Wednesday 19 December 2007

intrebare

Tare ciudat e romanul. Ieri cand am plecat de acasa la 6 am observat cum o masina a trecut peste un capac de canal (in mijlocul intersectiei!) in mijlocul strazii dislocandu-l.
Cand am ajuns acasa pe la 11 am vazut in jurul canalului un gardulet din ala de avertizare. M-am uitat si m-am gandit in prima faza: io-te, a observat cineva canalu', ba s-a mai si agitat sa-l semnalizeze.

Acum gandesc cu mintea mea de om simplu: cat timp i-ar fi luat cuiva sa puna capacul ala la loc? Mai mult sau mai putin decat i-a luat aluia cu garduletul care incurca juma de circulatie (Si daca trebuie sa-l sudeze tot le ia mai putin decat faza cu gardul) ? Si de fapt, de ce exista un capac de canal in mijlocul intersectiei?

Ma duc sa ma uit daca mai e garduletul. Nu se vede de la geam de la mine. Amuzant mi se pare si ca: daca s-ar duce cineva cu o ranga, l-ar pune la loc si ar da gardul la o parte sa se poata circula normal prin intersectie, ar primi cel putin amenda pentru treaba asta. Romanul ... ciudata creatura.

Thursday 1 November 2007

he said...

When I told him I have found what I was allways looking for. He said there's more in life than that. And I laughed. And told him there is nothing else in life than that. And I ment it. Because you must have that and something more and then THAT becomes all there is in life. And "that" I had. And didn't need "something more".

Nights like this I feel the "something more". So close and so far in the same time. Yes, there is more in life than "that". And you never feel like letting go to the life you've allways hated, the one you allways knew it's not for you, you never feel like letting go when you feel so deep that there is more in life than "that" but not for you.

And in the morning I hope I will feel the strenght to let go of the illusions and go back to my empty and yet so full, so real, so sad, so void of hope and feelings and illusions, so hated and so very deep inside of me, so complicated and yet so simple life. After all, I have been doing this every morning ever since.

And yet, for a while, before I will forget this night over all, I will miss the illusions and the hopes and the feelings and all the lies I used to tell myself, and all the lies everybody tell themselves all the time. Angel, my only one, my lonely one, my beautifull, wonderfull one ... don't ever let me do something like this night again. And make me forget untill the sun will shine in the morning light. And may the sun never rise again for this night is the only time I endulge myself to dream again.

morning ...

Sunday 28 October 2007

despre ratare

Ratarea. Tragic. E rau sa fi ratat. E o insulta sa spui: ratatule!

Ratarea se poate defini prin antoniml sau: succesul. Ce inseamna sa fii un om de succes? Cred ca deja ne-a intrat tuturor in cap ca succesul este strans legat de bani. De afaceri. Un om de succes este un om care a reusit in viata pe propriile picioare. Clar, nu? Nu obiecteaza nimeni.

Ei, obiectez eu. Succesul depinde foarte mult de ceea ce omul doreste sa faca. Oameni de succes sunt si cei ce reusesc sa castige premiul Pulitzer, Oscar, Nobel. Si astea vin la pachet cu banii. Bani + cariera. Toate povestile de succes au un numitor comun: omul se lupta, se zbate, munceste ca orbul, se da peste cap si reuseste sa faca ceva. Bun, nimic de obiectat.

Am citit o data, nu mai stiu unde, o povestire sf. Cu niste viitori parinti care isi programau copilul genetic. Ce ochi are, ce stie sa faca, ce sex, inteligent, frumos, iubit, alea alea ... etc. Bon. Nu mai stiu exact ce se intampla si cum dar ajunsesera la concluzia ca (si asta era programabil genetic, sf nah) ca toate treburile astea sunt o tzara irelevante si alesesera pana la urma un singur lucru, lasand restul la voia intamplarii. Alesesera sa fie copilu' ala fericit.

Filosofic contra materialist. Fericire sau succes? Odata cu succesul vine si fericirea? :) Sa vedem. Atunci cand iti doresti sa ai succes, unde te opresti? Care este stadiul la care vrei sa ajungi, acolo unde ai putea sa spui "sunt fericit"? Cunoscand natura umana, as putea spune ca stadiul ala se schimba atat de des, evoluand o data cu evolutia ta, incat nu-l vei atinge niciodata. Concluzia e destul de clara: succes nu egal fericire. Poate multumire, poate satisfactie. Dar atunci cand ai tot ce ti-ai dorit esti cu adevarat fericit?

In cazul ratarii e mai clar: incerci sa urci scara spre succes si cazi. Simplu si clar. N-ai aia, sau aia sau aia si suferi din cauza asta, frustrare, esti ratat, clar ca buna ziua.

Bon. Acuma sa vedem partea cu fericirea. Daca nu poti urca scara spre succces (predefinit) pentru ca iti lipseste cate ceva: inteligenta, mijloacele, vointa etc dar iti doresti sa ai succes si suferi pentru ca nu-l ai, atunci nefericirea e evidenta. Tu esti intr-adevar un ratat si te simti asa, oamenii te privesc asa. Da, fata care vinde ziare in intersectie e o ratata. Sa vedem daca ma poate contrazice cineva.


Bun, si acuma sa ne ocupat de o alta categorie de ratati. Ratatul filosofic. Cel care nu are si nu isi doreste succes-ul in interpretarea de mai sus. Este cel care nu are succes pentru ca nu isi doreste, un ratat? Pai sa vedem partea cealalta. Este "filosoful" fericit? Avand in vedere ca majoritatea dintre ei sunt de un pesimism cras care deriva din interpretarea "filosofica", mult prea obiectiva pentru sanatatea mintala, a vietii, eu as spune ca nu.

Bine, dar pana la urma cine dracu e fericit? Exact.

Pana la urma ce sens are succesul? Daca tot acolo ajungi. Pan la urma ce sens are viata daca pana la urma tot mori? Succes sau ratare? :)

Thursday 20 September 2007

impreuna pentru vecie

Ma, ca tot de la Xena mi se trage. Era episodu' ala cand merge ea dincolo de Stix si chestii socoteli cu un nenea negru a drac de frumos. Si se gandeau ei ca ma, cand o muri Xena, vine si ea p'acolo si isi petrec vesnicia impreuna ca ei ma ce indragostiti erau unu' de celalalt.

Bullshit. Pa cate iubiri din astea vesnice n-a avut Xena? Ma, pai daca moare aia si e asa cum zic ei in episodu' asta, posta ajunge saraca. Mama ce aventuri in grup. Ala film porno ma, zdai seama tiptlu: "Xena moare". Pfuai, ala ar fi serial, zau ca m-as scula la orice ora sa-l vad. Zdai seama la cati masculi a avut aia cate combinatii de x+1 luate cate xxx se pot face. Aahahahah.

Ba, cum fac io ma ca de la dragoste si alea alea tot la porn ajung?

printesa razboinica

Io sunt fan Xena. Zau ma, imi place serialul, m-am uitat la el, ma trezeam duminica dimineata ca sa ma uit la Xena. Acum se da in reluare pe Antena1 si ma uit si acuma, ca e misto.

Ma, dar eu nu pricep ceva la Xena asta. ma, deci aia traieste pe campuri, da? Am vazut io, cum dormea prin boscheti pe langa foc. N-are casa, n-are job. Nu zice nimeni de unde face rost de bani de mancare. Nu conteaza, sa zicem ca are. Dar ce nu pricep eu e faza cu machiajul. De unde are Xena machiaj. Si cand dracu are timp sa se dea cu el? Ca de machiat e mai mult decat evident ca e machiata.

Ma, deci una din asta care sta prin boscheti si vagabondeaza pe unde apuca ar trebui sa arate ca o sperietoare. Nemachiata, necoafata, cu mustata. Cu par pe picioare. Unde dracu se epileaza Xena, ma? Ca pe vremea aia se epilau doar aristocratele. Da, ma, zau, am citit eu. Ma, si avand in vedere conditiile de igiena in care traieste, cel putin paduchi tot are.

Si in loc de aia vedem o Xena spalata, coafata, pieptanata (numa in filme se bat astia cu parul desprins, ma, da in toate filmele, de parca in realitate ar face cineva prostia asta) epilata, cu manichiura intacta, machiata. Cu ce balsam s-o fi dand aia de nu se ciufuleste dupa toate cascadoriile alea.

Deci mitul Xena, jos cu el. Nu exista, ma. Da' e misto serialu'.

Wednesday 12 September 2007

ba, ce aidi ai ?

Later edit: Pentru toţi cei care aţi ajuns aici căutând pe google cuvantul "aidi" în diverse combinaţii frazeologice: sunteţi nişte idioţi. Aruncaţi-vă calculatorul pe geam pentru că sunteţi prea proşti ca să deţineţi un obiect atât de complicat. Vorbesc serios!


Original posting:

Da, frate, iahu mesenger. Al mai tare mijloc de comunicare ever! Si are si photosharring, si games, si file transfer si pc2pc calling. Pfuai, si cate n-areeee, neamuleeee.

Tot romanu' are aidi. Nu tre' sa specifici ce e ala si pe ce e. Toata lumea stie. Am si io, logic. Ma, si una din featuresurile ale mai tari pe care le-am vazut io ever la mes, e ala cu grupurile. He he, trecura vremurile alea in care te apela cate unu cu "salut" si tu te gandeai "de unde pizda masii l-am mai adunat si pe asta". Acu' ii ai pe categorii: friends, work, family, fucks, iubi, scoala, clubu de sah, sala, solar, club, pizde etc etc.

Da ma, ie extraordinar. Ma, si vine vremea in viata unui om cand se aduna vo' 50 in grupul de "who the fuck". Ma si deja i-ai cam stii care cum si te pui si tu ca omu' sa ii imparti in cele grupuri. Ba si imparti, faci grupuri noi cu diversele site-uri, forumuri, rpg-uri, ii ordonezi acolo frumos. Mai si scoti din ei, mai ii muti de la un grup la altu'. Ca de exemplu din grupul de "inimioare.ro" pana in grupul de "iubi mici" e doar un pas si deh, tre sa dam cezarului ce e al cezarului.

Io personal nu as avea curaju' sa mai dau vre-unuia parola de la mes, cum mai faceam pana acuma, ca daca s-ar vedea care in ce grup e ... nici nu vreau sa ma gandesc. :)

No, si deci facui io o curatenie ca la mama lui si o ordine in mes de imi venea mai mare dragu. Dau logoff, dau loghin si puff! totul dispare. pac list aiezact ca inainte. Ca inainte de ordine. Motzoganii tot acolo. Fuck! Shit! Pizda masii. Injur pisica, arunc cu telefonul pe pereti (ma, si am zis ca nu mai fac asta). Degeaba. Tot se duse pe apa sambetei frumusete de ordine.

Si daca nu mi-ar mai fi facut treaba asta si data trecuta. Cand zau ca nu erau atatia de replasat si de zburat din lista. Si m-am chinuit v-o saptamana atunci, unu cate unu, pana se obisnuia al iahu cu idea ca io pe ala il vreau in lista aia si nu ailalta. Ce sa mai zic cu grupurile, pana l-am convins ca mai vreau unu facea ca fata mare in fata sulei: nu si nu.

Ma gandesc cu groaza la zilele ce urmeaza cand iar o sa am munca de convingere cu iahu pana ma lasa sa ii pun pe unde vreau io. Ma da e tare iahu asta ma, e trendi, are toata lumea. Am si io ma. Am aidi. Ba, tu ai aidi, ma? Apropos, imi instalez gugltoc. Daca se aseamana comparatia yahumes/gugltoc cu yahumeil/gmail atunci o sa am orgasm. Zau asa.

Tuesday 11 September 2007

travel guide

Ma intreb uneori de unde atata comoditate pe mine. Eu nu calatoresc. Nu imi place. Mai degraba as sta acasa sa ma uit la televizor decat sa vad Taj-Mahal-ul. M-a carat mama cu diverse ocazii prin tari europene si m-a mai si trimis in tari mai mult sau mai putin exotice. Dar eu de buna voie nu mai plec niciunde.

He he, imi daduse la un moment dat prin cap ca nici Kant n-a iesit niciodata din satul lui natal. Dar amintindu-mi ce a putut sa scrie ma gandesc ca asta nu e neaparat o chestie pozitiva. :)

Imi place sa-mi amintesc de lucrurile si locurile pe care le-am vizitat. Dar gandindu-ma retrospectiv, n-a meritat efortul. Ma simt mult mai bine cand ma uit la poze cu locatii decat daca as fi la fata locului sa le vad cu ochii mei. Comod, din scaunul meu de la birou, pe calculator. Fara praf, fara gongi, fara soare, ploaie, noroi, frig etc.

Sunt de o comoditate infioratoare. Astazi se uita o colega pe traseul vacantei sale din Australia si alte minuni. Toata lumea saliva la harta, se uitau cu ochii mari la ea cand povestea. Eu incepeam sa obosesc numai cand o auzeam. Imi si inchipuiam scorpioni, tarantule, tantari. Brrr, nu m-as duce decat pe o miza foarte mare.

M-a mai invitat cineva in Sri Lanka. All expenses payed. No fucking way! Nici pana la Milano nu ma mai duc.

In schimb visez si acum la un munte, pe care sa ma catar de dimineata pana seara. Sa ajung din nou pe creasta si sa privesc norii sub mine, in jurul meu, in mine. Sa plang din nou prinsa intre rasaritul de luna si apusul de soare. Sa ma trezesc din nou cu caprele negre itindu-si curioase botul in cort. Sa mananc din nou cremvusti fierti in sucul din conserva de peste.

Fuck Australia, ma! Fuck Roma, Paris si Londra. Fuck the whole world. Inima mea a ramas pe Piatra Craiului.

Wednesday 5 September 2007

stranger - partea III

Am fost ocupata in ultima vreme. Ocupata nu sa ma adun, ci sa ma imprastii. N-am mai simtit de mult dorinta sa ma adun, si de fiecare data cand o simt gasesc noi feluri de a ma rupe. Eu, sau poate ei. E bine asa, ma simt ca odinioara, cand incetezi sa crezi e mai usor sa faci fata realitatii. Nu te poate dezamagii nimic.

