De ce ti-e frica nu scapi, asta am mai zis-o si cu alte ocazii. Dar nu ma asteptam sa nu scap nici de ce nu mi-e frica. :) Si totusi, pasarelele fal fal, vantul fosh fosh, fluturasi, floricele, vara soare, viata e frumoasa.
Sentimentul e reciproc, as putea sa ma laud dar adevarul e ca I don't get this shit. Adica de ce pasarelele fal fal, si vantul fosh fosh. Mi-ar place sa existe un dumnezeu, sa-l pot lua de guler si sa-l intreb "Mai nene, pana la urma, de ce ne facushi? Te plictiseai rau?". Eu sunt om intelegator dar asta cu sforile n-o inteleg. Zau asa.
Si mai sunt unii dom'le, nici ei nu stiu ce vor. Si taman atunci cand stiu eu ce vreau nu mai stiu ei. Si cand stiu ei mi-e teama mie si uite asa e un cerc ermeneutic cum scria o colega printr-un curs, ca-mi venea sa o iau si pe aia de guler s-o intreb ce dracu cauta la facultatea asta. Old shit, mi-a ramas si acum in minte.
Am niste cerculete de plastic pe birou, sunt ceva tare interesant. Ma joc cu ele, stupid. Vantul bate, pasarelele ciripesc, soarele luceste. Viata e frumoasa.
Thursday, 9 August 2007
Wednesday, 1 August 2007
stranger - partea II
In ultima vreme in casa mea e haos. Cred si eu, trebuie sa pastrez cantitatea de haos constanta, cum se ordoneaza lucrurile intr-o parte trebuie sa recuperez in alta. In seara aia faceam ordine prin casa si ma concentram asupra biroului cand am simtit o senzatie cunoscuta, hipnotizanta. Mi-am dat seama brusc ca e in spatele meu si m-am cutremurat. Din nou? Acum?
Inchid ochii ca sa ii simt degetul atingandu-mi pielea umeda de sub sani. Simt mirosul specific al transpiratiei din zona aceea, miros greu, placut, dulceag. Incerc sa ma intorc dar corpul nu ma mai asculta. Undeva in interior ceva se revolta si vointa mea lupta cu placerea abandonului. Il simt indepartandu-se. Ma intorc.
Privirea lui e aceeasi dintotdeauna, reusesc cu greu sa ma smulg din ea si il privesc. Sta ca un animal de prada privindu-ma, incordat, cu spinarea arcuita, il simt gata sa sara, sa ma doboare. Zambeste. Inca zambeste. Eu ma lupt. Corpul lui e slab, mai slab ca de obicei. Mai rosu parca. Sau e doar o impresie data de incordare. Parul s-a rarit, arata ciudat, el tot arata ciudat in seara asta, parca a imbatranit. Privirea in schimb e aceeasi, zambetul la fel.
Pasesc catre el, sfidandu-l, el inchide ochii santajandu-ma ca de obicei. Zambeste in continuare si eu cedez furiei. Si lui. O mana se intinde fulgerator si ma trezesc la picioarele lui cu parul strans si capul imobil. E inutil sa ma zbat, stiu asta dar o fac oricum. De data asta nu vreau sa cedez. Dar furia care ma cuprinde e semnul ca am pierdut batalia.
Ma las moale si flasca in mainile lui, gandul imi zboara la altceva. Mi-e indiferent. Mi-e indiferenta durerea si sangele care curge. Stiu ca e doar o iluzie si ma las purtata de imagini frumoase, undeva departe, de unde simt durerea doar ca pe un vis. Ma strange cu degetele in jurul coastelor, simt ceva paraind in interior, incep sa amortesc usor si ma apuca teama ca voi muri, o moarte reala. Ma linistesc imediat, nu ma poate ucide, sunt deja moarta.
Indiferenta mea il starneste si mi-e greu sa-mi pastrez rasuflarea. Ma miroase, nu miros a nimic, doar a transpiratie. Incearca sa ma aduca cu ochii in ochii lui, eu privesc prin el. Degetele lui se insinueaza sub hainele mele si dor, dare de sange se imprima in tricoul alb si pe chilotii deja rosii. Ma raneste stiintific, chirurgical, atinge toti nervii din piele. Ma las prada senzatiilor si dau sa urlu. Sunt muta din nou.
Satisfacut de renuntare isi vara din nou degetele in gura mea deschisa, pe gat in jos, nelasandu-ma sa respir. Ma penetreaza animalic si dureros, adanc, taind in carne pe interior, umplandu-mi vaginul cu rani si sange. Nu pot respira, mi se intuneca privirea. Nu ma lasa de data asta, ma pedepseste pentru revolta, ma poseda si n-am dreptul sa uit asta. Mi se face rau, simt o senzatie de greata care depaseste in intensitate durerea.
Nu, nu-i mai apartin cu totul, poate doar scamatoriile astea sa ma faca sa mai simt ceva la un nivel pur senzorial. Simte asta si ma arunca eliberandu-ma. Alunec pe podea, ma lovesc de birou si raman inerta. Mi-e imposibil sa ma mai ridic, si probabil ca n-o voi face pana dimineata. Vine langa mine, isi pune un picior peste mine si incepe sa fumeze. Se sprijina in genunchi si fumeaza intr-o pozitie reflexiva. Scrumeaza peste mine si scrumul ma doare. Ma doare si talpa care apasa greu, mult mai greu decat pare sa fie el.
