Eu sunt copil destept pentru ca am intuitie. Am mers pe intuitie cand l-am votat pe Antonescu si Antonescu a castigat. De fapt, marele castigator al turului 1 este Antonescu, oricum ai lua-o.
Cum spuneam inainte, Antonescu este singurul care a castigat un mare procent din Romania pe bune. Daca Basescu si Geoana se strofocau sa isi castige un numar cat mai mare din electorat, Antonescu castiga procent dupa procent pe langa electoratul PNL. Si daca Basescu si Geoana s-au multumit cu 4% si mai mult din electoratul lor ramasi nevotati, Antonescu castiga cu 4% in plus. Asta asa, la un calcul aritmetica grosolan inseamna 8% dintre romani care au fost castigati de omul Antonescu. Pe langa -4% Geoana si -6% Basescu.
Dupa primul tur cartile de pe masa erau pe fata: Basecu il gadila usurel dar cu aroganţă pe Antonescu, Geoană continua să îi dea cu prietenia lui PNL-ul, cu care de altfel i-a tot dat în timpul campaniei de ni se făcuse acru. Asul era în mâna lui Antonescu. Şi l-a jucat exact aşa cum bănuiam eu.
Băsescu e clar compromis, pe el nu îl mai susţin decât cei care l-au tot lins în fund şi care nici ei nu mai ştiu ce speră, dar speră şi latră în continuare pentru că nu au altă opţiune. Dacă nu le dă Băsescu os, nu le mai dă nimeni. Şi e foarte bine că o să moară Băsescu cu ei de gât cu tot, pentru că sunt din categoria oamenilor de care ne-am săturat şi ni s-a făcut lehamite de mult.
Geoană singur, însă, nu e deloc sigur că îl bate pe băse. Pentru că, aşa cum ziceam, multă lume s-a săturat şi de alde Iliescu şi alţii, şi eu încă nu am uitat cine e pe acolo şi ce treburi au cu Moscova. În plus, Geoană, să fim serioşi, nu prezintă credibilitate nici cât un pechinez beat.
Aşa că Geoană a făcut singurul lucru pe care îl putea face. I-a tot dat cu linsul lui Antonescu. Şi Antonescu a prins păsărica din zbor. S-a văzut cu ochiul liber că Antonescu se pregătea să îl strângă bine de coaie pe Geoană şi nu avea de gând să de înnapoi nici un pas. Însă, aşa cum s-a văzut din atmosfera negocierilor, nici măcar nu a fost nevoie să îl strângă pentru că Geoană nu are coaie nici măcar cât acelaşi pechinez beat. Adică exact aşa cum am presupus eu, că sunt copil deştept.
Geoană acum joacă virgulă cartea Antonescu. Antonescu a negociat cu UDMR, Antonescu a negociat cu PSD, Antonescu a stabilit prim ministrul şi cadrul în care va funcţiona noul guvern, Antonescu e pe afişe, Antonescu vorbeşte despre alianţă, Antonescu dp declaraţii, Antonescu face şi drege, Geoană e de acord.
Carte blanche pentru Ionahis. Wow! Asta ştiţi ce înseamnă? Înseamnă că de fapt, omul care decide, omul cu puterea, va fi Iohannis, nu Geoană preşedinte. Şi lui Geoană îi prinde atât de bine rolul de faţadă că probabil mai un pic şi îi propunea el lui Antonescu să îl scutească de responsabilitatea unor decizii în sensul acesta.
Practic omul cu cea mai mare putere în acest moment este Antonescu. Şi Antonescu nici măcar nu îl susţine el personal pe Geoană. Pe Geoană îl susţine PNL-ul. Şi asta e o chestie pe care Antonescu o spune acum foarte clar, dar nu insistă pe ea. În schimb o să îl auzim cu siguranţă, în alte ocazii, dacă o să fie cazul, spunând-o foarte răspicat. Şi Antonescu nici măcar n-a cerut să fie el prim ministru. Joacă la marea artă. Şi joacă pentru noi.
În momentul de faţă, oricât de mult îşi vine să verşi la auzul FSN-ului, varianta Geoană prezintă, de departe cel mai scăzut risc ca preşedinte. Adică, cu Băsescu ne e clar, după ce ne-a futut economia, declară că România nu mai poate de bine, ceea ce este de un cretinism cras. Şi Boc vine şi el cu teorii la fel de imbecile cum că vai lupul cel rau, APIRC (alianţa pentru ieşirea României din criză) o să anuleze cota unică de impozitare şi vai ce o să ne facă, asta după ce el cu mânuţa lui a băgat forfetarul şi a făcut din 400.000 de mici întreprinzători care îşi făceau bani de o ciorbă 400.000 de şomeri a căror ciorbă o plăteşte acum statul. Pe mine mă lasă mască cum pot să fie atât de senini când debitează inepţiile astea. Adică, mă, cât de tâmpit tre să fii să te mai facă ăştia din vorbe când faptele nu numai că vorbesc dar urlă.
Evident, este foarte posibil ca Geoană, sau cine o fi la celălalt capăt al sforilor, să facă v-o porcărioară şi să încerce să îl bypasseze pe Iohannis, dar eu mă cam îndoiesc că o să o facă. Stilul cu scandalul e a lui Băsescu, ăştialaţi merg pe chestii mai subversive. Şi la cât de transparent e Antonescu, greu de tot să îl faci. Ba a mai demonstrat şi că are cu ce şi că îl şi ţine. Dar nu exclud opţiunea. Totuşi, parcă acum îmi vine a risca. Dar, până în 6 decembrie mai este. Om trăi şi om vedea.
Aşa, şi despre fraudă, că mă plângeam. Culmea este că Geoană a ridicat primul problema care mă durea pe mine vizavi de fraudă: refacerea sistemului de vot ca să excludă frauda. Antonescu l-a secondat în aceeaşi seară şi a dat şi soluţia care de altfel era la mintea cocoşului, ai de care ziceam şi io cu calculatorul - şi implicit centralizarea online în timp real.
E amuzant cum, în seara de după alegeri îmi plângeau prietenii de milă că nu a ieşit Antonescu - de parcă viaţa mea depindea de alegerea lui Antonescu - şi eu le spuneam ce, aţi înnebunit, Antonescu a câştigat. N-au prea înţeles ei ce voiam să spun. Poate înţeleg acum. Sunt copil deştept, mă. Şi frumos, şi modest...
Wednesday 25 November 2009
Monday 23 November 2009
I. Crin Antonescu a câştigat, România a pierdut II. Ce mă fac în turul doi? III. Despre frauda în alegeri
I. Crin Antonescu a câştigat, România a pierdut
De ce a câştigat Crin? În primul rând, Crin se bătea cu geoană, nu cu Băsescu. Adică, dacă era clar că intră Băsescu în turul doi, ăştia doi se băteau pentru locul din finală de lângă băse.