Uitasem de blog. Mi-am amintit ieri, cand l-am vazut din nou. Momentele in care Angel nu e cu mine trec usor si repede, uitarea face totul. Apoi e cu mine din nou si iar avem dispute prelungi care se termina cu tresariri si liniste, si calm. Si senzatia de "acasa" care nu persista niciodata atat cat mi-as dori. Chiar acum, cand ma urmareste peste umar, ii pot simti zambetul greu si nemilos cu care nu ma lasa mai niciodata sa evadez.


Si deci ieri, l-am vazut din nou. Angel nu era cu mine si eu treceam doar pe trotuar cautand ceva din ochi. Cand l-am vazut. Nu l-am simtit, ci doar l-am vazut. Urmarindu-ma cu ochii aia hipnotici si dureros de frumosi. Intotdeauna au ochi frumosi. M-am oprit uimita ca il pot vedea la lumina soarelui, credeam mereu ca e o iluzie. Ziua, pe strada, in mijlocul oamenilor. E greu sa vezi o fantoma asa. Ma uitam la el din partea cealalta a pietei. Fuma sprijinit de coltul cladirii.

Arata surprinzator de bine, parca se vindecase, si asta m-a facut sa ma cutremur. Nu arata la fel ca atunci cand l-am vazut prima oara, cand mi s-a parut atat de mare si puternic, atat de frumos. Parca imbatraneste o data cu mine ma gandesc si apoi zambesc in sinea mea, ce idee haioasa. Poate e o iluzie, eram atat de mica atunci incat totul mi se parea mare.

Nu ma pot opri nici acum sa ma gandesc cat de ciudat era sa stea pur si simplu acolo cu soarele luminandu-i fata si tot corpul. Ochii ii sticleau de la soare si totusi nu parea sa-l deranjeze. Nu l-am mai vazut niciodata la lumina zilei, intotdeauna intalnirile noastre erau nocturne, mi se parea natural asa, ii atribuisem trasaturi de vampir. Era socant sa realizez cat de real este.

Ma uitam la el, la adapostul umbrei care ma invelea. Iar el se uita la mine. Si zambea. Zambea, nenorocitul. Zambea pentru mine. Nu zambea cu superioritate, nici macar nu parea multumit. Ma asteptam ca atunci cand il voi vedea sa zambeasca triumfator si superior, cum zambesti unei posesii. Nu. El zambea amical. Prieteneste. Ma saluta din zambet.

Fara sa-mi dau seama i-am zambit inapoi. Cum i-as zambi unui coleg de servici vazut intamplator la birou intr-o zi buna. Zambea ca unui egal, mie, care ii apartin. Mie, pe care ma poseda. N-am inteles de ce. Stateam si il priveam doar. Iar in ochii lui am vazut acelasi salut cinic cu care m-a mai despicat o data: "Wellcome to hell, my dear".

De data asta salutul era diferit. Ca unuia care vine de bunavoie, ca unuia care apartine constient. Ca unul a carei fiinta e parte componenta din iad. Mi s-a facut rau. Nu, eu iti apartin si tie si iadului tau pentru ca Tu m-ai fortat, nu pentru ca am vrut. Nu, nu imi doresc asta, vreau sa ies, sa evadez din tine. Nu ma privi asa, e doar un nou joc al tau cu care sa ma chinui. N-am sa accept niciodata. N-ai sa ma convingi niciodata ca si eu sunt parte din tine.

Protestez mut dar fara vre-o sansa sa ma cred. Vreau sa cred ca ma are doar pentru ca nu ii pot opune rezistenta, nu de bunavoie. Vreau sa cred ca eu n-as face asta niciodata de bunavoie. Si ce vreau eu sa cred nu inseamna nimic pe langa ceea ce imi transmite el. Si pe langa ceea ce reuseste sa ma faca sa realizez. Sunt pentru ca vreau.

Fiinta mea se crapa brusc in o mie de parti. Cade pe dalele tari in timp ce corpul meu ramane drept, suspendat de privirea lui. Imi sopteste ceva de la distanta, nu reusesc sa aud. Dar inteleg. "The hell is in you my dear, you are most wellcome." Si zambeste, zambeste in timp ce eu il cred. Zambeste pentru ca eu il cred. Si zambesc si eu. Pentru ca nu exista chin mai dureros decat acceptarea. Iar el continua sa ma chinuie, in timp ce eu tanjesc dupa sange si dupa rani, dupa absenta aerului, dupa acea placuta senzatie a neputintei in mainile lui ciudate si elastice. Incepuse sa-mi placa. Si asta nu trebuie sa mi se intample niciodata. Nu ma va lasa sa mi se intample niciodata. Ma intreb ce va urma, poate are sa inceapa sa-mi placa si asta. Oare pana unde poate ajunge?

Iar acum eu nu mai am dreptul nici sa protestez. Ma voi imbraca frumos, intr-o rochie galbuie, Imi voi pune sandalele cu toc inalt. Imi voi spala parul si il voi lasa sa se usuce in bataia aerului. Si ma voi duce cuminte la el, sa stam de vorba la o cafea. Si sa fumam impreuna o tigare. Si sa ne posedam reciproc banal si anorgasmic. Doar pentru ca asa cere ritualul . Iar el imi va pune o mana pe picior si va ridica usor rochia lasand sa se vada genunchiul si o parte din coapsa. Apoi vom fuma banal, plictisiti. In jur totul va fi frumos si curat doar ca sa nu uit mereu ce sunt, ce suntem. Iar el va fi satisfacut pentru ca ma face sa sufar din nou. Un alt tip de suferinta, exact suferinta pe care nu pot sa o indur acum. Doar ca sa-mi demonstreze ca are dreptate. The hell is in me. Thank you.

Thursday 9 August 2007

just a thought

De ce ti-e frica nu scapi, asta am mai zis-o si cu alte ocazii. Dar nu ma asteptam sa nu scap nici de ce nu mi-e frica. :) Si totusi, pasarelele fal fal, vantul fosh fosh, fluturasi, floricele, vara soare, viata e frumoasa.

Sentimentul e reciproc, as putea sa ma laud dar adevarul e ca I don't get this shit. Adica de ce pasarelele fal fal, si vantul fosh fosh. Mi-ar place sa existe un dumnezeu, sa-l pot lua de guler si sa-l intreb "Mai nene, pana la urma, de ce ne facushi? Te plictiseai rau?". Eu sunt om intelegator dar asta cu sforile n-o inteleg. Zau asa.

Si mai sunt unii dom'le, nici ei nu stiu ce vor. Si taman atunci cand stiu eu ce vreau nu mai stiu ei. Si cand stiu ei mi-e teama mie si uite asa e un cerc ermeneutic cum scria o colega printr-un curs, ca-mi venea sa o iau si pe aia de guler s-o intreb ce dracu cauta la facultatea asta. Old shit, mi-a ramas si acum in minte.

Am niste cerculete de plastic pe birou, sunt ceva tare interesant. Ma joc cu ele, stupid. Vantul bate, pasarelele ciripesc, soarele luceste. Viata e frumoasa.

Wednesday 1 August 2007

stranger - partea II

In ultima vreme in casa mea e haos. Cred si eu, trebuie sa pastrez cantitatea de haos constanta, cum se ordoneaza lucrurile intr-o parte trebuie sa recuperez in alta. In seara aia faceam ordine prin casa si ma concentram asupra biroului cand am simtit o senzatie cunoscuta, hipnotizanta. Mi-am dat seama brusc ca e in spatele meu si m-am cutremurat. Din nou? Acum?

Inchid ochii ca sa ii simt degetul atingandu-mi pielea umeda de sub sani. Simt mirosul specific al transpiratiei din zona aceea, miros greu, placut, dulceag. Incerc sa ma intorc dar corpul nu ma mai asculta. Undeva in interior ceva se revolta si vointa mea lupta cu placerea abandonului. Il simt indepartandu-se. Ma intorc.

Privirea lui e aceeasi dintotdeauna, reusesc cu greu sa ma smulg din ea si il privesc. Sta ca un animal de prada privindu-ma, incordat, cu spinarea arcuita, il simt gata sa sara, sa ma doboare. Zambeste. Inca zambeste. Eu ma lupt. Corpul lui e slab, mai slab ca de obicei. Mai rosu parca. Sau e doar o impresie data de incordare. Parul s-a rarit, arata ciudat, el tot arata ciudat in seara asta, parca a imbatranit. Privirea in schimb e aceeasi, zambetul la fel.

Pasesc catre el, sfidandu-l, el inchide ochii santajandu-ma ca de obicei. Zambeste in continuare si eu cedez furiei. Si lui. O mana se intinde fulgerator si ma trezesc la picioarele lui cu parul strans si capul imobil. E inutil sa ma zbat, stiu asta dar o fac oricum. De data asta nu vreau sa cedez. Dar furia care ma cuprinde e semnul ca am pierdut batalia.

Ma las moale si flasca in mainile lui, gandul imi zboara la altceva. Mi-e indiferent. Mi-e indiferenta durerea si sangele care curge. Stiu ca e doar o iluzie si ma las purtata de imagini frumoase, undeva departe, de unde simt durerea doar ca pe un vis. Ma strange cu degetele in jurul coastelor, simt ceva paraind in interior, incep sa amortesc usor si ma apuca teama ca voi muri, o moarte reala. Ma linistesc imediat, nu ma poate ucide, sunt deja moarta.

Indiferenta mea il starneste si mi-e greu sa-mi pastrez rasuflarea. Ma miroase, nu miros a nimic, doar a transpiratie. Incearca sa ma aduca cu ochii in ochii lui, eu privesc prin el. Degetele lui se insinueaza sub hainele mele si dor, dare de sange se imprima in tricoul alb si pe chilotii deja rosii. Ma raneste stiintific, chirurgical, atinge toti nervii din piele. Ma las prada senzatiilor si dau sa urlu. Sunt muta din nou.

Satisfacut de renuntare isi vara din nou degetele in gura mea deschisa, pe gat in jos, nelasandu-ma sa respir. Ma penetreaza animalic si dureros, adanc, taind in carne pe interior, umplandu-mi vaginul cu rani si sange. Nu pot respira, mi se intuneca privirea. Nu ma lasa de data asta, ma pedepseste pentru revolta, ma poseda si n-am dreptul sa uit asta. Mi se face rau, simt o senzatie de greata care depaseste in intensitate durerea.

Nu, nu-i mai apartin cu totul, poate doar scamatoriile astea sa ma faca sa mai simt ceva la un nivel pur senzorial. Simte asta si ma arunca eliberandu-ma. Alunec pe podea, ma lovesc de birou si raman inerta. Mi-e imposibil sa ma mai ridic, si probabil ca n-o voi face pana dimineata. Vine langa mine, isi pune un picior peste mine si incepe sa fumeze. Se sprijina in genunchi si fumeaza intr-o pozitie reflexiva. Scrumeaza peste mine si scrumul ma doare. Ma doare si talpa care apasa greu, mult mai greu decat pare sa fie el.

Zambeste catre mine, ii aud cuvintele fara glas. "Imi place felul in care te amagesti, draga mea. Iti fac placerea asta. Pentru ca dezamagirea ta imi va face o placere mult mai mare decat infrangerea ta in seara asta". Nu-l cred. Nu vreau sa-l cred. In seara asta a pierdut. Simt o dorinta, un fior, un inceput de ... si il cred. Ma poate infrange. Dar nu vrea pentru ca e convins ca ma amagesc. Ma bucur de indoiala mea. Poate ca e singurul lucru care il face sa-mi acorde iluzia libertatii.

Incerc sa misc, mi-e imposibil, nu mai e acolo, incerc sa ii strig ca de data asta ... da, pentru ca altfel n-ar fi venit. Daca n-ar fi simtit ca ma pierde n-ar fi venit. Zambesc si eu, gem si zac in balta de sange si in curand incepe sa ma preocupe felul in care il voi curata. Deschid usor gura si las lichidul rosu sa curga in afara. Maine dimineata nu voi mai avea decat durerile cauzate de podeaua tare. Si poate putin mai multa teama. Respir fumul de tigara ramas in aer. Mi-e pofta. Adorm asa.

Wednesday 18 July 2007

te beep

2 noaptea. Labareala pe net. Beep.

Ma uit stramb la telefon, numar necunoscut. Cine aia masii da beep la 2 noaptea? Sun inapoi curioasa si oarecum ingrijorata ca deh, de bine nu putea sa fie. Conversatie:

- Da.
- Da?
- M-ai sunat. Cine esti?
- Eu te-am sunat? Cand?
- Pai mai inainte mi-ai dat beep.
- Aaaaa, pai beep, nu te-am sunat.
- Ma rog, cine esti?
- De ce m-ai sunat?
- (perplexa) pai daca mi-ai dat beep ..
- Pai si ce, asta e motiv sa suni inapoi?

Is that for real? Il categorisesc drept imbecil si inchid. Primesc sms: "Ma, domnisoara asa ai inchis, poate ne cunostem si noi, un suc ceva." Nu zau.
Fac prostia sa il ignor si nu ii bag numarul in agenda. Peste doua zile iar beep. Iar numar necunoscut. Iar sun inapoi (tind sa uit chestiile neimportante). Iar conversatie tampita. Iar de ce ma suni. Cine esti? Marius, dar de ce m-ai sunat... Ma, oamenii astia sunt normali? O s ail aranjez pe domnul Marius si va povestesc si voua.

Nu trece mult dupa ce i-am inchis aluia. Suna telefonul cu numar ascuns. Io-te! Raspund. Alo, alooo, aloooooooo! Nimic. Aha, bun, punem pe hold. Suna iar. Raspund, liniste, pus pe hold. Se repeta faza de vre-o 6 ori. Chiar nu aveam nimic mai bun de facut. Lol. Eram in pat. Suna a nush cata oara si in sfarsit spune ceva.

- Aloo. O voce de fetitza de 14 ani.
- Da, zic eu.
- Cine esti?
- Cum cine sunt? Tu nu stii pe cine suni?
- Cine esti?
- Ma, tu esti tampita?
- Cine esti? Alooo, cine esti?

Deci ma, deja e o problema cu drogurile in Romania. Don't drink and drive. Smoke and fly! Sau o fi fost vre-o nevasta in mijlocul unor descoperiri dureroase ... da la 2 noaptea, ma? Eu, in locul ei, sunam de pe telefonul mujicului si taceam ca sa vad ce zice aia. Nu ca m-as scapa eu cu chestii de genul "buna iubitel". Eniuei, pustiu Marius, cu numarul 0726815630, o sa ai o surpriza neplacuta. Ai sunat pe cine nu trebe. Yeah, I am nuts. Muhahaha.