Zambeste catre mine, ii aud cuvintele fara glas. "Imi place felul in care te amagesti, draga mea. Iti fac placerea asta. Pentru ca dezamagirea ta imi va face o placere mult mai mare decat infrangerea ta in seara asta". Nu-l cred. Nu vreau sa-l cred. In seara asta a pierdut. Simt o dorinta, un fior, un inceput de ... si il cred. Ma poate infrange. Dar nu vrea pentru ca e convins ca ma amagesc. Ma bucur de indoiala mea. Poate ca e singurul lucru care il face sa-mi acorde iluzia libertatii.
Incerc sa misc, mi-e imposibil, nu mai e acolo, incerc sa ii strig ca de data asta ... da, pentru ca altfel n-ar fi venit. Daca n-ar fi simtit ca ma pierde n-ar fi venit. Zambesc si eu, gem si zac in balta de sange si in curand incepe sa ma preocupe felul in care il voi curata. Deschid usor gura si las lichidul rosu sa curga in afara. Maine dimineata nu voi mai avea decat durerile cauzate de podeaua tare. Si poate putin mai multa teama. Respir fumul de tigara ramas in aer. Mi-e pofta. Adorm asa.
Inchid ochii ca sa ii simt degetul atingandu-mi pielea umeda de sub sani. Simt mirosul specific al transpiratiei din zona aceea, miros greu, placut, dulceag. Incerc sa ma intorc dar corpul nu ma mai asculta. Undeva in interior ceva se revolta si vointa mea lupta cu placerea abandonului. Il simt indepartandu-se. Ma intorc.
Privirea lui e aceeasi dintotdeauna, reusesc cu greu sa ma smulg din ea si il privesc. Sta ca un animal de prada privindu-ma, incordat, cu spinarea arcuita, il simt gata sa sara, sa ma doboare. Zambeste. Inca zambeste. Eu ma lupt. Corpul lui e slab, mai slab ca de obicei. Mai rosu parca. Sau e doar o impresie data de incordare. Parul s-a rarit, arata ciudat, el tot arata ciudat in seara asta, parca a imbatranit. Privirea in schimb e aceeasi, zambetul la fel.
Pasesc catre el, sfidandu-l, el inchide ochii santajandu-ma ca de obicei. Zambeste in continuare si eu cedez furiei. Si lui. O mana se intinde fulgerator si ma trezesc la picioarele lui cu parul strans si capul imobil. E inutil sa ma zbat, stiu asta dar o fac oricum. De data asta nu vreau sa cedez. Dar furia care ma cuprinde e semnul ca am pierdut batalia.
Ma las moale si flasca in mainile lui, gandul imi zboara la altceva. Mi-e indiferent. Mi-e indiferenta durerea si sangele care curge. Stiu ca e doar o iluzie si ma las purtata de imagini frumoase, undeva departe, de unde simt durerea doar ca pe un vis. Ma strange cu degetele in jurul coastelor, simt ceva paraind in interior, incep sa amortesc usor si ma apuca teama ca voi muri, o moarte reala. Ma linistesc imediat, nu ma poate ucide, sunt deja moarta.
Indiferenta mea il starneste si mi-e greu sa-mi pastrez rasuflarea. Ma miroase, nu miros a nimic, doar a transpiratie. Incearca sa ma aduca cu ochii in ochii lui, eu privesc prin el. Degetele lui se insinueaza sub hainele mele si dor, dare de sange se imprima in tricoul alb si pe chilotii deja rosii. Ma raneste stiintific, chirurgical, atinge toti nervii din piele. Ma las prada senzatiilor si dau sa urlu. Sunt muta din nou.
Satisfacut de renuntare isi vara din nou degetele in gura mea deschisa, pe gat in jos, nelasandu-ma sa respir. Ma penetreaza animalic si dureros, adanc, taind in carne pe interior, umplandu-mi vaginul cu rani si sange. Nu pot respira, mi se intuneca privirea. Nu ma lasa de data asta, ma pedepseste pentru revolta, ma poseda si n-am dreptul sa uit asta. Mi se face rau, simt o senzatie de greata care depaseste in intensitate durerea.
Nu, nu-i mai apartin cu totul, poate doar scamatoriile astea sa ma faca sa mai simt ceva la un nivel pur senzorial. Simte asta si ma arunca eliberandu-ma. Alunec pe podea, ma lovesc de birou si raman inerta. Mi-e imposibil sa ma mai ridic, si probabil ca n-o voi face pana dimineata. Vine langa mine, isi pune un picior peste mine si incepe sa fumeze. Se sprijina in genunchi si fumeaza intr-o pozitie reflexiva. Scrumeaza peste mine si scrumul ma doare. Ma doare si talpa care apasa greu, mult mai greu decat pare sa fie el.
Zambeste catre mine, ii aud cuvintele fara glas. "Imi place felul in care te amagesti, draga mea. Iti fac placerea asta. Pentru ca dezamagirea ta imi va face o placere mult mai mare decat infrangerea ta in seara asta". Nu-l cred. Nu vreau sa-l cred. In seara asta a pierdut. Simt o dorinta, un fior, un inceput de ... si il cred. Ma poate infrange. Dar nu vrea pentru ca e convins ca ma amagesc. Ma bucur de indoiala mea. Poate ca e singurul lucru care il face sa-mi acorde iluzia libertatii.
Incerc sa misc, mi-e imposibil, nu mai e acolo, incerc sa ii strig ca de data asta ... da, pentru ca altfel n-ar fi venit. Daca n-ar fi simtit ca ma pierde n-ar fi venit. Zambesc si eu, gem si zac in balta de sange si in curand incepe sa ma preocupe felul in care il voi curata. Deschid usor gura si las lichidul rosu sa curga in afara. Maine dimineata nu voi mai avea decat durerile cauzate de podeaua tare. Si poate putin mai multa teama. Respir fumul de tigara ramas in aer. Mi-e pofta. Adorm asa.
Subscribe to:
Posts (Atom)
