Discovery

Angel,

astazi am descoperit un lucru pe care il banuiam, dar in naivitatea mea, nu l-am crezut. M-am lasat mintita si calcata in picioare ca ultima tampita. Si ma bucur sa aflu asta pentru ca incepusem sa ma dispretuies. Acuma stiu ca pot merge pana la capat in iubire. Cu toate ca n-o sa am ocazia s-o mai fac vreodata. Si totusi acum, in seara asta, de cateva minute, am descoperit ca totusi, nu este totul pierdut, ca exista inca speranta.

M-am indragostit de un nenorocit, de un mincinos, de un om care n-a putut sa ma iubeasca. Pana aici nimic nou. Am avut dreptate la fiecare afirmatie pe care am facut-o, apreciez mai mult decat corect realitatea. Aici nu ma bucur prea tare pentru ca ratiunea mea ma doare. Si totusi. Am avut dreptate cand i-am spus tot ceea ce i-am spus. Si motivul pentru care se intoarce, si falsitatea sentimentelor, si nevoia de mine, si motivul pentru care ma va parasi. Si motivul pentru care se va intoarce. Nu sunt foarte sigura ca acum se va mai intoarce. Dar este o probabilitate foarte mare.

Ma las convinsa de argumentul cu "vreau sa ma concentrez la cariera". Oarecum convinsa pentru ca ceva era putred in Danemarca si e un caracter mult prea slab ca sa fi devenit ceea ce pretindea ca devenise. Ba inca mai si loveste "alaturi de tine n-as putea deveni niciodata ceea ce imi doresc". Si eu, nu neaparat cred, dar oricum doare ca naiba sa ti se spuna asa ceva. Si nu numai. Inghit si chestia cu "n-am mai intrat de cateva zile pentru ca am fost ocupat". Si multe.

Astazi, Angel, vorbeste cu mine. Dupa statusurile provocatoare de pe mess probabil. Intra in vorba, eu incep o conversatie retrasa si conventionala. Imi da un raspuns voit nepasator si nu uita sa mentioneze ca se fute zilnic. Bineinteles ca mi se strange inima si incep sa intreb. Si el raspunde. Si loveste. Stie ca doare, si doare al naibii si totusi intreb si el raspunde. "Mi-am gasit alaturi de ea echilibrul pe care n-am reusit sa-l gasesc alturi de tine in 5 ani de zile". Zau asa. Pac, detalii intime, clar incercare de intimidare a adversarului. Si io in culmea depresiei.

Si atunci ii amintesc ca inca il iubesc si ca-l voi iubi si ca ma bucur pentru el si pentru echilibrul lui. Si o simt sincer. Si o mare usurare ca nu se mai razgandeste cu revenitul la mine si o mare durere ca, cel putin din cate imi spunea, devenea omul care mi-ar fi placut mie sa fie. Din cate il cunosc eu a zis-o in ciuda. Si iarasi am dreptatea masii cand zic ca omul nu se schimba niciodata. Macar de s-ar schimba, macar daca l-ar schimba ea. Dar cred ca ar trebui sa fie o femeie puternica pentru asta iar el e destul de intimidat de femeile puternice. Sau, mai stii, o data tot trebuie sa ma insel si eu. Inca nu s-a intamplat dar mai e timp.

La un moment dat simt eu ca pute in Danemarca si incerc marea cu sarea. Cand a cunoscut-o si cum. Pai stii, la un concert, treburi, socoteli. Asa, bun. Caut concertul pe net, 14. Bun. Dar, revin eu, inainte sau dupa ce mi-ai dat papucii? Dupa zice el, n-am mai facut greseala sa amestec treburile, eram curat. Aham, bun.

Ia hai sa scocioram prin logurile de mess (asta acuma, seara, ca am avut o treaba).
14 - intra tarziu, dupa 12, vorbim, ma iubeste, il iubesc, toate bune si frumoase, pupe, lovuri etc
15 - pupe, loave totul ok, dor, alea alea
17 - trimit mail "mi-e teama sa te pierd", imi raspunde ca e foarte concentrat pe ofertele de job pe care le primeste, ca s-ar duce ori acolo, ori acolo, se gadeste rau la cariera

Urmeaza un week-end in care il sun si imi spune ca nu va avea timp de mine si nici nu ma suna, chestii inmormantari rahaturi. Uramtoarea data cand mai vorbim

24 - imi cer scuze pentru zilele trecute, n-am vorbit nimic, nici o explicatie
26 - lucram la un proiect (nici acum nu l-a terminat), rece, inca nici o explicatie
28 - se baga in nush ce, money, job, secret hush hush, inca nici o explicatie, totul rece
ii trimit un mail in care ii cer explicatii, totusi, tacere, stiu ca e over dar totusi ce s-a intamplat
6 - ti-am primit mailul, o sa iti trimit unul, vroiam sa iti explic face2face
7 - imi explica cum a renuntat la mine ca sa aiba timp sa munceasca, ca sa faca bani, cariera, ii stateam in drum si alaturi de mine nu putea obtine lucrurile de care avea nevoie
O discutie la telefon, intr-o zi cand am sunat seara pentru o nevoie. Deranjez? Nu. Dar e tarziu. O voce feminina in fundal. Imi cer scuze si inchid. A dou azi il intreb daca era cu vre-o femeie. Imi explica cum se concentreaza asupra carierei si cum n-are timp si nici chef de femei.

