Thursday 4 June 2009

ghid practic: Cum sa-ti dai singur cu firma in cap

Ca orice român ramas în viaţă şi fără prea multe sechele dupa trecerea prin campanii publicitare ca "Zapp Online" şi "Zboară puiule, zboară", care încearcă parcă să ne convingă că virgulă copilul românesc este la limita cretinismului, mă şochez mai greu când văd genul acesta de imbecilităţi.

Totuşi, astăzi trebuie să adaug încă un nume pe lista companiilor care o dau grav cu mucii în fasole:
Editura Cartier.

Primesc recent un e-mail publicitar, compus cu ocazia zilei copilului. Citez:

de 1 iunie,

poate n-ar trebui sa le stricam ziua cu o carte,

dar daca-i musai, s-ar putea ca noutatile hot de la CARTIER sa le trezeasca interesul :)

Păi măi, imbecilii lu mama, adică noi suntem o naţiune de părinţi ai unor copii idioţi, cărora le "stricăm" ziua dăruindu-le o carte. O carte, cel mai frumos cadou pe care îl poţi oferi unui copil, o poartă către cunoştere, către frumos, către cultură, către inteligenţă, către dezvoltarea imaginaţiei. Cărţile de poveşti citite seara înainte de culcare, o metodă educativă de cel mai înal nivel, una din cele mai eficiente punţi între generaţii, prezentate de către o EDITURĂ ca ceva cu caracter punitiv, negativ?

Aşa se prezintă o ofertă de genul acesta? Într-o ţară în care Elena Băsescu, prima pipiţă a ţării, condidează pentru parlamentul european, într-o ţară în care copii de grădiniţă au celulare cu sonerii după manele, într-o ţară în care manualele de religie din şcoli învaţă copii că Dumnezeu te calcă cu maşina dacă nu faci frumos la biserică, într-o ţară în care părinţii îşi vând copii pentru organe, îi violează şi îi tratează după principiul "bătaia e ruptă din rai", aşa am ajuns să ne prezentăm cultura?

Cultura şi instituţiile culturale ajung să se complacă în imbecilizarea copiilor noştrii şi să cerşească să fie cumpăraţi. Editurile, sursele de cultură, ediucaţie şi frumos, ajung să se prostitueze ca cele mai josnice elemente. În loc să-şi asume rolul educativ, să explice părinţilor DE CE este bine şi chiar obligatoriu să dezvolţi în copilul tău setea de educaţie, de cultură, ce fac? Transmit un mesaj clar: Noi ştim că tu ai un copil idiot care înţelege cititul ca pe un chin şi că tu eşti un tâmpit şi nu eşti în stare să îi arăţi cât de minunat este, dar hai mă, bagă de aici o carte că poate, poate.

Eu, când eram copil, vânam cărţile ca pe aur, citeam cu orele, devastam bibliotecile. Bunică-mea, n-o fi fost ea a mai bună bunică din lume, dar numai pentru că mi-a trezit pofta de cărţi şi merită titlul acesta. Cele mai frumoase momente ale copilăriei mele au fost călătoriile în minunatele lumi ale basmelor şi cărţilor, inteligenţa mea creativă a avut loc şi mediu să se dezvolte prin ele. datorită lor am căpătat înţelegera unor lucruri care astăzi, copiilor imbecilizaţi de cartoon network le lipseşte, am putut să îmi dezvolt imaginaţia şi inteligenţa şi dragostea pentru frumos prin ele. Profunzimea unor sentimente şi trăiri din cărţi am căpătat-o.

Şi vine acum un imbecil de la o editură să mă anunţe pe mine că, pentru un copil, să îi dăruieşti o carte înseamnă o zi "stricată". Pai ştii ce îţi transmit eu, domnule Igor Mocanu de la Editura Cartier? Pune dracu mâna pe o carte! Şi lasă-te de PR. Şi să te rogi toată viaţa să poţi să percepi cu mintea ta îngustă ce înseamnă cu adevărat pentru un copil, o CARTE.

4 comments:

Igor Mocanu - PR Editura Cartier said...

D-le "delir", as vrea sa postez un comentariu, insa v-as ruga mai intii sa va afisati public numele si prenumele dumneavoastra, ca sa stiu cu cine discut.

salahhe said...

Deoarece acest "pseudonim", Salahhe, este cunoscut de toata lumea, este, practic, identitatea mea. Nu consider că e necesar să îmi dau datele din buletin aici. Vă asigur că nu este un mod de a-mi ascunde identitatea. În plus, sunt domnişoară. Şi sunt foarte interesată de ceea ce aveţi să spuneţi, vă asigur. Aveţi dreptul la replică. Vă ascult.

Igor Mocanu - PR Editura Cartier said...

Cunoscut de toata lumea, care si ea, la rindul ei, plimba un pseudonim, sau cum? Tin sa avem o discutie corecta si loiala, dumneavoastra cunoasteti numele meu, l-ati afisat public si ati emis judecati referente la el, corect ar fi ca si eu sa-l cunosc pe-al dumneavoastra. E un principiu simplu de pargmatica lingvistica ce depaseste cadrele buletinului de identitate.

salahhe said...

Domnule Mocanu, văd că nu sesizaţi esenţialul. Această discuţie este despre tema articolului meu, nu despre identitatea mea birocratică. Opinia dumneavoastră trebuie adresată publicului de pe acest blog, nu mie în particular. Chiar dacă eu, în particular, am adus la lumină aceste aspecte. Este o discuţie publică, în acer oricine poate emite păreri şi lansa comentarii.
Vă cer încrederea ca, şi în lipsa declinării unei cvasi-identităţi care mi s-ar putea atribui în particular, am obiectivitatea şi bunul simţ să port o discuţie responsabilă pe această temă.
Nu voi mai reveni cu răspunsuri la acest gen de cerinţe. Ci doar la opinii vizavi de subiect.
În continuare, vă ascult.