăjitoare şi babe cu bobi - ştie el mai bine. Vaccinul ucigaş! Americanii vor să ne omoare pe toţi! Să ne ia ţara! Dracu' ştie ce să facă cu ea goală. Dar logica românului, ca şi dragostea lui Pascal*, are raţiunile sale, pe care raţiunea nu le poate pricepe. Este clar că ăştia vor ceva de la noi. De ce, adică, să ne dea ceva moca. Nu, tată, ăştia ne vor să ne ia ceva. Că hoţului doară de hoţ îi e frică.
Şi uite aşa, sinuciderea, ca si prostia, este nedureroasă. Şi uite aşa, ca şi înainte de opjnouă, românul este fericit. Fericirea este lama rece pe vena fierbinte, este conştiinţa că Dumnezeu e sus şi mare şi nu bate cu băţul. Fericirea este limba moale pe care o aplicăm pe cururile de sus ca să simţim într-o zi limbile moi ale celor de jos pe fundul nostru. Fericirea e să nu mergi la medic ca să te omoare ăla cu medicamente si că mori sănătos acasă dintr-un rahat de gripă. Fericirea este să te abţii de la tot ce îţi place ca să fii cât mai sănătos şi frumos degeaba. Şi să dai 800 de lei pe lună la psihologi şi la medici, în loc de 200 de lei pe ţigări ca să mori oricum de tânăr din accident. Să supravieţuieşti 100 de ani ca o legumă în loc să trăieşti 50 cu adevărat. Şi nu degeaba zombi din filmele americane au nevoie de creier (ia, faceţi asocierea?).
Mă bucur că omenirea a descoperit reţeta fericirii. Eu prefer să fiu un depresiv alcoolic şi fumător, să mi-o trag cât mai des, să cânt de dor şi de jale ziua pe străzi. Să mor de tânăr. Doamnăăăă, tânăr sunt! Să nu manânc căcat de la nimeni şi să stau în faţa vieţii şi a morţii cu capul ridicat. Şi să mi-l taie sabia destinului damoclesian când o avea chef. Pentru că eu, pot oricând să urlu în gura mare: TRĂIESC! Şi doare. Ca dracu' doare. Dar, să vă fut pe toţi, TRĂIESC!
* "L'amour a ses raisons que la raison ne connait pas." Blaise Pascal (ro. Dragoste are raţiunile sale pe care raţiunea nu le cunoaşte.)
Thursday 18 December 2008
Wednesday 17 December 2008
Wings
M-am trezit în dimineaţa aceea cu o durere seacă în gât şi în oase. M-am uitat în oglindă şi m-am speriat de mine. Ochii erau înconjuraţi de cearcăne galbene. Am dat să strig, dar vocea îmi era dureroasă şi răguşită. Tot corpul mă durea.
A doua zi a fost şi mai rău şi, în zilele ce au urmat, lucrurile au început să se agraveze. Mă priveam în oglindă şi nu mă mai recunoşteam. Ochii mi se micşoraseră, nasul devenise ascuţit, buzele mi se subţiaseră, gâtul se îngusta, capul se făcea tot mai mic şi mai rotund, începuse să îmi pice părul. Corpul mi se schimbase şi el, picioarele se subţiau în timp ce corpul îmi devenea fusiform.
Îmi era frică să mai ies din casă. Oamenii mă priveau cu frică, se fereau din calea mea, devenisem un monstru. La un moment dat mi-am pierdut şi vocea, tot ce puteam scoate din gât erau nişte zbierete răguşite, sinistre. În schimb auzeam totul foarte bine şi vederea mi se îmbunătăţise substanţial.
Am început să tânjesc. Nu ştiam nici eu la ce. Într-o zi am descoperit că îmi plăcea carnea crudă. Cum nu mai puteam trăi în oraşe, am fugit pe câmpuri, îndreptându-mă încotro simţeam că mă cheamă ceva, nici eu nu ştiam ce. Prindeam şobolani, şoareci de câmp, broaşte, şi le mâncam crude.
Umanitatea mea nu ma mai preocupa atunci când am început să simt în aer ceva straniu de familiar şi am pornit cu toată viteza către direcţia din care venea. M-am trezit pe munte, urcând, cu ultimele puteri, fără să fi mâncat de zile întregi. Mă propteam cu dinţii în crengi şi mă ajutam cu picioarele care deveniseră nişte gheare. Mâinile nu mă mai ascultau, aproape dispăruseră.
Am urcat, fără să ştiu de ce, pe o stâncă abruptă. Urcuşul era aproape imposibil. Şi, ca să reuşesc, uneori lăsam sânge şi bucăţi de carne în stânca ce îmi cerea sângele şi carnea. Ajunsă în vârf prin eforturi supraomeneşti, cu umanitatea pierdută, cu minţile pierdutem, cu carnea sacrificată stâncilor, eram un stârv probabil hidos, o bucată de carne sângerândă, o durere vie. Am mai apucat sa zbier o dată către cer şi soare înainte să îmi pierd cunoştiinţa.
Cînd m-am trezit, durerea dispăruse, un sentiment ciudat de pace şi linişte mă cuprinsese. Soarele era în amiază. Îmi era cald. Priveam sub mine stânca şi, undeva foarte jos, un şoarece care fugea de la o gaură la alta. Fără să simt ceva mai mult decât foamea, m-am aruncat.
Am început să cad. Sentimentul era foarte familiar, un sentiment de putere şi libertate. Şi o căldură care îmi dădea senzaţia, niciodată simţită înainte, că am ajuns acasă. Deveneam din ce în ce mai fericită şi, cu un zbieret puternic, mi-am deschis aripile exact la timp cât să planez deasupra rozătoarei, să o prind îngheţată de frică, si să mă ridic din nou în aer cu ea în gheare.
Pe marginea stâncii, rozându-mi prada, savuram fericirea de a fi găsit libertatea suprema, lipsa umanităţii.
A doua zi a fost şi mai rău şi, în zilele ce au urmat, lucrurile au început să se agraveze. Mă priveam în oglindă şi nu mă mai recunoşteam. Ochii mi se micşoraseră, nasul devenise ascuţit, buzele mi se subţiaseră, gâtul se îngusta, capul se făcea tot mai mic şi mai rotund, începuse să îmi pice părul. Corpul mi se schimbase şi el, picioarele se subţiau în timp ce corpul îmi devenea fusiform.
Îmi era frică să mai ies din casă. Oamenii mă priveau cu frică, se fereau din calea mea, devenisem un monstru. La un moment dat mi-am pierdut şi vocea, tot ce puteam scoate din gât erau nişte zbierete răguşite, sinistre. În schimb auzeam totul foarte bine şi vederea mi se îmbunătăţise substanţial.
Am început să tânjesc. Nu ştiam nici eu la ce. Într-o zi am descoperit că îmi plăcea carnea crudă. Cum nu mai puteam trăi în oraşe, am fugit pe câmpuri, îndreptându-mă încotro simţeam că mă cheamă ceva, nici eu nu ştiam ce. Prindeam şobolani, şoareci de câmp, broaşte, şi le mâncam crude.
Umanitatea mea nu ma mai preocupa atunci când am început să simt în aer ceva straniu de familiar şi am pornit cu toată viteza către direcţia din care venea. M-am trezit pe munte, urcând, cu ultimele puteri, fără să fi mâncat de zile întregi. Mă propteam cu dinţii în crengi şi mă ajutam cu picioarele care deveniseră nişte gheare. Mâinile nu mă mai ascultau, aproape dispăruseră.
Am urcat, fără să ştiu de ce, pe o stâncă abruptă. Urcuşul era aproape imposibil. Şi, ca să reuşesc, uneori lăsam sânge şi bucăţi de carne în stânca ce îmi cerea sângele şi carnea. Ajunsă în vârf prin eforturi supraomeneşti, cu umanitatea pierdută, cu minţile pierdutem, cu carnea sacrificată stâncilor, eram un stârv probabil hidos, o bucată de carne sângerândă, o durere vie. Am mai apucat sa zbier o dată către cer şi soare înainte să îmi pierd cunoştiinţa.
Cînd m-am trezit, durerea dispăruse, un sentiment ciudat de pace şi linişte mă cuprinsese. Soarele era în amiază. Îmi era cald. Priveam sub mine stânca şi, undeva foarte jos, un şoarece care fugea de la o gaură la alta. Fără să simt ceva mai mult decât foamea, m-am aruncat.
Am început să cad. Sentimentul era foarte familiar, un sentiment de putere şi libertate. Şi o căldură care îmi dădea senzaţia, niciodată simţită înainte, că am ajuns acasă. Deveneam din ce în ce mai fericită şi, cu un zbieret puternic, mi-am deschis aripile exact la timp cât să planez deasupra rozătoarei, să o prind îngheţată de frică, si să mă ridic din nou în aer cu ea în gheare.
Pe marginea stâncii, rozându-mi prada, savuram fericirea de a fi găsit libertatea suprema, lipsa umanităţii.
Sunday 14 December 2008
Dragoste din culpă
M-am îndrăgostit din cauza sentimentului de vinovăţie. Din cauza fricii.
Prima oara când am simtit ceva pentru un bărbat (cam mult spus pentru un adolescent, dar totusi generalizez) a fost admiratia cea mai sincera pentru frumuseţea lui, de altfel deosebită. Imediat a intervenit o dorinţă nebună de a poseda obiectul frumos care mi se prezenta. Aşa că, la prima ocazie, am pus mâna şi l-am luat. Din lipsă de prea multă experienţă, am etichetat acest lucru drept dragoste. Mai târziu, când aveam să părăsesc oraşul, n-am simţit nimic şi atunci mi s-a făcut frică. Frică pentru sentimentul pe care îl iubeam, aşa că atunci am inventat pe loc dorul. Nu, nu mi s-a făcut dor. Am făcut eu să mi se facă. Ca un autist, care îşi controlează reacţiile pentru a da impresia unor sentimente. (e o poveste cu un autist, dar asta pentru altă dată)
A doua oară când am simţit ceva pentru un bărbat, a fost încântarea că sunt iubită. Mă rog, nu ştiu cât de iubită am fost, dar mi se dădea al naibii de multă atenţie. M-am îndrăgostit de sentimentul adorării pe care l-am atribuit, prin asociere, bărbatului în cauză.
M-am mai îndrăgostit o dată pentru că aşa mi-a spus el. Descrisesem niste sentimente idioate de impulsuri posesive iar el, probabil convins, în naivitatea sa, m-a asigurat că îl iubesc. Ideea m-a încântat foarte tare, aşa că am îmbrăţişat-o. Am continuat să îl iubesc din teama de a nu mă putea acuza mai târziu că sunt incapabilă de iubire.
Am mai iubit o dată din greşeală. Nu mi s-a mai oferit nimic, nici nu mi s-a cerut, am continuat să iubesc pentru că îmi plăcea să cred ca am vocaţia martiriului.
Mă mai îndrăgostesc şi acum, din singurătate. Şi pentru că îmi plac iubirile imposibile. Îmi dau senzaţia că sunt capabilă de sacrificiu. Şi ce e mai înălţător decât să sacrifici cel mai romanţat sentiment din toate timpurile.
Adevarul e că sunt prea cinică şi egoistă. Şi port această vină a incapacităţii mele de a iubi. O vină pe care o tratez cu dragoste. Cu sentimente pe care raţiunea mi le infirmă. Mi-e teamă că dragostea nu există, şi o inventez pentru că ştiu că n-aş găsi-o dacă aş căuta. În definitiv, cât de puternică poate fi o femeie ca să conştientizeze în fiecare clipă că lumea din jur e plină de iluzii pe care nu şi le poate permite din cauză că este raţională şi cinică?
Mă îndrăgostesc din culpă, pentru ca atunci când mi se va cere socoteală să pot să spun şi eu că am simţit. Eh, în definitiv, cine vreodată îmi va putea cere socoteală? Eu? Pfff! la naiba cu mine! Cine mă cred?
În spatele meu, Anghel zâmbeşte amar. Mă anunţă maliţios că torn la ziduri de apărare împotriva unor sentimente reale, pe care nu le pot duce fără să înnebunesc. Că simt prea mult, nu prea puţin. E amuzant. Acum nu simt nimic. Mă întreb care din noi are dreptate.
Prima oara când am simtit ceva pentru un bărbat (cam mult spus pentru un adolescent, dar totusi generalizez) a fost admiratia cea mai sincera pentru frumuseţea lui, de altfel deosebită. Imediat a intervenit o dorinţă nebună de a poseda obiectul frumos care mi se prezenta. Aşa că, la prima ocazie, am pus mâna şi l-am luat. Din lipsă de prea multă experienţă, am etichetat acest lucru drept dragoste. Mai târziu, când aveam să părăsesc oraşul, n-am simţit nimic şi atunci mi s-a făcut frică. Frică pentru sentimentul pe care îl iubeam, aşa că atunci am inventat pe loc dorul. Nu, nu mi s-a făcut dor. Am făcut eu să mi se facă. Ca un autist, care îşi controlează reacţiile pentru a da impresia unor sentimente. (e o poveste cu un autist, dar asta pentru altă dată)
A doua oară când am simţit ceva pentru un bărbat, a fost încântarea că sunt iubită. Mă rog, nu ştiu cât de iubită am fost, dar mi se dădea al naibii de multă atenţie. M-am îndrăgostit de sentimentul adorării pe care l-am atribuit, prin asociere, bărbatului în cauză.
M-am mai îndrăgostit o dată pentru că aşa mi-a spus el. Descrisesem niste sentimente idioate de impulsuri posesive iar el, probabil convins, în naivitatea sa, m-a asigurat că îl iubesc. Ideea m-a încântat foarte tare, aşa că am îmbrăţişat-o. Am continuat să îl iubesc din teama de a nu mă putea acuza mai târziu că sunt incapabilă de iubire.
Am mai iubit o dată din greşeală. Nu mi s-a mai oferit nimic, nici nu mi s-a cerut, am continuat să iubesc pentru că îmi plăcea să cred ca am vocaţia martiriului.
Mă mai îndrăgostesc şi acum, din singurătate. Şi pentru că îmi plac iubirile imposibile. Îmi dau senzaţia că sunt capabilă de sacrificiu. Şi ce e mai înălţător decât să sacrifici cel mai romanţat sentiment din toate timpurile.
Adevarul e că sunt prea cinică şi egoistă. Şi port această vină a incapacităţii mele de a iubi. O vină pe care o tratez cu dragoste. Cu sentimente pe care raţiunea mi le infirmă. Mi-e teamă că dragostea nu există, şi o inventez pentru că ştiu că n-aş găsi-o dacă aş căuta. În definitiv, cât de puternică poate fi o femeie ca să conştientizeze în fiecare clipă că lumea din jur e plină de iluzii pe care nu şi le poate permite din cauză că este raţională şi cinică?
Mă îndrăgostesc din culpă, pentru ca atunci când mi se va cere socoteală să pot să spun şi eu că am simţit. Eh, în definitiv, cine vreodată îmi va putea cere socoteală? Eu? Pfff! la naiba cu mine! Cine mă cred?
În spatele meu, Anghel zâmbeşte amar. Mă anunţă maliţios că torn la ziduri de apărare împotriva unor sentimente reale, pe care nu le pot duce fără să înnebunesc. Că simt prea mult, nu prea puţin. E amuzant. Acum nu simt nimic. Mă întreb care din noi are dreptate.
Friday 12 September 2008
Lucian Madruta, sau despre cum sa fii idiot in Romania.
Am primit pe mail următorul articol. Nu e cazul să îl citiţi pe tot, mare parte se tot repetă în stilul jurnalistic de umplutură.
Maşina scumpă a săracului
de Lucian Mandruta, Dilema Veche
Pînă acum o săptămînă credeam că România devine o ţară bogată. N-aveam alte indicii decît acela că seara, după ora 8, nu mai poţi găsi un loc de parcare în cartiere, în nici un oraş cu mai mult de o sută de mii de locuitori. Maşini multe, maşini scumpe: deci, probabil că sîntem pe drumul cel bun, nu?
De fapt, nu. Maşinile noastre cele noi spun exact contrariul. Şi anume, că aparţinem de fapt unui grup sărac, dar decis să nu pară aşa.
Ipoteza e verificată de mai mulţi autori (Kerwin Kofi Charles and Erik Hurst, University of Chicago, Nikolai Roussanov, University of
Pennsylvania) ai unui studiu făcut în America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai puţin avute decît media: negrii şi hispanicii. În ambele cazuri au observat acelaşi lucru: cheltuielile pentru maşini, haine şi bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu pînă la 25% mai mari decît ale populaţiei majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul, banii ăştia trebuie să vină de undeva: studiul arată că sînt tăiate cheltuieli pentru educaţie, amenajări interioare şi distracţie (alta decît liniuţele cu maşina cea nouă!). Practic, investiţiile sînt preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porţi la mînă. Iei ceasul, nu enciclopedia.
De ce fac însă oamenii aşa ceva, de ce se poartă atît de iraţional, tăind tocmai cheltuielile care ar trebui să-i facă mai deştepţi, mai relaxaţi şi deci mai competitivi? De ce să arunci banii pe geamul larg deschis al vanităţii? De ce să devii sclavul consumului ostentativ, la fel de adictiv ca şi cocaina, odată ce şalul Ferragamo, odată cumpărat, va cere, la infinit, altul nou, odată cu fiecare sezon?
Simplu - spun autorii studiului: ca să pretinzi că nu eşti sărac.
Consumul la vedere nu are rolul de a demonstra că eşti avut: el, de fapt, e macaraua care te ridică din groapa cu amărîţi. Sau cel puţin aşa îţi închipui tu.
Ce e interesant e că bogăţia veritabilă nu aduce mai mult consum ostentativ, ci mai puţin. Oamenii din comunităţi care devin mai prospere încep să dedice o parte mai mică din venituri maşinilor şi hainelor care îşi strigă preţul în public. Studiul dă şi cifre: 10.000 de dolari creştere pe an a venitului duce la o scădere cu 13% a consumului ostentativ. Bogăţia te relaxează: de fapt, nu mai e nevoie să te prefaci că ai bani în cont. Chiar sînt acolo. Nu mai trebuie să faci reclamă mincinoasă.
Revenind la România, e clar că sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei. Mai săraci, însă foarte dornici să uităm chestia asta şi mai ales îngrozitor de disperaţi să părem bogaţi. Patologia naţională include maşina lui Becali, dar şi covoarele de Merţane şi Bemveuri aşternute în fiecare week-end în faţa hotelurilor de la mare. Nu vă gîndiţi că toate au plecat din parcări înverzite, din faţa vilelor de
milioane: cele mai multe vin din faţa apartamentelor de bloc, în care e nevoie de mult de o zugrăveală şi-o cadă nouă. Nu vor veni pentru că proprietarul a ochit deja un set nou de jenţi de curse, care orbesc şi pilotul, în avionul care trece peste DN1.
Bogaţii noştri veritabili au şi ei partea lor de vină în cursa înarmărilor, însă trebuie şi ei înţeleşi: nu pot să se simtă mai jos în faţa partenerilor şi clienţilor din alte zări. Banii noi trebuie cumva să se dea mari în faţa celor vechi. Jet, valet şi costum de zece mii de euro, asta e mai degrabă o armură decît un semn de sofisticare.
