Monday 25 June 2007

pisu

Citesc o aiureala de blog. Zambesc uneori cand realizez lucruri despre efmeia aia si despre mine.

Pisica mea e in calduri. Se comporta admirabil de bine.

Ma ridic de la calculator cautand ceva pe langa capul scarii. Vad pisica, sta singura si sufera in tacere sau poate doarme, pe ultima treapta de sus. Ieri era pe treapta de jos unde batea soarele, statea sa se incalzeasca. O vad si o mangai cu piciorul pe cap, ma aplec, o mangai cu mana, o alint, ea se rasfata, mianua, toarce, se uita la mine si ma priveste plecand. Intorcandu-ma la calculator.

Ma gandesc ce bine ar fi fost sa fiu si eu un animalut de casa, sa-mi fie de ajuns atat, sa vina la mine cateva minute, rupandu-se dintre taste si monitor, sa ma mangaie pe cap. Uneori cand stateam pe treapta mea singura ascultand zgomotul rapid al tastelor imi doream sa vina macar asa, sa ma mangaie pe cap. Dar n-a venit. Aproape niciodata. Nu sunt o pisica sa am nevoie de atata atentie.

Ma uitam la un film aseara (sau azi dimineata?) cu o femeie, victima a sotului, a amantei, a celor carora le cerea ajutorul. Ma gandeam "o victima intotdeauna o victima, orice face da peste agresori" dupa acre zambesc verde cand imi dau seama ca ma incadrez si eu in profil. Nu in cel al victimei agresate. Intr-un profil al omului ignorat. Intotdeauna dau peste oameni care se uita ciudat la mine cand le spun ca ma simt rau atunci cand ma ignora. Care tind sa imi ignore prezenta atunci cand nu au nevoie de ea si sa-mi ignore toate apelurile la atentie.

Cateodata ma apuca panica atunci cand ma gandesc ca pot exista pe lume multi oameni atat de infioratori de singuri ca mine. Daca nu as stii ca ei exista m-as gandi ca e o stare trecatoare, ca e ceva vindecabil. Pe cand singuratatea este incurabila. Este o stare de fapt a existentei mele. Este o alegere pe care am facut-o demult cand nu stiam ca. Oricati oameni ar fi in jurul meu ma simt mereu singura, ciudat de singura. Deja ma intreb daca a fost vina lui sau era pur si simplu o stare apriorica si imuabila.

Azi m-a intrebat ce fac. Am scris "Rau. Sunt singura. Ma dori." apoi am sters si am scris "bine, nimic deosebit". Am zambit in sinea mea, verde, asa cum zambesc eu cand ma doare, si nu l-am mai deranjat. Pisu. Ma trezesc uneori spunand cuvintele pe care obisnuia sa le spuna si atunci totul se darama in jur. Si acuma ma simt ca ultimul om pentru ca pisicul meu sta singur pe ultima treapta a scarii si eu stau la calculator si scriu, inutil si stupid, in loc sa ma bucur de prezenta ei. Oare voi invata vreodata?

Friday 22 June 2007

love

Where do I begin ... to tell the story of how greate the love can be ...

Canta. Melodia e chiar buna. Din nefericire au folosit-o si intr-o reclama de cacat, sau poate o reclama buna dar orice reclama e prin definitie de cacat.

Cat de grozava e dragostea. Il iubesti, te iubeste, totul e minunat, poate nu chiar minunat dar este. Poate ca uneori e chiar groaznic, dar totusi este, certurile si momentele nefericite fac parte din viat ade cuplu, nu-i asa? Uite, suntem de atata timp impreuna, ne trezim impreuna, ne bem cafeaua, ne spalam pe dinti impreuna, fecare cu gandurile lui, onisnuit cu prezenta celuilalt, oarecum comod, poate in subconstient dorinta de ceva interesant ...