Monday 16 July 2007

Discovery

Angel,

astazi am descoperit un lucru pe care il banuiam, dar in naivitatea mea, nu l-am crezut. M-am lasat mintita si calcata in picioare ca ultima tampita. Si ma bucur sa aflu asta pentru ca incepusem sa ma dispretuies. Acuma stiu ca pot merge pana la capat in iubire. Cu toate ca n-o sa am ocazia s-o mai fac vreodata. Si totusi acum, in seara asta, de cateva minute, am descoperit ca totusi, nu este totul pierdut, ca exista inca speranta.

M-am indragostit de un nenorocit, de un mincinos, de un om care n-a putut sa ma iubeasca. Pana aici nimic nou. Am avut dreptate la fiecare afirmatie pe care am facut-o, apreciez mai mult decat corect realitatea. Aici nu ma bucur prea tare pentru ca ratiunea mea ma doare. Si totusi. Am avut dreptate cand i-am spus tot ceea ce i-am spus. Si motivul pentru care se intoarce, si falsitatea sentimentelor, si nevoia de mine, si motivul pentru care ma va parasi. Si motivul pentru care se va intoarce. Nu sunt foarte sigura ca acum se va mai intoarce. Dar este o probabilitate foarte mare.

Ma las convinsa de argumentul cu "vreau sa ma concentrez la cariera". Oarecum convinsa pentru ca ceva era putred in Danemarca si e un caracter mult prea slab ca sa fi devenit ceea ce pretindea ca devenise. Ba inca mai si loveste "alaturi de tine n-as putea deveni niciodata ceea ce imi doresc". Si eu, nu neaparat cred, dar oricum doare ca naiba sa ti se spuna asa ceva. Si nu numai. Inghit si chestia cu "n-am mai intrat de cateva zile pentru ca am fost ocupat". Si multe.

Astazi, Angel, vorbeste cu mine. Dupa statusurile provocatoare de pe mess probabil. Intra in vorba, eu incep o conversatie retrasa si conventionala. Imi da un raspuns voit nepasator si nu uita sa mentioneze ca se fute zilnic. Bineinteles ca mi se strange inima si incep sa intreb. Si el raspunde. Si loveste. Stie ca doare, si doare al naibii si totusi intreb si el raspunde. "Mi-am gasit alaturi de ea echilibrul pe care n-am reusit sa-l gasesc alturi de tine in 5 ani de zile". Zau asa. Pac, detalii intime, clar incercare de intimidare a adversarului. Si io in culmea depresiei.

Si atunci ii amintesc ca inca il iubesc si ca-l voi iubi si ca ma bucur pentru el si pentru echilibrul lui. Si o simt sincer. Si o mare usurare ca nu se mai razgandeste cu revenitul la mine si o mare durere ca, cel putin din cate imi spunea, devenea omul care mi-ar fi placut mie sa fie. Din cate il cunosc eu a zis-o in ciuda. Si iarasi am dreptatea masii cand zic ca omul nu se schimba niciodata. Macar de s-ar schimba, macar daca l-ar schimba ea. Dar cred ca ar trebui sa fie o femeie puternica pentru asta iar el e destul de intimidat de femeile puternice. Sau, mai stii, o data tot trebuie sa ma insel si eu. Inca nu s-a intamplat dar mai e timp.

La un moment dat simt eu ca pute in Danemarca si incerc marea cu sarea. Cand a cunoscut-o si cum. Pai stii, la un concert, treburi, socoteli. Asa, bun. Caut concertul pe net, 14. Bun. Dar, revin eu, inainte sau dupa ce mi-ai dat papucii? Dupa zice el, n-am mai facut greseala sa amestec treburile, eram curat. Aham, bun.

Ia hai sa scocioram prin logurile de mess (asta acuma, seara, ca am avut o treaba).
14 - intra tarziu, dupa 12, vorbim, ma iubeste, il iubesc, toate bune si frumoase, pupe, lovuri etc
15 - pupe, loave totul ok, dor, alea alea
17 - trimit mail "mi-e teama sa te pierd", imi raspunde ca e foarte concentrat pe ofertele de job pe care le primeste, ca s-ar duce ori acolo, ori acolo, se gadeste rau la cariera

Urmeaza un week-end in care il sun si imi spune ca nu va avea timp de mine si nici nu ma suna, chestii inmormantari rahaturi. Uramtoarea data cand mai vorbim

24 - imi cer scuze pentru zilele trecute, n-am vorbit nimic, nici o explicatie
26 - lucram la un proiect (nici acum nu l-a terminat), rece, inca nici o explicatie
28 - se baga in nush ce, money, job, secret hush hush, inca nici o explicatie, totul rece
ii trimit un mail in care ii cer explicatii, totusi, tacere, stiu ca e over dar totusi ce s-a intamplat
6 - ti-am primit mailul, o sa iti trimit unul, vroiam sa iti explic face2face
7 - imi explica cum a renuntat la mine ca sa aiba timp sa munceasca, ca sa faca bani, cariera, ii stateam in drum si alaturi de mine nu putea obtine lucrurile de care avea nevoie
O discutie la telefon, intr-o zi cand am sunat seara pentru o nevoie. Deranjez? Nu. Dar e tarziu. O voce feminina in fundal. Imi cer scuze si inchid. A dou azi il intreb daca era cu vre-o femeie. Imi explica cum se concentreaza asupra carierei si cum n-are timp si nici chef de femei.

Timeline ... procesez. Mi-e clar ca odata cu ea a incetat nevoia de mine. Cariera? Minciuni. N-a fost in stare de cariera si nici acum nu si-a schimbat jobul de acolo. Il intimidez, e clar, sau poate m-a lasat pe stand-by ca sa vada cum merge cu ea. A mai facut asta si cu alta ocazie. Josnic. Dar caracteristic. Din fericire pentru mine a mers bine. Si poate si pentru el. N-ar fi prima oara cand se desparte un cuplu dupa ani de zile si au dupa aceea cu alte persoane o relatie minunata, casatorie, fericire forever etc.

Astazi a lovit. Si azi l-am prins cu minciuna. A lovit exact unde stia ca ma doare si a savurat totul. Azi am plans. Si tot azi sunt fericita. Si-mi dau seama ca nu s-a terminat intre noi pentru ca prea a dat ca sa doara. Si eu i-am raspuns cu dragoste. Si n-am dat innapoi. N-am lovit. sau poate asa l-am lovit si eu. Fara sa-mi dau seama. Eram atat de fericita azi pentru el, pentru fericirea lui. Simteam ca nu mai risc daca ii spun ca il iubesc si ca am trecut peste toate si ca de cand a plecat ma simt mai putin singura decat inainte (cu o exceptie). Si ca sunt fericita cu viata mea asa cum e. Si sunt, si dupa ce mi-a trecut criza de depresie eram si mai fericita pentru ca e singurul lucru din cauza caruia mai plang. Iar in rest toate trecatoare si viata e macar calma, daca nu calma atunci mult mai linistita. Doamne, si i-am zis asta fara sa inteleg ca loveste. Si i-am zis ca ma doare fara sa inteleg ca vroia sa ma doara. Si chiar daca fericirea mea nu are un motiv cum ar fi cineva care sa-mi fie alaturi, e o fericire reala.

Angel, oare de ce a lovit atat de tare? Oare chiar il deranjeaza puseele mele de fericire trecatoare? Micile mele bucurii efemere. Da, recunosc ca le-am afisat si pentru el. Recunosc ca am incercat si eu sa lovesc cu ele. Meritam o palma innapoi. Asa am reusit sa aflu adevarul. Si am reusit sa aflu despre mine ca sunt o femeie puternica si inteligenta si ca omul care ma va merita va avea parte de cea mai minunata femeie si cea mai puternica dragoste posibila. Pacat ca omul ala nu prea exista sau cel putin nu se vede la orizont. Dar, la naiba, gata cu episodul asta odata si pentru totdeauna. Iubitul meu, nu te-ai schimbat deloc. Sper ca ea sa-ti fie destul de docila, si totusi, daca totul ar fi fost perfect, n-ai fi lovit. Si totusi, eu voi retine asta data viitoare cand ai sa te intorci cu una din povestile tale. Si am sa spun nu. Si "nu" va ramane.

Noapte buna si somn usor, mincinosul meu drag, asa josnic cum esti eu te iubesc asa cum te-am iubit si pana acum si cum probabil ca o voi mai face o vreme. Eu plec in dormitor cu gandul la aventurile mele de o noapte si la micile mele fericiri din fiecare zi. La linstea mea si la placerea de a ma trezi singura (fara alarma ta infernala si enervanta, da? :)) si la pisicul care ma va chema afara din dormitor ca sa ii dau micul dejun. La pestii tai, din acvariul tau pe care l-ai lasat la mine (cadoul tau de ziua ta de la mine, ei, doar si ale 7 cutii cu lucrurile tale sunt inca aici). Apropos, chilotii tai sunt inca in cutia mea de lenjerie. Si tricoul tau e langa ale mele. Si amintirile si frumoase si amare sunt inca aici. Si dragostea mea pentru tine. Si proiectele tale neterminate, promisiunile incalcate. Si salteaua ta facuta special la comanda. Si folderele cu softuri de pe calculator. Si multe, multe lucruri care mi-au invadat viata cu parfumul tau. Noapte buna, iubitul meu si somn usor. Iti multumesc pentru lacrimile de azidupamasa si pentru fericirea din seara asta. Si pentru ca mi-ai amintit ce sunt, ce pot si ce stiu sa fac.

Thursday 12 July 2007

sex

Da, sex. Sexul este o chestie superba. Nu trebuie s-o faci, e suficient sa o simti. Uneori sexul, nu tensiunea sexuala ci altceva e o stare de a fi. Il simti iesindu-ti din fiecare por.. infundandu-ti nasul, gura, urechile, aproape te sufoci. E ca si cum te-ai scufunda in el ca intr-un bazin, un jacuzzy minunat. Cred ca in momentul asta eman sexualitate si ma simt ca Leto acoperit de pastravii de desert. Abia stept sa fac sex, nici macar n-o sa ma ating pana maine seara pentru ca actul in sine sa fie cu atat mai puternic. Doamne, omul ala nici macar nu stie ce-l asteapta, cat de buna sunt la pat. Sper sa nu fiu eu dezamagita, dar la ce stare high sunt.. daca raman asa pana maine .. I will have fun anyway. :) Cu sau fara asistenta. Noapte buna, Angel. This one is for you. :)

Wednesday 11 July 2007

get stupid part 2

Hai ca am dezvoltat o obsesie incercand sa aflu daca e aceeasi firma de pseudopublicitate care s-a mai facut de rahat si cu alte ocazii. Am si uitat cum se numeste de cand m-am enervat pe ei ultima oara. So ce am aflat so far:

Compania care produce padudenul se numeste Terapia SA cu un logo de altfel surprinzator de bun. Site-ul www.terapia.ro este infiorator si seamana a dracului de mult cu cel al creatorilor lui (softex). Dintre bube:
- e un layout prestabilit si luat de pe net, am facut si eu site-uri moca si la rapid asa, fara mari batai de cap, de acolo spatiile goale, blancurile inestetice
- scrisul este mult prea mic pentru o rezolutie care se respecta, as intelege daca layout-ul era pentru o rezolutie best-view mai mica dar la latimea lui ar fi stupid, incerc o rezolutie de 800x600 (da, stiu, ha ha) scrisul se vede cum trebe in schimb latimea incepe sa dea batai de cap
- ce e, mama cu culoarea aia? Astia care l-au vazut au bagat de seama logo-ul? Ce combinatie mega-desteapta puteau face din alea doua culori daca ar fi avut si un designer care sa lucreze la asta
- site-ul este manevrabil destul de greu daca esti incepator sau nu ai timp. Si din cate am vazut eu cei care se intereseaza de asa ceva nu prea au mana formata. Ma refer la butoanele destul de volatile si de deductiile pe care trebuie sa le faci cand cauti ceva pe la ei. Structura lasa clar de dorit

Ok, trecem la cei de la softex, mai vroiam sa vad daca cunosc vre-unul din celelalte produse ale lor dar este pur si simplu infernal sa cauti prin lista.

Spicuiesc din textul lor:
"Daca cautati o firma ..." sau o cacofonie, noi suntem solutia. How stupid.
"va livra performana prompta si sigura" imi traduce cineva ce ne livreaza?
"dezvoltare de apliatii web" :) no coment

Ok, asta a durat cam un minut cu scris cu tot. N-am sapat la greu dupa greselile astea, mi-au sarit in ochi. Rusinica "echipei de profesionisti".

Toate site-urile lor sunt facute parca dupa acelasi layout modificat doar ici pe colo, schimbate culorie si pozele. mai putin cel al primariei Viseul de jos sau de sus, mi-e lene sa verific. Viseu :) no coment. Fata de alte site-uri de primarii asta (http://www.primariaviseudesus.ro/) e chiar decent, ba chiar placut la privit. Asta doar comparativ pentru ca in rest cam scartaie. Si nu s-au putut abtine sa dea cu stangu in dreptul pe pagina de evenimente unde pe banner-ul cu "serbarile veceului (pardon, viseului)" sunt aruncate in scarba doua bucati de rahat moale cu exact culoarea potrivita.

Mda, astia au facut doar site-ul. E chiar injositor pentru o companie de talia Terapia SA sa foloseasca mai multe firme de servicii publicitare, daca nu are propriul departament de publicitate ceea ce e mai mult decat indicat pentru ceea ce sunt ei. Inca nu merge treaba in Romania si companii ca Softex sau nenorocitii cu relama televizata mai au loc pe piata.

Mai sap dupa aia cu reclama tv. Despre softex nu am nimic deosebit de spus, sunt banali pana la cer si innapoi, sunt curioasa totusi daca pozele de pe site-ul lor sunt cumparate sau luate de pe net prin metoda multpreaobisnuita a romanasilor nostrii de doi bani. Ma intreb pentru ca sunt chiar bune, nu neaparat potrivite cu continutul, dar bune.

how stupid can you get

Deci, nu ca asta trebe prezentata cum trebuie.

Deci, reclama la tv: doo gagici vai si amar de capul lor fara tzatze fara cur. Fara personalitate imbracate sanchi Xena si CatWoman. Niste costume din alea de carton si alte materiale la fel de jalnice. Repet nu tu tzatze, nu tu cur, nimic.

Asa si astea doo, simboluri americane ale femeii puternice, transformate in niste lesinaturi romanesti, niste aparitii jalnice si penibile chiar si in penumbra in care erau prezentate, deci, astea doo vorbesc despre durerile menstruale. Exact ma, deci CatWoman pe care au aruncat-o aia in film de la etajul 20 prin geamuri si minuni si supravietuieste, aialalta Xena, pe care o bat astia in aproape fiecar episod de ajunge cu ochii umflati si plina de sange si suporta eroic, astea doo deci, ma, au o mare problema. Durerile manstruale. Exact, care viata bate filmul, sunt evident de vre-o tzashpe ori mai nasoale decat cazutul de pe blocuri sau bataile la sange.

Ma, si sa vezi ofiliturile alea cu pretentii de action figures cum se stramba si se pitzigaie cum ca le doale bultica, vai saracutele, de la durerile mai sus mentionate. Te pishi pe tine de ras si dupa aia te pishi pe produs, care oricum are un moto imbecil "pa durere, pa Duden", io inca incerc sa-mi dau seama cine e ma, Duden ala.

Daca as fi in locul alora de la farmaceutice, n-as fi acceptat reclama asta decat daca mi-o faceau gratis cu conditia sa nu stiu ce difuzeaza decat dupa ce incepe difuzarea. In acest caz insa, as fi oprit imediat difuzarea dupa prima reclama si as fi dat in judecata firma de publicitate care a facut magaria pentru daune aduse imaginii.

Ce misto e sa ai clienti asa idioti, sa-ti bati joc de ei si sa le iei si banii. Asta daca nu iti pasa de propria imagine prea mult. Rusinica.

argh

Sa-mi bag pula, cat doare sa fii curva cu sentimente.

Am sentimentul ca n-o sa mai am niciodata o partida de sex "normala".


Vorba lui: "fi curva desteapta, sali".



Sunt. Sa-mi bag in ea de viata. N-o sa mai uit sa fiu, ca doare prea tare.

Free sex ... anyone?

Parca erau evreii aia care au inventat dragostea ca sa se poata fute pe gratis, nu? mda

E a dracului de tarziu si rece si intuneric. Ar trebui sa dorm. Si nu ca n-as avea somn dar mi-e teama de ce o sa visez . A drac copil si Hamlet ala. Unde dracu o fi sticla aia de vodca ?

Monday 25 June 2007

pisu

Citesc o aiureala de blog. Zambesc uneori cand realizez lucruri despre efmeia aia si despre mine.

Pisica mea e in calduri. Se comporta admirabil de bine.

Ma ridic de la calculator cautand ceva pe langa capul scarii. Vad pisica, sta singura si sufera in tacere sau poate doarme, pe ultima treapta de sus. Ieri era pe treapta de jos unde batea soarele, statea sa se incalzeasca. O vad si o mangai cu piciorul pe cap, ma aplec, o mangai cu mana, o alint, ea se rasfata, mianua, toarce, se uita la mine si ma priveste plecand. Intorcandu-ma la calculator.

Ma gandesc ce bine ar fi fost sa fiu si eu un animalut de casa, sa-mi fie de ajuns atat, sa vina la mine cateva minute, rupandu-se dintre taste si monitor, sa ma mangaie pe cap. Uneori cand stateam pe treapta mea singura ascultand zgomotul rapid al tastelor imi doream sa vina macar asa, sa ma mangaie pe cap. Dar n-a venit. Aproape niciodata. Nu sunt o pisica sa am nevoie de atata atentie.

Ma uitam la un film aseara (sau azi dimineata?) cu o femeie, victima a sotului, a amantei, a celor carora le cerea ajutorul. Ma gandeam "o victima intotdeauna o victima, orice face da peste agresori" dupa acre zambesc verde cand imi dau seama ca ma incadrez si eu in profil. Nu in cel al victimei agresate. Intr-un profil al omului ignorat. Intotdeauna dau peste oameni care se uita ciudat la mine cand le spun ca ma simt rau atunci cand ma ignora. Care tind sa imi ignore prezenta atunci cand nu au nevoie de ea si sa-mi ignore toate apelurile la atentie.

Cateodata ma apuca panica atunci cand ma gandesc ca pot exista pe lume multi oameni atat de infioratori de singuri ca mine. Daca nu as stii ca ei exista m-as gandi ca e o stare trecatoare, ca e ceva vindecabil. Pe cand singuratatea este incurabila. Este o stare de fapt a existentei mele. Este o alegere pe care am facut-o demult cand nu stiam ca. Oricati oameni ar fi in jurul meu ma simt mereu singura, ciudat de singura. Deja ma intreb daca a fost vina lui sau era pur si simplu o stare apriorica si imuabila.

Azi m-a intrebat ce fac. Am scris "Rau. Sunt singura. Ma dori." apoi am sters si am scris "bine, nimic deosebit". Am zambit in sinea mea, verde, asa cum zambesc eu cand ma doare, si nu l-am mai deranjat. Pisu. Ma trezesc uneori spunand cuvintele pe care obisnuia sa le spuna si atunci totul se darama in jur. Si acuma ma simt ca ultimul om pentru ca pisicul meu sta singur pe ultima treapta a scarii si eu stau la calculator si scriu, inutil si stupid, in loc sa ma bucur de prezenta ei. Oare voi invata vreodata?

Friday 22 June 2007

love

Where do I begin ... to tell the story of how greate the love can be ...

Canta. Melodia e chiar buna. Din nefericire au folosit-o si intr-o reclama de cacat, sau poate o reclama buna dar orice reclama e prin definitie de cacat.

Cat de grozava e dragostea. Il iubesti, te iubeste, totul e minunat, poate nu chiar minunat dar este. Poate ca uneori e chiar groaznic, dar totusi este, certurile si momentele nefericite fac parte din viat ade cuplu, nu-i asa? Uite, suntem de atata timp impreuna, ne trezim impreuna, ne bem cafeaua, ne spalam pe dinti impreuna, fecare cu gandurile lui, onisnuit cu prezenta celuilalt, oarecum comod, poate in subconstient dorinta de ceva interesant ...

Si brusc el o cere de nevasta. Pe alta. Nu intelegi, de atata timp, pe tine nici nu s-a gandit, niciodata nu era momentul, intotdeauna mai era ceva de asteptat. Si bruisc, totul .. nimic n-a mai contat in fata ei, atata timp si atatea compromisuri si ... ce s-a intamplat?

El, e frumos, e bun, e exact ceea ce iti doresti, cand il vezi inima ti se strange, ai face orice pentru el si faci. El te ia de buna, nici nu-ti observa existenta. In plus, e prietenul tau, si are o iubita egoista si nedemna, el face totul pentru ea care il calca in picioare iar tu ... care ai atat de daruit ... esti ignorata ... folosita ... intr-un fel. El, ramane cu ea, tu ramai singura. Il iubesti, el nu te iubeste.

Nu-i asa ca dragostea e grozava? Mai pot sa mai scriu povesti si toat ese termina intr-un singur fel .. singuratate, iubire neimpartasita. primul divorteaza de nevasta sau si mai rau raman impreuna pentru plozi. Al doilea tramane sau nu cu femeia care nu-l merita, ea sau alta la fel. Dragostea e ca si viata ... plina de cacat.

Wednesday 13 June 2007

Lucky - partea III

Mi-a furat unu telefonul. History repeats itself.

Mi-a luat mama telefon nou, al' mai tare ever. Am fost happy o zi, cre' ca cea mai happy persoana careia i s-a furat telefonul vreodata.

Dupa ziua aia a inceput tam tam-ul. De atunci am ce mai infioratoare nenorocita de durere de stomac combinata cu cele mai tampite efecte si senzatii, de la sculat noaptea de durere si pana la urlat pe buda din cauza aciditatii produsului, plus ca daca stai cu mine 15 minute intr-o incapere neaerisita risti sa te asfixiezi. Ce sa zic, sunt a dracului de sexy... si cand m-au vazut astia ca iau nu mai putin de 7 pastile intr-o tura aveau o fata de "asta e drogata" combinata cu mila.

Proiectul meu s-a dus dracului. Asta stiam. Nu tineam neaparat sa descopar in momentul finalului exact ce trebuia sa fac eu de la inceputul lui. Asa e cand te apuci de chestii in premiera, acuma as sti cum sa procedez. 2 late ... it's fucked up. Cu toate ca mi-am indeplinit obiectivul, adica sunt intre cotele estimate. Ceea ce inseamna ca am estimat oarecum corect cu marja de siguranta cu tot. I hate bad management .. especially when that is me. Bun ca sunt intre cote, preferam sa fiu pe masura sperantelor copiilor, dar asa e in tenis, sau mai exact, in sesiune.

Vreau meci de fotbal, vreau Gigi Becali, vreau Herculane, liniste, ceva cald in jurul meu. Vreau seri cu filme, vreau sa tacem impreuna, sa uitam impreuna. Vreau sa merg la dentist. Si la coafor. Bleah. Vreau sa nu mai am mereu dreptate. M-am saturat!

Astept cu interes ziua de maine.

Tuesday 12 June 2007

Lucky - partea II, Restu'

Frate, eu cand dau in depresie, am stadii. La stadii inferioare fut tot ce prind si imi trece. E, la stadiul asta, cand de fapt numa’ cand ma gandesc la ce o fost in aia 5 ani si mai bine si-mi dau seama ca in total n-am fost fericita cu adevarat nici 24 de ore restul fiind asteptarea unor promisiuni ce n-aveau sa se concretizeze niciodata, ei bine, in stadiul asta ma las sa decad. Ma ingrop in munca 20 de ore pe zi cu exagerare si 18 fara exagerare. Da' doua oricum le foloseam sa-mi plang de mila. Incepeam sa arat ca un maimutoi, plina de cercane, neepilata cu saptamanile, nefututa si fara nici un chef. Nici macar un deget trist in baie nu aveam nici o tragere de inima sa fac.

Dupa care, evident, apare stadiul inferior. Si se ia maimutzoiul si incepe sa se recompuna ca piesele unui puzzle. Intai scot din mine o infatisare umana, apoi chiar trec la stadiul de femeie, fac curat si in vagauna care incep sa arate ca o casa, si nu ca un buncar lovit de cutremur. Ba mai fac si din ce planuisem io sa mai fac si incepe sa arate chiar bine.

Bineinteles ca la o zi dupa ce terminasem toate astea, inclusiv dat cu ceara pe parchet si scari, aspirat prin cele mai nenorocite colturi, spalat frumos pe gresie cu detergent din ala special, ce mai, casa de om, am curatat si acvariul, am pieptanat si pisicul cu care ocazie saraca a pierdut v-un kil de par. Spotless. Aproximativ. Deci dupa ce termin io treaba asta de ma descaltam inainte sa intru in casa, ma anunta aia ca vin sa-mi monteze. Clima. Lesin de fericire si ii bag in aia mamii lor ca nu puteau sa vina inainte sa poti sa lingi pe jos. Nu de alta dar acu’ trebe sa m-apuc din nou. Si m-a si costat o gramada de bani in plus. ’Zda mamii lor.

Bun. Acu’ aveam toate armele si tolba pregatita sa plec la vanatoare. Si plec. Pac! doua prazi in aceeasi zi, planuiesc eu zi mare unu’ dimineata, altu’ seara. Si vine dimineata. Ma trezesc voioasa ciripind ca o pasarea doar ca sa observ ca mi-a venit o surpriza din aia femeiasca ce se intampla odata la 28 de zile. Imi bag, imi scot, injur pisicul de-l albesc, care saraca n-avea nici o vina dar era acolo, arunc eu cu diverse chestii pe pereti, ma calmez. Sun nenorocitii si ii pun pe stand-by, ce ma’sa sa fac.

Se termina si treaba aia, io iar cu pusca la interval. Bon. Cand sa ma apuc sa dau iama peste id-urile din mess sa vad ce am pe acolo la pastrare observ ca mi-a murit netu. Fie-i tarana usoara. Ies prin oras cu my best friend, ii fac eu niste avansuri, mai in gluma mai in serios, ne uitam la un film, planuim o partida de pescuit pe a doua zi. A doua zi ciuciu partida de pescuit ca si-a adus aminte ca tre sa-i faca unei paparude lucrarea de diploma. Bagami-as eu in paparuda ca m-a lasat si fara pescuit si fara gratar pe malu’ garlei.

Ma iau si ma duc la birou sa cercetez cum e cu masculii de pe net. Apare X, pac, - mami, tragem si noi o partida deseara. - Cum sa nu. - Dar stai sa vad daca ajung. Stau, ce drac sa fac. Mai gasesc io pe unu’ prospat si nou cu care am o conversatie interesanta, ne cam potrivim la ce facem prin pat, bun, pus si asta pe lista, de incercat. Ma anunta si unu’ ca vine si el luni, altu’ ma anunta si el ca ar fi dispus tot pe luni dar il programez pe marti.

Bon. Ma duc acasa si ma invart pe acolo. Ala de seara nu se anunta. In schimb se anunta la telefon unu’, - hai sa ti-o aduc pe gagica-mea sa i-o tragem impreuna. Ba, bun. Fac io atmosfera, alea alea, betisoare, lumanarele etc. Apar astia doi. Bem un vin, facem si o partida. Io nu ma aleg cu nimic. Adica nah, nu chiar nimic, acolo niste limbi, ceva degete, numa cat sa-mi faca pofta de o partida sanatoasa si cu strigaturi. Si daca se poate si in 3 si in 4 si in cati or fi cu conditia ca io sa fiu singura muiere de acolo. Sa fiu io sigura ca ma aleg cu ceva.

Pleaca astia, io il sun pe ala bestu, povestim noi de draci si laci, era sa moara ala de ciuda ca daca io aveam mai bine de o luna de nefutut, la el se facusera panze de paianjeni deja. He he. Daca io ma ofer dejaba ... si asta alta problema - bine ma ne futem, de inteles ne intelegem, hehe, ce frumoasa e viata, dar daca nu ne mai intelegm si cu patu’ si friendshipu’ si raman io fara prietena mea cea mai buna, pe umarul cui mai plang eu. Funny... isn’t it?