Te aperi de dispreţul pe care îl bănuieşti la neamţul pe care îl cheamă cu von sau francezul acela, cu moşie în Loara, vecini de hotel în Fiji .
De la bogaţii ăştia, care hipnotizează jumătate de ţară la televizor, porneşte în jos presiunea de a cumpăra şi a arăta. Credeam pînă de curînd că asta e bine pentru economie, pentru că pune în mişcare banii şi ne stimulează să muncim mai mult. Însă muncim pentru lucrurile
greşite: maşina de 40 de mii face acelaşi lucru ca şi cea de 10, însă trimite peste graniţă 30 de mii, care nu vor produce niciodată nimic pentru noi. Arătînd că sîntem bogaţi, nu facem decît să sărăcim, ca oameni şi ca (scuzaţi cuvîntul demodat!) naţiune.
Tocmai de aceea, primul semn de normalitate va fi acela în care vînzările de lucruri scumpe, de ţinut pe tine sau afară, vor scădea.
Cînd vom începe să punem banii înăuntru, în casă sau în cap. Cînd maşina va redeveni un mijloc de transport, iar succesul în viaţă - o ţintă fără eticheta de preţ pe ea. Într-o ţară normală, la un Louis Vuitton trebuie să se vîndă un milion de genţi de la Zara.
Nu invers, cum am vrea noi, încă.
De ce e idiot Lucian Mandruţă? Pentru că până acum o săptămână el credea că maşinile scumpe şi ţopismul ostentativ e ceva pozitiv. Indiferent când a fost săptămâna aia. Pentru că o ţară întreagă ştie ca paparudele celulizate ultimu' megapixel şi cu decapotabilă sunt rupţi în fund şi mănâncă din tomberoane, cu mult timp înainte ca Gigi Becali să-şi fi cumpărat atenţia publică aruncând cu euroii în ochii poporului. Numai Lucian Mândruţă a avut o revelaţie. Târzie.
Şi nu, nu e nevoie sa conştientizezi pe cineva de treaba asta, indiferent când o faci, pentru că cei care ştiu deja s-au prins de mult, iar cei care nu ştiu şi baga botu' la becalisme îşi merită soarta. Sic!
Maşina scumpă a săracului
de Lucian Mandruta, Dilema Veche
Pînă acum o săptămînă credeam că România devine o ţară bogată. N-aveam alte indicii decît acela că seara, după ora 8, nu mai poţi găsi un loc de parcare în cartiere, în nici un oraş cu mai mult de o sută de mii de locuitori. Maşini multe, maşini scumpe: deci, probabil că sîntem pe drumul cel bun, nu?
De fapt, nu. Maşinile noastre cele noi spun exact contrariul. Şi anume, că aparţinem de fapt unui grup sărac, dar decis să nu pară aşa.
Ipoteza e verificată de mai mulţi autori (Kerwin Kofi Charles and Erik Hurst, University of Chicago, Nikolai Roussanov, University of
Pennsylvania) ai unui studiu făcut în America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai puţin avute decît media: negrii şi hispanicii. În ambele cazuri au observat acelaşi lucru: cheltuielile pentru maşini, haine şi bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu pînă la 25% mai mari decît ale populaţiei majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul, banii ăştia trebuie să vină de undeva: studiul arată că sînt tăiate cheltuieli pentru educaţie, amenajări interioare şi distracţie (alta decît liniuţele cu maşina cea nouă!). Practic, investiţiile sînt preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porţi la mînă. Iei ceasul, nu enciclopedia.
De ce fac însă oamenii aşa ceva, de ce se poartă atît de iraţional, tăind tocmai cheltuielile care ar trebui să-i facă mai deştepţi, mai relaxaţi şi deci mai competitivi? De ce să arunci banii pe geamul larg deschis al vanităţii? De ce să devii sclavul consumului ostentativ, la fel de adictiv ca şi cocaina, odată ce şalul Ferragamo, odată cumpărat, va cere, la infinit, altul nou, odată cu fiecare sezon?
Simplu - spun autorii studiului: ca să pretinzi că nu eşti sărac.
Consumul la vedere nu are rolul de a demonstra că eşti avut: el, de fapt, e macaraua care te ridică din groapa cu amărîţi. Sau cel puţin aşa îţi închipui tu.
Ce e interesant e că bogăţia veritabilă nu aduce mai mult consum ostentativ, ci mai puţin. Oamenii din comunităţi care devin mai prospere încep să dedice o parte mai mică din venituri maşinilor şi hainelor care îşi strigă preţul în public. Studiul dă şi cifre: 10.000 de dolari creştere pe an a venitului duce la o scădere cu 13% a consumului ostentativ. Bogăţia te relaxează: de fapt, nu mai e nevoie să te prefaci că ai bani în cont. Chiar sînt acolo. Nu mai trebuie să faci reclamă mincinoasă.
Revenind la România, e clar că sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei. Mai săraci, însă foarte dornici să uităm chestia asta şi mai ales îngrozitor de disperaţi să părem bogaţi. Patologia naţională include maşina lui Becali, dar şi covoarele de Merţane şi Bemveuri aşternute în fiecare week-end în faţa hotelurilor de la mare. Nu vă gîndiţi că toate au plecat din parcări înverzite, din faţa vilelor de
milioane: cele mai multe vin din faţa apartamentelor de bloc, în care e nevoie de mult de o zugrăveală şi-o cadă nouă. Nu vor veni pentru că proprietarul a ochit deja un set nou de jenţi de curse, care orbesc şi pilotul, în avionul care trece peste DN1.
Bogaţii noştri veritabili au şi ei partea lor de vină în cursa înarmărilor, însă trebuie şi ei înţeleşi: nu pot să se simtă mai jos în faţa partenerilor şi clienţilor din alte zări. Banii noi trebuie cumva să se dea mari în faţa celor vechi. Jet, valet şi costum de zece mii de euro, asta e mai degrabă o armură decît un semn de sofisticare.
Te aperi de dispreţul pe care îl bănuieşti la neamţul pe care îl cheamă cu von sau francezul acela, cu moşie în Loara, vecini de hotel în Fiji .
De la bogaţii ăştia, care hipnotizează jumătate de ţară la televizor, porneşte în jos presiunea de a cumpăra şi a arăta. Credeam pînă de curînd că asta e bine pentru economie, pentru că pune în mişcare banii şi ne stimulează să muncim mai mult. Însă muncim pentru lucrurile
greşite: maşina de 40 de mii face acelaşi lucru ca şi cea de 10, însă trimite peste graniţă 30 de mii, care nu vor produce niciodată nimic pentru noi. Arătînd că sîntem bogaţi, nu facem decît să sărăcim, ca oameni şi ca (scuzaţi cuvîntul demodat!) naţiune.
Tocmai de aceea, primul semn de normalitate va fi acela în care vînzările de lucruri scumpe, de ţinut pe tine sau afară, vor scădea.
Cînd vom începe să punem banii înăuntru, în casă sau în cap. Cînd maşina va redeveni un mijloc de transport, iar succesul în viaţă - o ţintă fără eticheta de preţ pe ea. Într-o ţară normală, la un Louis Vuitton trebuie să se vîndă un milion de genţi de la Zara.
Nu invers, cum am vrea noi, încă.
De ce e idiot Lucian Mandruţă? Pentru că până acum o săptămână el credea că maşinile scumpe şi ţopismul ostentativ e ceva pozitiv. Indiferent când a fost săptămâna aia. Pentru că o ţară întreagă ştie ca paparudele celulizate ultimu' megapixel şi cu decapotabilă sunt rupţi în fund şi mănâncă din tomberoane, cu mult timp înainte ca Gigi Becali să-şi fi cumpărat atenţia publică aruncând cu euroii în ochii poporului. Numai Lucian Mândruţă a avut o revelaţie. Târzie.
Şi nu, nu e nevoie sa conştientizezi pe cineva de treaba asta, indiferent când o faci, pentru că cei care ştiu deja s-au prins de mult, iar cei care nu ştiu şi baga botu' la becalisme îşi merită soarta. Sic!
Tuesday 2 September 2008
vă bat pe toţi ... băhoi stail
Deci fiţi antenă. Tocmai cand ziceam că mai jenant de atât nu se poate, susnumitul Băhoi se întrece pe sine. Şi ne esplică cam cum se bate ţiganii.
Pe scurt: Îţi legi tricoul pe cap. Laşi jos pantalonii sa se vada ca eşti rapăr şi ţi se rupe nu numai la figurat daca te împiedici în ei. Dupe aia faci o scurtă demonstraţie cum că eşti complet tâmpit şi scoţi numai penibilităţi din gură. După care fluturi o chestie pe post de sabie. Mai înjuri de încălzire puţin. Respiri (nu râdeţi, ca daca ai logoree se întâmplă să uiţi). Dai din mâini ca ventilatorul, ţopai o ţâră (nu uita sa icneşti, dă bine, ca în filme), stingi o lumânare "cu puterea minţii" şi ajutat puţin de curenţii de aer (că doar nu ai făcut pe ventilatorul degeaba mai devreme). Mai fluturi o ţâră din mâini ca prostul şi după aia sigur iei un pumn zdravăn, dacă nu l-ai luat încă (din cauză de căcat pe el de râs adversarul), pentru că viaţa bate filmu' bă, Hoi!
Demonstraţia practică aici (courtesy to cocalari.com). Engioi.
Pe scurt: Îţi legi tricoul pe cap. Laşi jos pantalonii sa se vada ca eşti rapăr şi ţi se rupe nu numai la figurat daca te împiedici în ei. Dupe aia faci o scurtă demonstraţie cum că eşti complet tâmpit şi scoţi numai penibilităţi din gură. După care fluturi o chestie pe post de sabie. Mai înjuri de încălzire puţin. Respiri (nu râdeţi, ca daca ai logoree se întâmplă să uiţi). Dai din mâini ca ventilatorul, ţopai o ţâră (nu uita sa icneşti, dă bine, ca în filme), stingi o lumânare "cu puterea minţii" şi ajutat puţin de curenţii de aer (că doar nu ai făcut pe ventilatorul degeaba mai devreme). Mai fluturi o ţâră din mâini ca prostul şi după aia sigur iei un pumn zdravăn, dacă nu l-ai luat încă (din cauză de căcat pe el de râs adversarul), pentru că viaţa bate filmu' bă, Hoi!
Demonstraţia practică aici (courtesy to cocalari.com). Engioi.
Friday 29 August 2008
dialog telepatic sau Odiseea ultimului neuron
Domnilor si doamnelor, senzaţional!
Am gasit un articol extraordinar si veridic 100% despre cea mai mare si mai tare tanti telpata clarvazatoare si ghicitoare in mucii din batista a tuturor vremurilor. Va rog frumos sa cititi despre ea mai multe aici.
Obligatoriu, inainte de a citi restul postarii, cititi aici si aici.
In lumina acestor revelatii am chemat telepatic spiritul lu tanti telepata si ea s-a hotarat sa vorbesca cu mine. Iata aici transcrierea acestui dialog senzaţional, în direct, unic, senzaţional şi adevărat 100%.
- Alo.
- A?
- Alooooo!
- Miau.
- Ups.. am nimerit la tanti telepata?
- Miau...
M-am transferat pe o alta unda, de la cea a motanului telepat al tantei telepate catre chiar tanti telepata.
- Bună ziua.
- Bună seara.
- Sunteţi în Japonia?
- Nu, dar la ce bezna e aici....
- Pai unde sunteţi?
- Sunt in capul doamnei telepate.
- Şi cum e acolo?
- Frig, pustiu şi se aude ecoul cand tuşesc.
- Pai de ce tuşeşti?
- De frig.
- A! Şi pîn' la urmă, cu cine stau de vorbă?
- Sunt ultimul neuron al doamnei telepate.
- Cum ultimul? Şi restul?
- S-au sinucis din lipsă de activitate.
- Am înţeles. Şi tu?
- Eu rezist eroic. Susţin funcţiile biologice.
- Atât?
- Îmi pare rău, tocmai trebuie sa sincronizez o excreţie, o îngurgitare de salam şi inventarea unei poveşti de aburit proştii, de pus pe net.
- Oh, pai parca spuneai ca susţii doar funcţii biologice, automatisme.
- Exact.
- Am înţeles.
- Nu ma solicită mult. Dar trebuie sa ma duc să vomit. Şi să mă gândesc la o metodă de sinucidere.
- O ţară întreagă îţi urează succes.
- Mulţumesc.
Cu toate încercările mele, nu am reuşit să iau legătura cu fetiţa extraterestră. Daca reuşeşte vre-unul din voi, să o întrebe cum reuşeşte să mimeze atât de bine idioţenia, fiind atât de inteligentă.
vă mulţumesc
Am gasit un articol extraordinar si veridic 100% despre cea mai mare si mai tare tanti telpata clarvazatoare si ghicitoare in mucii din batista a tuturor vremurilor. Va rog frumos sa cititi despre ea mai multe aici.
Obligatoriu, inainte de a citi restul postarii, cititi aici si aici.
In lumina acestor revelatii am chemat telepatic spiritul lu tanti telepata si ea s-a hotarat sa vorbesca cu mine. Iata aici transcrierea acestui dialog senzaţional, în direct, unic, senzaţional şi adevărat 100%.
- Alo.
- A?
- Alooooo!
- Miau.
- Ups.. am nimerit la tanti telepata?
- Miau...
M-am transferat pe o alta unda, de la cea a motanului telepat al tantei telepate catre chiar tanti telepata.
- Bună ziua.
- Bună seara.
- Sunteţi în Japonia?
- Nu, dar la ce bezna e aici....
- Pai unde sunteţi?
- Sunt in capul doamnei telepate.
- Şi cum e acolo?
- Frig, pustiu şi se aude ecoul cand tuşesc.
- Pai de ce tuşeşti?
- De frig.
- A! Şi pîn' la urmă, cu cine stau de vorbă?
- Sunt ultimul neuron al doamnei telepate.
- Cum ultimul? Şi restul?
- S-au sinucis din lipsă de activitate.
- Am înţeles. Şi tu?
- Eu rezist eroic. Susţin funcţiile biologice.
- Atât?
- Îmi pare rău, tocmai trebuie sa sincronizez o excreţie, o îngurgitare de salam şi inventarea unei poveşti de aburit proştii, de pus pe net.
- Oh, pai parca spuneai ca susţii doar funcţii biologice, automatisme.
- Exact.
- Am înţeles.
- Nu ma solicită mult. Dar trebuie sa ma duc să vomit. Şi să mă gândesc la o metodă de sinucidere.
- O ţară întreagă îţi urează succes.
- Mulţumesc.
Cu toate încercările mele, nu am reuşit să iau legătura cu fetiţa extraterestră. Daca reuşeşte vre-unul din voi, să o întrebe cum reuşeşte să mimeze atât de bine idioţenia, fiind atât de inteligentă.
vă mulţumesc
Tuesday 26 August 2008
domnu' cu fundu'
Astazi imi scot palaria in fata unui om, in sinea lui dosnic. Acest om m-a facut sa realizez ca fundul omenesc si creierul uman au o forma incredibil de asemanatoare. Acest om imi aduce aminte de abjectu inainte sa devina dureros de banal.
Acest om, pe care nu il cunosc, are un umor deosebit si niste opinii foarte ferme care imi amintesc de ale mele. Acest om taxeaza fara mila si pune pucntele pe i-uri. Acest om merita sa fie citit, lasand la o parte lait-motivul relativ neinteresant de care se leaga. As putea sa vorbesc pagini intregi despre simbolismul fundului ... dar el o face mult mai interesant.
Inca o data, vi-l recomand: domnu' cu fundu'
(Il gasiti si pe bara din dreapta la linkuri)
Acest om, pe care nu il cunosc, are un umor deosebit si niste opinii foarte ferme care imi amintesc de ale mele. Acest om taxeaza fara mila si pune pucntele pe i-uri. Acest om merita sa fie citit, lasand la o parte lait-motivul relativ neinteresant de care se leaga. As putea sa vorbesc pagini intregi despre simbolismul fundului ... dar el o face mult mai interesant.
Inca o data, vi-l recomand: domnu' cu fundu'
(Il gasiti si pe bara din dreapta la linkuri)
Sunday 24 August 2008
Rubrica "salahhe va raspunde"
Vad ca indiferent daca scriu sau nu, indiferent daca scriu bine sua prost, lumea ma citeste, sau macar imi viziteaza pagina. Aia care ma citesc: bai, voi chiar nu aveti ceva mai bun de facut? Pentru ai acare pica aici in cautare de altceva: acuma aflati raspunsul la toate intrebarile si indicatii despre unde si ce gasiti la ce cautati. Salahhe, mai tare ca gugl.
I: fotomodeli
R: Imi pare rau, pentru mine inca este o enigma de ce cauta lumea asa ceva.
I: Ce sa fac, cand mi-e cald?
R: Racoare. Sugerez aer conditionat.
I: Poze cu barbati fotomodeli.
R: Incearca la images. Merge mult mai repede decat cu web-pages. Cand gasesti, inchipuie-ti ca asa arata si in realitate. Apoi scrie-i o scrisoare lui Mos Craciun.
I: Mie cald cand stau in casa.
R: Iesi afara. Sugerez o plimbare la o librarie cu carti de gramatica.
I: salahhe.blogspot.com
R: Scrie asta in bara browserului si nu in cea de cautare de la google. Ai sa vezi ca rezultatul este mai rapid.
I: buretele bob si testo
R: ok... what the fuck? (traducere diplomatica: am nevoie de informatii suplimentaare pentru a va raspunde)
I: sa visezi si sa mori
R: Ok, ce mama dracului cautai?
Oricum la asa o tampenie nu te mira ca dai peste pagini de genul "sa pozezi in Playboy si apoi sa mori". (se pare ca ceva ce se numeste LifeStar considera chestia asta o stire)
I: aidi yahoo mesenger
R: incearca www.yahoo.com. Incerca sa nu mai folosesti calculatorul, nu te ajuta cu nimic. Citeste o carte, ceva. Vezi "catelus cu parul cret". Ah, si e ID, nu aidi, fucking braindead moron!
I: delir nu
R: Mda ... ce?
I: cum vezi cine ia dat beep cu numar ascuns?
R: Nu vezi. Niciunde. Terminati-va cu prostiile astea. Sau faceti plangere la politie si vad aia. Da' tu nu vezi oricum. Btw, cui i-a dat beep?
I: antinegi
R: Mergi la farmacie si cere. O sa iti dea o solutie relativ ieftina care nu mai stiu cum se numeste. Functioneaza. Testat personal. Sau incerci faza cu ingropatul pisicii noaptea in cimitir. Nu am testat, dar as putea sa jur ca nu tine figura. Dar tu poti incerca. Sa imi spui cum a fost si daca te-a arestat cineva sau nu.
I: o pizda epilata
R: Cauti? Sa vezi sau sa probezi? Esti?
I: "m-a tras curentul"
R: Ok. Ipoteza: esti de la spitalul de rahitici si ai 15 kile, chiar si asa, tre' sa fi fost un curent puternic ca sa te miste din loc. Ipoteza 2: esti complet idiot. "trage curentul" este o superstitie tampita si nefondata. Ipoteza 3: legile fizicii s-au schimbat de cand am terminat eu liceul si mai nou prizele incearca sa te suga in perete.