Bun. Geoană nu există. Aia e clar. Dacă ar veni de exemplu Iliuţă, odiosul Iliuţă, l-ar lua pe Geoană, i-ar desface o supapă, după care Geoană s-ar desumfla ca o gonflabilă (o comparaţie de altfel foarte corectă) şi Iliuţă l-ar pune în geantă şi ar pleca cu el, eu personal nu m-aş mira absolut deloc. Mi s-ar părea natural.
Bun, deci geoană (nu mai are rost să îl scriu cu literă mare) nu există. Există PSD. Care e un partid ce reprezintă 35% din electoral, e bine înfipt în schema politică, are un electorat disciplinat şi care dă lăbuţa şi face aport ca la carte. Ei, PSD-ul nu a votat cu el însuşi, PSD a întrunit 30%. Ceea ce mie mi se pare no coment. În schimb, PNL, partidul care îl susţine pe Crin Antonescu, reprezintă 17%. Ei bine, Crin Antonescu a avut 22%. Asta aproximativ. Asta înseamnă că Antonescu a ieşit "pe bune".
Corelat cu prezenţa la vot, înseamnă că oamenii au începu să se deştepte, la dooj' de ani de la revoluţie. Înseamnă că au început să se dezmorţească şi să înţeleagă cum că votul lor contează. Şi asta e marea victorie a lui Crin Antonescu. Din păcate nu a fost suficient pentru România. România a pierdut. Crin Antonescu, însă, a câştigat. A pierdut lupta dar a cauzat destule pagube adversarului ca să creeze premisele câştigării războiului.
Nu m-a dezamăgit. Nici cu reacţia sa, care arată doar că e uman, care arată că e viu, că îşi permite să greşească pe faţă. Ceea ce aşteptam de la el. Pentru că şi decepţia mea a fost cruntă. Şi a lui trebuie să fi fost la fel, ba chiar mai mare. Pentru că eu am crezut în Antonescu şi Antonescu a câştigat. Antonescu în schimb a crezut în România, şi România l-a dezamăgit. Ceea ce nu e uşor de înghiţit. Şi să nu uit de momentul când a plecat de la pupitru şi a mers să îşi aprindă o ţigară. Atunci am ştiut că nu am greşit când am crezut în el.
II. Ce mă fac în turul doi?
Asta e busola mea politică. Pentru că am nevoie să ştiu dacă votez în turul doi şi cu cine.
În mod normal m-aş fi gândit că întrebarea este votez sau nu cu geoana. Gândindu-mă mai pro-fund, am gasit şi argumente pro Basescu. Nu mă aşteptam. Deci, o postare pe post de busolă politică a mea personală.
Argumentele pro-Băsescu sunt de fapt cele contra geoană. Cum geoana nici nu există, contra PSD. Care încă înseamna FSN. cel putin atâta timp cât e Iliescu acolo pe post de honoris cauza. (Asta aşa, ca să îmi amintesc de Elenea Ceauşescu) În plus, dacă nu votez cu FSN, e ca şi cum aş vota cu Băsescu. Pentru că o să fie mai puţini oameni la vot (nu că eu aş fi ăia, ci în cazul în care şi restul simpatizanţilor lui Antonescu merg pe aceeaşi logică), şi oricum vor fi mai puţini, pentru că mulţi din oamenii decenţi nu mai votează în turul doi din lipsă de cine.
Acum, la finalul zilei de 22 noiembrie, când nu cunosc poziţia PNL şi nici cea a lui Crin Antonescu (din fericire pentru liniştea mea sufletească sunt două chestii diferite, ceea ce mă face să îl iubesc pe Crin şi mai mult) am următoarele argumente pro şi contra.
Pun ştampila pe PSD sau nu pun ştampila şi implicit votez cu Băsescu?
1. Cu Băsescu treaba e clară. Ştim exact ce o să se întâmple. O să fie mai rău. Aia e clar ca bună ziua. O să încerce să schimbe legea în aşa fel încât să nu mai conteze pe bune votul nostru şi să iasă el forever and ever cum avea ambiţia de altfel şi odiosul Iliuţă. 1 punct PSD
2. Nu ştiu cine trage sforile pe bune în PSD. Dacă le trage Iliuţă, e posibil să ne fie la fel de rău ca până acum. Ceea ce, în contextul actual, e bine. pentru că, cu Băsescu, e clar că o să fie mai rău. 1 punct PSD
3. Există posibilitatea ca în PSD să tragă sforile cineva care să aibă asemenea interese încît să facă, din greşeală, ceva bine şi pentru noi. Geoană (e început de propoziţie, că altfel...) a avut câteva puncte bune în discurs vineri la confruntare, a dat chiar impresia că ar avea o oarecare strategie (spre deosebire de Antonescu care mi-a dat impresia clară din avion că ar avea o carte în mânecă pe care intenţionează să o joace după alegeri - şi chiar dacă nimeni din analiştii politici n-a observat-o, nu mă face să cred că ea nu exită). Bun, eu nu mai bag botul de mult la promisiuni electorale şi n-aş da aici nici un punct. Totuşi, exista o posibilitate, deci ar fi un 0,5. Hai să fie 1 punct, să nu umblu cu jumătăţi de măsură. 1 punct PSD
4. Există marea posibilitate ca în PSD să tragă sforile cineva nasol. Caz în care, oricât de incredibil poate părea, poate să ne fie mai rău decât cu Băsescu. Şi să fie destul de bine înfipt, nu ca Băse, care a avut grijă că se certe cu cine nu trebuie ca prostul, bazându-se pe faptul că suntem idioţi şi manipulabili (şi la referendum am dovedit că nu e chiar fără bază presupunerea). Având în vedere vizita de "curtoazie" a lui geoană la Moscova, mie mi se ridică părul pe mâini. Având în vedere şi mineriadele din '90, nu m-aş risca. Nu m-aş risca deloc. 1 punct contra vot
5. Băsescu a accentuat criza din România. Rău de tot. Şi nu are de gând să se oprească. E periculos şi e periculos pe faţă. Dacă o continuă aşa, e posibil să ajungem la anticipate.