Si brusc el o cere de nevasta. Pe alta. Nu intelegi, de atata timp, pe tine nici nu s-a gandit, niciodata nu era momentul, intotdeauna mai era ceva de asteptat. Si bruisc, totul .. nimic n-a mai contat in fata ei, atata timp si atatea compromisuri si ... ce s-a intamplat?

El, e frumos, e bun, e exact ceea ce iti doresti, cand il vezi inima ti se strange, ai face orice pentru el si faci. El te ia de buna, nici nu-ti observa existenta. In plus, e prietenul tau, si are o iubita egoista si nedemna, el face totul pentru ea care il calca in picioare iar tu ... care ai atat de daruit ... esti ignorata ... folosita ... intr-un fel. El, ramane cu ea, tu ramai singura. Il iubesti, el nu te iubeste.

Nu-i asa ca dragostea e grozava? Mai pot sa mai scriu povesti si toat ese termina intr-un singur fel .. singuratate, iubire neimpartasita. primul divorteaza de nevasta sau si mai rau raman impreuna pentru plozi. Al doilea tramane sau nu cu femeia care nu-l merita, ea sau alta la fel. Dragostea e ca si viata ... plina de cacat.

Wednesday 13 June 2007

Lucky - partea III

Mi-a furat unu telefonul. History repeats itself.

Mi-a luat mama telefon nou, al' mai tare ever. Am fost happy o zi, cre' ca cea mai happy persoana careia i s-a furat telefonul vreodata.

Dupa ziua aia a inceput tam tam-ul. De atunci am ce mai infioratoare nenorocita de durere de stomac combinata cu cele mai tampite efecte si senzatii, de la sculat noaptea de durere si pana la urlat pe buda din cauza aciditatii produsului, plus ca daca stai cu mine 15 minute intr-o incapere neaerisita risti sa te asfixiezi. Ce sa zic, sunt a dracului de sexy... si cand m-au vazut astia ca iau nu mai putin de 7 pastile intr-o tura aveau o fata de "asta e drogata" combinata cu mila.

Proiectul meu s-a dus dracului. Asta stiam. Nu tineam neaparat sa descopar in momentul finalului exact ce trebuia sa fac eu de la inceputul lui. Asa e cand te apuci de chestii in premiera, acuma as sti cum sa procedez. 2 late ... it's fucked up. Cu toate ca mi-am indeplinit obiectivul, adica sunt intre cotele estimate. Ceea ce inseamna ca am estimat oarecum corect cu marja de siguranta cu tot. I hate bad management .. especially when that is me. Bun ca sunt intre cote, preferam sa fiu pe masura sperantelor copiilor, dar asa e in tenis, sau mai exact, in sesiune.

Vreau meci de fotbal, vreau Gigi Becali, vreau Herculane, liniste, ceva cald in jurul meu. Vreau seri cu filme, vreau sa tacem impreuna, sa uitam impreuna. Vreau sa merg la dentist. Si la coafor. Bleah. Vreau sa nu mai am mereu dreptate. M-am saturat!

Astept cu interes ziua de maine.

Tuesday 12 June 2007

Lucky - partea II, Restu'

Frate, eu cand dau in depresie, am stadii. La stadii inferioare fut tot ce prind si imi trece. E, la stadiul asta, cand de fapt numa’ cand ma gandesc la ce o fost in aia 5 ani si mai bine si-mi dau seama ca in total n-am fost fericita cu adevarat nici 24 de ore restul fiind asteptarea unor promisiuni ce n-aveau sa se concretizeze niciodata, ei bine, in stadiul asta ma las sa decad. Ma ingrop in munca 20 de ore pe zi cu exagerare si 18 fara exagerare. Da' doua oricum le foloseam sa-mi plang de mila. Incepeam sa arat ca un maimutoi, plina de cercane, neepilata cu saptamanile, nefututa si fara nici un chef. Nici macar un deget trist in baie nu aveam nici o tragere de inima sa fac.