I: stargate papa
R: hehe, da, e o poza misto cu fatza lu sith in comparatie cu papa de la Roma. The evil has the same face everywhere. Funny shit, nu? Sper ca ai gasit-o. Daca nu, incearca cu "Star Wars" ;).
I: jocuri cu ninjea
R: fratele meu de peste Prut, incearca "jocuri cu ninsoare". Recomand calduros gramatica limbii romane.
I: cum se fut babele
R: Rar sau deloc. Daca vrei o demonstratie practica, am o veste pentru tine: you are sick!
I: filme cu liceeni straine
R: What for?
I: pizda seara sex cort
R: bravo, uite un om care stie exact ce vrea. Si care evident ca nu o sa gasesca niciodata, dat fiind ca sta pe internet si nu pe munte. Cu o poza nu se face primavara. Eventual o laba trista.
I: liceeni film partea a II-a
R: Cautai filmul Liceenii cumva? Adica, stii tu, cu fraierii aia care stiau gramatica? Nu mai bine te orientezi catre un manual, ceva?
I: manele si delir
R: Iti sugerez imdb, sectiunea filme horror. Iti sugerez o funie si un sapun. Si ti-as sugera de mama si de sfinti pana albesti, dar sunt o lady si ma abtin.
I: sex cu o bunaciune
R: Frate, deci: sexul e o chestie care se face. Sexul cu o bunaciune se face dar nu de catre tine. eu, in locul tau, decat sa caut utopii pe net, as fute orice rapandula proasta si jegoasa care accepta, ca tot e mai bine. Sau laba e sfanta?
I: ce inseamna o bunaciune
R: Sper ca articolul meu despre subiectul in cauza a fost relevant. Pentru intrebari iti stau la dispozitie.
I: fotomodeli
R: Imi pare rau, pentru mine inca este o enigma de ce cauta lumea asa ceva.
I: Ce sa fac, cand mi-e cald?
R: Racoare. Sugerez aer conditionat.
I: Poze cu barbati fotomodeli.
R: Incearca la images. Merge mult mai repede decat cu web-pages. Cand gasesti, inchipuie-ti ca asa arata si in realitate. Apoi scrie-i o scrisoare lui Mos Craciun.
I: Mie cald cand stau in casa.
R: Iesi afara. Sugerez o plimbare la o librarie cu carti de gramatica.
I: salahhe.blogspot.com
R: Scrie asta in bara browserului si nu in cea de cautare de la google. Ai sa vezi ca rezultatul este mai rapid.
I: buretele bob si testo
R: ok... what the fuck? (traducere diplomatica: am nevoie de informatii suplimentaare pentru a va raspunde)
I: sa visezi si sa mori
R: Ok, ce mama dracului cautai?
Oricum la asa o tampenie nu te mira ca dai peste pagini de genul "sa pozezi in Playboy si apoi sa mori". (se pare ca ceva ce se numeste LifeStar considera chestia asta o stire)
I: aidi yahoo mesenger
R: incearca www.yahoo.com. Incerca sa nu mai folosesti calculatorul, nu te ajuta cu nimic. Citeste o carte, ceva. Vezi "catelus cu parul cret". Ah, si e ID, nu aidi, fucking braindead moron!
I: delir nu
R: Mda ... ce?
I: cum vezi cine ia dat beep cu numar ascuns?
R: Nu vezi. Niciunde. Terminati-va cu prostiile astea. Sau faceti plangere la politie si vad aia. Da' tu nu vezi oricum. Btw, cui i-a dat beep?
I: antinegi
R: Mergi la farmacie si cere. O sa iti dea o solutie relativ ieftina care nu mai stiu cum se numeste. Functioneaza. Testat personal. Sau incerci faza cu ingropatul pisicii noaptea in cimitir. Nu am testat, dar as putea sa jur ca nu tine figura. Dar tu poti incerca. Sa imi spui cum a fost si daca te-a arestat cineva sau nu.
I: o pizda epilata
R: Cauti? Sa vezi sau sa probezi? Esti?
I: "m-a tras curentul"
R: Ok. Ipoteza: esti de la spitalul de rahitici si ai 15 kile, chiar si asa, tre' sa fi fost un curent puternic ca sa te miste din loc. Ipoteza 2: esti complet idiot. "trage curentul" este o superstitie tampita si nefondata. Ipoteza 3: legile fizicii s-au schimbat de cand am terminat eu liceul si mai nou prizele incearca sa te suga in perete.
I: stargate papa
R: hehe, da, e o poza misto cu fatza lu sith in comparatie cu papa de la Roma. The evil has the same face everywhere. Funny shit, nu? Sper ca ai gasit-o. Daca nu, incearca cu "Star Wars" ;).
I: jocuri cu ninjea
R: fratele meu de peste Prut, incearca "jocuri cu ninsoare". Recomand calduros gramatica limbii romane.
I: cum se fut babele
R: Rar sau deloc. Daca vrei o demonstratie practica, am o veste pentru tine: you are sick!
I: filme cu liceeni straine
R: What for?
I: pizda seara sex cort
R: bravo, uite un om care stie exact ce vrea. Si care evident ca nu o sa gasesca niciodata, dat fiind ca sta pe internet si nu pe munte. Cu o poza nu se face primavara. Eventual o laba trista.
I: liceeni film partea a II-a
R: Cautai filmul Liceenii cumva? Adica, stii tu, cu fraierii aia care stiau gramatica? Nu mai bine te orientezi catre un manual, ceva?
I: manele si delir
R: Iti sugerez imdb, sectiunea filme horror. Iti sugerez o funie si un sapun. Si ti-as sugera de mama si de sfinti pana albesti, dar sunt o lady si ma abtin.
I: sex cu o bunaciune
R: Frate, deci: sexul e o chestie care se face. Sexul cu o bunaciune se face dar nu de catre tine. eu, in locul tau, decat sa caut utopii pe net, as fute orice rapandula proasta si jegoasa care accepta, ca tot e mai bine. Sau laba e sfanta?
I: ce inseamna o bunaciune
R: Sper ca articolul meu despre subiectul in cauza a fost relevant. Pentru intrebari iti stau la dispozitie.
Monday 18 August 2008
to be or not to be
This is the question.
Nu, nu este o intrebare de viata sau de moarte. Ma intreb daca am sau nu incredere in oameni. Pentru ca merg uneori aparent orbeste pe mana unor oameni, convinsa ca ma vor dezamagi. Si ei o fac. Mereu. Dar banuiesc ca nu as face-o daca nu as nutri speranta, intima si adanca, ca de data asta mi se va demonstra contrariul. Urasc sa am dreptate de fiecare data.
Mi s-a reprosat ca este firesc sa fiu dezamagita din moment ce asta este asteptarea mea. Am oare pretentii prea mari ca cineva sa se dovedeasca destul de tare de caracter ca sa imi demonstreze ca in oameni poti si trebuie sa ai incredere? Sau oare increderea depinde de altceva decat de daruirea totala? De acel "iti voi fi mereu alaturi si nu te voi dezamagii niciodata" neincalcat?
Daca ai fi fost mai ... si aici incep o serie de atribute fortate, uneori fara justificare pentru ca de multe ori incercasem fara succes sa fiu mai ... Cum justifici fata de un om ca i-ai inselat incredrea? Cum justifici fata de tine? Am o propunere de proiect. Hai sa sunam un om si sa-i cerem iertare pentru ca i-am incalcat increderea. Pentru ca am facut asta fara justificare si pentru ca i-am varat sub nas niste pretexte pe care nu le-am crezut sau pe care poate chiar am inceput sa le credem. Hai sa fim sinceri o zi cu noi insine si sa recunostem fata de noi. Apoi, taria de caracter de a recunoaste fata de celalalt. He he, ce lume frumoasa ar deveni daca macar jumatate din oameni ar reusi sa fie sinceri fata de ei insisi. Si ce lume frumoasa ar deveni daca din jumatatea asta, macar jumatate ar recunoste fata de ceilalti. Oare in ce categorie sunt EU?
Nu, nu este o intrebare de viata sau de moarte. Ma intreb daca am sau nu incredere in oameni. Pentru ca merg uneori aparent orbeste pe mana unor oameni, convinsa ca ma vor dezamagi. Si ei o fac. Mereu. Dar banuiesc ca nu as face-o daca nu as nutri speranta, intima si adanca, ca de data asta mi se va demonstra contrariul. Urasc sa am dreptate de fiecare data.
Mi s-a reprosat ca este firesc sa fiu dezamagita din moment ce asta este asteptarea mea. Am oare pretentii prea mari ca cineva sa se dovedeasca destul de tare de caracter ca sa imi demonstreze ca in oameni poti si trebuie sa ai incredere? Sau oare increderea depinde de altceva decat de daruirea totala? De acel "iti voi fi mereu alaturi si nu te voi dezamagii niciodata" neincalcat?
Daca ai fi fost mai ... si aici incep o serie de atribute fortate, uneori fara justificare pentru ca de multe ori incercasem fara succes sa fiu mai ... Cum justifici fata de un om ca i-ai inselat incredrea? Cum justifici fata de tine? Am o propunere de proiect. Hai sa sunam un om si sa-i cerem iertare pentru ca i-am incalcat increderea. Pentru ca am facut asta fara justificare si pentru ca i-am varat sub nas niste pretexte pe care nu le-am crezut sau pe care poate chiar am inceput sa le credem. Hai sa fim sinceri o zi cu noi insine si sa recunostem fata de noi. Apoi, taria de caracter de a recunoaste fata de celalalt. He he, ce lume frumoasa ar deveni daca macar jumatate din oameni ar reusi sa fie sinceri fata de ei insisi. Si ce lume frumoasa ar deveni daca din jumatatea asta, macar jumatate ar recunoste fata de ceilalti. Oare in ce categorie sunt EU?
Tuesday 12 August 2008
isn't it ironic ... don't you think ?
desktop nostalgia
Asta mi-am pus-o acuma pe desktop. Am furat-o de aici.
"Wish you were here". He he .. wish you were there ... anywhere.
Si un pic de photoshoping .. asa, de gustibus.
blogoprisma
Ala care a venit cu termenul de blogosfera e un idot. O sfera e ceva ... uhm.. atat de compact, de inchis, de .. nici nu stiu sa explic cum. Citeam aiurea pe bloage si ma gandeam... ce bine ca exista aceste cateva portite catre sufletele unor oameni cu care n-as venii altfel niciodata in contact. e ata de complez, de haotic, de dezlanat. Nu e ca o sfera compacta si foarte bine stabilita. Mai degraba ca o prisma, prin care sufletele unor oamnei trec si se modifica in spectre spectaculoase in functie de filtrele sufletelor celor ce citesc. E un spectacol, nu de lumini, ci de idei, de sentimente, de trairi si emotii adanci. Sau superficiale. Ma gandesc la cei care n-au mai scris de ani, la cei car escriu mereu. La cei care revin anemic, sau spectaculos. Cei care se cacanaresc si cei care se schimba si se maturizeaza. Ma dezamageste abjectu cu spectacolul lui de teatru caruia ii face reclama. Numa din partea lui nu ma asteptam. Ca sa vezi cat cunosti oamenii cu adevarat priviti prin blogoprisma. Si acuma serios: ala cu blogosfera... un idiot. Atata imaginatie avem, atat ducem.
nu buncuram
Nu ma, n-am scris gresit. Chestia e ca mai terminai un festival, mai bine n-ar mai fi fost. Ca unu' din traineri ne preda dansuri din anii '60 (who the fuck dances jazz anymore?) si io nu ma dusei. se cam supara tanti dar noah, nu vaz ce treaba avea cu teatrul dansu ala. Hai poate daca eram pe Broadway (am scris bine?) si faceam muzicaluri din alea "clasice". Da' nu suntem. Bai, am mentionat cat de mult urasc muzicalurile?
Ca ailalta trainera fu o tanti a dracului de misto. Chiar radeam ca toata pustimea era mega incantata de cat de dulce si zambareata era tanti. (Tanti era Amalia Ciolan, actrita la TNB si, din cate am inteles, profesor la facultatea de teatru de acolo.) De ce radeam? Nu pentru ca tanti n-ar fi fost zambareata si dulce, ci pentru ca a dat dovada de o rabdare si o toleranta ca pentru gradinita si incuraja pe toata lumea chiar daca toti ne dadeam cu stangul in dreptul la marea arta. Si pentru ca si eu cand fac improvizatii cu ai mei ii fac cu ou si cu otet si mereu ii indemn sa se strofoace mai mult si sa dea cate putin mai mult decat pot, sa treaca peste limite. In schimb cand am facut workshop cu copiluti care erau pe langa cu teatrul si venisera numa sa vada cu ce se mananca am fost la fel de rabdatoare si incurajanta. Oricum, foarte faina tanti. Mi-a facut putina pofta sa ma bag la facultatea de teatru dar mi-a trecut repede. ca eu cu disciplina si rabdarea stau ... erhm ...
Ca in sala de uorcshop (da ma, pot zice atelier, da' workshop suna mai fancy) era cald ca dracu' si am transpirat de mi-a iesit pe ochi, io care iubesc iarna si frigul, 'shtele masii de vara si de lipsa de aer conditionat. Bai si dupa alea vroiam sa ies si io la o terasa cu lumea, sa socializam omeneshte, sa uitam ca o fo' cald si ne-am transpirat (sa nu mai zic de spectacole, ca a fost sauna in sala). Nu! Lumea merge in buncar. Buncaru ala find o spelunca cu aer de crasma si pretentii de sportsbar cu o tentativa de discoteca jenanta la subsol. Aer conditionat din parti, iar transpiratie, iar caldura, astia aveau chef sa danseze. Fuck! Aia n-am inteles-o. Anu' trecut fuse lumea la dans, dupe aia chef la camine unde erau cazati. Anu' asta pula. Pula chef ca io iar n-am futut nimic.
Si acuma explicati-mi si mie. De ce durerea mea merge lumea intr-un local imputit, fara aer conditionat cand e plin orasul de cluburi, si unele din ele chiar de doamne ajuta? Zau ca am intrat in spelunca aia si am transpirat instant si la fel de instant am iesit. Ergo. Oameni buni. Io zic asa: nu tre sa ai fite ca sa te respecti ca persoana. Chestii care tin de confortul tau fizic si psihic mi se par obligatorii.
Hai ca am mai scos un post de cacat si fara sare. Asa e cu sictirul asta. Bai cand mi s-o termina concediul ca ma plictisesc de moarte. Ca de viata sunt plictisita deja de mult.
Ca ailalta trainera fu o tanti a dracului de misto. Chiar radeam ca toata pustimea era mega incantata de cat de dulce si zambareata era tanti. (Tanti era Amalia Ciolan, actrita la TNB si, din cate am inteles, profesor la facultatea de teatru de acolo.) De ce radeam? Nu pentru ca tanti n-ar fi fost zambareata si dulce, ci pentru ca a dat dovada de o rabdare si o toleranta ca pentru gradinita si incuraja pe toata lumea chiar daca toti ne dadeam cu stangul in dreptul la marea arta. Si pentru ca si eu cand fac improvizatii cu ai mei ii fac cu ou si cu otet si mereu ii indemn sa se strofoace mai mult si sa dea cate putin mai mult decat pot, sa treaca peste limite. In schimb cand am facut workshop cu copiluti care erau pe langa cu teatrul si venisera numa sa vada cu ce se mananca am fost la fel de rabdatoare si incurajanta. Oricum, foarte faina tanti. Mi-a facut putina pofta sa ma bag la facultatea de teatru dar mi-a trecut repede. ca eu cu disciplina si rabdarea stau ... erhm ...
Ca in sala de uorcshop (da ma, pot zice atelier, da' workshop suna mai fancy) era cald ca dracu' si am transpirat de mi-a iesit pe ochi, io care iubesc iarna si frigul, 'shtele masii de vara si de lipsa de aer conditionat. Bai si dupa alea vroiam sa ies si io la o terasa cu lumea, sa socializam omeneshte, sa uitam ca o fo' cald si ne-am transpirat (sa nu mai zic de spectacole, ca a fost sauna in sala). Nu! Lumea merge in buncar. Buncaru ala find o spelunca cu aer de crasma si pretentii de sportsbar cu o tentativa de discoteca jenanta la subsol. Aer conditionat din parti, iar transpiratie, iar caldura, astia aveau chef sa danseze. Fuck! Aia n-am inteles-o. Anu' trecut fuse lumea la dans, dupe aia chef la camine unde erau cazati. Anu' asta pula. Pula chef ca io iar n-am futut nimic.
Si acuma explicati-mi si mie. De ce durerea mea merge lumea intr-un local imputit, fara aer conditionat cand e plin orasul de cluburi, si unele din ele chiar de doamne ajuta? Zau ca am intrat in spelunca aia si am transpirat instant si la fel de instant am iesit. Ergo. Oameni buni. Io zic asa: nu tre sa ai fite ca sa te respecti ca persoana. Chestii care tin de confortul tau fizic si psihic mi se par obligatorii.
Hai ca am mai scos un post de cacat si fara sare. Asa e cu sictirul asta. Bai cand mi s-o termina concediul ca ma plictisesc de moarte. Ca de viata sunt plictisita deja de mult.
Sunday 20 July 2008
mumia vie
Fratilor, e senzational. Am vazut cu ochii mei. O mumie vie cum ma vezi si cum te vad umblareata si vorbitoare prezinta vremea la National TV. Bai cum butonam io la tv dau pe national , era meteo, si o vad p'asta, mumia. Bai, mi s-a ridicat paru pe spate, ma.
Intai fatza. Si-au si batut joc de ea aia de la national ca i-au bagat un machiaj alb pe la ochi de rata ca vracii aia indieni in plin ritual. Bai, deci de la cap se vedea ca ceva nu e in regula, ca aia nu e vie, era toata stramba, parca isi pusese carnea pe ea din fuga si uitase sa se proportioneze.
Bai, dar cand am vazut si restu', sa ma ia cu lesin si nimic mai mult. Bai, cum spuneam si-or si batut aia joc de ea la national acolo. Avea o bluzita cu un decolteu pana la buric, niste tzate tot pana la buric. Intre tzatze, un spatiude de vo 15 cm lasa sa se vada cavitatea toracica pefect conservata. Pielea bronzata sau innegrita de vreme si putrefactie, nu stiu sigur, perfect intinsa peste oase, lasa sa i se vada scheletul bine definit, costele, nici urma de muschi, ceea ce e surprinzator si pentru o mumie.
Bai, BAI!!! Sa te ia cu fiori, nu alta, ma. Mare curaj au aia de la national, oare n-au cosmaruri noaptea, oare stau bine cu inima, daca se intalneste vre-o baba mai brusc cu aratarea si face infarct? Curajosi astia, ma.
Am gasit o poza cu tanti inainte de angajare. Am cautat si o poza de dupa dar n-am gasit neam. Nu-i bai, mai caut. Apropos, tanti din poza nu e aia de la national. Si sa ma scuze tanti asta din poza ca o compar cu strambatura si cu hidosenia aia care prezinta meteo la national.