Deja guvernul Boc a fost dat jos. Şi n-ar fi primul referendum pentru a fi demis Băsescu. Ar însemna anticipate, ar însemna că nu mai trebuie să aşteptăm 5 ani pentru a-l revota pe Antonescu. Ceea ce ar însemna să ne fie mai rău până să ne fie mai bine. Nu mă încântă situaţia, dar rău oricum va fi, aşa că îmi place alternativa. Cu cât începem să reparăm răul făcut, cu atât mai bine. 1 punct contra vot
6. Dacă nu mă duc la vot şi nu se duc mulţi la vot, cei ca mine, cărora le e groază de amândouă alternativele, e posibil ca frauda electorală să conteze suficient. Şi atunci tot pe Crin mă bazez să facă ceva pentru ca alegerile să fie invalidate. Şi atunci iar am avea o criză. Pentru că Băsescu (e clar că el e cu frauda cea mai mare, că nu ar fi prima oară) ar pica, guvern nu avem, deci am fi... nici nu am cuvinte. Dar am avea, din nou, posibilitatea să votăm cu Antonescu şi să ieşim din căcat. 1 punct contra vot
7. Dacă declară Antonescu că PNL se situează clar în opoziţie, fără să se alieze cu vre-unul din candidaţi, atunci am avea democraţie în România, genul de democraţie pe care mi-l doresc. Şi cred că e opţiunea cu care Antonescu mi-ar demonstra că e puternic. Şi ar demonstra ţării. Şi atunci aş avea în el o încredere care mi-ar da puterea să rezist 5 ani la orice. Ar fi semnalul că în ţara asta au murit destui ca să se schimbe lucrurile, aşa cum aştept de atâta vreme. Şi nu doar eu. Şi atunci aş merge alături de el. Oriunde. Şi, evident că nu aş vota cu nimeni. Aş avea încrederea că nu trebuie să fac un compromis de genul hai să îl votez pe geoană ca să nu iasă Băsescu. 1 punct contra vot
Scor egal + un dacă. Pănă la urmă, depinde de ceea ce va face Antonescu. Ca şi până acum, doar pe el îl am. Nu PNL-ul, ci Antonescu. Voi vota în continuare cu el.
III. Frauda la alegeri
În primul rând, nu am nici cea mai vagă impresie că alegerile presidenţiale ar fi fost fraudate pe Băsescu exclusiv. Departe gândul. Poate că el a fost cel care a fraudat mai mult, că e mai pe sistem. În schimb, nu cred că s-a agitat pe cât putea să se agite. Pentru că lui îi era clar că iese în turul doi. Nimeni nu a avut nici cea mai vagă impresie că nu ar intra. Nu, alegerile presidenţiale au fost fraudate de PSD. Logic. Ei aveau miza mare. Să intre în turul doi.
În schimb Băsescu a fraudat pe partea cu referendumul. Acolo a punctat cel mai tare. Pentru că pe el aia îl doare. Aşa cum au zis foarte bine la televizor, e un schepsis electoral, poporu vrea schimbare, eu le dau schimbarea lu poporu, deci voi poporu votati cu mine, logic. Şi după ce votaşi cu mine, pun io pe cine trebe în parlament ca sa ţineţi ciocu mic sau să ciripiţi degeaba.
Bon. Ceea ce mă enervează pe mine este că se dau o grămadă de rapoarte de catre MI la televizor şi chiar reporterii iau interviuri care dovedesc frauda, se deschid dosare penale, se arestează oameni. Dar nimeni nu spune cu cine votau ăia care fraudau? Înţeleg că ăia de la MI sunt politcially corect şi nu declară ce şi cum până când nu au acolo actele care să dovedească că pe bune e vorba de cutare candidat.
În schimb pe ăştia de la televiziuni ce drac îi opreşte? Ei de când sunt politically correct ca fac campanii anti-băsescu de fac spume la gură de nuş' când. Nu văd de ce ar avea vre-o greaţă să întrebe pe unu cu frauda: băi, cine te-a pus să votezi si pentru cine? Şi să ne zică în mă-sa şi nouă. Şi pe urmă n-au decât să ne dea discleimăr, să ne povestească că poate ăla minte, că poate nu e ăla, whatever. Dar să ne zică, frate, cine. Că ei ştiu. E clar că ştiu. De ce nu ne zic mah şi nouă. Adică şi aşa în treacăt. Să vină caricatura aia de om care se da om de presă, Ciutacu, să zică el băi că ăia erau aduşi de la cutare partid. Că şi aşa n-are nici o treabă cu deontologia, educaţia sau alte chestiuni de acest gen. De ce tace, mă, presa? Că doar au libertatea presei, e dreptul lor să o spună.
De ce dracu tac ăştia? Cu cine e presa? Să mă risc să spun că l-au prins pe geoană şi nu vor să îl facă de căcat ca să nu iasă cumva băse în turul doi? Pentru că e în logica mea de până acum. Băse a lucrat ca până acum, în schimb psd-ul trebuia musai să intre in turul doi şi s-au dat peste cap în cele mai de hal haluri. Nuş. Dar mă enervează.
Şi stau să mă gândesc, dacă eroarea la poluri e de până la 5%... între antonescu si geoană sunt cam 10 procente... 5% de la Geoană, 5% de la Antonescu... 5% de la Băsescu, şi uite aşa mai stau şi mai pot spera într-o minune, sau într-o diferenţă care să spună că frauda a contat. Poate... poate nu am pierdut, nu cu adevărat.
Şi iarăşi nu înţeleg de ce nu ridică nimeni problema sistemului de vot. Liste de hârtie, liste adiţionale, ce dracu, suntem în 2009. Chiar nu se gândeşte nimeni că trebuie să existe un sistem centralizat în reţea? Asta, pe lângă hârtii. Că tre să semneze omu, scripta manent data volant. Se verifică listele ca să se anuleze voturile duble? Dacă da, când? Când se centralizează informaţia, când se dau rezuletatele reale? MI-ul n-a scos un cuvinţel despre dosarele deschise după verificarea listelor. Când fac baza de date centralizată ca să verifice cine a votat de două ori? Şi de ce nu pot face asta în timpul scrutinului? Să fie clar. Băi, vine Gheorghe, îl cauţi pe calculator, dacă îl găseşti că a mai votat pac chemi poliţistul, mi-l umflă, zero fraudă.
Că doar nu mi-a dat numai mie prin cap chestia asta. Nu oi fi eu geniul administrativ al României. Dar la televizor, toata lumea urlă fraudă fraudă, nimeni însă nu pune problema de ce nu avem un sistem de vot informatizat. Laptopuri avem, internet mobil avem, avem internet şi în fundul satului şi dacă baş chiar nu este, atunci e mult mai simplu să se coreleze rezultatele de pe listele pe hârtie, neinformatizate, în situaţiile de excepţie.
Nimeni nu spune băi, ăla fraudează. De ce? Şi când spune Antonescu că sunt cumpărate televiziunile se urlă că paranoia. Păi mă apucă şi pe mine paranoia în condiţiile astea. De ce nu pune nimeni problemele astea? Măcar pentru turul doi, că că zicem că nu s-a gândit nimeni la asta până acum. E simplu, dacă se vrea. Cine nu vrea? De ce? Şi de ce tace presa?