Dupa care, evident, apare stadiul inferior. Si se ia maimutzoiul si incepe sa se recompuna ca piesele unui puzzle. Intai scot din mine o infatisare umana, apoi chiar trec la stadiul de femeie, fac curat si in vagauna care incep sa arate ca o casa, si nu ca un buncar lovit de cutremur. Ba mai fac si din ce planuisem io sa mai fac si incepe sa arate chiar bine.

Bineinteles ca la o zi dupa ce terminasem toate astea, inclusiv dat cu ceara pe parchet si scari, aspirat prin cele mai nenorocite colturi, spalat frumos pe gresie cu detergent din ala special, ce mai, casa de om, am curatat si acvariul, am pieptanat si pisicul cu care ocazie saraca a pierdut v-un kil de par. Spotless. Aproximativ. Deci dupa ce termin io treaba asta de ma descaltam inainte sa intru in casa, ma anunta aia ca vin sa-mi monteze. Clima. Lesin de fericire si ii bag in aia mamii lor ca nu puteau sa vina inainte sa poti sa lingi pe jos. Nu de alta dar acu’ trebe sa m-apuc din nou. Si m-a si costat o gramada de bani in plus. ’Zda mamii lor.

Bun. Acu’ aveam toate armele si tolba pregatita sa plec la vanatoare. Si plec. Pac! doua prazi in aceeasi zi, planuiesc eu zi mare unu’ dimineata, altu’ seara. Si vine dimineata. Ma trezesc voioasa ciripind ca o pasarea doar ca sa observ ca mi-a venit o surpriza din aia femeiasca ce se intampla odata la 28 de zile. Imi bag, imi scot, injur pisicul de-l albesc, care saraca n-avea nici o vina dar era acolo, arunc eu cu diverse chestii pe pereti, ma calmez. Sun nenorocitii si ii pun pe stand-by, ce ma’sa sa fac.

Se termina si treaba aia, io iar cu pusca la interval. Bon. Cand sa ma apuc sa dau iama peste id-urile din mess sa vad ce am pe acolo la pastrare observ ca mi-a murit netu. Fie-i tarana usoara. Ies prin oras cu my best friend, ii fac eu niste avansuri, mai in gluma mai in serios, ne uitam la un film, planuim o partida de pescuit pe a doua zi. A doua zi ciuciu partida de pescuit ca si-a adus aminte ca tre sa-i faca unei paparude lucrarea de diploma. Bagami-as eu in paparuda ca m-a lasat si fara pescuit si fara gratar pe malu’ garlei.

Ma iau si ma duc la birou sa cercetez cum e cu masculii de pe net. Apare X, pac, - mami, tragem si noi o partida deseara. - Cum sa nu. - Dar stai sa vad daca ajung. Stau, ce drac sa fac. Mai gasesc io pe unu’ prospat si nou cu care am o conversatie interesanta, ne cam potrivim la ce facem prin pat, bun, pus si asta pe lista, de incercat. Ma anunta si unu’ ca vine si el luni, altu’ ma anunta si el ca ar fi dispus tot pe luni dar il programez pe marti.

Bon. Ma duc acasa si ma invart pe acolo. Ala de seara nu se anunta. In schimb se anunta la telefon unu’, - hai sa ti-o aduc pe gagica-mea sa i-o tragem impreuna. Ba, bun. Fac io atmosfera, alea alea, betisoare, lumanarele etc. Apar astia doi. Bem un vin, facem si o partida. Io nu ma aleg cu nimic. Adica nah, nu chiar nimic, acolo niste limbi, ceva degete, numa cat sa-mi faca pofta de o partida sanatoasa si cu strigaturi. Si daca se poate si in 3 si in 4 si in cati or fi cu conditia ca io sa fiu singura muiere de acolo. Sa fiu io sigura ca ma aleg cu ceva.

