f

Fir-ar mama lor.
Femeile.
Tot femeile.
Cand incepi sa le urasti si sa te urasti pe tine insuti apare cate una, te priveste, scormoneste in sufletul tau si iti arunca in fata ce ai tu mai ascuns.
Incepi atunci sa te urasti si mai mult si sa le iubesti pe ele, pe toate.
Iti aduci aminte cum te se spunea ca femeile sunt incapabile de filosofie, ca sunt pragmatice si reci si calculate.
Iti aduci aminte cum in sufletul tau nu erai de acord si te luptai cu setimentul de a renunta.
Iti aduci aminte cum si cand ai renuntat si de ce.
Femeile.
Intotdeauna cand crezi ca ai cazut vine cate una si te scoate de acolo.
Intotdeauna cand dai de un perete, vine cate una si iti aminteste ca trebuie uneori sa ocolesti un zid ca sa poti merge inainte.
Intotdeauna iti amintesc cat de frumos e la tine, undeva adanc.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt.
De asta iubesc eu femeile.
Si de cate ori am impresia ca le pot uri vine cate una si imi aminteste cat de frumoase sunt.
Femeile.
De asta le iubesc eu.
Oare nu toate femeile isi doresc un barbat care sa fie in stare sa fie femeie atunci cand trebuie.
Si eu, in toata harababura asta, unde ma situez, cand imi dau seama ca tanjesc dupa un suflet de femeie si ca dispretuiesc barbatii care pot fi asa.
Femeile.
In ele sta adevarul si in ele trebuie cautat.
Si eu imi promit iarasi ca cel putin o vreme n-am sa mai uit sa fiu femeie.