Ba frateeeeeeeee, asa plictiseala ca la munte n-am mai vazut de mult. M-a pus dracu sa plec la munte la chef de babalaci. Traseele oarecum organizate erau prin sate. Foarte interesant, nu? Sa te plimbi prin sat cu babalacii cu viteza melcului. Intr-un final pe ultimele doua zile se anunta trasee mai de soi. Cam de o ora traseul, tot cu viteza melcului cocosat. Unul era obsedat de desprinderea iederei de pe copaci, "salva" copacii. Nevasta-sa defrisa p'acol, ochind pomisori si catalogandu-i drept bonsai. Am luat si eu vre-o 7 he he. Apropos, asta era rezervatie naturala si nu prea aveam voie sa ii luam de p'acolo. Al doilea traseu era a doua zi cand a plouat cu galeata si, spre deosebire de babalaci, eu nu m-am dus. In schimb am stat si am plantat conifere cu tata, chestie care a fost destul de cool.
Pe langa asta cea mai mare distractie a fost potolulu. Mai frate, mancau astia ca la spital. Si-au adus mancare cam pentru o luna, doua. Si au stat o saptamana. Cel putin trei sfert din mancare am dus innapoi in Timisoara si am ami si aruncat din ce se stricase. Sa te lesini.
Ah, lasand la o parte faptul ca n-avem calculator, televizor sau macar o carte (tampita mai sunt) babalacii dadeau stingerea la 8 seara. Sa lesini, te apuca toti dracii.
Si acum componenta trupei: trei antrenori de sport, un neamt, o arhitecta si o bagatoare de seama, pe langa asta 3 javre claustrate si una lasata in libertate p'acolo. A, si eu, un inginer. Vasta medie 45 cu mine si 52 fara mine. 2 fumatori si 5 antifumatori inraiti. Sugestie: cand iti cere cineva sa te lasi de fumat zi-i ca mine: "cand te lasi tu de bere ma las si eu de fumat". Merge. He he. Cel putin uneori. La babalaci nu prea tin argumentele logice.
Anyway... m-am intors la civilizatie si incerc sa uit de excursie. Si data viitoare cand mi-o venii sa mai accept invitatii dinastea, sper a fie cineva care sa imi dea una peste ochi sa imi revin.
No comments:
Post a Comment