Si se face luni. Ma duc la birou, caut dupa barbati pe mess, apare ala nou interesant. - Nah, bun, ce faci? Vii la o cafea? - As venii cu placere, face mizerabilul, da stii, io nu prea locuiesc in Romania. - Pai baaaaa, si acuma spui? Gatzi, pastele si ’mnezeii masii. Imi face pofta si dupa aia ma face sa mi-o pun in cui.

Il gasesc pe ala programat pe marti, la fel de pornit ca si mine. - Nah bun, suie in taxi, ma sui si io pe iubita mea cu roti, ne vedem la mine, dau adresa si .. se pune ploaia. Pana am asteptat vre-o trej’ de minute sa se termine, se razgandeste mocofanu’. Nu, ca daca nu se ridica la inaltimea steptarilor? Ete nah. - Nu-ti fa tu probleme ca de ridicat ma ocup io. - Ma, nu, ca mi-e ca te dezamagesc, mai bine hai la o bere. In momentul ala eram in asa hal ca nu eram in stare sa mai lucrez, cu toate ca imi propusesem, ca era momentu’.

Ma enervez si dau sa plec acasa. Cand ma suna asta programatu’ pe luni de aproape si uitasem de el de nervi. Ma, bun. - Alo, io sunt ala. - Felicitari, la ce ora ajungi? - Nu, ca nu cred ca ajung. - Ce faceeeeeeee? - Ma, ca parca mi-ar fi rau, ca parca as avea o greata. Da’ daca tu zici, io vin. Si io, ce, era sa zic nu? Hai!

Cu asta e o treaba ciudata. Cica ne-am mai fi intalnit, cica parca ne-am si pus-o o data. Da’ atunci era obosit. Io sa mor daca imi aduc aminte. Jur, e prima oara cand nu-mi aduc aminte de unu’. Si imi cam aduc aminte de toti, mai ales aia care au dat-o in bara lamentabil. Ma, daca nu imi aduc aminte tot e bine, ca inseamna ca n-a dat-o in bara. Cu toate ca el zice ca n-ar fi fost cine stie ce. Nah, whatever, vedem de data asta. Ca se cam ingrijorase el ca o sa ma tina treaza toata noaptea si nu cumva sa ratez dimineata trezirea.

Bon. Apare mangafauna. N-apuc sa pun doua intrebari ca se si infige in gatul meu, bluza, sani, dezbracare rapid. Io deja eram in extaz numa cand ma gandeam la ce trebe sa urmeze. Il arunc in dormitor, el se arunca peste mine, ce mai, inceputul era mirific. Inceputul, ca dupa aia pun mana pe ditai semierectia care, cu toate insistentele mele (ma laudasem mai devreme ca ma ocup se sculat), nu vroia frate nicicum sa-si schimbe statutul la o forma definitiva si tzeapana. Io tot insistam si insistam pana cand ma trezesc ca ejaculeaza, cum pizda masii sa ejaculezi ma in semierectie? Pastele si ... ba inca era si mandru de el ca ia uite, ca oricat de prost s-ar simti, nu e rau pentru prima incercare. Raman perplexa, i-as fi zis de la sentiment dar ma gandeam ca poate urmeaza si a doua incercare si nu ratez sansa ca aia chiar sa ii iasa.

Cand era asta la baie pac, apare ala de duminica, de nu mai aparuse, nu se intorsese in oras sau drac stie. Sms. - Vin la tine? Pfui, ma’sa de fatalitate, daca stiam ii ziceam astuia sa ia o aspirina si sa stea drac acasa. II zic aluia ca sunt de, ocupata. Vine ala de la baie, abereaza vre-o ora si ceva, nu stiu ce drac spunea ca io ma gandeam la ale mele. Pana la urma imi da mie prin cap sa ies sa fumez o tigare ca poate adoarme drec si ma uit si eu la un film ca ma plictiseam de moarte.

Conform predictiilor adoarme ala. Whee. Il sun pe alalalt. - Nene, daca nu e prea tarziu vin io acuma la tine. - Nu, ca vin io la tine. - Ma, la mine zace unu in dormitor. Pana la urma ne hotaram sa ne intalnim pi shientru peste o ora, adic pe la 1 noaptea. Iau eu cheile de la birou, fata pregatita, uit bineinteles prezervativele acasa da' e farmacia tot pe acolo, da-le drac. Pe drum prind numai semafoare rosii, ma, parca universul vroia sa imi spuna ceva, da io nu si nu, da-i 'nainte.

Ajung pe centru. Ma postez la locu’ stabilit. Scot telefonu’ sa vaz cat e ceasu’ si hopa, sms. Mi se face negru in fata ochilor, ca de bine evident ca nu putea sa fie. - Bai gagica, misiune anulata, se intoarce pretena la 3, sorry, next time cu placere. Fiti-ar femeia a dracului, nu putea sa anunte mai devreme? Si bineinteles ca sms era primit inainte sa plec, cand faceam dus ca sa nu-l aud, ma-sa sa-l ia.

Si stateam la 1 noaptea protapita in centru, cu telefonu’ in mana. Imi venea sa urlu. Si ma apuca rasul. Un ras din ala nervos, se holbau comunitarii la mine, si politia si aurolacii, ca in afar’ de mine alea erau singurele fiinte de pe acolo. Mama ce mai radeam, mama si ce distractiv mai era, spanzura-m-as!

Recuperez din daune achizitionand un sandvici de la fast food (cum ma-sa se scrie cuvantul asta ca il tot schimba aia de pe la Academie, bagamish in ei ca alt atreaba nu au decat sa cioparteasca limba romana si din greoaie cum era sa o faca imposibila). Ajung acasa si il manac tiptil nu cumva sa se trezesca ala si sa trebuiasca sa ii dau si lui jumate ca era tragic la ce foame aveam. Bineinteles ca pica maioneza fix pe singura mea bluza curata pe care vroiam sa o iau maine pe mine.

Ma asez la calculator si ma apuc si scriu, scriu pana mai am timp, ca maine parca vad ca da vre-un camion peste mine, pica metoritul, intru in coma cu Becali. Doamneee, ce drac mi se mai poate intampla? Si oare cand drac apuc si eu sa ma fut? Sau .. mai apuc vre-odata? Dar pe undeva tot am invins. Inca mai am tigari. Tzeapaaaa. Adica shhhh... ca parca vad ca le scap in acvariu, ma asez pe ele, etc etc. Somebody .. please... kill me.. kill me now! Pleasee.. somebody? ..... anybody ... ?

Lucky - partea I, Exu'

Ma fratele meu, ziceau astia de ceasul rau pisica 13 si ca un ghinion nu vine niciodata singur. N-am crezut. Zau. Dar de acuma cred. Si o sa imi scuip in san si bat in lemn si dracu stie ce se mai face, ca daca o sa continui asa parca vad ca imi cade dracului si vre-un meteorit in cap ceea ce, avand in vedere evenimentele recente, ar fi de-a dreptul o binecuvantare, dar probabil ca nici ala nu m-ar omori si m-ar baga intr-o coma in care sa-l visez pe Becali. Gol. Brrrr…

Deci, a inceput acuma o luna jumate mai lent si in ultimele zile s-au precipitat evenimentele. Pleaca exu meu de la mine dupa ce a dat-o in bara lamaios si lamentabil la fel ca in ultimele 4 dati cand a incercat sa revina la mine. Nu, ca si eu l-am luat inapoi, e bun in pat, ce sa zic. Si il mai si iubesc telenovelic ca ultima tampita. Pleaca lasandu-mi un gust amar in gura si o speranta idioata si fara vre-o sansa, ca poate dracu stie, pana la urma s-o schimba ceva. Si s-a schimbat.

Mi-a pierit cheful de sex. Se mai invita lumea pe la mine, eu ma faceam ca ploua. Dupa doua saptamani dau un telefon javrei mizerabile si nenorocite (adic exu’). Imi raspunde, ma anunta ca urmeaza un week-end de rahat pentru el, inmormantare, neamuri, penibilitati, si ca n-o sa ma poata suna. Cu o strangere de inima ma gandesc ca s-a terminat definitiv, daca atunci cand ii e greu nu la mine se refugiaza e clar.

Nu ma suna. Marti il vad pe net. Nu imi vorbeste. Nici eu. Promisiunile lui, proiectele pe care trebuia sa le terminam impreuna stau neterminate in vazul lumii si ma dor de fiecare data cand le privesc. Trece o saptamana. Doare soarele care se incapataneaza sa rasara si fara el ca de atatea ori, ma dor pietrele si linistea. Zambesc doar pisicului, ganduri, rahaturi. Pizada masii. Ma hotarasc sa-l sun.

- Stiu ca s-a terminat, ca te-ai hotarat sa o lasi balta, dar vreau sa stiu si eu de ce. Se coieste ce se coieste, promite o discutie face to face, eu ii reamintesc ca nu am buton de stand-by ca si rahatul ala de calculator cu care petrece 18 ore pe zi. Imi promite un mail. Care nu vine bineinteles, oare cand a fost ultima oara cand s-a tinut de vre-o promisiune. Insist. Pana la urma ma lamureste: s-a hotarat omul sa munceasca. Adica sa stea pe calculator, sa faca bani, sa se strofoace ca sa aiba omu’ o baza materiala ca acu’ la cat are si face e un nimic si s-a cam saturat sa fie un nimic. Si nah, io i-as cam sta in gat ca n-are timp de asa ceva.

In prima faza raman perplexa. Imi trec fulgerator prin minte cuvintele lui de acum cateva luni „te iubesc” „sunt convins ca esti femeia vietii mele” „as renunta la tot pentru tine” „de data asta o sa fac orice numai sa te am innapoi si sa te fac fericita” etc etc. Oricum nu prea bagasem eu botul dar pe undeva incepusem sa-mi doresc sa vorbeasca serios de data asta. Apoi ma enervez, imi aduc aminte ca eu as avea cam totul si ca daca nu cu el atunci cu cine dracu sa impart casa, masina, bani ... cacaturi.

Nu ma pot abtine si ii spun: renunti la omul pentru care erai totul ca sa fii cu adevarat un nimic. Ai sa vii inapoi din nou, te cunosc. Dar de data aia n-o sa mai fiu acolo. Si de data asta (de cate ori am zis asta oare) chiar e game over. Ti s-a dus si ultima viata, aia de rezerva. Nu, frate, ca el s-a schimbat, ca io n-am de unde sa stiu ca n-am fost acolo da’ acuma el pe bune ca s-a schimbat si in bine si sa vezi cum rupe muntii. Adica cam cum ii rupea acu’ catva timp numa ca nu pe tema bani ci pe tema „te iubesc,fa”.

Dupa care inchei discutia si dau in depresie. Logic. Ii scriu rugandu-l ca data viitoare cand se razgandeste si are el revelatia ca de fapt numa io as merita sa lupte pentru mine, sa-si tina revelatiile pentru el. Merg pana la a-l atentiona ca daca nu are bunavointa sa si le tina pentru el, vorbesc eu cu niste baieti frumosi sa-i bage revelatiile in cur, si pe el in spital ca mie mi s-a acrit dracului, de 5 ani jumate, aceeasi eterna poveste.

va urma ...

Saturday 26 May 2007

funny

Cenusareasa. Expresia sperantei. Toate fetitele, cand sunt mici vor sa cresca mari si sa se marite cu printul din basme, atunci cand totul pare pierdut, o sansa unica sa apara si pac! printu', dragostea, ever afteru'.

The funny thing is, vorba americanului, ca desi viseaza sa devina cenusareasa, majoritatea devin surorile cele insuportabile si mai tarziu mama cea vitrega.

He he, viata bate filmul, daca Oana Zavoranu l-a gasit pe Pepe totul e posibil. Muhahaha! Doamne, tocmai am avut un flash. Am vazut-o pe zavoranca gravida. Zdai seama, sigur iese fata, dinastia cimitireselor trebuie sa continue. O s-o rog si eu pe mama sa-mi cumpere un loc in show-biz. O fi scump sa fii vedeta? Ca in rest experienta ne arata ca nu trebuie sa fii prea inteligent, prea frumos sau sa ai vre-o calitate whatsoever.

Apropos de calitati, exceptia intareste regula, ce-o mai fi facand Teo? Dupa ce s-a "ingropat" la naiba stie ce televiziune, saraca, pe un salar de 300.000 de dolari pe an n-am mai dat ochii cu ea. Bine, nici inainte nu prea dadeam. He he. Da' era faina cand era cat dulapul, dupa aia a slabit si s-a cocostarcit, ma rog, shit happens, tot vorba americanului. Sunt totusi curioasa daca mai pupa tiganimea in cur pentru audienta.

Foarte tare, se pare ca manelele pierd teren, n-am mai auzit una de mult. sau poate n-am avut eu unde sa aud. Siuite ca numai de-al dracului pun acuma un Faramita Lambru si-o Maria Ciobanu, numa asa de suflet. As pune-o si de o Maria Tanase da' aia deja e un etaj mai sus. La calul balan cu dedicatie!

Friday 25 May 2007

SC WC SRL

N-am colac la buda. Stiti voi, chestia aia de plastic pe care te asezi, cu capac. N-am intels niciodata de ce ii zice colac, o fi alunecat vre-unul in buda si i -lau aruncat sa nu se innece? Si capacul. Ce sa faci cu capacul? Peste ce sa pui capacul? Daca exista ceva acolo peste care sa pui capacul n-ar fi o idee mai buna sa il cureti? Cat despre bacteriile care s-au putea ridica de acolo, daca te gandesti, sunt mai multe pe peria aia nenorocita pe care o folosesti in mod normal sa il cureti de reziduri. Banc la comentarii. Daca iei in calcul ca ar trebui sa existe un odorizant in WC, atunci e mai placut sa-l tii deschis. Nu mi se pare nimic atat de inestetic in buda incat sa trebuiasca sa acoperi. E o chestie de ceramica cu apa in ea.

Deci, cum ziceam, nu am colac la buda. Cand m-am mutat, am avut si eu intentia ca tot omul, sa imi pun unul. Dar nefiind o prioritate, nu l-am luat de la inceput si o vreme l-am folosit fara. Iarna. Functioneaza. Nu e rece, nu e incomod, nu e inalt si la picioarele mele scurte e o adevara placere sa pot sta cat de cat normal pe buda. Ergo, nu mi-am pus acest accesoriu inutil, care ma mai si incoloda pe deasupra. M-am gandit ca sunt in caz special, ca fundul meu matusalemic sta comod, dar poate unul mai scheletic cade inauntru. Gresit, diametrul interior al colacului si al wc-ului este acelasi.

