Sunday 28 October 2007

despre ratare

Ratarea. Tragic. E rau sa fi ratat. E o insulta sa spui: ratatule!

Ratarea se poate defini prin antoniml sau: succesul. Ce inseamna sa fii un om de succes? Cred ca deja ne-a intrat tuturor in cap ca succesul este strans legat de bani. De afaceri. Un om de succes este un om care a reusit in viata pe propriile picioare. Clar, nu? Nu obiecteaza nimeni.

Ei, obiectez eu. Succesul depinde foarte mult de ceea ce omul doreste sa faca. Oameni de succes sunt si cei ce reusesc sa castige premiul Pulitzer, Oscar, Nobel. Si astea vin la pachet cu banii. Bani + cariera. Toate povestile de succes au un numitor comun: omul se lupta, se zbate, munceste ca orbul, se da peste cap si reuseste sa faca ceva. Bun, nimic de obiectat.

Am citit o data, nu mai stiu unde, o povestire sf. Cu niste viitori parinti care isi programau copilul genetic. Ce ochi are, ce stie sa faca, ce sex, inteligent, frumos, iubit, alea alea ... etc. Bon. Nu mai stiu exact ce se intampla si cum dar ajunsesera la concluzia ca (si asta era programabil genetic, sf nah) ca toate treburile astea sunt o tzara irelevante si alesesera pana la urma un singur lucru, lasand restul la voia intamplarii. Alesesera sa fie copilu' ala fericit.

Filosofic contra materialist. Fericire sau succes? Odata cu succesul vine si fericirea? :) Sa vedem. Atunci cand iti doresti sa ai succes, unde te opresti? Care este stadiul la care vrei sa ajungi, acolo unde ai putea sa spui "sunt fericit"? Cunoscand natura umana, as putea spune ca stadiul ala se schimba atat de des, evoluand o data cu evolutia ta, incat nu-l vei atinge niciodata. Concluzia e destul de clara: succes nu egal fericire. Poate multumire, poate satisfactie. Dar atunci cand ai tot ce ti-ai dorit esti cu adevarat fericit?

In cazul ratarii e mai clar: incerci sa urci scara spre succes si cazi. Simplu si clar. N-ai aia, sau aia sau aia si suferi din cauza asta, frustrare, esti ratat, clar ca buna ziua.

Bon. Acuma sa vedem partea cu fericirea. Daca nu poti urca scara spre succces (predefinit) pentru ca iti lipseste cate ceva: inteligenta, mijloacele, vointa etc dar iti doresti sa ai succes si suferi pentru ca nu-l ai, atunci nefericirea e evidenta. Tu esti intr-adevar un ratat si te simti asa, oamenii te privesc asa. Da, fata care vinde ziare in intersectie e o ratata. Sa vedem daca ma poate contrazice cineva.


Bun, si acuma sa ne ocupat de o alta categorie de ratati. Ratatul filosofic. Cel care nu are si nu isi doreste succes-ul in interpretarea de mai sus. Este cel care nu are succes pentru ca nu isi doreste, un ratat? Pai sa vedem partea cealalta. Este "filosoful" fericit? Avand in vedere ca majoritatea dintre ei sunt de un pesimism cras care deriva din interpretarea "filosofica", mult prea obiectiva pentru sanatatea mintala, a vietii, eu as spune ca nu.

Bine, dar pana la urma cine dracu e fericit? Exact.

Pana la urma ce sens are succesul? Daca tot acolo ajungi. Pan la urma ce sens are viata daca pana la urma tot mori? Succes sau ratare? :)

1 comment:

Anonymous said...

Fericirea asta atat de cautata, nu cumva e si ea doar o iluzie? Nu cumva suntem invatati (de mici) s-o cultivam? Parca initial nici nu ne bateam capul cu ceva teoretic, ceva ce mai apoi primeste denumirea (generica) de fericire ... parerea mea. :)