Cand a venit criza economica in Romania a fost mare sarbatoare.     Politicienii s-au intrecut in a o primi cu covorul rosu, cu paine,     cu sare, cu femei frumoase, traditional. De atunci n-a mai plecat,     si politicienii nostrii inca se mai intrec in a-i face sederea cat     mai placuta. Iar ea ii rasplateste cu ocazii de a-si implanta     mainile in buzunarele oamenilor pana la umar. Ce mai, e o simbioza     frumoasa, mai putin pentru noi restul, care privim de pe margine     mimand neputinta.
  Si asa, desi orice om cu oarecare studii de economie stie ca e la     mintea cocosului ca in timp de criza sa se scada birurile, la noi     cresc pe zi ce trece. Impozitul a crescut, TVA-ul a crescut,     salariile la bugetari s-au redus, sporurile s-au evaporat si ele,     pensia a scapat ca prin urechile acului aproape neatinsa.
  Pe langa politicieni, mai exista o singura institutie care o duce ca     pe roze. O cunoasteti, e falnica, mareata, o platim vrem nu vrem.     Singura institutie in care, pe vreme de criza, se investesc bani,     multi bani, si nu i se cere absolut nimic in schimb. Nici taxe, nici     impozite. Desi este finantata atata de catre stat cat si din     donatii, percepe taxe usturatoare pentru orice mic serviciu prestat,     onorarii obligatorii si nenegociabile, asa cum stie orice meltean     care a avut de- face cu biserica.
  Un mic calcul gregar: numarul de biserici din cele 12 culte     recunoscute de statul roman, taxa pe serviciu religios, numarul de     servicii religioase dintr-o luna, impozitul pe lacas de cult/casa     parohiala. Impozitarea si taxarea lor (la fel ca orice alt serviciu     subventinat de stat, educatie, medicina, etc) ar insemna practic ca     Romania ar iesi din criza economica cel tarziu martie 2011. Cu surle     si trambite, cu achitat de imprumuturi FNI, cu...
  Eu vreau sa ies din criza. Daca mai vrea cineva, poate sa isi     declare intentia aici semnand o     scrisoare deschisa catre preaiubitul nostru conducator si shleahta     lui, evident daca sunteti de acord cu continutul scrisorii.
  Da, stiu ca suntem putini, stiu ca semnaturile astea nu conteaza de     fapt, stiu ca gestul e unul gratuit. dar cand traiesti sub semnul     lui "poate", in tara lui "las ca merge si asa", chiar si gesturile     gratuite capata semnificatie.
  Daca v-a placut, mai dati si     altora.
  Si-nc-o data lincu: www.asur.ro
Wednesday, 6 October 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
 
 
No comments:
Post a Comment