Later edit: am aflat ca madama se numeste Dorina Ivan, si asta dintr-un post a lu zoso care balea dupa ea acu 3 luni cand gagica avea (cum se vede din pozele puse de el) dublul greutatii pe care o are acuma. Nu punem pozele de la zoso ca nu e de actualitate. Mai sapam. A, si domnu zoioso, tzatzele artificiale doar arata bine (asta in cazu in care nu le pui asa separat), de simtit nu se simt nicicum. In rest nu vad ce ai mai putea simti moale la chestiunea aia, nici mataluta nu cred ca ai avea atata curaj sa i-o dai prin gura. A, pardon, ma scuzati, trebuia sa imi inchipui, sunteti atras de intelectul domnisoarei, ca toti elitistii. Si asa se explica si remarca cu sfarcurile. (nu, nu dau link la zoiosu)
Later later edit: am gasit o poză cu hidoşenia. Aici arată excelent pentru ca stă şi se vede doar parţial.
Intai fatza. Si-au si batut joc de ea aia de la national ca i-au bagat un machiaj alb pe la ochi de rata ca vracii aia indieni in plin ritual. Bai, deci de la cap se vedea ca ceva nu e in regula, ca aia nu e vie, era toata stramba, parca isi pusese carnea pe ea din fuga si uitase sa se proportioneze.
Bai, dar cand am vazut si restu', sa ma ia cu lesin si nimic mai mult. Bai, cum spuneam si-or si batut aia joc de ea la national acolo. Avea o bluzita cu un decolteu pana la buric, niste tzate tot pana la buric. Intre tzatze, un spatiude de vo 15 cm lasa sa se vada cavitatea toracica pefect conservata. Pielea bronzata sau innegrita de vreme si putrefactie, nu stiu sigur, perfect intinsa peste oase, lasa sa i se vada scheletul bine definit, costele, nici urma de muschi, ceea ce e surprinzator si pentru o mumie.
Bai, BAI!!! Sa te ia cu fiori, nu alta, ma. Mare curaj au aia de la national, oare n-au cosmaruri noaptea, oare stau bine cu inima, daca se intalneste vre-o baba mai brusc cu aratarea si face infarct? Curajosi astia, ma.
Am gasit o poza cu tanti inainte de angajare. Am cautat si o poza de dupa dar n-am gasit neam. Nu-i bai, mai caut. Apropos, tanti din poza nu e aia de la national. Si sa ma scuze tanti asta din poza ca o compar cu strambatura si cu hidosenia aia care prezinta meteo la national.
Later edit: am aflat ca madama se numeste Dorina Ivan, si asta dintr-un post a lu zoso care balea dupa ea acu 3 luni cand gagica avea (cum se vede din pozele puse de el) dublul greutatii pe care o are acuma. Nu punem pozele de la zoso ca nu e de actualitate. Mai sapam. A, si domnu zoioso, tzatzele artificiale doar arata bine (asta in cazu in care nu le pui asa separat), de simtit nu se simt nicicum. In rest nu vad ce ai mai putea simti moale la chestiunea aia, nici mataluta nu cred ca ai avea atata curaj sa i-o dai prin gura. A, pardon, ma scuzati, trebuia sa imi inchipui, sunteti atras de intelectul domnisoarei, ca toti elitistii. Si asa se explica si remarca cu sfarcurile. (nu, nu dau link la zoiosu)
Later later edit: am gasit o poză cu hidoşenia. Aici arată excelent pentru ca stă şi se vede doar parţial.
Saturday 19 July 2008
nambar one idiot of the world wide web
Deci, nu, ca asta trebe impartasit cu toata lumea. Comentariile sunt de prisos. Am ras cu mainile de burta si m-am mai uitat o data ca imi dadusera si lacrimile si nu mai auzeam ce spune de hohote. Dau linku' lu' pagina unde l-am gasit drept multumire lu' nenea care l-a postat.
Si lu' nambar uanu asta cadou de la mine o rapire din serai varianta mini pentru peretele din debaraua de unde emite si le comite. Si o poza cu un set de pahare de visichi, ca suntem pe buget redus.
Deci: panarama
Si lu' nambar uanu asta cadou de la mine o rapire din serai varianta mini pentru peretele din debaraua de unde emite si le comite. Si o poza cu un set de pahare de visichi, ca suntem pe buget redus.
Deci: panarama
Wednesday 16 July 2008
papa si extraterestii
Ieri eram in baie si schimbam posturile la tv. Si dau peste B1. Precizez ca cautam hallmarku.
Asa. Si pe B1 tv era o emisiune umoristica gen live show. Adica era la nasul invitat Vadim Tudor (cu cravata lui alba de pare mereu ca poarta babetica) sa comenteze urmatoarele: Vaticanul confirma existenta extraterestrilor. Sa ma pish in cada de ras! De fapt reactia mea a doua a fost sa clipocesc asa, intr-o mirare de-a dreptul metafizica de cat de departe pot merge aia cu misticismele si prostirea populatiei. Prima reactie a fost sa ma gandesc "uite pe unii care s-au uitat mai mult ca mine la Stargate".
Fratilor! Sa explice cuiva papei diferenta dintre film artistic si film documentar.
pies: poate ca as fi luat in serios treaba cu extraterestrii daca n-ar fi spus-o tot aia care afirma ca exista un omulet in ceruri care sta si se uita la noi, e atotputernic dar il intereseaza ce facem noi si daca nu facem cum vrea el ne arunca in iad si ne iubeste al dracului de mult. Serios, cineva si-o batut joc de aia in ultimul hal sa ii faca sa se compromita in halul asta. Ceea ce este imbucurator oarecum, poate se mai prinde cate unu ce si cum cu religia asta. (yeah right)
Asa. Si pe B1 tv era o emisiune umoristica gen live show. Adica era la nasul invitat Vadim Tudor (cu cravata lui alba de pare mereu ca poarta babetica) sa comenteze urmatoarele: Vaticanul confirma existenta extraterestrilor. Sa ma pish in cada de ras! De fapt reactia mea a doua a fost sa clipocesc asa, intr-o mirare de-a dreptul metafizica de cat de departe pot merge aia cu misticismele si prostirea populatiei. Prima reactie a fost sa ma gandesc "uite pe unii care s-au uitat mai mult ca mine la Stargate".
Fratilor! Sa explice cuiva papei diferenta dintre film artistic si film documentar.
pies: poate ca as fi luat in serios treaba cu extraterestrii daca n-ar fi spus-o tot aia care afirma ca exista un omulet in ceruri care sta si se uita la noi, e atotputernic dar il intereseaza ce facem noi si daca nu facem cum vrea el ne arunca in iad si ne iubeste al dracului de mult. Serios, cineva si-o batut joc de aia in ultimul hal sa ii faca sa se compromita in halul asta. Ceea ce este imbucurator oarecum, poate se mai prinde cate unu ce si cum cu religia asta. (yeah right)
Friday 4 July 2008
ma repet
Fac o analogie intre doua posturi pe care le-am scris anterior.
Ion (asta e citat, da?) statea si se uita la dejtu lui. Se uita, miroase, gusta de sub unghie. Zice:
- Gheorghe, ia vez, asta de sub unghia mea ce-o fi, e cacat sau e noroi?
Gheorghe se uita si el, miroase, gusta. Zice:
- Ioane, e cacat ma.
- Ca asa ma gandeam si eu, zice Ion.
Ceea ce mi se pare o reprezentare destul de exacta a ceea ce scriu curvele intelectuale din postul de ieri. I have an obsession. Dar o sa-mi fie rusine, cand o sa imi public o carte, sa mai spun ca am publicat-o. Si totusi, oricat de proasta ar fi, a mea va fi creatie proprie nu puzzle din copy-paste. Intotdeauna am apreciat sinceritatea brutala decat minciunile cosmetizate. But than again. This is just me.
Si daca tot ma repet, si asta n-are a face cu cacaturile din pseudo-literatura romaneasca cu care, din nefericire, vin in contact mult prea aproape, Urasc sa am dreptate! Singura din nou. Asta, ca tot vorbeam de sinceritate brutala.
Ion (asta e citat, da?) statea si se uita la dejtu lui. Se uita, miroase, gusta de sub unghie. Zice:
- Gheorghe, ia vez, asta de sub unghia mea ce-o fi, e cacat sau e noroi?
Gheorghe se uita si el, miroase, gusta. Zice:
- Ioane, e cacat ma.
- Ca asa ma gandeam si eu, zice Ion.
Ceea ce mi se pare o reprezentare destul de exacta a ceea ce scriu curvele intelectuale din postul de ieri. I have an obsession. Dar o sa-mi fie rusine, cand o sa imi public o carte, sa mai spun ca am publicat-o. Si totusi, oricat de proasta ar fi, a mea va fi creatie proprie nu puzzle din copy-paste. Intotdeauna am apreciat sinceritatea brutala decat minciunile cosmetizate. But than again. This is just me.
Si daca tot ma repet, si asta n-are a face cu cacaturile din pseudo-literatura romaneasca cu care, din nefericire, vin in contact mult prea aproape, Urasc sa am dreptate! Singura din nou. Asta, ca tot vorbeam de sinceritate brutala.
Thursday 3 July 2008
digital art .. sau sa ne jucam cu putza in bitzi; prostitutie intelectuala si artizanat de duzina cu pretentii artistice
1. Bai, revenitzi-va. Nu exista digital art. Daca iei o poza cu o gagica si pui 3 filtre pe ea nu e arta. Nici daca (sau mai ales daca) pui 100 de filtre. Daca iei 6 poze, le decupezi si le combini, nu e arta!
Digital BS ar trebui sa se numeasca digital BS. Am mers la o sanchi expozitie de arta digitala m-am pishat pe mine de ras. Sa faci constructii in 3D mi se pare o chestie superba, matematica, constructie, dar in nici un caz arta. Sa faci niste omlete in care s-a cacat un porumbel nu e arta, frate.
Astia sunt niste poponetze ambulante. Care dau clici pe pc si au impresia ca au facut o branza. Bai, auzi de la mine: NU. E ca si cum ai face lego si ai zice ca esti arhitect.
2. Lucrez la un cacat pe care unii il numesc carte. Se numeste manual de scriere creativa. Nici nu dau nume de autor. Bai, deci tanti asta care a scris-o, cica ne explica ca daca suntem boi si habar nu avem sa scriem cum sa facem totusi o branza de constructie ca sa se numeasca creatie. Fuck you, madam! Nu exista. Ai tupeul sa iti pui numele adevarat pe o carte din asta? O prostitutie pe fata pentru un alineat in plus la CV si bani de masline. Sa ma sugi, mah. Nu exista manuale de creatie, nu exista manuale de talent, nu exista manuale de respirat. Intelegi? Daca le ai cu scrisul, scrie frate. Daca nu le ai, nici un manual din lume nu te va face sa scrii cu talent.
E o minciuna ordinara, la fel ca si Dale Carnegie, care ne invata sa avem ambitie si vointa. Nu exista! Aia care au reusit le aveau acolo, mah! Daca esti savant si ai chestii de transmis ca ti-au dat tie prin bibilica, scrie-le cum iti vine, iti iei unu' care are talent la scris si ti le pune intr-o forma citibila. Si faci jumi-juma cu ala. Asa e in tenis. Nu te apuci sa scri, sa faci creatie, inca literara (vaco!) din zero talent pe care il ai tu si un manual care iti da sugestii de metafore.
Tanti asta nu e mai buna decat alea care sug pula pe 10 lei. Tot prostitutie se numeste. Si inca din cea mai grava. Prostitutie intelectuala. Si aia care scriu tone de carti copiate de la altii, cu bibliografii de sute de volume. Bai, daca ai ceva de zis despre caragiale (de exemplu) la bibliografie ai numa caragiale. Nu 100 de carti despre caragiale. Pai ce pula mea faci, cronica la cronici? Nu, iti zic eu, faci plagiat pe fata. Si daca esti prof universitar, iti pui studentul sa-ti cumpere porcaria obligatoriu, sa ia si tu de o pita , muncita dar negandita.
3. ba.. zau ca mai aveam ceva de scris, da m-am enervat, asa ca revin io mai incol cand imi aduc aminte
Mai incol: mi-am adus aminte. Deci am o gagica, care face tabloaie. Pe banda rulanta, la kil, din pietre colorate, scoici (probabil si macaroane acusi), deci ca cam ce faceam io in clasa a treia la scoala. Suta si tablou' cat palma mea. Bai, ma gandesc idee faina, cumpara idiotii pentru decor, face gagica un ban. Ieri o vaz cu status: care stie o galerie de arta moderna. Stai asa, papusa, daca facusi un soare din scoici colorate e artizanat, in nici un caz arta. Daca ai pus petre in rama o arata bine pe pereti dar pana la arta mai este ma. Arta inseamna ca nu orice cacat poate face ce faci tu. Pe cand ce faci tu poate face chiar orice cacat.
Cum spuneam. Si-o ia lumea in cap, ma. Terminati-va cu prostiile!
Si de sfarsit, pentru ca azi e sarbatoare, va urez, tuturor pseudo-oamenilor, la multa muie, ma!
Digital BS ar trebui sa se numeasca digital BS. Am mers la o sanchi expozitie de arta digitala m-am pishat pe mine de ras. Sa faci constructii in 3D mi se pare o chestie superba, matematica, constructie, dar in nici un caz arta. Sa faci niste omlete in care s-a cacat un porumbel nu e arta, frate.
Astia sunt niste poponetze ambulante. Care dau clici pe pc si au impresia ca au facut o branza. Bai, auzi de la mine: NU. E ca si cum ai face lego si ai zice ca esti arhitect.
2. Lucrez la un cacat pe care unii il numesc carte. Se numeste manual de scriere creativa. Nici nu dau nume de autor. Bai, deci tanti asta care a scris-o, cica ne explica ca daca suntem boi si habar nu avem sa scriem cum sa facem totusi o branza de constructie ca sa se numeasca creatie. Fuck you, madam! Nu exista. Ai tupeul sa iti pui numele adevarat pe o carte din asta? O prostitutie pe fata pentru un alineat in plus la CV si bani de masline. Sa ma sugi, mah. Nu exista manuale de creatie, nu exista manuale de talent, nu exista manuale de respirat. Intelegi? Daca le ai cu scrisul, scrie frate. Daca nu le ai, nici un manual din lume nu te va face sa scrii cu talent.
E o minciuna ordinara, la fel ca si Dale Carnegie, care ne invata sa avem ambitie si vointa. Nu exista! Aia care au reusit le aveau acolo, mah! Daca esti savant si ai chestii de transmis ca ti-au dat tie prin bibilica, scrie-le cum iti vine, iti iei unu' care are talent la scris si ti le pune intr-o forma citibila. Si faci jumi-juma cu ala. Asa e in tenis. Nu te apuci sa scri, sa faci creatie, inca literara (vaco!) din zero talent pe care il ai tu si un manual care iti da sugestii de metafore.
Tanti asta nu e mai buna decat alea care sug pula pe 10 lei. Tot prostitutie se numeste. Si inca din cea mai grava. Prostitutie intelectuala. Si aia care scriu tone de carti copiate de la altii, cu bibliografii de sute de volume. Bai, daca ai ceva de zis despre caragiale (de exemplu) la bibliografie ai numa caragiale. Nu 100 de carti despre caragiale. Pai ce pula mea faci, cronica la cronici? Nu, iti zic eu, faci plagiat pe fata. Si daca esti prof universitar, iti pui studentul sa-ti cumpere porcaria obligatoriu, sa ia si tu de o pita , muncita dar negandita.
3. ba.. zau ca mai aveam ceva de scris, da m-am enervat, asa ca revin io mai incol cand imi aduc aminte
Mai incol: mi-am adus aminte. Deci am o gagica, care face tabloaie. Pe banda rulanta, la kil, din pietre colorate, scoici (probabil si macaroane acusi), deci ca cam ce faceam io in clasa a treia la scoala. Suta si tablou' cat palma mea. Bai, ma gandesc idee faina, cumpara idiotii pentru decor, face gagica un ban. Ieri o vaz cu status: care stie o galerie de arta moderna. Stai asa, papusa, daca facusi un soare din scoici colorate e artizanat, in nici un caz arta. Daca ai pus petre in rama o arata bine pe pereti dar pana la arta mai este ma. Arta inseamna ca nu orice cacat poate face ce faci tu. Pe cand ce faci tu poate face chiar orice cacat.
Cum spuneam. Si-o ia lumea in cap, ma. Terminati-va cu prostiile!
Si de sfarsit, pentru ca azi e sarbatoare, va urez, tuturor pseudo-oamenilor, la multa muie, ma!
la vache qui rit
Ma rog, a mea nu chiar radea, dar prima parte zau e valabila. Si pentru ca intre urechi parea sa aiba doar branza topita.
Nu sunt misogina! Promit! Jur, sunt o feminista convinsa, oricat de redundant ar fi asta. Dar femeile nu au ce cauta la volan. (present company excluded ofcourse) Pentru ca sunt praf. Pana si eu sunt praf in trafic, chiar daca nu sunt la volan. Praf, da?
Vacutza vesela de care e vorba era, de fapt, o vacuta iritata. Firma la care lucrez are sediul pe o straduta relativ ingusta. Doua benzi minus alea parcate. Ceea ce insumeaza, cu alea parcate cu tot, o banda mare si lata, dar totusi, una singura. De aici rezulta o gramada de caramboluri si inghesuieli. Venind azidimineata la servici, strada libera pana la un punct, ma opresc in spatele vacutei iritate asteptand sa inainteze. Pana aici e clar? Si pentru mine. Acuma vine faza cu confuzia.
Gagica se intoarce catre mine si incepe sa vorbeasca (lol!) sau sa strige (tot lol!), dand din maini ca un ventilator. Pentru mine asta inseamna comunicare zero, pentru ca habar nu am ce vroia sa explice. Ma uit la ea, clipocesc de vre-o doua ori, apoi, asa, la nimerelala, dau o tzara cu spatele. Gagica da si mai tare din maini. Blocaj. Ridic din umeri si ii fac semn ca "ce pizda matii vrei?". Gagica se infurie si mai tare, da a lehamite din mana si se intoarce la volan. Precizez ca pe strada nu era nici un loc de parcare in care sa fi vrut sa intre cu spatele, deci la mine confuzie totala vis-a-vis de ce vrea vaca.
Mai dau o tzara cu spatele, asa, ca la juma de metru, gagica observa si da cu spatele si ea. Dar banuiesc ca nu i-a trecut prin cap ca eu nu am marsarier, si, deci, mersul meu cu spatele, impingand cu picioarele, nu va fi deloc la fel de eficient ca marsarierul ei de care se ocupa motorul. Asa ca fac rapid o manevra catre dreapta si o iau pe langa masina ei, in fata. Moment in care (abia atunci) observ ca in fata vacutei noastre era o ditai coloana de masini care veneau din sens opus. Ceea ce mi-a intarit convingerea ca ventilatorul de la volan, era intr-adevar de substanta bovina.
Repet, nu sunt misogina. Dar in situatii din astea un barbat la volan mi-ar fi indicat foarte simplu locul in care doreste sa ma plasez. Adica, un singur gest, tacut, cu o singura mana, evident mai eficent decat fluturarile aleia. Femeile n-au ce cauta la volan.
