suicide is painless

Pe străzile din oraşul meu există reclame. Frumos. Colorat. Reclama cât blocul.

Una din ele mi-a atras atenţia. O babă din aceea cu sexăpil la gerontofili, cracită "delicat" şi inutil. Textul de pe reclamă spune, aproximativ, aşa:

Fumatul chiar e singura ta plăcere? Te ajutam noi să te laşi.

Deci, domnule, e pe faţă, da? Mai are omu' o placere în viaţă? Nu e bine. Hai să io luăm şi pe aia. Adică: alcoolul nu e bun, droagele te ucid, dacă ţi-o tragi iei SIDA, de la ciocolată faci diabet, de la mancarea cu gust faci colesterol, de la ţigări faci cancer. Deci, frate! Nu. Nimic. Mănânci morcovi fierţi, bei apă din comerţ, dar şi aia e cu E-uri, respiri cât mai puţin că faci roşu în gât, nu te uiţi la televizor că te tâmpeşte, cărţi nu îţi cumperi ca sunt scumpe şi oricum trebuie să salvăm pădurile. Şi, dacă nu te sinucizi din prima, îţi punem taxă pe CO2 expirat că poluezi, să vedem, mai ai curaj?

Deci ăsta cu firma cu lăsatul de fumat clar are si hotlainu' de sinucigaşi, cabinete de psiho şi o fabrică de pastile contra depresiei.


În plus:

Face unu' o faptă bună. Un gagiu din ăla deştept care găseşte un vaccin contra cancerului. De colon sau aşa ceva. Un cancer din ăla care rade de pe faţa pământului nush câte zeci de mii de femei anual. Bravo! Ne dă şi nouă să ne vaccineze statu' pe banii lui (săru'mâna). Chestie pozitivă, nu?

Ei bine, nu! Pentru că s-au găsit nişte ameţiţi, cărora le-au crăpat pregeniturile (regretele cele mai sincere, dar se întâmplă), din întâmplare după ce făcuseră vaccinurile. Şi cum românul nu crede în coincidenţe, au dat vina pe vaccin. Medicii infirmă, aia cu controlul medicamentelor spun că totul e în regulă, procentele în cazul acestui vaccin sunt mai bune decât la cel de varicelă pe care l-am făcut toţi la 2 ani. Toată comunitatea medicală naţională şi internaţională afirmă că vaccinul este, într-adevăr o chestie bună. Adică face fata ta din ăla şi nu mai moare de cancer.

Dar românul - mergător la biserică, vrăjitoare şi babe cu bobi - ştie el mai bine. Vaccinul ucigaş! Americanii vor să ne omoare pe toţi! Să ne ia ţara! Dracu' ştie ce să facă cu ea goală. Dar logica românului, ca şi dragostea lui Pascal*, are raţiunile sale, pe care raţiunea nu le poate pricepe. Este clar că ăştia vor ceva de la noi. De ce, adică, să ne dea ceva moca. Nu, tată, ăştia ne vor să ne ia ceva. Că hoţului doară de hoţ îi e frică.

Şi uite aşa, sinuciderea, ca si prostia, este nedureroasă. Şi uite aşa, ca şi înainte de opjnouă, românul este fericit. Fericirea este lama rece pe vena fierbinte, este conştiinţa că Dumnezeu e sus şi mare şi nu bate cu băţul. Fericirea este limba moale pe care o aplicăm pe cururile de sus ca să simţim într-o zi limbile moi ale celor de jos pe fundul nostru. Fericirea e să nu mergi la medic ca să te omoare ăla cu medicamente si că mori sănătos acasă dintr-un rahat de gripă. Fericirea este să te abţii de la tot ce îţi place ca să fii cât mai sănătos şi frumos degeaba. Şi să dai 800 de lei pe lună la psihologi şi la medici, în loc de 200 de lei pe ţigări ca să mori oricum de tânăr din accident. Să supravieţuieşti 100 de ani ca o legumă în loc să trăieşti 50 cu adevărat. Şi nu degeaba zombi din filmele americane au nevoie de creier (ia, faceţi asocierea?).

Mă bucur că omenirea a descoperit reţeta fericirii. Eu prefer să fiu un depresiv alcoolic şi fumător, să mi-o trag cât mai des, să cânt de dor şi de jale ziua pe străzi. Să mor de tânăr. Doamnăăăă, tânăr sunt! Să nu manânc căcat de la nimeni şi să stau în faţa vieţii şi a morţii cu capul ridicat. Şi să mi-l taie sabia destinului damoclesian când o avea chef. Pentru că eu, pot oricând să urlu în gura mare: TRĂIESC! Şi doare. Ca dracu' doare. Dar, să vă fut pe toţi, TRĂIESC!



* "L'amour a ses raisons que la raison ne connait pas." Blaise Pascal (ro. Dragoste are raţiunile sale pe care raţiunea nu le cunoaşte.)