travel guide

Ma intreb uneori de unde atata comoditate pe mine. Eu nu calatoresc. Nu imi place. Mai degraba as sta acasa sa ma uit la televizor decat sa vad Taj-Mahal-ul. M-a carat mama cu diverse ocazii prin tari europene si m-a mai si trimis in tari mai mult sau mai putin exotice. Dar eu de buna voie nu mai plec niciunde.

He he, imi daduse la un moment dat prin cap ca nici Kant n-a iesit niciodata din satul lui natal. Dar amintindu-mi ce a putut sa scrie ma gandesc ca asta nu e neaparat o chestie pozitiva. :)

Imi place sa-mi amintesc de lucrurile si locurile pe care le-am vizitat. Dar gandindu-ma retrospectiv, n-a meritat efortul. Ma simt mult mai bine cand ma uit la poze cu locatii decat daca as fi la fata locului sa le vad cu ochii mei. Comod, din scaunul meu de la birou, pe calculator. Fara praf, fara gongi, fara soare, ploaie, noroi, frig etc.

Sunt de o comoditate infioratoare. Astazi se uita o colega pe traseul vacantei sale din Australia si alte minuni. Toata lumea saliva la harta, se uitau cu ochii mari la ea cand povestea. Eu incepeam sa obosesc numai cand o auzeam. Imi si inchipuiam scorpioni, tarantule, tantari. Brrr, nu m-as duce decat pe o miza foarte mare.

M-a mai invitat cineva in Sri Lanka. All expenses payed. No fucking way! Nici pana la Milano nu ma mai duc.

In schimb visez si acum la un munte, pe care sa ma catar de dimineata pana seara. Sa ajung din nou pe creasta si sa privesc norii sub mine, in jurul meu, in mine. Sa plang din nou prinsa intre rasaritul de luna si apusul de soare. Sa ma trezesc din nou cu caprele negre itindu-si curioase botul in cort. Sa mananc din nou cremvusti fierti in sucul din conserva de peste.

Fuck Australia, ma! Fuck Roma, Paris si Londra. Fuck the whole world. Inima mea a ramas pe Piatra Craiului.