urari de sarbatori

Ca localizare, maica-mea sta intr-o suburbie. Asta, in termeni romanesti, se traduce prin un cartier unde locuiesc oameni care isi permit financiar un pic ai mult decat un apartament de doua camere semi in rate. Doenside-ul acestei pozitii geografice sunt vecinii. De aceea, de fiecare data cand vin aici, trebuie sa dau cu nasul de o cruce cu un cristos pe ea, inalat ade 3 metri, construita din bunatatea unui crestin care s-a gandit ca trebuie sa aiba si javrele locale un loc mai deosebit pe care sa se pise, decat vesnicele garduri.

Deci, ma aflu, traditional, in casa relativ parinteasca, cu scopul declarat fatis de a avea ce baga in gura - si deci in stomac - altceva decat pizza si semipreparate. Ca orice om civilizat, stateam belind ochii in tv asteptand sa adorm, cand trece o tura de idioti pe strada, cantand traditional de prost cine stie ce melodie traditional tampita, in alta limba. Ma gandesc, logic, ca vor sa dea unii vreo spargere prin cartier si astia sunt in recunoastere. Asa ca nu ma obosesc sa ies pana afara in frig sa le zic de religie si rude apropiate.

Avand un chef de somn la timpul trecut, ma ridic si ma duc in bucatarie sa fumez o tigara, sa mai afum starea asta de bagavash. Ma uit la cateva reclame la diverse mancaruri si la fel de diverse pastile de digestie si, cand sa ma linistesc, pe la jumatea tigarii, incepe tura doi. Vecinii maica-mii din spate, oameni cu mare respect de dumnezeu si zero respect pentru fiintele umane, au platit cat si-au permis ei de distractie de sarbatori: fanfara cimitirului. Dupa ce au cantat aia de mort o melodie, doua - o fi fost colinde, dar erau triste rau de tot, mai canta doua. Moment in care mie deja mi se facuse negru in fata ochilor. recte ies afara, le urez un traditional "sa ma fut in inmormantarea voastra la ora unu noaptea" si intru, racorita la propriu si la figurat, inapoi in casa.
Ceea ce va urez si voua.