De ce a câştigat Crin? În primul rând, Crin se bătea cu geoană, nu cu Băsescu. Adică, dacă era clar că intră Băsescu în turul doi, ăştia doi se băteau pentru locul din finală de lângă băse.
Bun. Geoană nu există. Aia e clar. Dacă ar veni de exemplu Iliuţă, odiosul Iliuţă, l-ar lua pe Geoană, i-ar desface o supapă, după care Geoană s-ar desumfla ca o gonflabilă (o comparaţie de altfel foarte corectă) şi Iliuţă l-ar pune în geantă şi ar pleca cu el, eu personal nu m-aş mira absolut deloc. Mi s-ar părea natural.
Bun, deci geoană (nu mai are rost să îl scriu cu literă mare) nu există. Există PSD. Care e un partid ce reprezintă 35% din electoral, e bine înfipt în schema politică, are un electorat disciplinat şi care dă lăbuţa şi face aport ca la carte. Ei, PSD-ul nu a votat cu el însuşi, PSD a întrunit 30%. Ceea ce mie mi se pare no coment. În schimb, PNL, partidul care îl susţine pe Crin Antonescu, reprezintă 17%. Ei bine, Crin Antonescu a avut 22%. Asta aproximativ. Asta înseamnă că Antonescu a ieşit "pe bune".
Corelat cu prezenţa la vot, înseamnă că oamenii au începu să se deştepte, la dooj' de ani de la revoluţie. Înseamnă că au început să se dezmorţească şi să înţeleagă cum că votul lor contează. Şi asta e marea victorie a lui Crin Antonescu. Din păcate nu a fost suficient pentru România. România a pierdut. Crin Antonescu, însă, a câştigat. A pierdut lupta dar a cauzat destule pagube adversarului ca să creeze premisele câştigării războiului.
Nu m-a dezamăgit. Nici cu reacţia sa, care arată doar că e uman, care arată că e viu, că îşi permite să greşească pe faţă. Ceea ce aşteptam de la el. Pentru că şi decepţia mea a fost cruntă. Şi a lui trebuie să fi fost la fel, ba chiar mai mare. Pentru că eu am crezut în Antonescu şi Antonescu a câştigat. Antonescu în schimb a crezut în România, şi România l-a dezamăgit. Ceea ce nu e uşor de înghiţit. Şi să nu uit de momentul când a plecat de la pupitru şi a mers să îşi aprindă o ţigară. Atunci am ştiut că nu am greşit când am crezut în el.
II. Ce mă fac în turul doi?
Asta e busola mea politică. Pentru că am nevoie să ştiu dacă votez în turul doi şi cu cine.
În mod normal m-aş fi gândit că întrebarea este votez sau nu cu geoana. Gândindu-mă mai pro-fund, am gasit şi argumente pro Basescu. Nu mă aşteptam. Deci, o postare pe post de busolă politică a mea personală.
Argumentele pro-Băsescu sunt de fapt cele contra geoană. Cum geoana nici nu există, contra PSD. Care încă înseamna FSN. cel putin atâta timp cât e Iliescu acolo pe post de honoris cauza. (Asta aşa, ca să îmi amintesc de Elenea Ceauşescu) În plus, dacă nu votez cu FSN, e ca şi cum aş vota cu Băsescu. Pentru că o să fie mai puţini oameni la vot (nu că eu aş fi ăia, ci în cazul în care şi restul simpatizanţilor lui Antonescu merg pe aceeaşi logică), şi oricum vor fi mai puţini, pentru că mulţi din oamenii decenţi nu mai votează în turul doi din lipsă de cine.
Acum, la finalul zilei de 22 noiembrie, când nu cunosc poziţia PNL şi nici cea a lui Crin Antonescu (din fericire pentru liniştea mea sufletească sunt două chestii diferite, ceea ce mă face să îl iubesc pe Crin şi mai mult) am următoarele argumente pro şi contra.
Pun ştampila pe PSD sau nu pun ştampila şi implicit votez cu Băsescu?
1. Cu Băsescu treaba e clară. Ştim exact ce o să se întâmple. O să fie mai rău. Aia e clar ca bună ziua. O să încerce să schimbe legea în aşa fel încât să nu mai conteze pe bune votul nostru şi să iasă el forever and ever cum avea ambiţia de altfel şi odiosul Iliuţă. 1 punct PSD
2. Nu ştiu cine trage sforile pe bune în PSD. Dacă le trage Iliuţă, e posibil să ne fie la fel de rău ca până acum. Ceea ce, în contextul actual, e bine. pentru că, cu Băsescu, e clar că o să fie mai rău. 1 punct PSD
3. Există posibilitatea ca în PSD să tragă sforile cineva care să aibă asemenea interese încît să facă, din greşeală, ceva bine şi pentru noi. Geoană (e început de propoziţie, că altfel...) a avut câteva puncte bune în discurs vineri la confruntare, a dat chiar impresia că ar avea o oarecare strategie (spre deosebire de Antonescu care mi-a dat impresia clară din avion că ar avea o carte în mânecă pe care intenţionează să o joace după alegeri - şi chiar dacă nimeni din analiştii politici n-a observat-o, nu mă face să cred că ea nu exită). Bun, eu nu mai bag botul de mult la promisiuni electorale şi n-aş da aici nici un punct. Totuşi, exista o posibilitate, deci ar fi un 0,5. Hai să fie 1 punct, să nu umblu cu jumătăţi de măsură. 1 punct PSD
4. Există marea posibilitate ca în PSD să tragă sforile cineva nasol. Caz în care, oricât de incredibil poate părea, poate să ne fie mai rău decât cu Băsescu. Şi să fie destul de bine înfipt, nu ca Băse, care a avut grijă că se certe cu cine nu trebuie ca prostul, bazându-se pe faptul că suntem idioţi şi manipulabili (şi la referendum am dovedit că nu e chiar fără bază presupunerea). Având în vedere vizita de "curtoazie" a lui geoană la Moscova, mie mi se ridică părul pe mâini. Având în vedere şi mineriadele din '90, nu m-aş risca. Nu m-aş risca deloc. 1 punct contra vot
5. Băsescu a accentuat criza din România. Rău de tot. Şi nu are de gând să se oprească. E periculos şi e periculos pe faţă. Dacă o continuă aşa, e posibil să ajungem la anticipate.
