pentru liceeni, cu dedicatie [arh]

Anamneza, bat-o vina. Mi-am amintit ceva ce ma apasa de mult. Mi-am amintit intr-un moment inoportun, cand ma balaceam in apa din cada si mirosea frumos a piersici de la spuma. Cand mi-era lumea draga. In alea 5 minute cand mi-era lumea mie draga.

Ma balaceam deci in cada si ma bucuram de apa calda si de un moment de ralaxare cu un ziar in mana care se nimeri, sa-l bata vina, tocmai Academia Catavencu, un numar mai vechi din decembrie. Dau o pagina si ochii imi cad pe o fotografie cu doua personaje horror, al caror nume mi se pare si acum, dupa atata timp, greu sa-l spun cu voce tare sau sa-l scriu cu litere intregi. Va rog sa aveti rabdare cu mine. Deci era cuplul de trista amintire Ceausescu si Elena.

Chiar si acum imi tremura degetele pe taste la fel cum mi-au tremurat si acum cateva minute pe ziar. Si nu pentru ca as avea ceva sechele de pe atunci, nu mi s-a intamplat nimic deosebit. Ci pentru ca m-au coplesit brusc amintirile, frustrarile si realitatea incredibila dinainte de opjnoua.

Vazusem un reportaj la televizor acum ceva vreme, niste interviuri cu liceeni si elevi luati de pe strada, generatia de dupa '90. Intrebati despre revolutie si comunism, copii au repetat ce auzisera pe acasa: "Inainte era mai bine." Inainte... hai sa va explic, dragii mei liceeni, cum s-ar fi desfasurat viata voastra daca nu s-ar fi terminat acel inainte. Va spun din amintiri, din traite de mine, din povestite de ai mei.

Dimineata furtunoasa de luni din viata unui licean. Te trezesti, te speli si te imbraci. In uniforma. Pe umar iti sta numarul matricol la loc de cinste. Si pe palton la fel. Daca esti fata si e mijlocul iernii esti imbracata in fusta (Ma rog, sarafan) si in ciorapi pana la genunchi. De bumbac, albi. Nu ai voie ciorapi lungi sau pantaloni indiferent cat e de frig afara. Pe cap ai o cordeluta probabil cu doua pompoane si doua codite. Daca esti baiat ai parul tuns scurt, fara freza, fara gel, oricum gel nu se prea gaseste. Pe spate ai ghiozdan.

Pleci la scoala. Pe jos, cu tramvaiul sau cu bicicleta. Aia mai norocosi sunt adusi de tatic in Dacie. Aia norocosi sunt unul sau doi.

Ajungi la scoala, intri in clasa, nu chiulesti, ca oricum nu ai unde te duce. Incepi ora. Nu oricum. Esti pionier. Ai comandat de grupa si de detasament. Tu esti in detasamentul clasei tale. Impreuna cu ceilalti canti Trei culori cunosc pe lume invartindu-te in jurul bancilor. Comandantii cara steagurile ca la parada. Comandantii de grupa dau raportul comandantului de detasament. Acesta da raportul dirigintei:

"Tovarasa diriginta, raportez: detasamentul clasei a n'a X este gata pentru inceperea activitatii."

Acuma incepi ora. Peretii scolii sunt tristi si grii, pe ei atarna la loc de cinste poza presedintelui comunist, stema tarii, secera si ciocanul si/sau alte simboluri.

In mod fatal, daca esti chiar rebel, in pauza te ascunzi sa fumezi o tigara. Te ascunzi bine pentru ca nu stii care din colegii tai o sa te toarne daca te vede. Scarbit, te hotarasti sa chiulesti. Numai de scarba, ca n-ai unde te duce. Te ascunzi in parc dar, fatalitate, esti vazut de cineva care isi noteaza numarul tau matricol, fericit. O sa te parasca si pentru el va fi bine. Tu, in schimb, vei avea probleme. Mari.

Se termina orele si te hotarasti sa iesi cu cativa colegi la o prajitura. Te duci la una din cele doua cofetarii existente. Ceri o prajitura si un cico. Cola nu exista. eventual pepsi, dar ala nu e pe toate drumurile. Ti se aduce o prajitura lesinata pe o farfurie murdara. Nu conteaza, oricum totul e murdar, si masa, si podeaua de beton. Cofetareasa te priveste plictisita, te uraste, isi face unghiile sub tejghea. Intr-un final isi aduce aminte de citro. Citro e cald, fara gust, intr-un pahar murdar de ruj. In doua nuante. Nu fumezi cu toate ca ai pachetul de Marasesti in buzunar, ascuns. Tigari straine nu exista. Numai de contrabanda. Nu bei alcool. Nu exista. Nu pentru tine, oricum.

Te duci acasa si te pui sa iti faci temele. Cat mai e soare afara. Te apuca seara invatand la istorie cum comunistii l-au batut pe Baiazid si mai era si Mircea pe acolo.(hai ca aici am exagerat. Un pic) Aprinzi becul dar peste juma de ora se ia curentul. Inveti mai departe la lumina lumanarii.