Booon! Deci n-am colac la buda. Si e bine. Asa. Alta problema ar fi barbatii. Cum la mine vin doar in vizita, nu e problema cu stropitul. Nici cand vin barbati in vizita, si vin gramada, si folosesc toaleta nu am probleme cu stropitul . Nici exu' meu nu avea probleme cu stropitul. Hai sa fim seriosi, cat de beat sau de bleg trebuie sa fii sa nu nimeresti inauntru? Hello!!!! Esti la cel mult un metru distanta (asta daca esti andrei muresan) si ai o tinta da cel putin 35 cm diametru. Cum poti sa nu nimeresti ? Si apropos, care e treaba cu facutul din picioare? Daca stai jos te demasculinizezi sau chiar tii neaparat sa pui mana pe chestia aia? Mie personal imi place, dar in cu totul alta conjunctura, si atunci e spalata ;)

N-am colac la buda. Sunt singura care considera chestia asta normala. Lucrurile pot fi normale si daca nu le face toata lumea. Ca de exemplu sortarea gunoiului. Data viitoare cand te plangi ca se duce planeta asta la dracu si tu nu mai poti de cald sau de frig ia gandeste-te, tu reciclezi? Ai mei se uita stramb la mine cand le spun ca eu sortez gunoiul si spal cutiile de smantana inainte sa le pun la reciclat. E normal, chiar daca tu n-o faci.

Reactiile oamenilor, cand vad un wc fara colac sunt foarte tampite. Tata s-a oferit sa imi dea unul ca are pe acasa sigilat. Nu mersi. N-am nevoie. "Cum sa nu ai colac la buda,ma?" se revolta tata. O prietena ma intreba: e functinala buda? Eu ma uit mirata la ea si o intreb de ce n-ar fi, stau aici de 6 luni, cum sa nu fie functionala buda? Alta s-a catarat cu picioarele pe ea ca la budele publice ordinare. Cu toate ca in baie era curat, nu la modul aseptic, dar curat, si buda era fresh curatata cu chestie din aia verde, simpul fapt ca nu aveam colac la buda ii dadea impresia de respingator. Cat de curat e un rahat din ala de plastic? Ceramica se curata mult mai bine decat plasticul, si cam cat de des curata omul colacul? Ca eu curat buda cel putin o data pe saptamana, inclusiv partea pe care stai, si expres inainte sa vina mai multi musafiri deodata. Ca nici mie nu mi-ar place sa merg in vizita si sa ma simt ca in gara daca ma trece ceva.

Dom'le, n-am capac la buda. Nu am, nu vreau, refuz sa pun. E ok, there's no sugar. Really!

Wednesday 23 May 2007

mi-e cald

Mi-e cald, chiulesc de la orice. Bucurestiu e infiorator de fierbinte. Mai nou stau la birou 8 ore ca e racoare. Pastele mamii lor care nu mi-a instalat mie aerul conditionat si pastele mamii mele ca l-am amanat pana acuma. Mai nou n-am nici apa calda la dus. Fac dus pe ascuns, sa nu ma vad tremurand.

Am fost la Bucuresti. Cald. In IC aer conditionat. Teoretic. Practic dadea o briza caldutza care nu inveselea atmosfera cu nimic. Am ajuns pe la 13, mare caldura mare. Ne-au dat si aia teapa de la protv, total paguba 8 milioane, asta sa fie a mai mare tragedie. Astia de la presa din Bucuresti sunt cam pe langa bunele maniere. Ma rog, in afara de paguba, n-am rezolvat nimic. Am baut un shake lesinat de la mc'd in localul si mai lesinat din gara deprimanta. M-am vazut cu o gagica faina, macar asta bun.

Dupa arsita bucuresteana ma infig intr-un personal cu pretentie de rapid si ma bucur la gandul racorii care vine impreuna cu noaptea. Bluza mea alba de matase rezista eroic la toate aventurile mele caniculare. Ma trantesc pe bancheta mizera si oftez a usurare la gandul racorii care se va instaura. Deschid geamu, tzopai fericita. Porneste trenul, sunt cu un metru mai aproape de casa, doi .. trei ... "ce curent e" aud. Si, fatalitate, cineva inchide geamul. Adorm in chinurile caldurii, injurand tineretul studentesc care se plange de frig la 32 de grade. Ma trezesc peste cateva ore pe post de friptura inabusita, intre timp crescuse temperatura cu cateva grade si gradul de jeg si transpiratie de pe mine cu cateva kilograme. Intre timp tineretul doarme la pulovar si geaca. What the fuck? Ma extrag din capcana aia cu tenta de iad si gasesc un compartiment gol unde dorm cu vantul falfaindu-mi pe fata pana dimineata.

Ma distreaza si ma termina psihic fobia tipic romaneasca de "curent". Sunt unii care prefera sa moara de cald, sa transpire si sa se imputa decat sa lase aerul sa se miste in jurul lor. "Aerul conditionat e nasanatos, nu sta in curent, m-a tras curentul". Bullshit! E imposibil din punct de vedere biologic si fizic sa faci o infectie de la vant. Pentru ca agentii infectiosi sunt de natura organica si nu mecanica. Mai degraba te imbolnavesti daca te expui bacteriilor si virusilor care colcaie ca la ei acasa pe pielea ta transpirata decat daca lasi aerul sa circule in jurul tau. Dar de, prostia omeneasca n-are limite.

Ma frate, cand aud pe cate unul "m-a tras curentul si ma doare urechea, imi bag o tigara aprinsa in ea ca sa traga curentul afara". Frateeeee! cat de imbecil trebuie sa fii sa crezi asa ceva, ma? Oameni pe care ii crezi normali la prima vedere te sfatuiesc sa innozi o ata de coada matzei ca sa dispara negii de pe mana. Si daca le spui ca exista solutie anti negi la farmacie la un leu jumate si mai si functioneaza se uita la tine de parca tocmai ai aterizat de pe marte.

Eteee, tocmai zice la teve ca a murit Ralu Filip. Uraaaaaaa! Ceea ce le dorinm si restul imbecililor de la CNA. Ceea ce de fapt le doresc si lu Iliescu si ai lui, lu aia de la UDMR, lu Becali si jigodiilor din spatele lui, lu' tariceanu care este primul ministru al tarii si lu' Vadim care e primul nebun al tarii. Lu Vacaroiu (asta n-a murit inca, ma?) Sa ma ierte aia pe care i-am uitat da' e valabil si pentru ei.

Ma duc sa sarbatoresc un inceput bun. Traiasca Ralu! Sau, nah, ma rog ...

Thursday 3 May 2007

pentru liceeni, cu dedicatie [arh]

Anamneza, bat-o vina. Mi-am amintit ceva ce ma apasa de mult. Mi-am amintit intr-un moment inoportun, cand ma balaceam in apa din cada si mirosea frumos a piersici de la spuma. Cand mi-era lumea draga. In alea 5 minute cand mi-era lumea mie draga.

Ma balaceam deci in cada si ma bucuram de apa calda si de un moment de ralaxare cu un ziar in mana care se nimeri, sa-l bata vina, tocmai Academia Catavencu, un numar mai vechi din decembrie. Dau o pagina si ochii imi cad pe o fotografie cu doua personaje horror, al caror nume mi se pare si acum, dupa atata timp, greu sa-l spun cu voce tare sau sa-l scriu cu litere intregi. Va rog sa aveti rabdare cu mine. Deci era cuplul de trista amintire Ceausescu si Elena.

Chiar si acum imi tremura degetele pe taste la fel cum mi-au tremurat si acum cateva minute pe ziar. Si nu pentru ca as avea ceva sechele de pe atunci, nu mi s-a intamplat nimic deosebit. Ci pentru ca m-au coplesit brusc amintirile, frustrarile si realitatea incredibila dinainte de opjnoua.

Vazusem un reportaj la televizor acum ceva vreme, niste interviuri cu liceeni si elevi luati de pe strada, generatia de dupa '90. Intrebati despre revolutie si comunism, copii au repetat ce auzisera pe acasa: "Inainte era mai bine." Inainte... hai sa va explic, dragii mei liceeni, cum s-ar fi desfasurat viata voastra daca nu s-ar fi terminat acel inainte. Va spun din amintiri, din traite de mine, din povestite de ai mei.

Dimineata furtunoasa de luni din viata unui licean. Te trezesti, te speli si te imbraci. In uniforma. Pe umar iti sta numarul matricol la loc de cinste. Si pe palton la fel. Daca esti fata si e mijlocul iernii esti imbracata in fusta (Ma rog, sarafan) si in ciorapi pana la genunchi. De bumbac, albi. Nu ai voie ciorapi lungi sau pantaloni indiferent cat e de frig afara. Pe cap ai o cordeluta probabil cu doua pompoane si doua codite. Daca esti baiat ai parul tuns scurt, fara freza, fara gel, oricum gel nu se prea gaseste. Pe spate ai ghiozdan.

Pleci la scoala. Pe jos, cu tramvaiul sau cu bicicleta. Aia mai norocosi sunt adusi de tatic in Dacie. Aia norocosi sunt unul sau doi.

Ajungi la scoala, intri in clasa, nu chiulesti, ca oricum nu ai unde te duce. Incepi ora. Nu oricum. Esti pionier. Ai comandat de grupa si de detasament. Tu esti in detasamentul clasei tale. Impreuna cu ceilalti canti Trei culori cunosc pe lume invartindu-te in jurul bancilor. Comandantii cara steagurile ca la parada. Comandantii de grupa dau raportul comandantului de detasament. Acesta da raportul dirigintei:

"Tovarasa diriginta, raportez: detasamentul clasei a n'a X este gata pentru inceperea activitatii."

Acuma incepi ora. Peretii scolii sunt tristi si grii, pe ei atarna la loc de cinste poza presedintelui comunist, stema tarii, secera si ciocanul si/sau alte simboluri.

In mod fatal, daca esti chiar rebel, in pauza te ascunzi sa fumezi o tigara. Te ascunzi bine pentru ca nu stii care din colegii tai o sa te toarne daca te vede. Scarbit, te hotarasti sa chiulesti. Numai de scarba, ca n-ai unde te duce. Te ascunzi in parc dar, fatalitate, esti vazut de cineva care isi noteaza numarul tau matricol, fericit. O sa te parasca si pentru el va fi bine. Tu, in schimb, vei avea probleme. Mari.

Se termina orele si te hotarasti sa iesi cu cativa colegi la o prajitura. Te duci la una din cele doua cofetarii existente. Ceri o prajitura si un cico. Cola nu exista. eventual pepsi, dar ala nu e pe toate drumurile. Ti se aduce o prajitura lesinata pe o farfurie murdara. Nu conteaza, oricum totul e murdar, si masa, si podeaua de beton. Cofetareasa te priveste plictisita, te uraste, isi face unghiile sub tejghea. Intr-un final isi aduce aminte de citro. Citro e cald, fara gust, intr-un pahar murdar de ruj. In doua nuante. Nu fumezi cu toate ca ai pachetul de Marasesti in buzunar, ascuns. Tigari straine nu exista. Numai de contrabanda. Nu bei alcool. Nu exista. Nu pentru tine, oricum.

Te duci acasa si te pui sa iti faci temele. Cat mai e soare afara. Te apuca seara invatand la istorie cum comunistii l-au batut pe Baiazid si mai era si Mircea pe acolo.(hai ca aici am exagerat. Un pic) Aprinzi becul dar peste juma de ora se ia curentul. Inveti mai departe la lumina lumanarii.

Pe la ora opt revine curentul si te aduni cu ai tai la televizzor. Un singur canal. Un singur film. Toata romania se uita la ala. Asa rating cum avea tevereu nu mai pupa azi nimeni. Nu te plictisesti, atat de rar vezi filme ca il urmaresti cu sufletul la gura. E un film rusesc. Super, filme straine. Te retragi sa asculti un disc la pic-up. Atentie ce asculti si la ce nivel de zgomot. Daca aud vecinii Margareta Paslaru de la tine din apartament o sa ai probleme. Foarte mari. Si taica-tau. Te suna un coleg. Nu poti vorbii mult la telefon ca e scump si legatura proasta. Si se asculta de la centrala. Si daca nu te asculta nimeni, te asculta vecinii ca la telefon trebuie sa urlii ca sa se auda.

Asta era telefonul fix. Mobil nu exista. Calculator nu exista. Daca esti norocos ai un vecin care are video. E trecut de 10 deci nu mai pui nici un disc. Te culci ca oricum trebuie sa te trezesti de dimineata.

A doua zi iti vine revista Cutezatorii la care ai abonament. Obligatoriu. Si duci si cartile la biblioteca. Citesti numai clasici si pe Paunescu. Restul sunt interzisi. Poti citi si contemporani daca ai chef sa iei cunostinta de toate calitatile cuplului prezidential. Sau poti sa citesti un ziar. Numai unul exista.

Te intalnesti cu prietenul/prietena. Va plimbati de manuta prin parc. Va pupati pe botic. Daca mergeti acasa jucati sah. Nu exista prezervative, nu exista anticonceptionale. Decat de contrabanda. Sunt scumpe si ilegale. Daca ti-ai pus-o ai pus-o. Avortul este ilegal. Astepti rabdator facultatea sa te poti casatori.

Treci cam asa prin saptamana. E iarna asa ca ai noroc, nu te cheama nimeni la porumb, la cules, la adunat cartofi, sfecla, struguri etc etc. E datoria ta de pionier sa culegi castraveti. Obligatoriu. Mai prin primavara o sa fi dus cu toata clasa la muls vaci. Trebuie sa stii sa mulgi vaca. Nu intreba de ce ca te aresteaza.

Sambata seara distractieeeeeeeeee. La caminul cultural. Aia e discoteca. Esti supravegheat strict, daca te rujezi esti curva, daca esti nebarbierit ti se face scritica aspru si esti trimis acasa. Dansezi anemic pe slagare de Stefan Hrusca. N-ai voie sa asculti muzica straina. Numai ruseasca. Oricum ruseste stii ca faci la scoala. Obligatoriu. Pe la 10 se termina discoteca. Ba, ce tarziu am stat azi. Mistooo.