Pleaca astia, io il sun pe ala bestu, povestim noi de draci si laci, era sa moara ala de ciuda ca daca io aveam mai bine de o luna de nefutut, la el se facusera panze de paianjeni deja. He he. Daca io ma ofer dejaba ... si asta alta problema - bine ma ne futem, de inteles ne intelegem, hehe, ce frumoasa e viata, dar daca nu ne mai intelegm si cu patu’ si friendshipu’ si raman io fara prietena mea cea mai buna, pe umarul cui mai plang eu. Funny... isn’t it?

Si se face luni. Ma duc la birou, caut dupa barbati pe mess, apare ala nou interesant. - Nah, bun, ce faci? Vii la o cafea? - As venii cu placere, face mizerabilul, da stii, io nu prea locuiesc in Romania. - Pai baaaaa, si acuma spui? Gatzi, pastele si ’mnezeii masii. Imi face pofta si dupa aia ma face sa mi-o pun in cui.

Il gasesc pe ala programat pe marti, la fel de pornit ca si mine. - Nah bun, suie in taxi, ma sui si io pe iubita mea cu roti, ne vedem la mine, dau adresa si .. se pune ploaia. Pana am asteptat vre-o trej’ de minute sa se termine, se razgandeste mocofanu’. Nu, ca daca nu se ridica la inaltimea steptarilor? Ete nah. - Nu-ti fa tu probleme ca de ridicat ma ocup io. - Ma, nu, ca mi-e ca te dezamagesc, mai bine hai la o bere. In momentul ala eram in asa hal ca nu eram in stare sa mai lucrez, cu toate ca imi propusesem, ca era momentu’.

Ma enervez si dau sa plec acasa. Cand ma suna asta programatu’ pe luni de aproape si uitasem de el de nervi. Ma, bun. - Alo, io sunt ala. - Felicitari, la ce ora ajungi? - Nu, ca nu cred ca ajung. - Ce faceeeeeeee? - Ma, ca parca mi-ar fi rau, ca parca as avea o greata. Da’ daca tu zici, io vin. Si io, ce, era sa zic nu? Hai!

Cu asta e o treaba ciudata. Cica ne-am mai fi intalnit, cica parca ne-am si pus-o o data. Da’ atunci era obosit. Io sa mor daca imi aduc aminte. Jur, e prima oara cand nu-mi aduc aminte de unu’. Si imi cam aduc aminte de toti, mai ales aia care au dat-o in bara lamentabil. Ma, daca nu imi aduc aminte tot e bine, ca inseamna ca n-a dat-o in bara. Cu toate ca el zice ca n-ar fi fost cine stie ce. Nah, whatever, vedem de data asta. Ca se cam ingrijorase el ca o sa ma tina treaza toata noaptea si nu cumva sa ratez dimineata trezirea.

Bon. Apare mangafauna. N-apuc sa pun doua intrebari ca se si infige in gatul meu, bluza, sani, dezbracare rapid. Io deja eram in extaz numa cand ma gandeam la ce trebe sa urmeze. Il arunc in dormitor, el se arunca peste mine, ce mai, inceputul era mirific. Inceputul, ca dupa aia pun mana pe ditai semierectia care, cu toate insistentele mele (ma laudasem mai devreme ca ma ocup se sculat), nu vroia frate nicicum sa-si schimbe statutul la o forma definitiva si tzeapana. Io tot insistam si insistam pana cand ma trezesc ca ejaculeaza, cum pizda masii sa ejaculezi ma in semierectie? Pastele si ... ba inca era si mandru de el ca ia uite, ca oricat de prost s-ar simti, nu e rau pentru prima incercare. Raman perplexa, i-as fi zis de la sentiment dar ma gandeam ca poate urmeaza si a doua incercare si nu ratez sansa ca aia chiar sa ii iasa.

