Oamenii .. daca n-arexista oamenii n-ar exista dezamagirile. Si totusi, la naiba, nu pot trai fara ei. Ii iubesc, da, da, va iubesc pe toti si va urasc pe fiecare in parte. Ce bine era inainte. Inainte de a  ma fi nascut. Viata mea nu e prea interesanta dar moartea, moartea mea era fascinanta.
     Pe cand eram eu  moarta s-a nascut universul.  Aia chestie  interesanta. Daca m-as fi nascut atunci as  fi fost o steasi as fi avut sentimente mult mai lente. Sentimente de stea. As  fi iubit planetele si  le-as fi dat  lumina si caldura. Pe  unele  le-as  fi ucis  si nimeni  nu  m-ar   fi  acuzat. Unora le-as fi dat viata si ele nu m-ar fi  iubit   mai mult sau mai putin.
    Trebuie ca soarele nostru face la fel. E o steluta  mica dintr-o mahala de galaxie. Nici macar cea mai  mare   sau mai  frumoasa  galaxie din  univers. He he .. pe cand eram eu moarta s-a nascut infinitul. Si eram si eu infinita, nu aveam limite si nici nu le concepeam. Azi n-am limite dar imi inchipui cu mintea mea de om ca ele exista.
    Abia astept sa redevin moarta. Atunci o  sa se intample chestii mult  mai amuzante. O sa vad cum mor planete  si  stele si galaxii si universuri. Si o sa vad cum moare  si  dumnezeu. Atunci  cred ca o sa-mi para  bine. E  un tiran. Mi-ar fi placut sa ma nasc dumnezeu. He he .. nu-i usor nici lui. Sa  fi dumnezeu cu limitele tale divine. Ce singur si trist trebuie ca e. Altfel n-ar fi  inventat toate aiurelile astea. Poate ca ar fi  fost mai  fericit sa se nasca  stea. Eu sigur  m-as simti mult mai fericita.
    Azi aberez si  voi ma cititi. Sunteti niste idioti.   N-ar trebui.  Bravo celor care s-au  oprit  dupa primele randuri. Restul.. sunteti niste idioti. Nici n-ar  trebui sa ma cititi. PMS sucks!
 
 
No comments:
Post a Comment