Sa nu ma intelegeti gresit. Cand spun "femei la volan" ma refer la o categorie, nu la un sex. O "femeie la volan" (aka "vaca") poate fi si de sex masculin. Si zau, orasul nostru pitoresc e plin de vaci la volane, cu precadere la volane de Dacia Logan si Dacia Solenza. (imi aduc aminte de vaca cu care m-am urcat in Loganul lui si ii indicam directia: "stanga" si ala facea dreapta. Cat de vaca tre sa fii sa nu deosebesti directiile? Le mai incurcam si eu pe la 6 ani da' de atunci nu mi s-a mai intamplat. Cat de bou tre' sa fi fost ala care i-a dat carnetul. Dianaaaaa! La fel de bou ca ala de mi l-a dat mie)
Deci, femeile nu au ce cauta la volan, da?
Nu sunt misogina! Promit! Jur, sunt o feminista convinsa, oricat de redundant ar fi asta. Dar femeile nu au ce cauta la volan. (present company excluded ofcourse) Pentru ca sunt praf. Pana si eu sunt praf in trafic, chiar daca nu sunt la volan. Praf, da?
Vacutza vesela de care e vorba era, de fapt, o vacuta iritata. Firma la care lucrez are sediul pe o straduta relativ ingusta. Doua benzi minus alea parcate. Ceea ce insumeaza, cu alea parcate cu tot, o banda mare si lata, dar totusi, una singura. De aici rezulta o gramada de caramboluri si inghesuieli. Venind azidimineata la servici, strada libera pana la un punct, ma opresc in spatele vacutei iritate asteptand sa inainteze. Pana aici e clar? Si pentru mine. Acuma vine faza cu confuzia.
Gagica se intoarce catre mine si incepe sa vorbeasca (lol!) sau sa strige (tot lol!), dand din maini ca un ventilator. Pentru mine asta inseamna comunicare zero, pentru ca habar nu am ce vroia sa explice. Ma uit la ea, clipocesc de vre-o doua ori, apoi, asa, la nimerelala, dau o tzara cu spatele. Gagica da si mai tare din maini. Blocaj. Ridic din umeri si ii fac semn ca "ce pizda matii vrei?". Gagica se infurie si mai tare, da a lehamite din mana si se intoarce la volan. Precizez ca pe strada nu era nici un loc de parcare in care sa fi vrut sa intre cu spatele, deci la mine confuzie totala vis-a-vis de ce vrea vaca.
Mai dau o tzara cu spatele, asa, ca la juma de metru, gagica observa si da cu spatele si ea. Dar banuiesc ca nu i-a trecut prin cap ca eu nu am marsarier, si, deci, mersul meu cu spatele, impingand cu picioarele, nu va fi deloc la fel de eficient ca marsarierul ei de care se ocupa motorul. Asa ca fac rapid o manevra catre dreapta si o iau pe langa masina ei, in fata. Moment in care (abia atunci) observ ca in fata vacutei noastre era o ditai coloana de masini care veneau din sens opus. Ceea ce mi-a intarit convingerea ca ventilatorul de la volan, era intr-adevar de substanta bovina.
Repet, nu sunt misogina. Dar in situatii din astea un barbat la volan mi-ar fi indicat foarte simplu locul in care doreste sa ma plasez. Adica, un singur gest, tacut, cu o singura mana, evident mai eficent decat fluturarile aleia. Femeile n-au ce cauta la volan.
Sa nu ma intelegeti gresit. Cand spun "femei la volan" ma refer la o categorie, nu la un sex. O "femeie la volan" (aka "vaca") poate fi si de sex masculin. Si zau, orasul nostru pitoresc e plin de vaci la volane, cu precadere la volane de Dacia Logan si Dacia Solenza. (imi aduc aminte de vaca cu care m-am urcat in Loganul lui si ii indicam directia: "stanga" si ala facea dreapta. Cat de vaca tre sa fii sa nu deosebesti directiile? Le mai incurcam si eu pe la 6 ani da' de atunci nu mi s-a mai intamplat. Cat de bou tre' sa fi fost ala care i-a dat carnetul. Dianaaaaa! La fel de bou ca ala de mi l-a dat mie)
Deci, femeile nu au ce cauta la volan, da?
Wednesday 2 July 2008
random reasonings
We are what [who] apeciates us!
Adica. Un intelectual este apreciat de catre intelectuali. Un scriitor de romane de dragoste este apreciat de cei carora, evident, le lipseste partea asta in practica si se hranesc exclusiv cu povesti inventate. O femeie frumoasa este apreciata de catre cei ce gusta frumusetea si se straduiesc sa si-o cultive. etc.
Ceea ce ma intereseaza pe mine in momentul asta este WHO THE FUCK ARE YOU?
Adicatelea, ce ma defineste pe mine ca blogger, avand in vedere ca sunt cine ma citeste.
Asta asa, de sanchi.
Apropos, iar am vazt pe undeva o critica aproape kantiana asupra blogosferei. Cut the fucking bullshit. Blogosfera? si bloagerii fiind asa un fel de raze ale acestei blogosfere? Hai ma, reveniti-va. Asa cum ziarele onlain nu sunt ziare ci doar saituri, bloagerii astia nu sunt bloageri, sunt decat niste scribalici. Don't take yourself too serious, people. Ca incepeti sa va credeti
vedete si nu e cazul.
Orice idiot poate face un sait. Orice idiot poate nimeri peste o reteta de succes care sa intereseze alti 50.000 de idioti care sa stea beliti in saitu' tau zilnic, dimineata, la pranz si seara. Reteta e suficient de simpla ca s-o nimereasca oricine.
-Faci misto de persoane publice. Nu tre sa ai umor rafinat, e suficient daca folosesti injective vulgare, prostimea se omoara dupa ele. Sau injuri persoane publice cu sau fara motiv.
-Pui chestii amuzante gen bancuri, poze, filmulete. Nu e ale tale, da in Ro inca se practica si apreciaza plagiatul.
-Pui poze cu femei. Cat mai dezbracate. Evident, fototapete.
-Pui linkuri catre programe de hacuit sau hacuite sau chesti din alea de ne trebe la toti, da am putea sa traim la fel de bine si fara.
-Pui orice cacat care face omu sa-si piarda timpu'.
-Pui stirile de alaltaieri de la tv si scrii ziar onlain pe tine.
- Pui banalitati si scrii pe ele "provocator" "socant" "extraordinar". Daca scrii suficient de mare te va crede prostimea chiar daca treaba in sine nu provoaca decat somn, nu mai socheaza pe nimeni si este o chestie cat se poate de ordinara.
- Pui manele si poze cu manelisti.
- Nu pui nimic si lasi fraierii sa puna ei pentru ei chestii.
Ok. Iei una sau o combinatie de mai multe din astea de sus, faci un sait, incepi sa il trimit pa meil sau pe unde nimeresti, gen messenger and shit, si gata. Ai un site de succes. Esti un idiot, dar un idiot de succes. Dupe aia poti incepe sa pui reclame sa iti iasa si tie de-o maslina. Nu conteaza ca pe sait scrie Gazeta intelectualului, poti sa pui linistit reclame la sexy shop. Oricine sta sa citeasca asa ceva onlain (asta presupunand ca esti idiot si nu intelectual, caz in care ai face ziare adevarate) este oricum in lipsa de ..., este un idiot, intelectual wanna-be, care tot cu o laba sanatoasa se descarca de frustrarile metafizice.
Dar, te rog eu, acu' daca tot ti-am dat moca instrumentele succesului (ca tot vorbeam de labe metafizice), deci, draga idiotule, te rog eu, nu ti-o lua in cap. Sa nu incepi sa ai impresia ca esti "tare", ca facushi vre-o branza, ca esti cu un cap mai sus decat muritoru' de rand. Te rog io, asa ca de la idiot la idiot, vezi cine te citeste si vezi cine esti. Dar vezi CINE te citeste nu cine pretinde ca este cel care citeste. [ma scarpin in varfu' crestetului] Grele ... uneori e grele. Dar idiotii adevarati au talentul de a-si da in petec pana la urma asa ca exista sanse.
Eniuei, si acu' ma intreb cu o curiozitate veritabila: who the fuck are you?
pies: iar am inceput sa ma public, la teatru sunt vedeta, la servici sunt "sefa". Asa ca iar o sa incep sa ma lauz pe aici la marea arta. Asa ca pregatiti-va de un torent de posturi in care o sa va explic cat de desteapta si frumoasa si talentata sunt eu. Apropos, are careva sa ma imprumute cu 5 lei pana la salar? Sa-mi iau si io un lachi. Rosu.
Adica. Un intelectual este apreciat de catre intelectuali. Un scriitor de romane de dragoste este apreciat de cei carora, evident, le lipseste partea asta in practica si se hranesc exclusiv cu povesti inventate. O femeie frumoasa este apreciata de catre cei ce gusta frumusetea si se straduiesc sa si-o cultive. etc.
Ceea ce ma intereseaza pe mine in momentul asta este WHO THE FUCK ARE YOU?
Adicatelea, ce ma defineste pe mine ca blogger, avand in vedere ca sunt cine ma citeste.
Asta asa, de sanchi.
Apropos, iar am vazt pe undeva o critica aproape kantiana asupra blogosferei. Cut the fucking bullshit. Blogosfera? si bloagerii fiind asa un fel de raze ale acestei blogosfere? Hai ma, reveniti-va. Asa cum ziarele onlain nu sunt ziare ci doar saituri, bloagerii astia nu sunt bloageri, sunt decat niste scribalici. Don't take yourself too serious, people. Ca incepeti sa va credeti
vedete si nu e cazul.
Orice idiot poate face un sait. Orice idiot poate nimeri peste o reteta de succes care sa intereseze alti 50.000 de idioti care sa stea beliti in saitu' tau zilnic, dimineata, la pranz si seara. Reteta e suficient de simpla ca s-o nimereasca oricine.
-Faci misto de persoane publice. Nu tre sa ai umor rafinat, e suficient daca folosesti injective vulgare, prostimea se omoara dupa ele. Sau injuri persoane publice cu sau fara motiv.
-Pui chestii amuzante gen bancuri, poze, filmulete. Nu e ale tale, da in Ro inca se practica si apreciaza plagiatul.
-Pui poze cu femei. Cat mai dezbracate. Evident, fototapete.
-Pui linkuri catre programe de hacuit sau hacuite sau chesti din alea de ne trebe la toti, da am putea sa traim la fel de bine si fara.
-Pui orice cacat care face omu sa-si piarda timpu'.
-Pui stirile de alaltaieri de la tv si scrii ziar onlain pe tine.
- Pui banalitati si scrii pe ele "provocator" "socant" "extraordinar". Daca scrii suficient de mare te va crede prostimea chiar daca treaba in sine nu provoaca decat somn, nu mai socheaza pe nimeni si este o chestie cat se poate de ordinara.
- Pui manele si poze cu manelisti.
- Nu pui nimic si lasi fraierii sa puna ei pentru ei chestii.
Ok. Iei una sau o combinatie de mai multe din astea de sus, faci un sait, incepi sa il trimit pa meil sau pe unde nimeresti, gen messenger and shit, si gata. Ai un site de succes. Esti un idiot, dar un idiot de succes. Dupe aia poti incepe sa pui reclame sa iti iasa si tie de-o maslina. Nu conteaza ca pe sait scrie Gazeta intelectualului, poti sa pui linistit reclame la sexy shop. Oricine sta sa citeasca asa ceva onlain (asta presupunand ca esti idiot si nu intelectual, caz in care ai face ziare adevarate) este oricum in lipsa de ..., este un idiot, intelectual wanna-be, care tot cu o laba sanatoasa se descarca de frustrarile metafizice.
Dar, te rog eu, acu' daca tot ti-am dat moca instrumentele succesului (ca tot vorbeam de labe metafizice), deci, draga idiotule, te rog eu, nu ti-o lua in cap. Sa nu incepi sa ai impresia ca esti "tare", ca facushi vre-o branza, ca esti cu un cap mai sus decat muritoru' de rand. Te rog io, asa ca de la idiot la idiot, vezi cine te citeste si vezi cine esti. Dar vezi CINE te citeste nu cine pretinde ca este cel care citeste. [ma scarpin in varfu' crestetului] Grele ... uneori e grele. Dar idiotii adevarati au talentul de a-si da in petec pana la urma asa ca exista sanse.
Eniuei, si acu' ma intreb cu o curiozitate veritabila: who the fuck are you?
pies: iar am inceput sa ma public, la teatru sunt vedeta, la servici sunt "sefa". Asa ca iar o sa incep sa ma lauz pe aici la marea arta. Asa ca pregatiti-va de un torent de posturi in care o sa va explic cat de desteapta si frumoasa si talentata sunt eu. Apropos, are careva sa ma imprumute cu 5 lei pana la salar? Sa-mi iau si io un lachi. Rosu.
Tuesday 1 July 2008
babele, chilotii si teviziunea
Mai, deci e o tanti, aia Raduleasca, care are o emisiune pe antena unu (acu' aflai si eu). Pe tanti raduleasca o stiu dintr-o reclama la sampon. E ceva tanti mai in varsta, nush cati ani are da' orcicum se tine bine, babeta.
Ma trezesc eu, mai de voie mai de pizda masii de soare care rasare la 5, si dau drumu la teve sa adormez innapoi pe v-un film ceva. Cand colo reclame peste tot, numa pe antena unu o gagica dupa paravan arunca cu toale. Bun, ma gandesc io, o fi de vazut chiloteala. Can' colo dupe paravan apare raduleasca. Ma dezumflu brusc si ma gandesc bun ca n-a fost chiloteala ca zau nu tin musai sa vad babe dezbracate la teve oricat de bine s-ar tine ele.
Bai frate, chestie mijto, emisiune in pijamale. Aia erau toti care mai la pijamale de firma, care mai dezbracat, paturi in studio, operatorii in pijamale, fufele in pijamale, ce mai foarte tare frate. Chiar ma gandeam iaca cui destept i-o fi venit ideea ca e mijto.
Noah da de la idee si pana la practica e cale lunga sa ne-ajunga. Si avand in vedere ca tanti raduleasca era cu microfonu in brate treia sa faca un rahat si din ideea asta. Si rahat a facut. Mai intai s-a luat de unu' care avea niste pijamale animal print marca botezatu (cand dracu' a ajuns si ala creator de moda, dar deh daca sugi destul la viata ta te faci si marca, ce parca moniCA COlumbeanu nu tot asa a ajuns vedeta?) ca cica ala sigur nu doarme asa, ca nici ea, de fapt nu doarme in decolteu ala pana la buric pe care-l afisa (surprinzator, dar era intolita cu gust, cu decolteu cu tot). Si ne arata in ce doarme. Adica in chiloti. Ma uit la monitor, clipocesc din ochi ... frate, rau!
Dupe aia mut io canalu ca deh .. nu ma intereseaza chilotii raduleascai chiar atat de tare. Dar nu inainte sa o vad imprastiindu-se de ras cand a trimis o fufa dupa paravan sa se dezchiloteasca si sa ia o chestie d'aia transparenta pe ea, si fufa se fatzaia ep dupa paravan, sanchi striptis, ca sa apara dupe aia cu carpa transparenta peste tricou. Frate, ce-o fi fost in capul raduleascai de i s-o parut amuzant cum se fatzaia fufulina aia, aia numa hormonii ei pot s-o stie.
Cand ajung innapoi pe canal, dupa dat la clici (ce dracu' ma, nu e nimic la televizor, am 40 de canale, ce ma-sa!) vad iar faza cu paravanu'. Doi se frecau dupa el la marea exciteala, sanchi mimat orale si grohait pe post de gemete. Dau ochii peste cap, cat de penibil tre sa fii pentru audienta, si cat de penibili tre sa fie aia care fac audienta. Dupe aia iese de dupa paravan raduleasca cu, ghici cine! Horea Brenciu (si Crisan :P). Ma shochez, ma holbez, dumnezeule, fosila asta libidinoasa inca mai apare la teve? Si inca frecandu-se raduleasca toata de el! Nu ca raduleasca ar fi departe, oricum simteam cum imi vine cina de ieri innapoi pe gat.
Zeita Diana! Fereste-ma de dezechilibrari hormonale in pragul menopauzeeeeei! Ia-ma si impusca-ma innainte sa jung in halu ala de nefututaaaaaa! Mare Jupiter fereste-ma sa am vre-odata halu' ala de datorii sa fiu nevoita sa ma prostituez asaaaaaaaaa! Si inca in publiiiiiiiic! O sa dau ofranda zece kile de struguri, poate poate scap de penibil in pragu' pensiei.
Si cum ma gandeam eu asa toat ascandalizata si cu somnu' dus pe pustie, dau mai departe si ghici pe cine vad! pe Corina Chiriac cantand in mijlocul puradelimii la nush ce emisiune, banuiesc ca pentru plozi, la national teve. Bai frate, asta e dimineata fosilelor, ce ma-sa? Adica, nah, mie imi place tanti Chiriac (asta e si mai baba ca aialalta da se tine la fel de bine), are voce, canta. Da' i-a cam trecut vremea de mult. Si nimic nou intre timp, nici un progres, tot melodii din alea cu iz comunist baga. Fusei lele cat ai fost da' acu', la tricotat cu voi si la stresat nepoti.
A! si sa nu uit. Faceti-va careva mila si futeti-o si pe raduleasca.
Ma trezesc eu, mai de voie mai de pizda masii de soare care rasare la 5, si dau drumu la teve sa adormez innapoi pe v-un film ceva. Cand colo reclame peste tot, numa pe antena unu o gagica dupa paravan arunca cu toale. Bun, ma gandesc io, o fi de vazut chiloteala. Can' colo dupe paravan apare raduleasca. Ma dezumflu brusc si ma gandesc bun ca n-a fost chiloteala ca zau nu tin musai sa vad babe dezbracate la teve oricat de bine s-ar tine ele.
Bai frate, chestie mijto, emisiune in pijamale. Aia erau toti care mai la pijamale de firma, care mai dezbracat, paturi in studio, operatorii in pijamale, fufele in pijamale, ce mai foarte tare frate. Chiar ma gandeam iaca cui destept i-o fi venit ideea ca e mijto.
Noah da de la idee si pana la practica e cale lunga sa ne-ajunga. Si avand in vedere ca tanti raduleasca era cu microfonu in brate treia sa faca un rahat si din ideea asta. Si rahat a facut. Mai intai s-a luat de unu' care avea niste pijamale animal print marca botezatu (cand dracu' a ajuns si ala creator de moda, dar deh daca sugi destul la viata ta te faci si marca, ce parca moniCA COlumbeanu nu tot asa a ajuns vedeta?) ca cica ala sigur nu doarme asa, ca nici ea, de fapt nu doarme in decolteu ala pana la buric pe care-l afisa (surprinzator, dar era intolita cu gust, cu decolteu cu tot). Si ne arata in ce doarme. Adica in chiloti. Ma uit la monitor, clipocesc din ochi ... frate, rau!