Deja guvernul Boc a fost dat jos. Şi n-ar fi primul referendum pentru a fi demis Băsescu. Ar însemna anticipate, ar însemna că nu mai trebuie să aşteptăm 5 ani pentru a-l revota pe Antonescu. Ceea ce ar însemna să ne fie mai rău până să ne fie mai bine. Nu mă încântă situaţia, dar rău oricum va fi, aşa că îmi place alternativa. Cu cât începem să reparăm răul făcut, cu atât mai bine. 1 punct contra vot
6. Dacă nu mă duc la vot şi nu se duc mulţi la vot, cei ca mine, cărora le e groază de amândouă alternativele, e posibil ca frauda electorală să conteze suficient. Şi atunci tot pe Crin mă bazez să facă ceva pentru ca alegerile să fie invalidate. Şi atunci iar am avea o criză. Pentru că Băsescu (e clar că el e cu frauda cea mai mare, că nu ar fi prima oară) ar pica, guvern nu avem, deci am fi... nici nu am cuvinte. Dar am avea, din nou, posibilitatea să votăm cu Antonescu şi să ieşim din căcat. 1 punct contra vot
7. Dacă declară Antonescu că PNL se situează clar în opoziţie, fără să se alieze cu vre-unul din candidaţi, atunci am avea democraţie în România, genul de democraţie pe care mi-l doresc. Şi cred că e opţiunea cu care Antonescu mi-ar demonstra că e puternic. Şi ar demonstra ţării. Şi atunci aş avea în el o încredere care mi-ar da puterea să rezist 5 ani la orice. Ar fi semnalul că în ţara asta au murit destui ca să se schimbe lucrurile, aşa cum aştept de atâta vreme. Şi nu doar eu. Şi atunci aş merge alături de el. Oriunde. Şi, evident că nu aş vota cu nimeni. Aş avea încrederea că nu trebuie să fac un compromis de genul hai să îl votez pe geoană ca să nu iasă Băsescu. 1 punct contra vot
Scor egal + un dacă. Pănă la urmă, depinde de ceea ce va face Antonescu. Ca şi până acum, doar pe el îl am. Nu PNL-ul, ci Antonescu. Voi vota în continuare cu el.
III. Frauda la alegeri
În primul rând, nu am nici cea mai vagă impresie că alegerile presidenţiale ar fi fost fraudate pe Băsescu exclusiv. Departe gândul. Poate că el a fost cel care a fraudat mai mult, că e mai pe sistem. În schimb, nu cred că s-a agitat pe cât putea să se agite. Pentru că lui îi era clar că iese în turul doi. Nimeni nu a avut nici cea mai vagă impresie că nu ar intra. Nu, alegerile presidenţiale au fost fraudate de PSD. Logic. Ei aveau miza mare. Să intre în turul doi.
În schimb Băsescu a fraudat pe partea cu referendumul. Acolo a punctat cel mai tare. Pentru că pe el aia îl doare. Aşa cum au zis foarte bine la televizor, e un schepsis electoral, poporu vrea schimbare, eu le dau schimbarea lu poporu, deci voi poporu votati cu mine, logic. Şi după ce votaşi cu mine, pun io pe cine trebe în parlament ca sa ţineţi ciocu mic sau să ciripiţi degeaba.
Bon. Ceea ce mă enervează pe mine este că se dau o grămadă de rapoarte de catre MI la televizor şi chiar reporterii iau interviuri care dovedesc frauda, se deschid dosare penale, se arestează oameni. Dar nimeni nu spune cu cine votau ăia care fraudau? Înţeleg că ăia de la MI sunt politcially corect şi nu declară ce şi cum până când nu au acolo actele care să dovedească că pe bune e vorba de cutare candidat.
În schimb pe ăştia de la televiziuni ce drac îi opreşte? Ei de când sunt politically correct ca fac campanii anti-băsescu de fac spume la gură de nuş' când. Nu văd de ce ar avea vre-o greaţă să întrebe pe unu cu frauda: băi, cine te-a pus să votezi si pentru cine? Şi să ne zică în mă-sa şi nouă. Şi pe urmă n-au decât să ne dea discleimăr, să ne povestească că poate ăla minte, că poate nu e ăla, whatever. Dar să ne zică, frate, cine. Că ei ştiu. E clar că ştiu. De ce nu ne zic mah şi nouă. Adică şi aşa în treacăt. Să vină caricatura aia de om care se da om de presă, Ciutacu, să zică el băi că ăia erau aduşi de la cutare partid. Că şi aşa n-are nici o treabă cu deontologia, educaţia sau alte chestiuni de acest gen. De ce tace, mă, presa? Că doar au libertatea presei, e dreptul lor să o spună.
De ce dracu tac ăştia? Cu cine e presa? Să mă risc să spun că l-au prins pe geoană şi nu vor să îl facă de căcat ca să nu iasă cumva băse în turul doi? Pentru că e în logica mea de până acum. Băse a lucrat ca până acum, în schimb psd-ul trebuia musai să intre in turul doi şi s-au dat peste cap în cele mai de hal haluri. Nuş. Dar mă enervează.
Şi stau să mă gândesc, dacă eroarea la poluri e de până la 5%... între antonescu si geoană sunt cam 10 procente... 5% de la Geoană, 5% de la Antonescu... 5% de la Băsescu, şi uite aşa mai stau şi mai pot spera într-o minune, sau într-o diferenţă care să spună că frauda a contat. Poate... poate nu am pierdut, nu cu adevărat.
Şi iarăşi nu înţeleg de ce nu ridică nimeni problema sistemului de vot. Liste de hârtie, liste adiţionale, ce dracu, suntem în 2009. Chiar nu se gândeşte nimeni că trebuie să existe un sistem centralizat în reţea? Asta, pe lângă hârtii. Că tre să semneze omu, scripta manent data volant. Se verifică listele ca să se anuleze voturile duble? Dacă da, când? Când se centralizează informaţia, când se dau rezuletatele reale? MI-ul n-a scos un cuvinţel despre dosarele deschise după verificarea listelor. Când fac baza de date centralizată ca să verifice cine a votat de două ori? Şi de ce nu pot face asta în timpul scrutinului? Să fie clar. Băi, vine Gheorghe, îl cauţi pe calculator, dacă îl găseşti că a mai votat pac chemi poliţistul, mi-l umflă, zero fraudă.
Că doar nu mi-a dat numai mie prin cap chestia asta. Nu oi fi eu geniul administrativ al României. Dar la televizor, toata lumea urlă fraudă fraudă, nimeni însă nu pune problema de ce nu avem un sistem de vot informatizat. Laptopuri avem, internet mobil avem, avem internet şi în fundul satului şi dacă baş chiar nu este, atunci e mult mai simplu să se coreleze rezultatele de pe listele pe hârtie, neinformatizate, în situaţiile de excepţie.
Nimeni nu spune băi, ăla fraudează. De ce? Şi când spune Antonescu că sunt cumpărate televiziunile se urlă că paranoia. Păi mă apucă şi pe mine paranoia în condiţiile astea. De ce nu pune nimeni problemele astea? Măcar pentru turul doi, că că zicem că nu s-a gândit nimeni la asta până acum. E simplu, dacă se vrea. Cine nu vrea? De ce? Şi de ce tace presa?