Cand era asta la baie pac, apare ala de duminica, de nu mai aparuse, nu se intorsese in oras sau drac stie. Sms. - Vin la tine? Pfui, ma’sa de fatalitate, daca stiam ii ziceam astuia sa ia o aspirina si sa stea drac acasa. II zic aluia ca sunt de, ocupata. Vine ala de la baie, abereaza vre-o ora si ceva, nu stiu ce drac spunea ca io ma gandeam la ale mele. Pana la urma imi da mie prin cap sa ies sa fumez o tigare ca poate adoarme drec si ma uit si eu la un film ca ma plictiseam de moarte.

Conform predictiilor adoarme ala. Whee. Il sun pe alalalt. - Nene, daca nu e prea tarziu vin io acuma la tine. - Nu, ca vin io la tine. - Ma, la mine zace unu in dormitor. Pana la urma ne hotaram sa ne intalnim pi shientru peste o ora, adic pe la 1 noaptea. Iau eu cheile de la birou, fata pregatita, uit bineinteles prezervativele acasa da' e farmacia tot pe acolo, da-le drac. Pe drum prind numai semafoare rosii, ma, parca universul vroia sa imi spuna ceva, da io nu si nu, da-i 'nainte.

Ajung pe centru. Ma postez la locu’ stabilit. Scot telefonu’ sa vaz cat e ceasu’ si hopa, sms. Mi se face negru in fata ochilor, ca de bine evident ca nu putea sa fie. - Bai gagica, misiune anulata, se intoarce pretena la 3, sorry, next time cu placere. Fiti-ar femeia a dracului, nu putea sa anunte mai devreme? Si bineinteles ca sms era primit inainte sa plec, cand faceam dus ca sa nu-l aud, ma-sa sa-l ia.

Si stateam la 1 noaptea protapita in centru, cu telefonu’ in mana. Imi venea sa urlu. Si ma apuca rasul. Un ras din ala nervos, se holbau comunitarii la mine, si politia si aurolacii, ca in afar’ de mine alea erau singurele fiinte de pe acolo. Mama ce mai radeam, mama si ce distractiv mai era, spanzura-m-as!

Recuperez din daune achizitionand un sandvici de la fast food (cum ma-sa se scrie cuvantul asta ca il tot schimba aia de pe la Academie, bagamish in ei ca alt atreaba nu au decat sa cioparteasca limba romana si din greoaie cum era sa o faca imposibila). Ajung acasa si il manac tiptil nu cumva sa se trezesca ala si sa trebuiasca sa ii dau si lui jumate ca era tragic la ce foame aveam. Bineinteles ca pica maioneza fix pe singura mea bluza curata pe care vroiam sa o iau maine pe mine.

Ma asez la calculator si ma apuc si scriu, scriu pana mai am timp, ca maine parca vad ca da vre-un camion peste mine, pica metoritul, intru in coma cu Becali. Doamneee, ce drac mi se mai poate intampla? Si oare cand drac apuc si eu sa ma fut? Sau .. mai apuc vre-odata? Dar pe undeva tot am invins. Inca mai am tigari. Tzeapaaaa. Adica shhhh... ca parca vad ca le scap in acvariu, ma asez pe ele, etc etc. Somebody .. please... kill me.. kill me now! Pleasee.. somebody? ..... anybody ... ?

Lucky - partea I, Exu'

Ma fratele meu, ziceau astia de ceasul rau pisica 13 si ca un ghinion nu vine niciodata singur. N-am crezut. Zau. Dar de acuma cred. Si o sa imi scuip in san si bat in lemn si dracu stie ce se mai face, ca daca o sa continui asa parca vad ca imi cade dracului si vre-un meteorit in cap ceea ce, avand in vedere evenimentele recente, ar fi de-a dreptul o binecuvantare, dar probabil ca nici ala nu m-ar omori si m-ar baga intr-o coma in care sa-l visez pe Becali. Gol. Brrrr…

Deci, a inceput acuma o luna jumate mai lent si in ultimele zile s-au precipitat evenimentele. Pleaca exu meu de la mine dupa ce a dat-o in bara lamaios si lamentabil la fel ca in ultimele 4 dati cand a incercat sa revina la mine. Nu, ca si eu l-am luat inapoi, e bun in pat, ce sa zic. Si il mai si iubesc telenovelic ca ultima tampita. Pleaca lasandu-mi un gust amar in gura si o speranta idioata si fara vre-o sansa, ca poate dracu stie, pana la urma s-o schimba ceva. Si s-a schimbat.