Dupe aia mut io canalu ca deh .. nu ma intereseaza chilotii raduleascai chiar atat de tare. Dar nu inainte sa o vad imprastiindu-se de ras cand a trimis o fufa dupa paravan sa se dezchiloteasca si sa ia o chestie d'aia transparenta pe ea, si fufa se fatzaia ep dupa paravan, sanchi striptis, ca sa apara dupe aia cu carpa transparenta peste tricou. Frate, ce-o fi fost in capul raduleascai de i s-o parut amuzant cum se fatzaia fufulina aia, aia numa hormonii ei pot s-o stie.
Cand ajung innapoi pe canal, dupa dat la clici (ce dracu' ma, nu e nimic la televizor, am 40 de canale, ce ma-sa!) vad iar faza cu paravanu'. Doi se frecau dupa el la marea exciteala, sanchi mimat orale si grohait pe post de gemete. Dau ochii peste cap, cat de penibil tre sa fii pentru audienta, si cat de penibili tre sa fie aia care fac audienta. Dupe aia iese de dupa paravan raduleasca cu, ghici cine! Horea Brenciu (si Crisan :P). Ma shochez, ma holbez, dumnezeule, fosila asta libidinoasa inca mai apare la teve? Si inca frecandu-se raduleasca toata de el! Nu ca raduleasca ar fi departe, oricum simteam cum imi vine cina de ieri innapoi pe gat.
Zeita Diana! Fereste-ma de dezechilibrari hormonale in pragul menopauzeeeeei! Ia-ma si impusca-ma innainte sa jung in halu ala de nefututaaaaaa! Mare Jupiter fereste-ma sa am vre-odata halu' ala de datorii sa fiu nevoita sa ma prostituez asaaaaaaaaa! Si inca in publiiiiiiiic! O sa dau ofranda zece kile de struguri, poate poate scap de penibil in pragu' pensiei.
Si cum ma gandeam eu asa toat ascandalizata si cu somnu' dus pe pustie, dau mai departe si ghici pe cine vad! pe Corina Chiriac cantand in mijlocul puradelimii la nush ce emisiune, banuiesc ca pentru plozi, la national teve. Bai frate, asta e dimineata fosilelor, ce ma-sa? Adica, nah, mie imi place tanti Chiriac (asta e si mai baba ca aialalta da se tine la fel de bine), are voce, canta. Da' i-a cam trecut vremea de mult. Si nimic nou intre timp, nici un progres, tot melodii din alea cu iz comunist baga. Fusei lele cat ai fost da' acu', la tricotat cu voi si la stresat nepoti.
A! si sa nu uit. Faceti-va careva mila si futeti-o si pe raduleasca.
Tuesday 24 June 2008
Reteta de RCM
Ridendo Castigat Mores.
A fost un nenea destept care a zis treaba asta. Nu mai stiu cine e nenea ala. Poate Cicero. Dati si voi un sarci pe gugl si sa-mi ziceti si mie, ca mie mi-e lene.
Ashea. Deci carevasazica, ce inseamna RCM. Rcm sta la baza comediei de clasa. Adicatelea teatrul unde merge lumea, si rade si pleaca acasa cu CEVA. Diferenta dintre RCM si misto pur si simplu este ca, in cazul misto-ului, nu invata nimeni nimic.
Cum se face rcm?
1. Ingrediente: limbaj elevat, comic de situatie, ironie fina, morala.
2. Se amesteca toate aceste ingrediente la o situatie data, se adapteaza aluatul la publicul ingurgitator, se lanseaza ca o provocare.
Se consuma cu ras in hohote si zambet amar.
La sfarsit se pudreaza totul cu dorinta de a creste, de a evolua, de a deveni mai bun.
Pofta mare
A fost un nenea destept care a zis treaba asta. Nu mai stiu cine e nenea ala. Poate Cicero. Dati si voi un sarci pe gugl si sa-mi ziceti si mie, ca mie mi-e lene.
Ashea. Deci carevasazica, ce inseamna RCM. Rcm sta la baza comediei de clasa. Adicatelea teatrul unde merge lumea, si rade si pleaca acasa cu CEVA. Diferenta dintre RCM si misto pur si simplu este ca, in cazul misto-ului, nu invata nimeni nimic.
Cum se face rcm?
1. Ingrediente: limbaj elevat, comic de situatie, ironie fina, morala.
2. Se amesteca toate aceste ingrediente la o situatie data, se adapteaza aluatul la publicul ingurgitator, se lanseaza ca o provocare.
Se consuma cu ras in hohote si zambet amar.
La sfarsit se pudreaza totul cu dorinta de a creste, de a evolua, de a deveni mai bun.
Pofta mare
Monday 23 June 2008
tampenia e si contagioasa
Si cum ziceam, niste tampite au facut un cacat si au postat niste poze pedofilice cu fetite. Alti tampiti de la ziare "onlain" au preluat stirea "senzationala" si au postat si ei pozele. Asa, ca sa faca cacatul praf!
Intrebare: who cares?
Intrebare2: da' de aia micii aurolaci si cersetori nu zice nimeni ca sunt exploatati?
Raspuns: pffff!!!
Raspuns2: nu, de aia nu ne pasa pentru ca pentru aia am putea face ceva mai mult decat sa postam comentarii anonime pe net, si noua ne e lene, asa ca preferam sa ne dam sensibili si sa ne facem ca ne pasa atata timp cat nu ne costa si nu tre' sa miscam mai mult de doua degete pe taste.
Raspuns la intrebarea retorica: da, mie mi se falfaie. Si de aurolaci, si de fetite prostituate. Ca daca nu mi s-ar falfai, ar trebui sa fac ceva si mi-e lene. Diferenta? Eu nu sunt ipocrita. Singura diferenta.
Intrebare: who cares?
Intrebare2: da' de aia micii aurolaci si cersetori nu zice nimeni ca sunt exploatati?
Raspuns: pffff!!!
Raspuns2: nu, de aia nu ne pasa pentru ca pentru aia am putea face ceva mai mult decat sa postam comentarii anonime pe net, si noua ne e lene, asa ca preferam sa ne dam sensibili si sa ne facem ca ne pasa atata timp cat nu ne costa si nu tre' sa miscam mai mult de doua degete pe taste.
Raspuns la intrebarea retorica: da, mie mi se falfaie. Si de aurolaci, si de fetite prostituate. Ca daca nu mi s-ar falfai, ar trebui sa fac ceva si mi-e lene. Diferenta? Eu nu sunt ipocrita. Singura diferenta.
Sunday 22 June 2008
"sunt tampita si sunt mandra"
Ok, avand in vedere ca tampenia e cronica, tre sa scriu si eu ceva.
Ma belesc de ceva vreme pe un site cu nulitati, facut de o seminulitate.
Gagica posteaza neste poze cu gagici care se expun pe haifaiv. Unele sunt de-a dreptul sperietori, altele dor put a prostie. Ok, a fost distractiv o vreme. Dar juma de poze sunt de umplutura, cantitatea conteaza mai mult decat calitatea, comentariile sunt cam sterse si cam degeaba uneori, gagica are ea ceva cu tanti alea tampite, dar nu suficient creier incat sa-si transforme obsesia in ceva cu adevarat amuzant. Doar se coboara la nivelul lor si cam atata.
Mai nou a dat-o in pedofilie. Baga poze cu bebelusi in posturi sexy si i se pare ca face ceva educativ. Nici nu vreau sa stiu cati nenea s-au masturbat la pozele de pe saitu ei. Adicatelea, in loc sa repari beleaua (anunti parintii, anunti autoritatile, stii, chestii cu creier), perpetuezi miscarea pedo si le bagi pe inca un sait. Bravos! Felicitarile mele. Deci bai, hai ca pana la un moment dat merge, dar pana cand incepi sa o dai cu stangu in dreptul penal. Ma intreb daca o sa se sesizeze vre-o autoritate in drept sa ii dea la madam pitzipoanca shefa o amenda penala pentru pornografie infantila si instigare la pedofilie.
Creierul e rar pe internet. Bag pula! Pe romaneste. Mi se face scarba.
Ma belesc de ceva vreme pe un site cu nulitati, facut de o seminulitate.
Gagica posteaza neste poze cu gagici care se expun pe haifaiv. Unele sunt de-a dreptul sperietori, altele dor put a prostie. Ok, a fost distractiv o vreme. Dar juma de poze sunt de umplutura, cantitatea conteaza mai mult decat calitatea, comentariile sunt cam sterse si cam degeaba uneori, gagica are ea ceva cu tanti alea tampite, dar nu suficient creier incat sa-si transforme obsesia in ceva cu adevarat amuzant. Doar se coboara la nivelul lor si cam atata.
Mai nou a dat-o in pedofilie. Baga poze cu bebelusi in posturi sexy si i se pare ca face ceva educativ. Nici nu vreau sa stiu cati nenea s-au masturbat la pozele de pe saitu ei. Adicatelea, in loc sa repari beleaua (anunti parintii, anunti autoritatile, stii, chestii cu creier), perpetuezi miscarea pedo si le bagi pe inca un sait. Bravos! Felicitarile mele. Deci bai, hai ca pana la un moment dat merge, dar pana cand incepi sa o dai cu stangu in dreptul penal. Ma intreb daca o sa se sesizeze vre-o autoritate in drept sa ii dea la madam pitzipoanca shefa o amenda penala pentru pornografie infantila si instigare la pedofilie.
Creierul e rar pe internet. Bag pula! Pe romaneste. Mi se face scarba.
Tuesday 17 June 2008
Who the fuck .. ?!
Who the fuck is zoso? Ajung si eu de pe un link pe altu pe blogu' aluia. Bene, citesc vo' juma de articol pana imi dau seama unde sunt. Exprimare pretioasa, fitze de cafenea literara. Data trecuta cand am citit din zoso (ca ii facea unu' reclama la greu), l-am catalogat drept carnat (adica neinteresant pentru patrie). Frate, adicatelea e unu' care are cate o opinie despre orice misca. Daca ar avea si umor m-as abona si eu. Ca opinii, multzam, avem si noi.
Si asta, zoso, zice asa, ca el nu e cocalar, ca e elitist. Adicatelea un fel de snob, asa, caruia i s-a urcat blogareala la cap si se crede vedeta. Nenea, si cu gasca ta de elitisti, va urez la cat mai multa eliteala. La fel cum manelistilor le urez cat mai mult aur. Fiecare cu "valoarea" lui. Fara numar.
Si asta, zoso, zice asa, ca el nu e cocalar, ca e elitist. Adicatelea un fel de snob, asa, caruia i s-a urcat blogareala la cap si se crede vedeta. Nenea, si cu gasca ta de elitisti, va urez la cat mai multa eliteala. La fel cum manelistilor le urez cat mai mult aur. Fiecare cu "valoarea" lui. Fara numar.
Friday 13 June 2008
haus. em di
------------------------------Mai, deci, serialul e super tare. Habar n-am ce vorbesc aia de boli si simptome, dar gagiul e misto rau, nu? Adica, e pe gustu' meu, zice omului in fatza, alergic la incompetentza si prostie si in general i se rupe. (Boy, wish I were like that :D)
Da' faza e alta. Ma, si zau, asa mi-o placut cand l-o pus pe unu' sa fumeze ca tratament. Mai terminati-va ma aia care credeti ca fumatu' e daunator. Ca nu e! Sau, ma rog, nu mai daunator ca ceaiul.
Asa, deci faza: ma uit acu' la episodu 70-80, asa ceva. Ma, si incepe el si ea nush pe unde, lui i se face rau. Opa, iti zici, asta e, fi antena, bolnavu'. Sachi! De unde! Nu e ala, ma. Teapa. Ca incepe gagica sa borasca. Adica, aluia i-a fost numa' rau, asa, de faza, sa te confuzeze pe tine. Da' de fapt gagica e aia cu probleme. Mai, al dracu, ala care a scris treaba asta a fost destept ma. Zi, te-ai fi gandit? Nuuuu. Asa-i? Nici eu. Primele dooj' de episoade care incep fix ezact asa, nu mi-a dat prin cap, sa mor eu. Pe la al 60'lea care incepe la fel imi vine sa urlu: Schimba placaaaaaaaaaa!
Deci misto serialu', zau, merita sa te uiti la el. Adica, nah, mai putin fazele cu aia cu bolile and shit. (Ma, n-am mai zis asta? :P)
Da' faza e alta. Ma, si zau, asa mi-o placut cand l-o pus pe unu' sa fumeze ca tratament. Mai terminati-va ma aia care credeti ca fumatu' e daunator. Ca nu e! Sau, ma rog, nu mai daunator ca ceaiul.
Asa, deci faza: ma uit acu' la episodu 70-80, asa ceva. Ma, si incepe el si ea nush pe unde, lui i se face rau. Opa, iti zici, asta e, fi antena, bolnavu'. Sachi! De unde! Nu e ala, ma. Teapa. Ca incepe gagica sa borasca. Adica, aluia i-a fost numa' rau, asa, de faza, sa te confuzeze pe tine. Da' de fapt gagica e aia cu probleme. Mai, al dracu, ala care a scris treaba asta a fost destept ma. Zi, te-ai fi gandit? Nuuuu. Asa-i? Nici eu. Primele dooj' de episoade care incep fix ezact asa, nu mi-a dat prin cap, sa mor eu. Pe la al 60'lea care incepe la fel imi vine sa urlu: Schimba placaaaaaaaaaa!
Deci misto serialu', zau, merita sa te uiti la el. Adica, nah, mai putin fazele cu aia cu bolile and shit. (Ma, n-am mai zis asta? :P)
Tuesday 10 June 2008
bai .. crede ma ca te sparg!
-------------------------------Dadui peste un sait: http://www.yesnogod.com/index2.html
Misto saitu', cam trist ca peste 70% din internautii romani au votat pozitiv. Dau mass pe mail cu treaba asta si am urmatoarea discutie:
SADM: interesant
salahhe: i know
salahhe: da mai departe
SADM: am dat
salahhe: poate daca sunt suficiente voturi cu nu, se desfiinteaza
SADM: n-o sa vezi
SADM: e ca si cum ai desfiinta aeru
salahhe: nu cred .. pe langa prostia omeneasca, aerul e limitat
SADM: nimic nu e limitat
QED ....
Misto saitu', cam trist ca peste 70% din internautii romani au votat pozitiv. Dau mass pe mail cu treaba asta si am urmatoarea discutie:
SADM: interesant
salahhe: i know
salahhe: da mai departe
SADM: am dat
salahhe: poate daca sunt suficiente voturi cu nu, se desfiinteaza
SADM: n-o sa vezi
SADM: e ca si cum ai desfiinta aeru
salahhe: nu cred .. pe langa prostia omeneasca, aerul e limitat
SADM: nimic nu e limitat
QED ....
Sunday 27 April 2008
Saturday 19 April 2008
he he
Bai, am dat si io acuma scroll pe blog la mine. Si am vazut ca am o poza cu o gagica in josu paginii. Ba, io pe aia de ce am pus-o? Habar n-am, da e misto gagica. Nu?
Bai, serios, lasati-va de droguri
Ma suna un amic. "Ce faci?" "Sunt in cada. Imi moare telefonul, te sun io cand ies." "Bai, fi atenta tre sa iti zic niste chestii. Ai cu ce sa notezi?" "Pai .. stii, sunt in cada si imi moare telefonul, ce ar fi sa te sun cand ies?" "Nah, deci, fi atenta ..." "Esti turc n-auzi ca imi moare tele... " Si, surprinzator, telefonul chiar moare. Il bag in aia masii. A doua zi: "Bai frate, ce dracu imi inchizi telefonu' in nas, treia sa iti zic chestiile alea." "Eram in cada, zi-le acuma." "Acuma nu le am la mine da era urgent." "Ei, bine ca nu mai sunt." Trosc! Ca sa se vada cum se inchide telefonul in nas. Frate, lasati-va de droguri. Am vre-o trei care fac fix asa.
Altu, pe mess, un pustiu'. Vb cu mine, plec pana la buda 5 minute. Ma intorc vr'o 7 buzz-uri. "De ce nu vorbestii cu mineeeeee. De la o vreme nu mai vb cu mine, nu ma mai bagi in seamaaaa." Frate, paranoia. "Ce ai, ma? Eram la buda." "Si de ce n-ai zis si tu un brb?" Mai, deci tre sa dau raportu'. Face: "De la o vreme nu mai vb cu mine." "Pai eu ce sa fac daca ma apelezi cand sunt la servic isi io acolo mai si lucrez din cand in cand." "NU! Ca te-am apelat si seara.Nu ma mai iubeeeeesti. Eu am nevoie de tineee sio tu nu vb cu mine" Fuck, ii dau ignor acusi. Zice: "Nah, oricum in 5 minute plec ca ma duc la pretena." Geez ...
Dimineata cand plec la job (btw I love my job, I am so happy, luni am un interviu :P, da ma duc numa ca sa ma mentin in forma) vecina de la doi cu usa larg deschisa. Bai, ce au astia frate de se aerisesc pe casa scarii? Azi dupamasa era un fum de zile mari, sa chemi pompierii nu alta, isi arsese probabil vaca mancarea. Alta data vin de la job ajung pe la etaju doi, si ma scap in gura mare: "bai ce pute!" (bai si putea!) Era aia cu usa deschisa, si mai era si in cadru usii, da' dracu o vazuse. Bai ce rahat e asta ma, sta cu usa deschisa, trec pe acolo si ii vad aleia toate alea din casa. Fuck. Sa ma suga. Ma bucur ca m-am scapat, nah. Dar de fapt faza cu drogurile e alta.
Trec pe langa un vecin, salut "buna ziua". Imi raspunde "buna sera". Da, ok, e 7 p.m. pentru tine asta inseamna sera. Trec pe langa altu' la 8 a.m. "buna dimineata". Imi raspunde: "buna ziua". Bai frate, sunt eu defazata? Am ceasu' dat nainte? Se trezeste lumea la 4 si au impresia ca pe la 9 e deja dupamasa? Si care e faza asta cu corectatul? Daca zice ala "buna ziua" pai poa' sa fie si 3 dimineata ca ii raspunzi tot cu buna ziua. Ca io asa fac. Sau asa as face daca m-ar saluta vre-unu. Huo! Mahalagi! Bai, dar tot e bine. Ca trecu' un vecin pe langa mine, unu' pustiu pe la dooj de ani. Si cica: "saru-mana". Bah! STF! Inca n-am nici treij' de ani, nu's vre-o baba. Gatzii masiii de pustan. Si in definitiv .. ai vrea tu s t f ...
Altu, pe mess, un pustiu'. Vb cu mine, plec pana la buda 5 minute. Ma intorc vr'o 7 buzz-uri. "De ce nu vorbestii cu mineeeeee. De la o vreme nu mai vb cu mine, nu ma mai bagi in seamaaaa." Frate, paranoia. "Ce ai, ma? Eram la buda." "Si de ce n-ai zis si tu un brb?" Mai, deci tre sa dau raportu'. Face: "De la o vreme nu mai vb cu mine." "Pai eu ce sa fac daca ma apelezi cand sunt la servic isi io acolo mai si lucrez din cand in cand." "NU! Ca te-am apelat si seara.Nu ma mai iubeeeeesti. Eu am nevoie de tineee sio tu nu vb cu mine" Fuck, ii dau ignor acusi. Zice: "Nah, oricum in 5 minute plec ca ma duc la pretena." Geez ...