Oricum duminica trebuie sa te trezesti la 6. Vin pui. Mergi sa o schimbi pe bunica, care sta la coada de la 4 si a prins loc intre primii o suta. Pe la 11 vin puii. Nu sunt pentru toti, dar esti in fata si prinzi o jumatate. Pe la ora doua ajungi la rand, iei o punga diafana si pleci. Mergi cu ai tai la cumparaturi. La alimentara s-a adus zahar, tre sa mearga toata familia ca e pe ratie. Ai voie un sfert de kil de persoana. Zaharul e adus in saci jegosi, din care ti se cantareste cu niste instrumente jegoase, nu te mai uiti. E "varsat".

Sa zicem ca e o zi buna, ete si ulei. Juma de litru de persoana. Pe luna. Stai la coada si iti iei ratia. Ti-ai adus sticla de acasa in care iti toarna cu palnia. In afara de astea doua alimente la alimentara nu exista altceva, doar gem. Vrei gem? Nu vrei. Vrei mustar? Nu este. Poate maine.

Intrii la paine, cumperi o paine si jumatate. Vanzatoarea se scarpina intre buci, pune mana pe paine si ti-o da. Nu comentezi. Intri la macelarie. Carne nu este. Este gem. Vrei gem? De ce nu vrei, ma gem? Esti contra? Ai ceva cu regimul? Cumperi gem. Saptamana viitoare aduc salam. De soia. Cool.

Cam atata cu magazinele. Nu exista butic, nu exista supermarket. Porti numai haine de firma. Marca unu iunie. Autohtona. Totul este autohton. Ajuns acasa, sa lesini de fericire. Pe masa bucatriei sunt doua portocale. Pe dulap sunt trei banane verzi puse la copt. Taica-tau e plin de vanatai si zgarieturi, s-o batut cu vecinii sa apuce portocale. E tare taica-tau. A apucat chiar doua, ba si trei banane. E sarbatoare.
Nu mai am nervi sa scriu. Ar mai fi. Multe. Ilogice, absurde, incredibile. Viata noastra de zi cu zi de atunci. Inainte .. cand era mai bine. Pe langa erau si multe bune pe care nu le-am scris. Am fost un copil fericit. Dar eu va rog doar atat, dragi liceeni, care ati avut rabdare cu mine, sa va ganditi daca v-ar fi aranjat configuratia de mai sus. Inchipuiti-va ca ar fi fost singurele minusuri si ca in rest totul ar fi fost perfect. Si spuneti-mi si mie.. o fi fost mai bine?

ploua incet, incet [arh]

Zilele trecute cobor pentru un pachet de tigari. Cand ma intorc, la etajul trei era adunat soborul babelor din bloc si ma urmareau cu ochi avizi de vrajitoare. Le zambesc (am un zambet fermecator cand vreau, topesc orice he he) si le dau buna ziua. Una din ele, incurajata, ma intreaba: "Cum e sus?". Zambesc incurcata si raspund: "Bine, mai e de lucru". Alta prinde si ea curaj si mai arunca una: "Singura o sa stati?" "Da." raspund si le mai trag o faza de puppy eyes. La care alta, deja topita, scoate porumbelul: "Saraca...".

Ma pufneste rasul, dar pe dinauntru, ca sunt o diplomata. Bine ma, lasa ca vedeti voi cum se perinda pe la mine juma' de Timisoara. Mamaaaa ce barfe o sa mai traga. Le dau atata material ca o sa trebuiasca sa renunte cel putin la o telenovela ca sa aiba timp sa discute tot. New kid in town mah cotoroantzelor. Si mai sunt si o tzara curva, dar sa nu mai ziceti la nimen, shhhh!

Nah partea buna e ca m-am mutat (din 2006 inca dar voua am uitat sa va spun) si am testat izolatia fonica. Merge. Bag la maxim maneaua, opa scuze, vroiam sa zic Metallica (he he, v-am dat emotii un pic, asa-i?) cand vrea muschii mei ca nu deranjez pe nima. Ce cool. Mai ales ca eu sunt cam linistita de felul meu si nu prea fac galagie (numa in pat dar aia e o alta poveste). He he. Dar e bine sa stii ca poti.

O sa fie foarte folositor la cheful pe care il dau saptamana viitoare, asa de casa noua. Place casuta mea, zau. Asa catarata pe bloc, suie ca mine. E cozy, ma, si al naibii daca nu seamana cu mine, si cu pisu meu ca e in acelesi culori he he. Si la pisu meu ii place.

Z'dai seama ma, si stau singura, saraca de mine. Of, oare ce o sa ma fac? O sa ma transform intr-o baba acra cu matz in brate, o cotoroanta ddin aia barfitoare si antisociala. Da o sa imi iau matz negru atunci. Si o sa merg des la cimitir, ca la ce amici am astia promit (ce gluma macabra, nu? Ma-sa... ).

Gata ca am luat-o pe ulei, iarasi o sa zica astia ca sunt nefututa.

bob [arh]

Apare imbracata intr-o rochie alba, diafana. Paseste usor, parca pe apa. Se onduleaza sinistru de frumos si zambeste angelic. Pana si parul ii flutura usor ca in reclame. E ireala, e frumoasa, te topesti cand te priveste printre gene, trebuie ca a repetat privirea asta in oglinda de mii de ori pana i-a reusit asa de bine. Apare in fata ta, e inalta, nu poarta tocuri. Te priveste de sus in asa fel incat tu te simti mai inalt. Sa fiu a naibii, nu stiu cum reuseste, asta e trucaj, ma. Se opreste intr-o scurta pauza de suspans, intinde o mana delicata, cu degete lungi si manichiura impecabila, si se prezinta:

- Hi, I'm Bob.

Pufnesc in ras, filmul e incredibil de prost in schimb scena e dementiala. Gadjo in cauza holbeaza si el ochii, i se oprise ceva in gat. Ma rog, scena tipica de film american de doi lei cin'zeci. Rad ce rad si schimb programul mai departe. Clic, clic, clic, clic, ping (asta e intrerupatorul mamei care se actioneaza de la telecomanda si imi mananca mie nervii cand o vizitez), clic, stop.
A, nu, scuze, era doar o reclama. Clic, clic, clic, clic, ping (pizda masii!)clic, clic, ping (gata, nu mai am rabdare), fuck you!

Ma enervez si sting televizorul. Deh, daca acasa nu prea il deschid, in deplasare mi se pare aiurea. Nimeresc si intr-un interval din ala orar in care se dau stiri sau alte aiureli si pe discovery e emisiune cu masini si gata treaba.

Ma zgaiesc pe pereti, chicotesc amintindu-mi de Bob. Bob, televiziunea e ca Bob. O iluzie frumoasa si ispititoare, stralucitoare si fascinanta uneori. Oarecum narcotica. Ramasesem doua saptamani fara televizor si innebuneam acasa, intrasem in sevraj. Ma trezem brusc sa ma uit cat e ceasul, gandindu-ma ca am mai pierdut un episod dintr-un serial american idiot pe care il mai vazusem oricum.

Acuma mi se pare amuzant. Uneori stau cu cartea in mana pe canapea si observ cat e ceasul. Zambesc si ma gandesc ca imediat va incepe un serial. Dupa care ma cufund innapoi in carte si las timpul sa treaca pe langa mine, si serialele, si filmele, si emisiunile cu copii tampiti si mame isterice, si emisiunile pe care le devoram innainte de cum sa-ti pui singur faianta in baie, de parca mi-ar fi dat prin cap sa fac asa ceva vre-odata.

Televizorul, Bob, sta in dormitor, adormit si el, letargic, obosit de chemarea pe care n-o mai asculta nimeni. Ma gandesc ca e oarecum revoltat. Nu il mai baga nimeni in sema de la o vreme. Dragul de Bob, cu genele lui false si sanii reci de silicon, doarme la mine in dormitor iar eu pe canapea ma fut sanatos cu o femeie adevarata, de carne, fara gene, fara falsuri, cu sani adevarati, o femeie pe care o poti iubi despuiata de toate copertile.

Hm, hai ca mi s-a facut dor de o carte, de o provocare, de o femeie adevarata. Oare ce incepe la zece pe proteveu? Dragul meu, Bob, imi pasa atat de putin de tine. Din ce in ce mai putin.

regrete de primavara [arh]

Azi am fost la dentist. Mie imi place la dentist. Oamenilor normali nu le place. Nici mie nu imi place unde duce rationamentul asta. O fi sofism. Sper.

Asa. Dupa ce am aflat ca am carii in toate maselele posibile, pe care am reusit sa le fac in timp record, am mai aflat o chestie haioasa. Cica imi creste maseaua de minte. Buhaha. Cam tarziu. Dupa aia mi-am amintit ca mi-a mai crescut una in partea aialalta mai demult. Si nu mi-a folosit la nimic. Si asta regret eu acum, la inceput de primavara. Ca nu mi-a folosit la nimic.

am luat UE ma [arh]

Am aflat si eu de curand si am uitat sa va spun si voua. Cica ne-am integrat in Europa. Zau, au zis astia la televizor de revelion. Eu nu prea stiu care e faza si de ce a trebuit sa ne integram noi. Dar nah, cand s-au batut astia in al doilea razboi mondial nu ne-am bagat si noi? Cand ii bateau americanii pe arabi, nu ne-am bagat si noi?

Asa bag eu de seama, in prostia mea, ca noi tre sa ne bagam. Cand face unu cate o chestie, buna sau rea, ne bagam si noi. Trupele romanesti in razboi alaturi de americani. Ditamai batalionul de, cati erau? 15 soldati? :) Au facut astia NATO, hop si noi. Am descoperit UNESCO, hop si noi. Este UE? Vrem si noi.

Si de ce sa nu vrem? Noi tinem cu toti. Noi ne bagam peste tot, unde e actiune, hop si romania. Mimetismul Romaniei merge departe. Cand a fost scandalul cu Monica Lewinski la americani, hopa ce s-o trezit si la noi una gagica bruneta care isi povestea aventurile pe la teveu cu nenea zambarici. Cum o chema ma? Ceva nume exotic, nush daca o tinti voi minte.(Later edit: Rona Harter) Pai ce, numa presedintele americii sa aiba amanta? Ce, al nostru e mai fraier?

Ahahaha. Ma, da caraghiosi mai suntem noi, ma. Ce ne-o fi apucat cu revolutia aia din opjnoua? Nu le am eu cu istoria, politica si multe alte chestii sociale deci nu stiu, dar pot sa pun pariu ca ne-am luat dupa careva.Ca romanu e mimetic daca renteaza si daca nu renteaza, vorba ceea sange sa fie. Bancu' e mai jos la comentarii. :)

Asaaa, lasand la o parte motivele pentru care ne-am bagat noi in EU ca musca in rahat, hai sa vedem ce drac inseaman UE asta. Ashea, deci la antena zice ca se ieftinesc electrocasnicele dar se scumpeste alimentele. Ma, bun, imi iau plasma. Dau pe prima, aia zice ca se scumpesc electrocasnicele ca se raliaza la preturile UE, dar se ieftineste alimentele. Ba las-o dracu. Dar mai puneti-va ma de acord, sa stiu si eu ce imi iau plasma sau paine? Pana la urma eu pot sa pariez ca se scumpesc toate.

Tigarile. Au viata meaaaaa, scumpesc jigodiile tigarile. Au inceput de mult. Da-o drac' cinj' de mii pachetu'. Huoooooo! Si cica le mai scumpesc. 'Zda mamii voastre. Da se ieftineste alcolu'. Bravo ma. Ne lasam de tigari si ne apucam de vodca. Traiasca alcoolismul. Ma, auzi, da nu era oare mai sanatos pentru societate sa se lase lumea de alcool si sa se apuce de tigari? Ca un betiv care face pe arteziana pe strada parca e ceva mai deranjant decat unu' care isi tuseste plamanii. Si serios, inca n-am auzit v-o femeie sa se planga de sotul fumator care ajunge acasa intoxicat cu nicotina si o ia razna de o bate cu scaunul. Banc mai jos.

Alta faza haioasa mi se pare aia in care moldovenii (aia din republica) au nevoie de viza ca sa intre in Romania. Frate, sa mor eu, deci se intra cu viza in Romania, ma. Nu mai intra orice taran ca la el acasa. Decat taranii nostrii din partea asta a prutului. Da-o drac ma, ca si cum as pune eu taxa sa intre lumea la mine in casa si zic ca e muzeu ca am un televizor de pe vremea cand eram in faza de proiect.

Ashea. Deeeci, se scumpeste chestii, se ieftineste altele dar pana la urma se scumpeste si alea ca se scumpeste benzina si mai baga niste accize si niste impozite din astea a la integrare si tot acolo ajungem. Baaa, da salariile? Se scumpeste si alea. Adica, scuze, se mareste. Buuuun! Da' peste sapte ani. Ma, ia mai dati-va in aia mamii voastre. Da' de ce nu acuma? De sanchi bah, ce stiti voi, este niste oameni destepti care au studiat problema si e clara treaba, nu se poate acuma, numa peste sapte ani. Nu intreba de ce ca esti prost si daca iti explica oricum nu intelegi. Nici ei nu prea inteleg dar daca asa au primit indicatii, asa tre sa le iasa socoteala, daaaa?

Auzi ma, la ce mai e bun UE-le asta? Ma, io sunt mica si proasta, nu ma pricep, astea le-am prins din zbor asa, aiurea. Adevarul e ca ma cam doare in cot de UE. Eu nu vreau UE. Ia sa se dea UE cu portia sa ajunga la toti. Cu ratia. Cu cartela, ma! Si portia mea o donez la cine o vrea. Ia UE, neamule! Arunc ca Becali cu UE in prostime. Veniti de luati UE. Care mai vrea sa ia UE, ma? Da' UE adevarata, ma, nu din aia contrafacuta. Si sa aveti grija la garantie. Daca se strica va luati banii inapoi? Nu, sunteti rasplatiti cu un produs superior: MUIE ma!

Auzi, da', UE'ti-s posmagii? Aahahahahahahhahha .....

civilisation, here I am [arh]

Mai frate, am facut-o. Pai cam dupa craciun ma suna taica-meu. Hopa, zic, si-o adus aminte. Da, mai, isi adusese aminte si mai interesant ma si invita la munte de rev. Pfuai, sa dau pe spate. Bah, eu planuiam sa dorm ca porcul de rev si sa ma doara la basca dar ma tenta niste aer de munte, o catarare mica, un traseu, ceva. Buuuun, ma asigura taica-meu ca e totul aranjat si organizat. Si ma iau si plec.