Friday 20 November 2009
"Tu sa nu zici despre mine ca cogito, da? Cogito e ma-ta!"
Nu ştiu dacă să mă amuze sau să mă enerveze reacţiile la articolul meu precedent. Dintr-o fantastică coincidenţă, persoanele cunoscute de mine a căror inteligenţă nu ridica nici o îndoială şi al căror bun simţ, integritate şi decenţă nu pot fi decât recunoscute chiar şi celor mai chiţibuşari dintre noi (printre care şi eu) m-au felicitat pentru coerenţă, simplitate, sinceritate şi mi-au confirmat faptul că nu bat câmpii.
În schimb am primit reacţii, de la persoane educate de altfel, care mi-a demonstrat că oamenii din România sunt paraleli cu realitatea. Voi lăsa la o parte pe cei care, din motive care mie îmi scapă, îl simpatizează pe Băsescu, pe cei care din motive care nu îmi scapa din nefericire simpatizează cu FSN-ul, şi pe cei care din motive de limitare intelectuală sau alt gen de convingeri doresc să voteze cu unul din ceilalţi candidaţi.
Mă voi limita la ceilalţi. Deci, românul visează, rupt de realitate, la utopii pe care nici măcar nu le pot exprima coerent. Acum ceva vreme, scriam un articol despre necesitatea unui conducător cu coaie. Şi nu doar eu îl visam. Astăzi îmi văd visul cu ochii. Şi nu doar atât. În schimb, unii nu reuşesc să îl vadă.
Românul doreşte un Crin Antonescu preşedinte, dar nu sunt în stare să îl identifice în persoana domnului Antonescu. Iar acum nu mă refer la românul imbecilizat care îşi vinde votul pe o găleată şi un kil de zahăr. Vorbesc de românul care încă gândeşte, care are o educaţie, care are aspiraţii şi care nu e atât de mort de foame încât să se vândă.
Mi-e atât de cunoscută fraza "nu am cu cine vota" sau "toţi sunt la fel", "oricum iese cine vor ei", "cu oricine votez tot rău o să fie". Românul face politică la căldurică când realizează că singura lui salvare este o revoluţie şi dă-i şi luptă ca la paşopt, în timp ce mai înfulecă un grătar.
Pentru că românul din clasa de mijloc este în stare doar de o existenţă mediocră, ceea ce nu este necesar rău, ba chiar benefic şi de dorit. În schimb românul visează. La vile în primăverii, la iahturi, la cine ştie ce alţi draci, pe care, cu resursele sale limitate nu le poate obţine. Şi atunci molfăie lamentări inutile dând vina pe clasa politică. Care vină îi şi aparţine de altfel, de unde şi perversitatea situaţiei.
Românul visează la salvatorul său, cel care îl va face să îşi recapete demnitatea, să îi mărească salarul şi eventual să îi dea grătărelul la guriţă. Din păcate, acesta nu este rolul preşedintelui. Dacă te aştepţi să iasă vreodată un preşedinte care să te facă să trăieşti într-o ţară civilizată, să te facă bogat şi deştept şi frumos, cu regret trebuie să îţi spun că nu va exista niciodată. Tu trebuie să fii civilizat, tu trebuie să lupţi pentru bani pe care vrei să îi câştigi, tu trebuie să te educi, tu trebuie să ai grijă de propria persoană. Tot ceea ce îţi poate oferi un conducător este libertatea de a face toate astea şi cadrul social în care să te poţi dezvolta fără să âţi bage beţe în roate.
Un lucru simpatic şi trist pe care îl observ este că românii suferă după comunism. Românii îşi doresc, mai mult decât să aibă ei ceva, să moară capra vecinului. Adica, dacă eu nu sunt în stare să obţin, de ce să poată altul? Încă mai au fantezia aia cu "sărac şi cinstit". Încă mai consideră oamenii de afaceri un fel de duşmani ai poporului şi capitalismul o crimă socială. Se revoltă la gândul că ar putea cineva să se îmbogăţească pe spatele lor, evident nimeni din cei care au o vilă neputând-o obţine cinstit ci doar furând săracul popor. România, trezeşte-te. Nu există afaceri corecte. Nu există termenul în afaceri. În afaceri e negociere. În negociere nimeni nu e corect şi nimeni nu câştigă. Românii nu ştiu ce înseamnă să fii un om de afaceri, nu înţeleg mecanismele afecerilor şi nici nu sunt dispuşi să le înţeleagă, plasându-se by default, în tabăra adversă.
Românul e contra din fire. Românul visează fără să ştie la ce. Românul e incapabil să vadă ca răspunsul la problemele lor poate fi Crin Antonescu. Pentru că-uri:
- are un program coerent ţi puternic de a relansa economia
- are experienţă în politică
- cu toată această experienţă, nu s-a murdărit
- a demonstrat că nu e slab
- este un intelectual
- are un partid care îl poate susţine în ceea ce îşi propune să facă, şi deci şanse reale de a reuşi
- este de un bun simţ care mă şi enervează (mie în locul lui îmi sărea ţandăra şi mă ţigăneam de multe ori)
Şi totuşi, românul nu este în stare să îl identifice ca omul pe care îl visează de atâta amar de vreme. Ce dracu vreţi mai mult? Să intre pe cal cu sabia în parlament să decapiteze din ciurucuri? Să se deschidă cerul şi să coboare un îngeraş să îl arate cu degetul? De ce minune aveţi nevoie ca să îl puteţi vedea? Să facă ce? Ce ar putea face cineva, oricine, mai mult de atât? Ce ar putea face ca să îl vedeţi, ca să aveţi încredere în el măcar şi cât să-l votaţi? Ce?
Românul are obsesia drobului de sare. Dacă ne fură şi ăsta? E posibil. Dacă ne minte şi ăsta? E şi asta posibil. Dacă o să fie la fel de rău? Şi asta e posibil. Dacă ... şi uite aşa românul pierde înainte de a încerca măcar să lupte.
Hai să vă spun eu un dacă: dacă nu rişti, nu câştigi. Eu mă risc la Antonescu. Nu pentru că aş muri de încrederea în el. Nu pentru că aş avea impresia că o să mute munţii din loc, că n-o să facă compromisuri, că o să fie perfect. Ci pentru că e singura alternativă. E o şansă. Nu o certitudine. Dar acum, nu am nevoie de certitudini. Acum am nevoie măcar de o şansă. Acum am în cine spera. Şi merită să risc. Chiar dacă pierd. Pentru că fără Antonescu pierd sigur.