Dimineata cand plec la job (btw I love my job, I am so happy, luni am un interviu :P, da ma duc numa ca sa ma mentin in forma) vecina de la doi cu usa larg deschisa. Bai, ce au astia frate de se aerisesc pe casa scarii? Azi dupamasa era un fum de zile mari, sa chemi pompierii nu alta, isi arsese probabil vaca mancarea. Alta data vin de la job ajung pe la etaju doi, si ma scap in gura mare: "bai ce pute!" (bai si putea!) Era aia cu usa deschisa, si mai era si in cadru usii, da' dracu o vazuse. Bai ce rahat e asta ma, sta cu usa deschisa, trec pe acolo si ii vad aleia toate alea din casa. Fuck. Sa ma suga. Ma bucur ca m-am scapat, nah. Dar de fapt faza cu drogurile e alta.
Trec pe langa un vecin, salut "buna ziua". Imi raspunde "buna sera". Da, ok, e 7 p.m. pentru tine asta inseamna sera. Trec pe langa altu' la 8 a.m. "buna dimineata". Imi raspunde: "buna ziua". Bai frate, sunt eu defazata? Am ceasu' dat nainte? Se trezeste lumea la 4 si au impresia ca pe la 9 e deja dupamasa? Si care e faza asta cu corectatul? Daca zice ala "buna ziua" pai poa' sa fie si 3 dimineata ca ii raspunzi tot cu buna ziua. Ca io asa fac. Sau asa as face daca m-ar saluta vre-unu. Huo! Mahalagi! Bai, dar tot e bine. Ca trecu' un vecin pe langa mine, unu' pustiu pe la dooj de ani. Si cica: "saru-mana". Bah! STF! Inca n-am nici treij' de ani, nu's vre-o baba. Gatzii masiii de pustan. Si in definitiv .. ai vrea tu s t f ...
don't get it
how come whenever you search for something innoncent on the web you find all kind of weird, freaky, sickening porn shit?
And how come if you actually search for "weird, freaky, sickening porn shit" you get nothing like that?
Btw, got any?
And how come if you actually search for "weird, freaky, sickening porn shit" you get nothing like that?
Btw, got any?
Friday 11 April 2008
crinii of the valey (peroratie absurd de bilingva)
Crini.
Un buchet urias si mincinos. Pentru ca nu i-am primit. I-am luat. Si florile ... cine crede ca florile au valoare daca nu le primesti de la cine trebe e un idiot. N-au. Sunt mincinoase. Si parfumul lor ... o iluzie. Insa pentru femei uneori iluziile au importanta mai mult decat realitatea.
Au murit. Ca orice flori moarte, s-au ofilit in vaza. Si am inceput sa le strang. Ca sa le adun in cosul mult prea mic pentru ele, un sicriu grosier - dar mortilor nu le mai pasa oricum, am inceput sa rup floare cu floare. Cum poate sa te doara atunci cand omori o floare moarta? Ce prostie.
Life has finaly started to make sense.
Inainte era totul alandala. No job, no man, no life. Datorii, cautari, disperari, orgolii, dezamagiri, tristeti, sperante moarte.
Pana la el. The perfect man. The one I never thought might be true. Si apoi un job. And life becomes perfect. To perfect. O perfectiune cu care nu stiam cum sa deal with it. Nu cred in viata. Nu cred in frumos, nu cred si n-am crezut niciodata ca lucrurile se "pot aranja". Sunt cea care lupta cu morile de vand stiind ca pierde si nici macar nu lupta cinstit. Pentru ca lupt cu disperare si deznadejde stiind finalul. De ce mai lupt oare? Dar asta e alta poveste.
Confuzie. Fericire? Nu. Iluzia fericirii. O asteptare, o speranta. Atat. Atat s-a cerut de la mine si atat mi s-a dat. Acuma stiu ca n-o sa ajunga niciodata. Stiu de mult. Prefer sa ignor asta insa si sa il astept in continuare. Si il voi astepta toata viata daca are sa-mi dea voie sa il astept. Iar el nu va veni niciodata.
Atunci cand astepti ceva ce nu stii daca si cum exista e o speranta de genul optimist. Atunci cand astepti un om pe care il cunosti, l-ai vazut, l-ai auzit, car e real si ireal de perfect ... stiind ca nu va veni niciodata ... asta e groaza. Groaza de singuratate, groaza de a pierde ceva ce nici macar n-ai indraznit sa visezi ca vei avea vre-odata, ca exista, groaza de a pierde ceva ce n-ai avut niciodata dar stii ac exista si ca iti da voie sa il astepti.
Si totusi ... nu va veni niciodata. Mereu departe, mereu o promisiune neimplinita. Yes! That makes sense. In a lie that never goes right, the best thing you can have is the hope. And death. Care vine inexorabil. Si ma voi bucura ca ma trezesc in fiecare zi. Si ma voi bucura pentru fiecare dimineata. Pentru fiecare zi. Pentru ca fiecare zi ma aduce mai aproape de moarte.
Mai am o singura floare de crin. Maine va muri si ea. Doar eu voi fi tot aici, sa-i adun cadavrul.
Un buchet urias si mincinos. Pentru ca nu i-am primit. I-am luat. Si florile ... cine crede ca florile au valoare daca nu le primesti de la cine trebe e un idiot. N-au. Sunt mincinoase. Si parfumul lor ... o iluzie. Insa pentru femei uneori iluziile au importanta mai mult decat realitatea.
Au murit. Ca orice flori moarte, s-au ofilit in vaza. Si am inceput sa le strang. Ca sa le adun in cosul mult prea mic pentru ele, un sicriu grosier - dar mortilor nu le mai pasa oricum, am inceput sa rup floare cu floare. Cum poate sa te doara atunci cand omori o floare moarta? Ce prostie.
Life has finaly started to make sense.
Inainte era totul alandala. No job, no man, no life. Datorii, cautari, disperari, orgolii, dezamagiri, tristeti, sperante moarte.
Pana la el. The perfect man. The one I never thought might be true. Si apoi un job. And life becomes perfect. To perfect. O perfectiune cu care nu stiam cum sa deal with it. Nu cred in viata. Nu cred in frumos, nu cred si n-am crezut niciodata ca lucrurile se "pot aranja". Sunt cea care lupta cu morile de vand stiind ca pierde si nici macar nu lupta cinstit. Pentru ca lupt cu disperare si deznadejde stiind finalul. De ce mai lupt oare? Dar asta e alta poveste.
Confuzie. Fericire? Nu. Iluzia fericirii. O asteptare, o speranta. Atat. Atat s-a cerut de la mine si atat mi s-a dat. Acuma stiu ca n-o sa ajunga niciodata. Stiu de mult. Prefer sa ignor asta insa si sa il astept in continuare. Si il voi astepta toata viata daca are sa-mi dea voie sa il astept. Iar el nu va veni niciodata.
Atunci cand astepti ceva ce nu stii daca si cum exista e o speranta de genul optimist. Atunci cand astepti un om pe care il cunosti, l-ai vazut, l-ai auzit, car e real si ireal de perfect ... stiind ca nu va veni niciodata ... asta e groaza. Groaza de singuratate, groaza de a pierde ceva ce nici macar n-ai indraznit sa visezi ca vei avea vre-odata, ca exista, groaza de a pierde ceva ce n-ai avut niciodata dar stii ac exista si ca iti da voie sa il astepti.
Si totusi ... nu va veni niciodata. Mereu departe, mereu o promisiune neimplinita. Yes! That makes sense. In a lie that never goes right, the best thing you can have is the hope. And death. Care vine inexorabil. Si ma voi bucura ca ma trezesc in fiecare zi. Si ma voi bucura pentru fiecare dimineata. Pentru fiecare zi. Pentru ca fiecare zi ma aduce mai aproape de moarte.
Mai am o singura floare de crin. Maine va muri si ea. Doar eu voi fi tot aici, sa-i adun cadavrul.
Sunday 6 April 2008
vasnicii gugalitori
Ma, ca tot facuse alexandru unu din asta, si m-am gandit sa fac si io, si n-am mai facut, dar fac acuma. Deci, ce cauta lumea cand ajunge la mine pe blog.
Nambar uan: "fotomodeli". Cu variatiile "barbati fotomodeli", "poze cu fotomodeli" si "fotomodeli de 11 ani" (da, fatza asta am facut-o si eu).
Si acu lista:
- inimioare.ro (chiar exista saitu asta?)
- frumosa goala (al treilea link din lista de google era Cleoparta Stratan ... hm)
- sunat numar necunoscut (asta apare de vre-o trei ori. People: #31# si nr. sau informatii serviciul clienti) si "cum afli un numar ascuns" - he he, nu-l afli, acu depinde de ce parte a firului esti :))
- poezii despre diriga (lol... what ever for?, al treilea link din lista de google "aberez, deci exist", he he good one)
- la ce ma uit la o masi (astuia i-a zburat deshtu pe taste inainte sa scrie si restu. Dar evident n-a observat, primu link din lista lui google: "ma uit la masini, deci nu exist" ok, puteau scoate o fraza mai tampita? e vorba de un radio)
- protejslip (99% din ce a gasit google e de necitit inainte e masa, people, da-ti dracu netu' si mergeti la un medic cand aveti probleme intime)
- addida torshon (ok, asta ce cauta?)
- bebe de la visul imaginatiei (huh?)
- testoasele ninjea (si google in romana il anunta ca de fapt el a vrut sa scrie testoaseleninjea, wtf?)
- lesini de ras de prosti (ceea ce va urez si voua)
- sc visul imaginatiei (altu, o fi fost patronu ca sa vaza ce se scrie de el pe net, oare s-a suparat ca am facut o tzara misto de el? da las ca o merita)
- poze femei goale 800x600 (omu' stie exact ce femei vrea, de 800x600, bravo lui)
- ce contine padudenul (chestie care n-ar trebui sa ne preocupe, pentru ca e o tampenie sa iei pastile fara sa ti le prescrie un medic (nu?), caz in care ai eticheta oricum si n-ar trebui sa te intereseze continutul, ca oricum nu stii ce e alea)
- filmulete porno cum fac femeile pisu (ok, trecand de faptul ca e disgusting - dar gusturile nu se discuta- cati ani tre sa aiba unu' care scrie in halul asta? si e cam de acelsi nivel intelectual cu ce linkuri a gasit - nu recomand sa cautati dupa ele)
- cum se faci un aidi (asta o fi fratele aluia cu pisu)
- bunaciune (mare e familia asta)
- alba ca zapada varianta porno (lol... al treilea link de la google "joculete porno pentru copii" - bine ati venit in universul pedofiliei)
- desen animat cu Mica sirena partea a ||-a (awwwww)
- piss in natura (ok, asta o fi vre-o variatiune la ala cu filmele porno uro?)
Marele premiu:
translate ma ioane nu i treaba to english
:D
Nambar uan: "fotomodeli". Cu variatiile "barbati fotomodeli", "poze cu fotomodeli" si "fotomodeli de 11 ani" (da, fatza asta am facut-o si eu).
Si acu lista:
- inimioare.ro (chiar exista saitu asta?)
- frumosa goala (al treilea link din lista de google era Cleoparta Stratan ... hm)
- sunat numar necunoscut (asta apare de vre-o trei ori. People: #31# si nr. sau informatii serviciul clienti) si "cum afli un numar ascuns" - he he, nu-l afli, acu depinde de ce parte a firului esti :))
- poezii despre diriga (lol... what ever for?, al treilea link din lista de google "aberez, deci exist", he he good one)
- la ce ma uit la o masi (astuia i-a zburat deshtu pe taste inainte sa scrie si restu. Dar evident n-a observat, primu link din lista lui google: "ma uit la masini, deci nu exist" ok, puteau scoate o fraza mai tampita? e vorba de un radio)
- protejslip (99% din ce a gasit google e de necitit inainte e masa, people, da-ti dracu netu' si mergeti la un medic cand aveti probleme intime)
- addida torshon (ok, asta ce cauta?)
- bebe de la visul imaginatiei (huh?)
- testoasele ninjea (si google in romana il anunta ca de fapt el a vrut sa scrie testoaseleninjea, wtf?)
- lesini de ras de prosti (ceea ce va urez si voua)
- sc visul imaginatiei (altu, o fi fost patronu ca sa vaza ce se scrie de el pe net, oare s-a suparat ca am facut o tzara misto de el? da las ca o merita)
- poze femei goale 800x600 (omu' stie exact ce femei vrea, de 800x600, bravo lui)
- ce contine padudenul (chestie care n-ar trebui sa ne preocupe, pentru ca e o tampenie sa iei pastile fara sa ti le prescrie un medic (nu?), caz in care ai eticheta oricum si n-ar trebui sa te intereseze continutul, ca oricum nu stii ce e alea)
- filmulete porno cum fac femeile pisu (ok, trecand de faptul ca e disgusting - dar gusturile nu se discuta- cati ani tre sa aiba unu' care scrie in halul asta? si e cam de acelsi nivel intelectual cu ce linkuri a gasit - nu recomand sa cautati dupa ele)
- cum se faci un aidi (asta o fi fratele aluia cu pisu)
- bunaciune (mare e familia asta)
- alba ca zapada varianta porno (lol... al treilea link de la google "joculete porno pentru copii" - bine ati venit in universul pedofiliei)
- desen animat cu Mica sirena partea a ||-a (awwwww)
- piss in natura (ok, asta o fi vre-o variatiune la ala cu filmele porno uro?)
Marele premiu:
translate ma ioane nu i treaba to english
:D
l'etiquetes
Cititi etichetele. Si mama lor. Adica cititi in romaneste si dupa aia in alta limba, ca sa vedeti ce s-ar fi intamplat daca ati fi respectat eticheta in romaneste.
Mi-am luat niste chestii ca sa-mi curat acvariul. Gagiu' de la petshop citeste de pe eticheta si imi recomanda senin o supradoza, dupa care imi spune ca produsul face cam altceva decat ce scrie pe el. Trecand eu peste, citesc eticheta. In romana. Scris mic, inghesuit, abia vizibil, imi recomanda o tableta la 4 cl de apa, care de fapt erau 40 l dar nu se intelegea din cauza mizeriei de eticheta.
Printre altele afla ca folosirea regulata nu daunaza florei si faunei acvaristice si ca se recomanda repetarea procedeului la 3 saptamani. Bon. Dau sa citesc in limba italiana. Acolo imi sare in ochi doza. O tableta la 20 l. Fac ochii mari. Adica cineva a reusit sa traduca 20 din alta limba, in 40 in limba romana. Trebuie sa recunosc ca este o performanta. Mie nu mi-ar fi reusit. Eu aveam impresia naiva ca cifrele au exact aceeasi semnificatie in toate limbile. Silly me. Citesc mai departe si aflu ca de fapt folosirea repetata este nociva pentru vietuitoarele din acvariu (inclusiv pestii, evident) si ca, in cazul in care este nevoie, procedeul se mai poate aplica o data, dar nu mai devreme de 3 saptamani. Citesc in limba franceza pentru confirmare, se confirma varianta in italiana. In germana n-am citit ca nu stiu, dar avand in vedere ca era un 20 l in text, presupun ca e pe felie cu aia italiana.
Deci: cititi dracului etichetele. Dar nu in limba romana. Ci mama lor. Iar daca nu stiti o limba de circulatie internationala, sau chiar doua, s-ar putea sa aveti surprize surprize fara Andrea Marin. (chiar, aia mai traieste?)
Mi-am luat niste chestii ca sa-mi curat acvariul. Gagiu' de la petshop citeste de pe eticheta si imi recomanda senin o supradoza, dupa care imi spune ca produsul face cam altceva decat ce scrie pe el. Trecand eu peste, citesc eticheta. In romana. Scris mic, inghesuit, abia vizibil, imi recomanda o tableta la 4 cl de apa, care de fapt erau 40 l dar nu se intelegea din cauza mizeriei de eticheta.
Printre altele afla ca folosirea regulata nu daunaza florei si faunei acvaristice si ca se recomanda repetarea procedeului la 3 saptamani. Bon. Dau sa citesc in limba italiana. Acolo imi sare in ochi doza. O tableta la 20 l. Fac ochii mari. Adica cineva a reusit sa traduca 20 din alta limba, in 40 in limba romana. Trebuie sa recunosc ca este o performanta. Mie nu mi-ar fi reusit. Eu aveam impresia naiva ca cifrele au exact aceeasi semnificatie in toate limbile. Silly me. Citesc mai departe si aflu ca de fapt folosirea repetata este nociva pentru vietuitoarele din acvariu (inclusiv pestii, evident) si ca, in cazul in care este nevoie, procedeul se mai poate aplica o data, dar nu mai devreme de 3 saptamani. Citesc in limba franceza pentru confirmare, se confirma varianta in italiana. In germana n-am citit ca nu stiu, dar avand in vedere ca era un 20 l in text, presupun ca e pe felie cu aia italiana.
Deci: cititi dracului etichetele. Dar nu in limba romana. Ci mama lor. Iar daca nu stiti o limba de circulatie internationala, sau chiar doua, s-ar putea sa aveti surprize surprize fara Andrea Marin. (chiar, aia mai traieste?)
Friday 15 February 2008
in jur de domo .. si despre el
Deci trec pe langa maazinul domo. Pe care scrie mare go@domo (sau asa ceva). Deci, "go at domo" = meri la domo. Sau de ce nu "go around domo" = ocoleste domo. Alo, nenea de la piar de la domo, vezi la sloganurile interpretabile dau nastere la pui de monstrii ca monstrii in sine sunt ele si sunt nascute din somnul ratiiunii matale, dupe cum le zicea nenea Kant.
Si ceva .. ar trebui sa spun ceva si despre el. Dar nu stiu ce. Nu e nici pe departe reflexia imaginii despre barbatul ideal. Si totusi. Ceea ce ma atrage (mult) este maturitatea in gandire si faptul ca e cerebral ca si mine. Ca il provoc doar putin si scoate din el exact cuvintele pe care vreau (sau nu vreau dar trebuie) sa le aud. Ca parca imi citeste gandurile si face acelasi rationamente. Ca ne completam reciproc frazele. Ca abia astept sa il vad naibii o data in fata mea si sa putem tacea impreuna, sa ne auzim si completam gandurile. Sa nu mai simt ca am nevoie de aer.
E ciudat ... am stat 5 ani cu S si pe el il cunosc de 3 luni abia. Nu ne-am vazut, vorbim doar de la distanta. Si totusi ... simt ca primesc mai mult decat a fost S in stare sa-mi ofere vre-odata. Si asta doar la nivel de cuvinte. Mi-e teama de apropiere. Mi-e teama sa nu cumva sa nu pot sa-l simt. Oare e posibil? Oare o sa fie ca Gabi cu care ma inteleg si suntem pe aceeasi lungime de unda si ne putem vorbi orce si sa ne tinem in brate si all that dar pentru care sa nu simt nimic la nivel emotional care sa semene cu dragostea sau o sa pot sa.. pentru ca daca n-o sa pot sa .. sau daca el n-o sa poata sa ... atunci o sa fiu iar singura, ceea ce nu e chiar rau dar parca ar fi mai bine cu decat fara, si nu numai ca o sa fiu singura dar o sa am si gustul amar al ratarii in gura o vreme. Un singur lucru e diferit acum fata de ceilalti pentru care am simtit cate ceva: daca la vremea aia cantaream in balanta compromisurile pe care ar trebui sa le fac, acum simt ca nu mai trebuie sa fac vre-unul, ca mi-ar oferi tot ceea ce imi doresc. Daca inainte ma gandeam ca ar trebui sa am 3-4 oameni diferiti ca sa pot sa imi iau tot ceea ce am nevoie, acum descopar totul cumulat intr-un singur om. La fel de complex ca si mine. La fel de bolnav. Si poate .. poate putin mai intuitiv decat mine ... poate putin mai matur ... poate putin mai inteligent. Poate putin mai mult, atat de putin mai mult, exact cat am eu nevoie sa fie.