Timeline ... procesez. Mi-e clar ca odata cu ea a incetat nevoia de mine. Cariera? Minciuni. N-a fost in stare de cariera si nici acum nu si-a schimbat jobul de acolo. Il intimidez, e clar, sau poate m-a lasat pe stand-by ca sa vada cum merge cu ea. A mai facut asta si cu alta ocazie. Josnic. Dar caracteristic. Din fericire pentru mine a mers bine. Si poate si pentru el. N-ar fi prima oara cand se desparte un cuplu dupa ani de zile si au dupa aceea cu alte persoane o relatie minunata, casatorie, fericire forever etc.

Astazi a lovit. Si azi l-am prins cu minciuna. A lovit exact unde stia ca ma doare si a savurat totul. Azi am plans. Si tot azi sunt fericita. Si-mi dau seama ca nu s-a terminat intre noi pentru ca prea a dat ca sa doara. Si eu i-am raspuns cu dragoste. Si n-am dat innapoi. N-am lovit. sau poate asa l-am lovit si eu. Fara sa-mi dau seama. Eram atat de fericita azi pentru el, pentru fericirea lui. Simteam ca nu mai risc daca ii spun ca il iubesc si ca am trecut peste toate si ca de cand a plecat ma simt mai putin singura decat inainte (cu o exceptie). Si ca sunt fericita cu viata mea asa cum e. Si sunt, si dupa ce mi-a trecut criza de depresie eram si mai fericita pentru ca e singurul lucru din cauza caruia mai plang. Iar in rest toate trecatoare si viata e macar calma, daca nu calma atunci mult mai linistita. Doamne, si i-am zis asta fara sa inteleg ca loveste. Si i-am zis ca ma doare fara sa inteleg ca vroia sa ma doara. Si chiar daca fericirea mea nu are un motiv cum ar fi cineva care sa-mi fie alaturi, e o fericire reala.

Angel, oare de ce a lovit atat de tare? Oare chiar il deranjeaza puseele mele de fericire trecatoare? Micile mele bucurii efemere. Da, recunosc ca le-am afisat si pentru el. Recunosc ca am incercat si eu sa lovesc cu ele. Meritam o palma innapoi. Asa am reusit sa aflu adevarul. Si am reusit sa aflu despre mine ca sunt o femeie puternica si inteligenta si ca omul care ma va merita va avea parte de cea mai minunata femeie si cea mai puternica dragoste posibila. Pacat ca omul ala nu prea exista sau cel putin nu se vede la orizont. Dar, la naiba, gata cu episodul asta odata si pentru totdeauna. Iubitul meu, nu te-ai schimbat deloc. Sper ca ea sa-ti fie destul de docila, si totusi, daca totul ar fi fost perfect, n-ai fi lovit. Si totusi, eu voi retine asta data viitoare cand ai sa te intorci cu una din povestile tale. Si am sa spun nu. Si "nu" va ramane.

Noapte buna si somn usor, mincinosul meu drag, asa josnic cum esti eu te iubesc asa cum te-am iubit si pana acum si cum probabil ca o voi mai face o vreme. Eu plec in dormitor cu gandul la aventurile mele de o noapte si la micile mele fericiri din fiecare zi. La linstea mea si la placerea de a ma trezi singura (fara alarma ta infernala si enervanta, da? :)) si la pisicul care ma va chema afara din dormitor ca sa ii dau micul dejun. La pestii tai, din acvariul tau pe care l-ai lasat la mine (cadoul tau de ziua ta de la mine, ei, doar si ale 7 cutii cu lucrurile tale sunt inca aici). Apropos, chilotii tai sunt inca in cutia mea de lenjerie. Si tricoul tau e langa ale mele. Si amintirile si frumoase si amare sunt inca aici. Si dragostea mea pentru tine. Si proiectele tale neterminate, promisiunile incalcate. Si salteaua ta facuta special la comanda. Si folderele cu softuri de pe calculator. Si multe, multe lucruri care mi-au invadat viata cu parfumul tau. Noapte buna, iubitul meu si somn usor. Iti multumesc pentru lacrimile de azidupamasa si pentru fericirea din seara asta. Si pentru ca mi-ai amintit ce sunt, ce pot si ce stiu sa fac.