Oamenii .. daca n-arexista oamenii n-ar exista dezamagirile. Si totusi, la naiba, nu pot trai fara ei. Ii iubesc, da, da, va iubesc pe toti si va urasc pe fiecare in parte. Ce bine era inainte. Inainte de a ma fi nascut. Viata mea nu e prea interesanta dar moartea, moartea mea era fascinanta.
Pe cand eram eu moarta s-a nascut universul. Aia chestie interesanta. Daca m-as fi nascut atunci as fi fost o steasi as fi avut sentimente mult mai lente. Sentimente de stea. As fi iubit planetele si le-as fi dat lumina si caldura. Pe unele le-as fi ucis si nimeni nu m-ar fi acuzat. Unora le-as fi dat viata si ele nu m-ar fi iubit mai mult sau mai putin.
Trebuie ca soarele nostru face la fel. E o steluta mica dintr-o mahala de galaxie. Nici macar cea mai mare sau mai frumoasa galaxie din univers. He he .. pe cand eram eu moarta s-a nascut infinitul. Si eram si eu infinita, nu aveam limite si nici nu le concepeam. Azi n-am limite dar imi inchipui cu mintea mea de om ca ele exista.
Abia astept sa redevin moarta. Atunci o sa se intample chestii mult mai amuzante. O sa vad cum mor planete si stele si galaxii si universuri. Si o sa vad cum moare si dumnezeu. Atunci cred ca o sa-mi para bine. E un tiran. Mi-ar fi placut sa ma nasc dumnezeu. He he .. nu-i usor nici lui. Sa fi dumnezeu cu limitele tale divine. Ce singur si trist trebuie ca e. Altfel n-ar fi inventat toate aiurelile astea. Poate ca ar fi fost mai fericit sa se nasca stea. Eu sigur m-as simti mult mai fericita.
Azi aberez si voi ma cititi. Sunteti niste idioti. N-ar trebui. Bravo celor care s-au oprit dupa primele randuri. Restul.. sunteti niste idioti. Nici n-ar trebui sa ma cititi. PMS sucks!
No comments:
Post a Comment