Ba frateeeeeeeee, asa plictiseala ca la munte n-am mai vazut de mult. M-a pus dracu sa plec la munte la chef de babalaci. Traseele oarecum organizate erau prin sate. Foarte interesant, nu? Sa te plimbi prin sat cu babalacii cu viteza melcului. Intr-un final pe ultimele doua zile se anunta trasee mai de soi. Cam de o ora traseul, tot cu viteza melcului cocosat. Unul era obsedat de desprinderea iederei de pe copaci, "salva" copacii. Nevasta-sa defrisa p'acol, ochind pomisori si catalogandu-i drept bonsai. Am luat si eu vre-o 7 he he. Apropos, asta era rezervatie naturala si nu prea aveam voie sa ii luam de p'acolo. Al doilea traseu era a doua zi cand a plouat cu galeata si, spre deosebire de babalaci, eu nu m-am dus. In schimb am stat si am plantat conifere cu tata, chestie care a fost destul de cool.

Pe langa asta cea mai mare distractie a fost potolulu. Mai frate, mancau astia ca la spital. Si-au adus mancare cam pentru o luna, doua. Si au stat o saptamana. Cel putin trei sfert din mancare am dus innapoi in Timisoara si am ami si aruncat din ce se stricase. Sa te lesini.

Ah, lasand la o parte faptul ca n-avem calculator, televizor sau macar o carte (tampita mai sunt) babalacii dadeau stingerea la 8 seara. Sa lesini, te apuca toti dracii.

Si acum componenta trupei: trei antrenori de sport, un neamt, o arhitecta si o bagatoare de seama, pe langa asta 3 javre claustrate si una lasata in libertate p'acolo. A, si eu, un inginer. Vasta medie 45 cu mine si 52 fara mine. 2 fumatori si 5 antifumatori inraiti. Sugestie: cand iti cere cineva sa te lasi de fumat zi-i ca mine: "cand te lasi tu de bere ma las si eu de fumat". Merge. He he. Cel putin uneori. La babalaci nu prea tin argumentele logice.

Anyway... m-am intors la civilizatie si incerc sa uit de excursie. Si data viitoare cand mi-o venii sa mai accept invitatii dinastea, sper a fie cineva care sa imi dea una peste ochi sa imi revin.

holly shit [arh]

Era o reclama idioata la televizor cu niste penibilosenii crase, o adunare de scobiti care primesc niste cadouri de craciun din alea super stupide pe care daca le primesti vrei sa le bagi pe gatul aluia care ti le da. Bah si astia cand primesc porcariile alea asa se emotioneaza de parca ar fi primit diamante, ba parca asteptau de un an de zile sa primeasca alea cadou, probabil puloverele alea hidoase erau asa de scumpe ca trebuiau sa astepte sa le primeasca cadou (:)) ca nu si le puteau permite.

Asaaaa ... deci aia se emotioneaza si plang frate, cu lacrimi de crocodili, cu bulbuci, plang de sar puloverele pe ei. Ba frateeeee, cum plang aia ma .. ca in filme. Ma rog concluzia e ceva de genu ca romanii sunt un popor trist. Concluzie cretina. Ma rog incerc sa imi amintesc la ce era reclama dar habar n-am.

Tre sa vanez reclama sa stiu ce nu consum. Asa fac eu, produsele cu reclame tampite nu le cumpar, nu le consum. Rometelcom, zuzu, transavia, zapp si alte branduri cacacioase. Recunosc ca zapp am incercat si m-am lamurit. Apropos, chiar cand eram convinsa ca nu poate exista reclama mai tampita decat aia de la zapp online, cu copilu' ala enervant, au facut astiareclama la transavia cu copilu' cretin. Zboara, puiule ... te imprastii.

Deci revenind la aia plangaciosii, de ce mi-am amintit de ei. Pai ma, nush care e faza dar azi in birou siropau babele. Ma frate ma uitam de la una la alta ce au astea ma? Primisera neste cd-uri cu ceva muzica si-si amintisera de dracu' stie ce morti si chestii din tineretile lor bla bla. Ba, lasa ca e bine ca s-au terminat repede ca le-au distras atentia cu niste bancuri. He he ce dracu' ma .. vin sarbatorile astea cretine, tot prostu' se bucura, eu personal nu inteleg de ce. E o chestie comunista craciunul asta ca toata lumea e fericita si nimeni n-are bani. Ai liber de la servici si stai in bucatarie 3 zile sa freci la cozonaci si sa impletesti la sarmale, tai porc, faci carnati. Baaaaaaa! Voi sunteti normali? Ba, alata treaba n-aveti? Liber ma, vacanta, concediu. Stai acasa, te odihnesti.

Nuuuu. Nu noi. In loc sa stai acasa linistit sa te doara la basca si sa te uiti la tv te agiti sa faci cumparaturi, te agiti sa gatesti, sa faci, sa dregi, sa impodobesti, la tv te uiti degeaba ca nu se da decat reluari la filme tematice pe care le-ai vazut oricum si anul trecut si in fiecare an. Si cand le raspund celor care ma intreba ce fac eu de sarbatori ca eu stau acasa si dorm se uita stramb la mine. Pai nu te duci, nu te distrezi, nu te agiti. Bai ma, ce, eu trebe sa astept craciunul ca sa ma distez? Ete cacat, numa clisee, colinzi innebunitor de oribile, costumatii tampite, atmosfera fornaitoare.

Fuck X-mass! Na, ca m-am enervat ...

memento mori [arh]

Ieri: workshop
Tema: asteptarea
Subiect de improvizatie: ultima tigara inaintea mortii prin executie.

I-am dat gata. Vroiam sa mor si eu tragic si frumos, sa fumez tigarea exact ca si cum ar fi fost ultima. Nuuuuuuu, tanti coordonatoarea cica sa nu murim tragic ca orice fraier (baaaaah!) ci sa facem, vorba ceea, haz de necaz. Am murit in cel mai frumos mod posibil, masturbandu-ma in fata plutonului de executie si ultimele fumuri de tigara erau pe post de tigara de dupa. He he .. care va sa zica am murit cu zambetul pe buze, daca eram barbat puteam sa afirm ca mi-am bagat pula in ea de viata, pe romaneste.

La sfarsit tanti coordonatoarea ne spune ceva de genul "Mi-a placut ca ati avut idei diverse si ca aveti imaginatie, oricat de bolnava". Ha! asta a fost cu directie claraaaaaa. Zambesc. Da, ma, bolnava. Cum era poezia aia "m-am imbolnavit de moarte, intr-o zi cand m-am nascut". Frumoasa poezia, nu mai stiu, parca Barbu sau Blaga sau era Nichita Stanescu? Ma rog, unu din astia sigur.

Anyway, nu am facut-o pe bune, asta sper ca s-a inteles, am mimat, oarecum stupid, cica ma masturbam prin blugi, n-am simtit nimic lol. Nici n-a durat prea mult ca era timpul limitat. Si la sfarsit le-am spus: "and that's the way I want to die". (eu sunt dinaia care vorbeste doua limbi deodata, in aceeasi propozitie, amestec cuvintele, sunt sensuri pe care nu le gasesc decat intr-una din limbi, bleah .. de fapt ma dau mare :P)

Dar serios vorbind, exista oare un mod mai frumos de a muri decat asa? In momentul in care toate simturile tale sunt mai acute decat niciodata, cand sangele iti inunda toate capilarele, cand euforia iti strabate fiecare nerv si tot ceea ce simti e placere, orice atingere duce la fiori, orice rasuflare pe pielea ta aproape doare si esti fericit, atat de fericit ...

fericit cel ce moare cu pula sculata
a sa personala sau doar inserata

Poetul poporului, ce Eminescu ma, ala era nimic pe langa mine. He he, tampita mai sunt.
Sa mori, sa dormi ... si oare .. sa visezi? zicea nenea Hamlet (intr-o piesa de teatru, a scris-o un gagiu din Anglia, unu Shakespeare, tot asta a scris fraza "e ceva putred in Danemarca" nu era putred ma, trebuiau sa se mai spele aia). Asa.. deci Hamlet, pai mai, daca moartea e un somn cu vise pai eu pot doar sa sper ca sunt erotice. Ca din alea banale, ca te alearga ceasul prin dormitor, nu e nici o chestie sa visezi.

Isi poate oare inchipui cineva un mod mai frumos de a muri deca asta? Da... dar e oarecum o variabila. Sa nu faci sex, sa faci dragoste, ceva chimicale in plus, ceva senzatii mai intense si mai interesante. He he, asa as vrea sa mor eu: din dragoste ... dar nu cu Mircea Radu.
apropos ... v-am mintit ieri, nu sunteti niste idioti, hai ma, voi chiar m-ati crezut? hi hi .. pup si trece :)

nu am chef azi [arh]

Azi n-am chef de nimic. Mi s-a stricat ziua de dimineata. Si de fapt sunt atatea dimineti in care mi se strica, uhm, cate ceva. Odata ziua, alteori noaptea. Uneori ma stric eu singura si seman cu papusile mele din copilarie care stateau aruncate claie peste gramada intr-un colt dezbracate, cu parul vraiste, fara cate o mana sau un picior. Aveam prea putine. Sau prea moarte. Le iubeam cu dragoste de copil si ele erau nepasatoare. La fel ca oamenii azi.

Oamenii .. daca n-arexista oamenii n-ar exista dezamagirile. Si totusi, la naiba, nu pot trai fara ei. Ii iubesc, da, da, va iubesc pe toti si va urasc pe fiecare in parte. Ce bine era inainte. Inainte de a ma fi nascut. Viata mea nu e prea interesanta dar moartea, moartea mea era fascinanta.

Pe cand eram eu moarta s-a nascut universul. Aia chestie interesanta. Daca m-as fi nascut atunci as fi fost o steasi as fi avut sentimente mult mai lente. Sentimente de stea. As fi iubit planetele si le-as fi dat lumina si caldura. Pe unele le-as fi ucis si nimeni nu m-ar fi acuzat. Unora le-as fi dat viata si ele nu m-ar fi iubit mai mult sau mai putin.

Trebuie ca soarele nostru face la fel. E o steluta mica dintr-o mahala de galaxie. Nici macar cea mai mare sau mai frumoasa galaxie din univers. He he .. pe cand eram eu moarta s-a nascut infinitul. Si eram si eu infinita, nu aveam limite si nici nu le concepeam. Azi n-am limite dar imi inchipui cu mintea mea de om ca ele exista.

Abia astept sa redevin moarta. Atunci o sa se intample chestii mult mai amuzante. O sa vad cum mor planete si stele si galaxii si universuri. Si o sa vad cum moare si dumnezeu. Atunci cred ca o sa-mi para bine. E un tiran. Mi-ar fi placut sa ma nasc dumnezeu. He he .. nu-i usor nici lui. Sa fi dumnezeu cu limitele tale divine. Ce singur si trist trebuie ca e. Altfel n-ar fi inventat toate aiurelile astea. Poate ca ar fi fost mai fericit sa se nasca stea. Eu sigur m-as simti mult mai fericita.

Azi aberez si voi ma cititi. Sunteti niste idioti. N-ar trebui. Bravo celor care s-au oprit dupa primele randuri. Restul.. sunteti niste idioti. Nici n-ar trebui sa ma cititi. PMS sucks!

jos cu portocalele

Iar mi-am pus televizor in functie si iar ajung sa ma enervezi pe prostii. Dupa faza cu babuinul si maimutoii pe care nici nu incerc sa o comentez, iar plateste o tara intreaga (18 milioane de dolari un referendum, parca atat era, nu?) pentru niste imbecili. Gata ca ma enervez din nou.

Deci, trecand de faza asta, vaz io o reclama la nush ce cacat de crema. Iar o gagica fara nici un fass, ce dracu le aleg pe toate astea din reclamele pentru cosmetica, parca sunt facute din plastic, n-au nici o expresie, si cand au ai cosmare noaptea daca te uiti mai mult la ele. Si bomba: vrei sa scapi de aspectul de coaja de portocala al pieli tale (sau asa ceva). Ma frate, stau si io si ma intreb de ce? De ce sa scapi de aspectul de coaja de portocala? Ce au astia cu portocalele? Mie imi plac. Si imi place si pielea mea cu aspect de coaja de portocala, ca daca nu avea pori ma intoxicam de mult. Mai degraba ma deranjeaza aspectul pieleii mele cand incepe sa semene cu coaja de kiwi. Acolo doliu.

Stupid world. Toate muierile se dau cu crema. Nu stiu exact la ce le foloseste, nu stiu daca vre-una a citit ambalajul sa vada bah, oare ce contine, sa caute dupa elementele componente si sa vada de fapt ce efect au si asa mai departe. Nu, frate, ne dam cu crema ca zice aia la televizor ca e impotriva ridurilor si vrem sa aratam ca gagica aia. Nu stim de ce vrem sa aratam ca gagica aia, care e infiorator de banala, dar vrem pentru ca e la televizor.

Ma uit in oglinda si am o fata ca de reclame. Buze mari, rosii, o umbra de un portocaliu aproape maron pe pleoape, pielea curata, gene lungi, negre si arcuite. Un aspect sanatos si natural. Si totul de la natura. Sunt tare, zau. Machiaza-te in asa fel incat sa arati ca si cum nu te-ai fi machiat. Asa se sfatuiesc muierile intre ele. Iti sta mintea in loc. Pai daca arati ca si cum nu te-ai fi, de ce sa te mai? He he. Pentru ca asa se alea de 40-50 ca sa arate cat mai de 25. Alea de 14 sa mor io daca stiu de ce se majesc pe fata. Pentru ce mama naibii sa te dai cu crema anti-rid la 19 ani? Ca nu-ti apar riduri pana pe la 30. Si atunci, asa, de samanta. Io inca n-am. Dar da semne. Nici 30 n-am. Da si aia da semne.

Si mai da-le dracu, ma de portocale si riduri. Who cares? Io am o bafta uriasa, sunt si frumoasa si inteligenta (si modesta rau), si cand frumoasa n-oi mai fi, desteapta tot raman, si aia se numeste distinctie. Da alea proastele, saracele, tre sa aiba si ele ceva. Si tre sa recunosc ca la cate proaste urate am tot vazut, cand dau peste una care e frumoasa mai zic si saru-mana. Proasta e oricum, aia nu poate schimba. Dar macar ii sunt recunoscatoare pentru aportul estetic la mediul inconjurator. Auzi ma, tanti cu portocala, saru-mana ma!