În schimb am primit reacţii, de la persoane educate de altfel, care mi-a demonstrat că oamenii din România sunt paraleli cu realitatea. Voi lăsa la o parte pe cei care, din motive care mie îmi scapă, îl simpatizează pe Băsescu, pe cei care din motive care nu îmi scapa din nefericire simpatizează cu FSN-ul, şi pe cei care din motive de limitare intelectuală sau alt gen de convingeri doresc să voteze cu unul din ceilalţi candidaţi.
Mă voi limita la ceilalţi. Deci, românul visează, rupt de realitate, la utopii pe care nici măcar nu le pot exprima coerent. Acum ceva vreme, scriam un articol despre necesitatea unui conducător cu coaie. Şi nu doar eu îl visam. Astăzi îmi văd visul cu ochii. Şi nu doar atât. În schimb, unii nu reuşesc să îl vadă.
Românul doreşte un Crin Antonescu preşedinte, dar nu sunt în stare să îl identifice în persoana domnului Antonescu. Iar acum nu mă refer la românul imbecilizat care îşi vinde votul pe o găleată şi un kil de zahăr. Vorbesc de românul care încă gândeşte, care are o educaţie, care are aspiraţii şi care nu e atât de mort de foame încât să se vândă.
Mi-e atât de cunoscută fraza "nu am cu cine vota" sau "toţi sunt la fel", "oricum iese cine vor ei", "cu oricine votez tot rău o să fie". Românul face politică la căldurică când realizează că singura lui salvare este o revoluţie şi dă-i şi luptă ca la paşopt, în timp ce mai înfulecă un grătar.
Pentru că românul din clasa de mijloc este în stare doar de o existenţă mediocră, ceea ce nu este necesar rău, ba chiar benefic şi de dorit. În schimb românul visează. La vile în primăverii, la iahturi, la cine ştie ce alţi draci, pe care, cu resursele sale limitate nu le poate obţine. Şi atunci molfăie lamentări inutile dând vina pe clasa politică. Care vină îi şi aparţine de altfel, de unde şi perversitatea situaţiei.
Românul visează la salvatorul său, cel care îl va face să îşi recapete demnitatea, să îi mărească salarul şi eventual să îi dea grătărelul la guriţă. Din păcate, acesta nu este rolul preşedintelui. Dacă te aştepţi să iasă vreodată un preşedinte care să te facă să trăieşti într-o ţară civilizată, să te facă bogat şi deştept şi frumos, cu regret trebuie să îţi spun că nu va exista niciodată. Tu trebuie să fii civilizat, tu trebuie să lupţi pentru bani pe care vrei să îi câştigi, tu trebuie să te educi, tu trebuie să ai grijă de propria persoană. Tot ceea ce îţi poate oferi un conducător este libertatea de a face toate astea şi cadrul social în care să te poţi dezvolta fără să âţi bage beţe în roate.
Un lucru simpatic şi trist pe care îl observ este că românii suferă după comunism. Românii îşi doresc, mai mult decât să aibă ei ceva, să moară capra vecinului. Adica, dacă eu nu sunt în stare să obţin, de ce să poată altul? Încă mai au fantezia aia cu "sărac şi cinstit". Încă mai consideră oamenii de afaceri un fel de duşmani ai poporului şi capitalismul o crimă socială. Se revoltă la gândul că ar putea cineva să se îmbogăţească pe spatele lor, evident nimeni din cei care au o vilă neputând-o obţine cinstit ci doar furând săracul popor. România, trezeşte-te. Nu există afaceri corecte. Nu există termenul în afaceri. În afaceri e negociere. În negociere nimeni nu e corect şi nimeni nu câştigă. Românii nu ştiu ce înseamnă să fii un om de afaceri, nu înţeleg mecanismele afecerilor şi nici nu sunt dispuşi să le înţeleagă, plasându-se by default, în tabăra adversă.
Românul e contra din fire. Românul visează fără să ştie la ce. Românul e incapabil să vadă ca răspunsul la problemele lor poate fi Crin Antonescu. Pentru că-uri:
- are un program coerent ţi puternic de a relansa economia
- are experienţă în politică
- cu toată această experienţă, nu s-a murdărit
- a demonstrat că nu e slab
- este un intelectual
- are un partid care îl poate susţine în ceea ce îşi propune să facă, şi deci şanse reale de a reuşi
- este de un bun simţ care mă şi enervează (mie în locul lui îmi sărea ţandăra şi mă ţigăneam de multe ori)
Şi totuşi, românul nu este în stare să îl identifice ca omul pe care îl visează de atâta amar de vreme. Ce dracu vreţi mai mult? Să intre pe cal cu sabia în parlament să decapiteze din ciurucuri? Să se deschidă cerul şi să coboare un îngeraş să îl arate cu degetul? De ce minune aveţi nevoie ca să îl puteţi vedea? Să facă ce? Ce ar putea face cineva, oricine, mai mult de atât? Ce ar putea face ca să îl vedeţi, ca să aveţi încredere în el măcar şi cât să-l votaţi? Ce?
Românul are obsesia drobului de sare. Dacă ne fură şi ăsta? E posibil. Dacă ne minte şi ăsta? E şi asta posibil. Dacă o să fie la fel de rău? Şi asta e posibil. Dacă ... şi uite aşa românul pierde înainte de a încerca măcar să lupte.
Hai să vă spun eu un dacă: dacă nu rişti, nu câştigi. Eu mă risc la Antonescu. Nu pentru că aş muri de încrederea în el. Nu pentru că aş avea impresia că o să mute munţii din loc, că n-o să facă compromisuri, că o să fie perfect. Ci pentru că e singura alternativă. E o şansă. Nu o certitudine. Dar acum, nu am nevoie de certitudini. Acum am nevoie măcar de o şansă. Acum am în cine spera. Şi merită să risc. Chiar dacă pierd. Pentru că fără Antonescu pierd sigur.
Tuesday 17 November 2009
Friday 13 November 2009
Cuget ergo votez
Până acum un an eram apolitică şi mândră de asta. N-am votat şi apreciam ideea votului de protest, votul alb.
Anul acesta am descoperit cât de periculoasă este viziunea mea. Anul acesta am votat prima oară.
Am considerat, şi consider în continuare că avem o clasă politică coruptă, oribilă şi că nici unul din candidaţi nu merită cu adevărat votat.
Însă problema votului alb, votul de protest, este că nu oferă alternativă. Gândiţi-vă puţin: dacă, prin absurd, n-ar vota nimeni şi prezenţa la urne ar fi 0. Atunci ce? Ce s-ar întâmpla? Gândiţi-vă un minut ce s-ar putea întâmpla atunci înainte să citiţi mai departe.
