sweet torture

Serios, eu admir femeile. Femeile au o capacitate de a indura si de a suporta nu doar durerea fizica ci si tortura psihica la care sunt supuse zilnic. Televizor, postere, reviste, privirile celor de pe strada, toate spun acelasi lucru: integreaza-te, mediocrizeaza-te, fi la fel. Asa ca femeia moderna, pe langa chinurile la care se supune lasand pe unii sa ii zmulga, taie, chinuie pielea cu cele mai fanteziste aparate de tortura posibile (peeling, lifting, silicon, colagen ... suna de-a dreptul barbar, dar femeia se supune bucuroasa la orice are impresia ca o va incadra), se supune si la chinul de a fi obiectivizata, incadrata in tipare, redusa la suma biologicului si catalogata. In aceasta imagine a lucrurilor femeia moderna ar face orice si in acest context coafezele, manichiuristele si cosmeticienele devin un fel de preotese ale absurdului carora li se supun cu toatele cuminti. Nu ma mira, deci, ziua de azi care a fost amuzanta din punct de vedere social si metafizic pentru mine. sau, ma rog, fac haz de necaz.

Deci astazi, ca o femeie moderna cuminte, ma trimit sa ma raliez la standarde. Episodul unu: spâncenele. Cum eu mi le fac singurică, si cu ceară, că e mai rapid, şi cum reuşesc să o dau şi în bară, ajunsesem cu nişte sprancene minunate, luate separat dar care împreună dădeau a pictură de Dali. Aşadar mi-am lăsat o vreme tufele să se dezvolte şi m-am dus la o tanti cosmeticiana să repare dezastrul.

Din uşă m-a luat cu o privire critică, ce m-a făcut să îmi plec ochii. "ştiţi, eu cu sprancenele" "da, spune ea, oftând, ştiu". Mă aşez, cu un sentiment de vinovăţie, pe pat, cu impresia că nu mă va ierta. Şi aşa a fost. Mă ia în primire dând din cap "nu ştiu ce mai pot repara" "ei, puteţi, sunt convinsă" o iau eu timid încercând să o îmbunez, cu certitudinea că nu e aşa de groaznic, totuşi, dă-o în mă-sa, nu e fisură la centrala nucleară. Îi explic că le vreau aşa şi aşa, ea dă din cap "nu, nu, trebuie să îi dăm o formă arcuită" "numai să nu fie prea rotunde" protestez eu, am şi aşa faţa rotundă, dacă mi le face şi pe alea aşa o să arăt ca Sfânta Filofteia. Mă priveşte cu dispreţ, nimic nu ştiu. "Nu, nu, forma aia se dă numai în cazuri speciale, dacă cere faţa" pai bine, ma gandesc eu, şi daca cere clientul, ia mai du-te-n... "da, dar totuşi, mie îmi place aşa". Oftează a cedare, dar nu ştiu de ce am eu impresia că tot cum vrea ea o să le facă. Şi bineînţeles, am dreptate. Îmi arată în oglindă, nu e rău, măcar seamănă între ele. După care începe să îmi explice că de acolo am luat prea mult, că de ce am luat de acolo, că de acolo nu se ia, se ia de dincolo, că cum am putut doamne draga să las acolo aia, şi mai un pic mă lua la palme. După care îmi explică cum trebuie să tot vin la ea să mi le îndrepte (nu mă înnebuni!) ca să nu mai fac dezastru, că uite, tendinţa e aşa, şi linia aşa, şi îmi demonstrează cu un dermatograf de mi s-a făcut rău când m-am uitat în oglindă de ce monstrozităţi îmi desenase. "Sunt cam mari" protestez eu anemic. "nu, nu" se redresează ea "că mai luăm de acolo, numai dincolo trebe lăsat să crească, că ţi-ai nenorocit arcada" izbucneşte ea. Mă uit la monstruozităţi, mă amintesc aranjata de moi personal şi plătesc înjurând. "dacă vrei, ştergem dermatograful" spune ea relativ mai îmbunată. "nu, nu, lăsaţi, e bine" cedez eu şi o şterg.

După aia ajung la coafor. Coafeza toata veselă, îmi indică scaunul şi se pune să mă spele pe cap, după ce bineînţeles îmi pretinde să stau în cea mai incomodă poziţie posibilă.
- Ar trebui să aveţi pe aici niste bureţi din aceia ca pentru copii, să poată sta si piticii ca mine, râd eu şi declanşez hohote şi chicoteli. Nici nu ştiam ce bune glume fac, mă mir eu.
- Să îţi pun şi tratament?
- Păi... ăăă...
- Păi îţi pun, clar, face ea si smac! cu chestia în cap.
- Na, păi pune.
Ce, dacă ziceam nu, îl aduna şi îl punea înnapoi în tub? Nu, deci clar. Mă dă cu vo 6 chestii prin cap, miroseau frumos a fructe de mi se făcuse foame.
- Auzi, şi cam cât dooj' de lei în plus mă costă tratamentul ăsta?
- Ăăăă.. da! face ea. Şi râde, râd şi eu, a dracului de amuzantă treaba.... lol
În sfârşit termină de smăcuit pe acolo, io, leşinată de încântare că îmi umblă cineva în păr eram de acord cu tot ce zicea ea. Mă pune la oglindă, eu mai leşin o dată narcisistic de încântare, puţin deranjată de monstruozităţile dermatografiate de aialalta înainte.
- Cât tai? îi arăt vo' zece centimetri, oricum o să taie numa' trei, aşa face de fiecare dată.
- Wow, se bucură ea aiurea, pot să mă desfăşor. (Măcar de s-ar desfăşura)
- Păi dacă tot vin o dată pe an, să o fac lată, ranjesc eu cu juma de gură.
- Daaa, lasă că dacă vii o dată pe an, te prind şi îţi pun in cap tot ce am pe masă.- şi pleoşc! încă o cremă.
- Hă hă, mă hlizesc eu. se hlizeşte şi ea si ţop! şi cu un spray. Observ ca mai are o cutie într-un colţ. Ha! pe aia a ratat-o.
- Uite, numa cu asta îţi mai dau, dar la sfîrşit, îmi citeşte ea gândurile. Şi se pune pe întins şi uscat şi descâlcit, încâlcit la loc, descâlcit din nou, proteste că ce mi-e aşa de încplcit părul. Păi era bine înainte să mă iei mătăluţă în primire, în paş...
În sfârşit, ca să scurtez trăznaia, îi spun bai, în trepte şi filat. Şi cu toate că vedeam cu ochii mei produsul finit că e drept ea era ferm convinsă că e şi în trepte şi filat şi încerca să mă convingă şi pe mine de asta.
Dar culmea e alta. Că de fiecare dată îmi face fix exact la fel, şi eu, cu un masochism incomensurabil, mă încăpăţânez tot la ea să mă duc, cu foarte bună ştiinţă că exact la fel va face. Şi de fiecare dată îmi spun, când ies, că data viitoare mă duc la alta. Nu, dar acuma serios, data viitoare mă duc la alta! (Arăt ca albăcazăpada, în paştele şi ...)