Pe la ora opt revine curentul si te aduni cu ai tai la televizzor. Un singur canal. Un singur film. Toata romania se uita la ala. Asa rating cum avea tevereu nu mai pupa azi nimeni. Nu te plictisesti, atat de rar vezi filme ca il urmaresti cu sufletul la gura. E un film rusesc. Super, filme straine. Te retragi sa asculti un disc la pic-up. Atentie ce asculti si la ce nivel de zgomot. Daca aud vecinii Margareta Paslaru de la tine din apartament o sa ai probleme. Foarte mari. Si taica-tau. Te suna un coleg. Nu poti vorbii mult la telefon ca e scump si legatura proasta. Si se asculta de la centrala. Si daca nu te asculta nimeni, te asculta vecinii ca la telefon trebuie sa urlii ca sa se auda.

Asta era telefonul fix. Mobil nu exista. Calculator nu exista. Daca esti norocos ai un vecin care are video. E trecut de 10 deci nu mai pui nici un disc. Te culci ca oricum trebuie sa te trezesti de dimineata.

A doua zi iti vine revista Cutezatorii la care ai abonament. Obligatoriu. Si duci si cartile la biblioteca. Citesti numai clasici si pe Paunescu. Restul sunt interzisi. Poti citi si contemporani daca ai chef sa iei cunostinta de toate calitatile cuplului prezidential. Sau poti sa citesti un ziar. Numai unul exista.

Te intalnesti cu prietenul/prietena. Va plimbati de manuta prin parc. Va pupati pe botic. Daca mergeti acasa jucati sah. Nu exista prezervative, nu exista anticonceptionale. Decat de contrabanda. Sunt scumpe si ilegale. Daca ti-ai pus-o ai pus-o. Avortul este ilegal. Astepti rabdator facultatea sa te poti casatori.

Treci cam asa prin saptamana. E iarna asa ca ai noroc, nu te cheama nimeni la porumb, la cules, la adunat cartofi, sfecla, struguri etc etc. E datoria ta de pionier sa culegi castraveti. Obligatoriu. Mai prin primavara o sa fi dus cu toata clasa la muls vaci. Trebuie sa stii sa mulgi vaca. Nu intreba de ce ca te aresteaza.

Sambata seara distractieeeeeeeeee. La caminul cultural. Aia e discoteca. Esti supravegheat strict, daca te rujezi esti curva, daca esti nebarbierit ti se face scritica aspru si esti trimis acasa. Dansezi anemic pe slagare de Stefan Hrusca. N-ai voie sa asculti muzica straina. Numai ruseasca. Oricum ruseste stii ca faci la scoala. Obligatoriu. Pe la 10 se termina discoteca. Ba, ce tarziu am stat azi. Mistooo.

Oricum duminica trebuie sa te trezesti la 6. Vin pui. Mergi sa o schimbi pe bunica, care sta la coada de la 4 si a prins loc intre primii o suta. Pe la 11 vin puii. Nu sunt pentru toti, dar esti in fata si prinzi o jumatate. Pe la ora doua ajungi la rand, iei o punga diafana si pleci. Mergi cu ai tai la cumparaturi. La alimentara s-a adus zahar, tre sa mearga toata familia ca e pe ratie. Ai voie un sfert de kil de persoana. Zaharul e adus in saci jegosi, din care ti se cantareste cu niste instrumente jegoase, nu te mai uiti. E "varsat".

Sa zicem ca e o zi buna, ete si ulei. Juma de litru de persoana. Pe luna. Stai la coada si iti iei ratia. Ti-ai adus sticla de acasa in care iti toarna cu palnia. In afara de astea doua alimente la alimentara nu exista altceva, doar gem. Vrei gem? Nu vrei. Vrei mustar? Nu este. Poate maine.

Intrii la paine, cumperi o paine si jumatate. Vanzatoarea se scarpina intre buci, pune mana pe paine si ti-o da. Nu comentezi. Intri la macelarie. Carne nu este. Este gem. Vrei gem? De ce nu vrei, ma gem? Esti contra? Ai ceva cu regimul? Cumperi gem. Saptamana viitoare aduc salam. De soia. Cool.

Cam atata cu magazinele. Nu exista butic, nu exista supermarket. Porti numai haine de firma. Marca unu iunie. Autohtona. Totul este autohton. Ajuns acasa, sa lesini de fericire. Pe masa bucatriei sunt doua portocale. Pe dulap sunt trei banane verzi puse la copt. Taica-tau e plin de vanatai si zgarieturi, s-o batut cu vecinii sa apuce portocale. E tare taica-tau. A apucat chiar doua, ba si trei banane. E sarbatoare.

Nu mai am nervi sa scriu. Ar mai fi. Multe. Ilogice, absurde, incredibile. Viata noastra de zi cu zi de atunci. Inainte .. cand era mai bine. Pe langa erau si multe bune pe care nu le-am scris. Am fost un copil fericit. Dar eu va rog doar atat, dragi liceeni, care ati avut rabdare cu mine, sa va ganditi daca v-ar fi aranjat configuratia de mai sus. Inchipuiti-va ca ar fi fost singurele minusuri si ca in rest totul ar fi fost perfect. Si spuneti-mi si mie.. o fi fost mai bine?