Saturday, 21 August 2010
Friday, 13 August 2010
Dear Microsoft
Din cand in cand am treaba pe un anume calculator. De fiecare data cand intru pe el, sare un butonas in coltul de jpos al ecranului care imi spune: "You may be a victim of software counterfeiting... bla bla".
Ei bine, as avea si eu o mica dorinta. Schimbati si voi textul in "You may be a beneficiary of software counterfeiting. Congratulations. You have a faulty and buggy product that doesn't work properly for FREE instead of having a faulty and buggy one and pay microsoft for it."
Sau pot sa schimb eu textul... nevermind ;).
Ei bine, as avea si eu o mica dorinta. Schimbati si voi textul in "You may be a beneficiary of software counterfeiting. Congratulations. You have a faulty and buggy product that doesn't work properly for FREE instead of having a faulty and buggy one and pay microsoft for it."
Sau pot sa schimb eu textul... nevermind ;).
Sunday, 1 August 2010
Despre Bote şi culoarea albastră
Despre Cătălin Botezatu ştiam doar ca e un gay care face ceva chiloţi urâţi. De curând am aflat mai multe amănunte, cum ar fi:
- că i se spune "Bote" deşi ăsta e un caz când porecla e mai de căcat decât numele original
- că există una Bianca care e fiică-sa sau fosta nevastă sau aşa ceva şi cu care face oarece scandal prin ziarele de specialitate
- că are o emisiune la teve
adică o cantitate destul de mare de informaţii pe care chiar nu doream să le îngurgitez. Irelevant, mi se întâmplă des.
Sâmbăta asta eram în vizită la mama. Mi se facuse rău şi eram mototolită pe un fotoliu încercând să îmi dau seama dacă vreau sau nu să îmi vărs maţele. Mama, la calculator, mă ignora complet ceea ce nu putea decât să mă facă fericită. La televizor era emisiunea lu ăsta, lu Bâtă, şi telecomanda era suficient de departe ca să n-o ajung fără să mă ridic. Aşa că încercam să mă concentrez la ea, poate poate uit de maţe.
Emisiunea ăstuia e ceva de genul 20 de gagici încercând să îl seducă pe măreţul Bote. Adică genul ăla de emisiune sponsorizată de moşulică ăsta în care îşi face reclamă la ce creează el, el crezând că e o mare chestie şi la care lumea se uită din două motive: 1. ca să râdă de proastele alea (şi au de cine) şi 2. ca să saliveze la cum se plimbă un moş cu barca pe marea Antaliei şi la alte chestii ce fac ăia acolo şi oamenii visează să facă şi ei în concedii.
Mă uitam, deşi habar nu aveam despre ce e vorba, cu siguranţa că ceea ce o să văd o să fie de un penibil cras. Şi a fost. Nu cred că e cazul să detaliez, că vedem porcării din astea televizate de suficiente ori ca să ştie toată lumea cât de banal de penibile pot fi. Însă a fost o fază. Una mare şi lată, la care am râs sincer şi curat, şi care cred că e chintesenţa mascaradei.
La finalul episodului, din fufele prezente se elimină una, cea care a făcut cel mai puţin frumos la nenea Bote. Nah şi fufele se îmbracă frumos şi vine nenea Bâtă şi le dă căte o floare la alea de au făcut frumos şi la aia cea mai proastă nu îi dă. Bon. Aşa. Deci vine finalul palpitant. Ajunge la ultimele două din care treia să aleagă una şi vine surprizu.
Zice nea Bâtă, în toată splendoarea lui de mascul machiat, epilat şi cu curul lubrifiat, că una din alea e îndrăgostită de altul şi că n-are ce căuta în haremul lui de wanna-be. Şi că el nu mai zice nimic din cauza demnităţii şi a clasei pe care le posedă (sic!). Aruncă teatral trandafirul fufei respective în apă şi se retrage "demn".
Nu pleacă bine moşul că apare un gagiu. Nu cine ştie ce frumuseţe, dar pe lângă babuinul care tocmai plecase, era Făt-Frumos. Plus că era cu vo 15 ani mai tânăr decât nea Bâtă, adică cam de vârsta madamei. Madama îi sare în braţe, aflăm că e regizorul emisiunii şi că l-au dat ăia afară din cauza madamei respective. În fine.