Alternativele pe care le văd eu, propunerile pe care le-am văzut propagate pe internet sau în alte medii ar fi:
- prima alternativă ar fi haosul, şi vă asigur că ar fi un haos. După revoluţia din 89 a fost un haos relativ organizat, când foştii oameni politici cu gura mare şi-au făcut adepţi şi au reorganizat sistemul. Rezultatul? FSN-ul, 20 de ani de criză economică, mineriadele, noi la mila puterilor internaţionale, haos. După 40 de ani de comunism, comuniştii deghizaţi în oi şi-au făcut de cap într-o ţară needucată politic. Şi, din nefericire, încă îşi mai fac.
- o alternativă prezentată de o şleahtă de corporatişti imbecilizaţi ar fi alegerea altor oameni care să înlocuiască clasa politică. Am primit o prezentare care oferea ca alternativă, printre alţii, pe Cristian Tudor Popescu şi Şerban Huidu. Să fim serioşi, dacă ar fi vrut CTP să intre în politică, ce l-ar fi oprit să o facă până acum? În plus, chiar dacă vi se pare usor, nu e aşa uşor să faci politică. Politica nu este cea din viziunea lui Moromete, este ca un puzzle imens în care piesele îşi schimbă forma de la o zi la alta şi nu se potrivesc niciodată. Este nevoie de oameni care să înţeleagă mecanismele politice, să aibă înclinaţie către asta, să fie dispuşi să depună acest efort şi să le placă. Şi, oricât ai urî în teorie corupţia din politică, şi tu, cel care citeşti acum, eşti corupt şi coruptibil. Să arunce cineva acum prima piatră ar însemna să fie ipocrit sau imbecil. Dorinţa de mai mult este înscrisă în natura umană cu litere pe care nici un Dumnezeu nu le-ar putea şterge fără un potop mondial.
- în ultimul rând, s-ar putea schimba forma de organizare politică a ţării. Adică renunţarea la democraţie. Cu regret vă informez că, deşi democraţia este foarte departe de a fi un sistem politic perfect, este cea mai bună formă de organizare politică cunoscută oamenilor în prezent. Deşi urăsc sistemul politic actual, mă gândesc cu groază la alternative. Dictatură? Totalitarism? Monarhie? Atunci când puterea este doar în mâna unui singur om, lucrurile o vor lua cu siguranţă razna. Hitler, Ceauşescu ... n-am învăţat nimic? Poate Carol I să mai aducă o speranţă acestei viziuni. Dar eu nu mi-aş risca vitorul punându-l ireversibil în mâna niciunui singur om.
Sunt convinsă că vă mai puteţi gândi şi la alte alternative. Problema este: câte sunt viabile, câte sunt implementabile? Câte sunt mai bune decât democraţia?
În realitate, prezenţa la urne nu este niciodată 0 şi nici nu va fi. Pentru că există partide politice cu sute de mii de membri. Pentru că există babele influenţabile de la ţară care îşi vând votul promisiunii unor 10 lei în plus la pensie. Pentru că există oameni care vor cu tot dinadinsul diverse lucruri care li se promit: să devină România provincie ungurească, să fie alungaţi ţiganii din ţară, să fie omorâţi ungurii, să câştige Steaua campionatul mondial, să etc şi etc. Şi toţi aceştia votează!
Prezenţa la vot pentru alegerile de anul acesta pentru europarlamentari a fost de 27%. Rezultatul? Trei dintre cele mai triste şi groteşti caricaturi ale scenei politice ne vor reprezenta la Bruxelles. Ţi se face părul măciucă.
Toată lumea ştie cum au fost fraudate alegerile de către Băsescu, folosind voturile membrilor PDL pentru a-şi scoate fiica imbecilă europalamentar. Toţi am protestat după aceea. Însă prea târziu. Dacă încă 10% din alegători ar fi votat, acum Elena Băsescu ar fi stat acasă şi noi am fi avut un om politic adevărat în parlamentul european. Dacă ar fi votat încă 25% din electorat, extremiştii şi idioţii n-ar fi avut acum un Vadim şi un Becali să ne reprezinte ţara.
E vina ta. A celui care n-ai votat.
Pentru că tu alegi să nu votezi, jocurile politice se fac la nivel restrâns, dacă tu nu votezi, nu vom putea rupe cercul fesenist. Dacă tu nu votezi, noi nu avem şansa să devenim mai puţin corupţi. Lucrurile rele se întâmplă pentru că oamenii buni nu fac nimic. (cum zic americanii) Dacă noi alegem să nu votăm, vor vota membrii partidelor. Dacă noi alegem să nu votăm, vom fi la cheremul unei minorităţi care e departe de a ne reprezenta interesele. Dacă noi nu votăm, nu doar că lucrurile nu se vor schimba în bine dar se va schimba în rău. Chiar dacă lucrurile nu se schimbă, tot e mai bine decât să se schimbe în rău. Şi probabilitatea de a se schimba în rău este una foarte mare. Prea mare ca să îţi permişi să rişti.
Propunerea mea? Use google. Caută candidaţii la alegeri, caută-le platformele, citeşte-le, vezi care din ei te reprezintă mai bine.[*] Votează. Arată-le că îţi pasă de ceea ce se întâmplă în ţara ta. Nu te uita la televizor să vezi care din căţei latră mai tare. Citeşte platformele. Şi alege avizat. Lucrurile nu se vor schimba peste noapte. Trebuie timp. Şi avem nevoie de alternative. Avem nevoie să nu lăsăm să aleagă pentru noi Ebele, Vadimii şi Becalii României. Avem nevoie să alegem NOI.
Să nu te aştepţi de la candidatul tău să facă minuni. Să nu te aştepti să fie perfect. Viaţa e mai mult decât ne spun basmele. Credeţi că Ileana Cosânzeana nu se beşea? Vă asigur că o făcea. Vă asigur că avea păr pe picioare şi îi puţea gura când se trezea de dimineaţă. Vă asigur eu că nimeni nu e perfect. Oricât de mult ne-ar place să credem asta.
Trebuie să votăm. Nu ca să scăpăm de corupţie, nu avem scăpare, ci ca LOR să nu le mai fie atât de uşor. Ca nouă să ne fie cu adevărat mai bine. Ca să îi obligăm să ne dea ceva cu adevărat. Ca să îi obligăm să ne câştige voturile. Ca să fie cu adevărat democraţie în România.
Ai dreptul la alegere. Fă-o. Altfel vom pierde. Şi vor câştiga EI. Şi eu nu mai vreau.
[*] Pentru cei mai confuzi: puteţi face un tabelaş pe o foaie de hârtie cu toţi candidaţii. Când citiţi o platformă, unde vedeţi ceva cu care sunteţi de acord faceţi o bulină, unde e ceva cu care nu sunteţi de acord faceţi un x. Sugerez de asemenea şi varianta mai restrânsă www.busolapolitica.ro .
Subscribe to:
Posts (Atom)