Doar .. doar sa nu ma insel .. daca am dreptate despre toate lucrurile tampite si oribile... oare n-as putea sa am dreptate si in privinta macar unuia frumos. Si daca s-ar putea.. sa fie asta.
Si ceva .. ar trebui sa spun ceva si despre el. Dar nu stiu ce. Nu e nici pe departe reflexia imaginii despre barbatul ideal. Si totusi. Ceea ce ma atrage (mult) este maturitatea in gandire si faptul ca e cerebral ca si mine. Ca il provoc doar putin si scoate din el exact cuvintele pe care vreau (sau nu vreau dar trebuie) sa le aud. Ca parca imi citeste gandurile si face acelasi rationamente. Ca ne completam reciproc frazele. Ca abia astept sa il vad naibii o data in fata mea si sa putem tacea impreuna, sa ne auzim si completam gandurile. Sa nu mai simt ca am nevoie de aer.
E ciudat ... am stat 5 ani cu S si pe el il cunosc de 3 luni abia. Nu ne-am vazut, vorbim doar de la distanta. Si totusi ... simt ca primesc mai mult decat a fost S in stare sa-mi ofere vre-odata. Si asta doar la nivel de cuvinte. Mi-e teama de apropiere. Mi-e teama sa nu cumva sa nu pot sa-l simt. Oare e posibil? Oare o sa fie ca Gabi cu care ma inteleg si suntem pe aceeasi lungime de unda si ne putem vorbi orce si sa ne tinem in brate si all that dar pentru care sa nu simt nimic la nivel emotional care sa semene cu dragostea sau o sa pot sa.. pentru ca daca n-o sa pot sa .. sau daca el n-o sa poata sa ... atunci o sa fiu iar singura, ceea ce nu e chiar rau dar parca ar fi mai bine cu decat fara, si nu numai ca o sa fiu singura dar o sa am si gustul amar al ratarii in gura o vreme. Un singur lucru e diferit acum fata de ceilalti pentru care am simtit cate ceva: daca la vremea aia cantaream in balanta compromisurile pe care ar trebui sa le fac, acum simt ca nu mai trebuie sa fac vre-unul, ca mi-ar oferi tot ceea ce imi doresc. Daca inainte ma gandeam ca ar trebui sa am 3-4 oameni diferiti ca sa pot sa imi iau tot ceea ce am nevoie, acum descopar totul cumulat intr-un singur om. La fel de complex ca si mine. La fel de bolnav. Si poate .. poate putin mai intuitiv decat mine ... poate putin mai matur ... poate putin mai inteligent. Poate putin mai mult, atat de putin mai mult, exact cat am eu nevoie sa fie.
Doar .. doar sa nu ma insel .. daca am dreptate despre toate lucrurile tampite si oribile... oare n-as putea sa am dreptate si in privinta macar unuia frumos. Si daca s-ar putea.. sa fie asta.
green piss
Deci eu m-am saturat. Mama ei de ecologie. Primu' an de facultate eram in Tinerii Prieteni ai Naturii, am plantat copaci si participat si la alte minuni de genul. Nu arunc gunoaie pe jos, nici mucii de tigara macar, le plimb in buzunare pana la cosurile de gunoi. M-am inscris si la astia la Greenpeace in nush ce program, cu entuziasmul caracteristic. M-au pus aia sa-mi schimb becurile la aplice cu din alea economice. Bon. Mers cumparat bec economic cu prima ocazie cand mi s-a ars unul. Cand sa-l pun in aplica, ghici ce, n-avea loc. Ca nu se face economice decat model XXl. Am injurat bine greenpeace-ul. Ca sa primesc mail dupe aia ca ma pun aia sa semnez sa faca companiile de becuri numa din astea economice. Zau nu ma innebuni! Dupa aia m-au intrebat daca nu vreau sa botez un rechin. Pe bani, evident. Err.. stai sa ma gandesc.. NU!
Nu trece saptamana sa nu primesc mesaj sau mail cu semneaza pentru politia animalelor. HO! Am semnat o data. Brusc intereseaza pe toata lumea ca unii chinuie matze. Ma, nu zic, mie mi se rupe sufletu' numa cand ma gandesc, dar mi se rupea si inainte de filmu dat la tv. Eniuei, tre sa fii imbecil sa nu iti dai seama ca cineva conduce o propaganda pentru treaba asta, si nu neaparat din dragoste pentru animale. Si mai da-le incolo de matze pana la urma. Ma, chiar n-ati gasit altceva mai rau pe lumea asta care sa va preocupe? 50% din copii Romaniei sunt abuzati de parintii lor. Pentru asta face cineva ceva?
O domnisoara foarte revoltata arunca zilele trecute pe mail un link cu o ferma de blana din China (nush ce animale erau alea) unde chinuiau aia animalele. Si ne striga sa nu purtam haine de blana sau piele. Pai ma, ce legatura are haina de blana cu dereglatii aia? Alooo, de cand e omenirea se ucid animalele pentru blana, pentru piele si pentru carne. Adica, daca stiu ca pentru haina mea au fost crescute cateva duzini de nurci intr-o ferma special pentru asta ar trebui sa ma apuce plansul? Poate ca in libertate alea n-aveau nici o sansa sa supravietuiasca nici macar pana la varsta aia. Ori ferma de nutrii ori ferma de pui tot aia. Si ajungem la fazele cu vegetarienii. Si pana la urma, ce ati vrea fratilor, sa ma sinucid pentru ca si conopida are suflet? Aloooo! E natural sa ucizi pentru supravietuire. Chiar daca omenirea nu mai are nevoie sa ucida pentru supravietuire, gestul in sine nu devine criminal. Da, nu ma deranjeaza ca puiu pe care il mananc a fost ucis, si nu ma derajeaza ca pentru ghetele mele a murit un porc. E natural. Ho. Refuz sa mananc morcovi si soia. Traiasca caltabosul.
Ma doare in cur de faptul ca ne omoram planeta. Oricum va supravietui si dupa ce mor eu. Si daca nu, atunci ne-am cam facut-o cu mana noastra. Ma doare in cur ca specii de animale dispar. De ce ar trebui sa ma doara pe mine ca nush care sobolan din australia e pe cale de disparite? Pe mine personal zau daca ma afecteaza cu ceva. In schimb ma deranjaza infiorator ca vaca de baba de la parter il pune pe nepotu-sau de 3 ani sa faca pipi in fata blocului, zau nu stiu care e faza cu treaba asta, e dusa aia. Daca aveam telefon cu filmare o dadeam la tv pana acuma. Alta in parcare la mall, isi pune copilu sa faca pipi in parcare. Ce dracu ma, mallu langa, cu vc amenajat, ti-e lene sa il inveti civilizat? Ma deranjeaza ca stau copii pe strazi nesupravegheati de nimeni si se joaca fotbal pe strada unde circul eu ca pana la urma o sa imi sara unu in fata si il mai si calc dracu. Ma derajeaza ca isi invata unii copii sa treaca pe langa zebra. Ma deranjeaza ca in Romania cresc copii educati de televizor si fara sa fie nimeni langa ei sa ii indrume.
Ma deranjeaza multe pentru ce de aia ajung unii sa mutileze matze la 14 ani. Fa politia animalelor si strofoaca-te pentru efecte in loc sa mergi la cauza. Pentru ca te simti tu bine ca ai dat un click si iaca ai rezolvat ceva. Bravo, felicita-te si simte-te bine o sapamana. Intre timp pe copilu' de la doi il violeaza taica-sau si tu nu vrei sa vezi sau sa faci ceva pentru ca ar trebui sa te agiti ceva mai mult decat un click. Si in definitiv tu nici nu vrei sa vezi aia. Tu nu vrei sa intelegi. Pentru ca tu saptamana asta ai dat un click si ti-ai facut datoria civica si morala. Saptamana viitoare o sa dai un mail cu "nu mai purtati blanuri" si o sa te simti bine inca o saptamana. Ipocrizie! Eu macar imi recunsc pasivitatea totala. Si imi scuip in fata despretul si dezaprobarea fata de cei care se comporta jegos. Poate daca restul lumii ar scuipa ca mine, poate daca nu ar inchide toata lumea ochii si-ar schimba unii atitudinea macar de jena si nu li s-ar mai parea normal.
Apropos de blanuri. Prin clasa a saptea ne-a citit diriginta o poezie cu hemina. Nu mai stiu cine o scrisese. Ca hermina, un mamifer polar cu blana alba foarte apreciata in industrie, este prinsa intr-un mod ingenios: prinsa intr-o infundatura sunt dati peretii cu funingine si hermina sta sa fie prinsa decat sa fuga pe acolo si sa se murdareasca. Ei, imbecilul care a scris poezia zicea ca vai ce animal sensibil e hermina, ca uite, prefera sa moara decat sa-si pateze puritatea. Ba siropau aia din clasa cu diriga in frunte, io imi dadeam ochii peste cap. Ma intreaba diriga daca am vre-o problema. Pai normal ca am. Ca e o imagine total cretina. Ca aia daca se murdareste a pus-o, in juma de ora o prinde primu' pradator si la revedere. Deci logic ca din instinct de supravietuire n-o sa faca prostia sa se innegreasca. N-are nici o legatura cu puritatea ma, ca e un animal, ce dracu'. Imposibil ca un animal sa aiba sentimente atat de abstracte. Nici macar un om n-are. Numa aia nobili sau prosti.
Deci ma, io port blana (teoretic, ca practic n-am) si mi-e jale de matzele alea dar daca voi faceti o petitie sa pot sa reclam bestia care-si bate copilu' si aluia sa i se intample ceva mai mult decat sa ia o amenda, nu numa' ca semnez, dar mai fac si tot posibilul sa mai strang 500 de semnaturi.
Nu trece saptamana sa nu primesc mesaj sau mail cu semneaza pentru politia animalelor. HO! Am semnat o data. Brusc intereseaza pe toata lumea ca unii chinuie matze. Ma, nu zic, mie mi se rupe sufletu' numa cand ma gandesc, dar mi se rupea si inainte de filmu dat la tv. Eniuei, tre sa fii imbecil sa nu iti dai seama ca cineva conduce o propaganda pentru treaba asta, si nu neaparat din dragoste pentru animale. Si mai da-le incolo de matze pana la urma. Ma, chiar n-ati gasit altceva mai rau pe lumea asta care sa va preocupe? 50% din copii Romaniei sunt abuzati de parintii lor. Pentru asta face cineva ceva?
O domnisoara foarte revoltata arunca zilele trecute pe mail un link cu o ferma de blana din China (nush ce animale erau alea) unde chinuiau aia animalele. Si ne striga sa nu purtam haine de blana sau piele. Pai ma, ce legatura are haina de blana cu dereglatii aia? Alooo, de cand e omenirea se ucid animalele pentru blana, pentru piele si pentru carne. Adica, daca stiu ca pentru haina mea au fost crescute cateva duzini de nurci intr-o ferma special pentru asta ar trebui sa ma apuce plansul? Poate ca in libertate alea n-aveau nici o sansa sa supravietuiasca nici macar pana la varsta aia. Ori ferma de nutrii ori ferma de pui tot aia. Si ajungem la fazele cu vegetarienii. Si pana la urma, ce ati vrea fratilor, sa ma sinucid pentru ca si conopida are suflet? Aloooo! E natural sa ucizi pentru supravietuire. Chiar daca omenirea nu mai are nevoie sa ucida pentru supravietuire, gestul in sine nu devine criminal. Da, nu ma deranjeaza ca puiu pe care il mananc a fost ucis, si nu ma derajeaza ca pentru ghetele mele a murit un porc. E natural. Ho. Refuz sa mananc morcovi si soia. Traiasca caltabosul.
Ma doare in cur de faptul ca ne omoram planeta. Oricum va supravietui si dupa ce mor eu. Si daca nu, atunci ne-am cam facut-o cu mana noastra. Ma doare in cur ca specii de animale dispar. De ce ar trebui sa ma doara pe mine ca nush care sobolan din australia e pe cale de disparite? Pe mine personal zau daca ma afecteaza cu ceva. In schimb ma deranjaza infiorator ca vaca de baba de la parter il pune pe nepotu-sau de 3 ani sa faca pipi in fata blocului, zau nu stiu care e faza cu treaba asta, e dusa aia. Daca aveam telefon cu filmare o dadeam la tv pana acuma. Alta in parcare la mall, isi pune copilu sa faca pipi in parcare. Ce dracu ma, mallu langa, cu vc amenajat, ti-e lene sa il inveti civilizat? Ma deranjeaza ca stau copii pe strazi nesupravegheati de nimeni si se joaca fotbal pe strada unde circul eu ca pana la urma o sa imi sara unu in fata si il mai si calc dracu. Ma derajeaza ca isi invata unii copii sa treaca pe langa zebra. Ma deranjeaza ca in Romania cresc copii educati de televizor si fara sa fie nimeni langa ei sa ii indrume.
Ma deranjeaza multe pentru ce de aia ajung unii sa mutileze matze la 14 ani. Fa politia animalelor si strofoaca-te pentru efecte in loc sa mergi la cauza. Pentru ca te simti tu bine ca ai dat un click si iaca ai rezolvat ceva. Bravo, felicita-te si simte-te bine o sapamana. Intre timp pe copilu' de la doi il violeaza taica-sau si tu nu vrei sa vezi sau sa faci ceva pentru ca ar trebui sa te agiti ceva mai mult decat un click. Si in definitiv tu nici nu vrei sa vezi aia. Tu nu vrei sa intelegi. Pentru ca tu saptamana asta ai dat un click si ti-ai facut datoria civica si morala. Saptamana viitoare o sa dai un mail cu "nu mai purtati blanuri" si o sa te simti bine inca o saptamana. Ipocrizie! Eu macar imi recunsc pasivitatea totala. Si imi scuip in fata despretul si dezaprobarea fata de cei care se comporta jegos. Poate daca restul lumii ar scuipa ca mine, poate daca nu ar inchide toata lumea ochii si-ar schimba unii atitudinea macar de jena si nu li s-ar mai parea normal.
Apropos de blanuri. Prin clasa a saptea ne-a citit diriginta o poezie cu hemina. Nu mai stiu cine o scrisese. Ca hermina, un mamifer polar cu blana alba foarte apreciata in industrie, este prinsa intr-un mod ingenios: prinsa intr-o infundatura sunt dati peretii cu funingine si hermina sta sa fie prinsa decat sa fuga pe acolo si sa se murdareasca. Ei, imbecilul care a scris poezia zicea ca vai ce animal sensibil e hermina, ca uite, prefera sa moara decat sa-si pateze puritatea. Ba siropau aia din clasa cu diriga in frunte, io imi dadeam ochii peste cap. Ma intreaba diriga daca am vre-o problema. Pai normal ca am. Ca e o imagine total cretina. Ca aia daca se murdareste a pus-o, in juma de ora o prinde primu' pradator si la revedere. Deci logic ca din instinct de supravietuire n-o sa faca prostia sa se innegreasca. N-are nici o legatura cu puritatea ma, ca e un animal, ce dracu'. Imposibil ca un animal sa aiba sentimente atat de abstracte. Nici macar un om n-are. Numa aia nobili sau prosti.
Deci ma, io port blana (teoretic, ca practic n-am) si mi-e jale de matzele alea dar daca voi faceti o petitie sa pot sa reclam bestia care-si bate copilu' si aluia sa i se intample ceva mai mult decat sa ia o amenda, nu numa' ca semnez, dar mai fac si tot posibilul sa mai strang 500 de semnaturi.
Saturday 5 January 2008
SuperLois
So. Ma uitam cu un pustiulica din vecini la TV. (fra-su unei pretene) Superman
filmu'. Uai, tare. Lasa aici. Ne uitam.
Deci Lois pe acoperish. Intr-o chestie falfainda, vaporoasa. Misto gagica, ma gandesc, cam slaba dar merge. Apare EL. Inca ma intreb ce e cu chilotii aia pe care ii poarte peste pantaloni. In sfarsit, deci vine gagiu', abureste anorexica si o ia pe sus. Bun asa. Zboara ei ce zboara, zbourau fratele meu, alea alea. Stau iar sa ma intreb ce ma-sa aia la vaporosenia pe care o purta n-avea nici un biju. Nu inel, nu lantisor, nu nimic. Da' avea ceas. Deci ceas, da? Si pantofi cu toc. Bon.
Deci zburau, pe deasupra orasului, pe deasupra norilor, mai frumos ce sa zic. Deci la o altitudine de ... cat? Acu cateva veri, cand am fost io pe munte, nu pe himalaia, la noi aci. Eram in mijlocu zilei la pantaloni si pulover, da? Si nu zburam, stateam. Ba si daca batea vantu o tzara .. brrrr... Ma, nush la ce altitudine or fi zburat aia pe deasupra norilor. Dar stau si ma intreb io ... ma, acolo aveau aer? Si a dracului cum treceau prin norii aia, care sunt in sine particule de apa, si nu se udau neam. Zau asa.
Super zboru, super filmu', super gagica.
filmu'. Uai, tare. Lasa aici. Ne uitam.
Deci Lois pe acoperish. Intr-o chestie falfainda, vaporoasa. Misto gagica, ma gandesc, cam slaba dar merge. Apare EL. Inca ma intreb ce e cu chilotii aia pe care ii poarte peste pantaloni. In sfarsit, deci vine gagiu', abureste anorexica si o ia pe sus. Bun asa. Zboara ei ce zboara, zbourau fratele meu, alea alea. Stau iar sa ma intreb ce ma-sa aia la vaporosenia pe care o purta n-avea nici un biju. Nu inel, nu lantisor, nu nimic. Da' avea ceas. Deci ceas, da? Si pantofi cu toc. Bon.
Deci zburau, pe deasupra orasului, pe deasupra norilor, mai frumos ce sa zic. Deci la o altitudine de ... cat? Acu cateva veri, cand am fost io pe munte, nu pe himalaia, la noi aci. Eram in mijlocu zilei la pantaloni si pulover, da? Si nu zburam, stateam. Ba si daca batea vantu o tzara .. brrrr... Ma, nush la ce altitudine or fi zburat aia pe deasupra norilor. Dar stau si ma intreb io ... ma, acolo aveau aer? Si a dracului cum treceau prin norii aia, care sunt in sine particule de apa, si nu se udau neam. Zau asa.
Super zboru, super filmu', super gagica.
Subscribe to:
Posts (Atom)