La vederea indolenţei, nea Bâtă uită că are clasă şi demnitate şi comentează totuşi, în ciuda laudei că n-o va face. Partea amuzantă este că, deşi aveam certituinea că e regizată toată treaba (ah, the irony), nea Bâtă era verde de indignare şi albastru de supărare (probabil că lui nu îi zisese nimeni că e regizată). Pentru că a existat o fufă care să nu fi picat în fund la vederea majestăţii sale şi care nu a rămas copleşită de prezenţa lui magnifică de fosilă bronzată. Citez din acest clasic în viaţă (deşi nu pentru multă vreme): "Cine nu poate ajunge la prăjitură se mulţumeşte cu firimiturile".
Ahhh! the lamenesss....
- că i se spune "Bote" deşi ăsta e un caz când porecla e mai de căcat decât numele original
- că există una Bianca care e fiică-sa sau fosta nevastă sau aşa ceva şi cu care face oarece scandal prin ziarele de specialitate
- că are o emisiune la teve
adică o cantitate destul de mare de informaţii pe care chiar nu doream să le îngurgitez. Irelevant, mi se întâmplă des.
Sâmbăta asta eram în vizită la mama. Mi se facuse rău şi eram mototolită pe un fotoliu încercând să îmi dau seama dacă vreau sau nu să îmi vărs maţele. Mama, la calculator, mă ignora complet ceea ce nu putea decât să mă facă fericită. La televizor era emisiunea lu ăsta, lu Bâtă, şi telecomanda era suficient de departe ca să n-o ajung fără să mă ridic. Aşa că încercam să mă concentrez la ea, poate poate uit de maţe.
Emisiunea ăstuia e ceva de genul 20 de gagici încercând să îl seducă pe măreţul Bote. Adică genul ăla de emisiune sponsorizată de moşulică ăsta în care îşi face reclamă la ce creează el, el crezând că e o mare chestie şi la care lumea se uită din două motive: 1. ca să râdă de proastele alea (şi au de cine) şi 2. ca să saliveze la cum se plimbă un moş cu barca pe marea Antaliei şi la alte chestii ce fac ăia acolo şi oamenii visează să facă şi ei în concedii.
Mă uitam, deşi habar nu aveam despre ce e vorba, cu siguranţa că ceea ce o să văd o să fie de un penibil cras. Şi a fost. Nu cred că e cazul să detaliez, că vedem porcării din astea televizate de suficiente ori ca să ştie toată lumea cât de banal de penibile pot fi. Însă a fost o fază. Una mare şi lată, la care am râs sincer şi curat, şi care cred că e chintesenţa mascaradei.
La finalul episodului, din fufele prezente se elimină una, cea care a făcut cel mai puţin frumos la nenea Bote. Nah şi fufele se îmbracă frumos şi vine nenea Bâtă şi le dă căte o floare la alea de au făcut frumos şi la aia cea mai proastă nu îi dă. Bon. Aşa. Deci vine finalul palpitant. Ajunge la ultimele două din care treia să aleagă una şi vine surprizu.
Zice nea Bâtă, în toată splendoarea lui de mascul machiat, epilat şi cu curul lubrifiat, că una din alea e îndrăgostită de altul şi că n-are ce căuta în haremul lui de wanna-be. Şi că el nu mai zice nimic din cauza demnităţii şi a clasei pe care le posedă (sic!). Aruncă teatral trandafirul fufei respective în apă şi se retrage "demn".
Nu pleacă bine moşul că apare un gagiu. Nu cine ştie ce frumuseţe, dar pe lângă babuinul care tocmai plecase, era Făt-Frumos. Plus că era cu vo 15 ani mai tânăr decât nea Bâtă, adică cam de vârsta madamei. Madama îi sare în braţe, aflăm că e regizorul emisiunii şi că l-au dat ăia afară din cauza madamei respective. În fine.
La vederea indolenţei, nea Bâtă uită că are clasă şi demnitate şi comentează totuşi, în ciuda laudei că n-o va face. Partea amuzantă este că, deşi aveam certituinea că e regizată toată treaba (ah, the irony), nea Bâtă era verde de indignare şi albastru de supărare (probabil că lui nu îi zisese nimeni că e regizată). Pentru că a existat o fufă care să nu fi picat în fund la vederea majestăţii sale şi care nu a rămas copleşită de prezenţa lui magnifică de fosilă bronzată. Citez din acest clasic în viaţă (deşi nu pentru multă vreme): "Cine nu poate ajunge la prăjitură se mulţumeşte cu firimiturile".
Ahhh! the lamenesss....
Subscribe to:
Posts (Atom)