Mi-a pierit cheful de sex. Se mai invita lumea pe la mine, eu ma faceam ca ploua. Dupa doua saptamani dau un telefon javrei mizerabile si nenorocite (adic exu’). Imi raspunde, ma anunta ca urmeaza un week-end de rahat pentru el, inmormantare, neamuri, penibilitati, si ca n-o sa ma poata suna. Cu o strangere de inima ma gandesc ca s-a terminat definitiv, daca atunci cand ii e greu nu la mine se refugiaza e clar.

Nu ma suna. Marti il vad pe net. Nu imi vorbeste. Nici eu. Promisiunile lui, proiectele pe care trebuia sa le terminam impreuna stau neterminate in vazul lumii si ma dor de fiecare data cand le privesc. Trece o saptamana. Doare soarele care se incapataneaza sa rasara si fara el ca de atatea ori, ma dor pietrele si linistea. Zambesc doar pisicului, ganduri, rahaturi. Pizada masii. Ma hotarasc sa-l sun.

- Stiu ca s-a terminat, ca te-ai hotarat sa o lasi balta, dar vreau sa stiu si eu de ce. Se coieste ce se coieste, promite o discutie face to face, eu ii reamintesc ca nu am buton de stand-by ca si rahatul ala de calculator cu care petrece 18 ore pe zi. Imi promite un mail. Care nu vine bineinteles, oare cand a fost ultima oara cand s-a tinut de vre-o promisiune. Insist. Pana la urma ma lamureste: s-a hotarat omul sa munceasca. Adica sa stea pe calculator, sa faca bani, sa se strofoace ca sa aiba omu’ o baza materiala ca acu’ la cat are si face e un nimic si s-a cam saturat sa fie un nimic. Si nah, io i-as cam sta in gat ca n-are timp de asa ceva.

In prima faza raman perplexa. Imi trec fulgerator prin minte cuvintele lui de acum cateva luni „te iubesc” „sunt convins ca esti femeia vietii mele” „as renunta la tot pentru tine” „de data asta o sa fac orice numai sa te am innapoi si sa te fac fericita” etc etc. Oricum nu prea bagasem eu botul dar pe undeva incepusem sa-mi doresc sa vorbeasca serios de data asta. Apoi ma enervez, imi aduc aminte ca eu as avea cam totul si ca daca nu cu el atunci cu cine dracu sa impart casa, masina, bani ... cacaturi.

Nu ma pot abtine si ii spun: renunti la omul pentru care erai totul ca sa fii cu adevarat un nimic. Ai sa vii inapoi din nou, te cunosc. Dar de data aia n-o sa mai fiu acolo. Si de data asta (de cate ori am zis asta oare) chiar e game over. Ti s-a dus si ultima viata, aia de rezerva. Nu, frate, ca el s-a schimbat, ca io n-am de unde sa stiu ca n-am fost acolo da’ acuma el pe bune ca s-a schimbat si in bine si sa vezi cum rupe muntii. Adica cam cum ii rupea acu’ catva timp numa ca nu pe tema bani ci pe tema „te iubesc,fa”.

Dupa care inchei discutia si dau in depresie. Logic. Ii scriu rugandu-l ca data viitoare cand se razgandeste si are el revelatia ca de fapt numa io as merita sa lupte pentru mine, sa-si tina revelatiile pentru el. Merg pana la a-l atentiona ca daca nu are bunavointa sa si le tina pentru el, vorbesc eu cu niste baieti frumosi sa-i bage revelatiile in cur, si pe el in spital ca mie mi s-a acrit dracului, de 5 ani jumate, aceeasi eterna poveste.

va urma ...