This is the question.
Nu, nu este o intrebare de viata sau de moarte. Ma intreb daca am sau nu incredere in oameni. Pentru ca merg uneori aparent orbeste pe mana unor oameni, convinsa ca ma vor dezamagi. Si ei o fac. Mereu. Dar banuiesc ca nu as face-o daca nu as nutri speranta, intima si adanca, ca de data asta mi se va demonstra contrariul. Urasc sa am dreptate de fiecare data.
Mi s-a reprosat ca este firesc sa fiu dezamagita din moment ce asta este asteptarea mea. Am oare pretentii prea mari ca cineva sa se dovedeasca destul de tare de caracter ca sa imi demonstreze ca in oameni poti si trebuie sa ai incredere? Sau oare increderea depinde de altceva decat de daruirea totala? De acel "iti voi fi mereu alaturi si nu te voi dezamagii niciodata" neincalcat?
Daca ai fi fost mai ... si aici incep o serie de atribute fortate, uneori fara justificare pentru ca de multe ori incercasem fara succes sa fiu mai ... Cum justifici fata de un om ca i-ai inselat incredrea? Cum justifici fata de tine? Am o propunere de proiect. Hai sa sunam un om si sa-i cerem iertare pentru ca i-am incalcat increderea. Pentru ca am facut asta fara justificare si pentru ca i-am varat sub nas niste pretexte pe care nu le-am crezut sau pe care poate chiar am inceput sa le credem. Hai sa fim sinceri o zi cu noi insine si sa recunostem fata de noi. Apoi, taria de caracter de a recunoaste fata de celalalt. He he, ce lume frumoasa ar deveni daca macar jumatate din oameni ar reusi sa fie sinceri fata de ei insisi. Si ce lume frumoasa ar deveni daca din jumatatea asta, macar jumatate ar recunoste fata de ceilalti. Oare in ce categorie sunt EU?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment