pofta buna

Ma, acu imi venii mie o insiruire de idei si pac, zic io, ia sa le impartasesc lu' bitzii.

Deci daca pute si ai calcat in el te stergi. Logic. Da e unii care se uita bine. Zic: ba, in ce cacat am calcat. Dupe aia miroase. Da, ba, cacat. Mai miroase o data. Ba si ce pute ma. Se descalta, miroase bine de tooot. Baaa, cacat. Gusta. Da, ma e cacat, bai si ce gust nasol are. Mai gusta o data. Clar cacat, are gust de cacat, miroase a cacat, bai cum am calcat io in cacat ma? Dupa care urla cat ii tine gura: am calcat in cacat ma, uite ca miroase, vrei sa gusti sa vezi ca e cacat pe bune, ca io am gustat si e cacat pe bune. Serios, ba si ce pute si ce gust nasol are, ma. :)
Si mai sunt unii atat de plini de cacat ca si daca gusta frisca tot cacat au impresia ca e.

Banc: (apropos de faza asta, mi-am amintit si un banc) Gheorge isi studia un dejt. Mirosea, gusta. Ioane, zice el, ia vezi, io sub unghia asta ce am, noroi sau cacat? Ion miroase si el, gusta. Ba Gheo, ii cacat ma. Da, ma, zice Gheorghe, asa ma gandeam si io.

Cu dedicatie pentru toti cei plini de cacat care scormonesc in bude.

i love manele

I love manele. Asta e un anunt care mai nou apare prin Timisoara pe ziduri. Genul ala de inscriptie la care te uiti, constientizezi si te intrebi: what the fuck...?

Sambata asta am fost la un chef de manelisti. Am fost atrasa acolo de o perversitate mica si draga, care a omis sa imi spuna restul formatiei. M-am trezit singura intre lupi, ca in romane. La inceput era muzica mai de doamne ajuta, whisky (ce aveti frate cu bautura aia scarboasa), vin, gagici nu prea, niste minori, niste belituri, io cu asta amica, cu sora-sa si cu inca v-o doi ce aratam mai omeneste.

Nah, si, dupa ce s-o ingurgitat o cantitate suficienta de alcool, o pornita dezastru. La inceput mai timid, o manea. Dupe aia inca una, io deja ma gandeam la diverse metode de ucis manelisti. Pleaca sor-sa lu aia mica si ramanand decat io si cu ea la taraboi incep si io sa ma uit mai bine in jur. Cand ma uit io mai bine la fra-su, imi pica mie fisa: fatalitate, sunt la chef de manelisti.

O injur o tzara in gand pe aia mica, care dadea ca scarba din cur pe manele, ca ultima zdreanta, astia erau catarati pe ea. Io si cu ea ce eram mai pe faza ca aialalti o luasera razna. Fra-su incepe si povesteste aventuri de prin cluburi, cum ii cunoste el pe patronu' de la ... si pe patronu' de la ... si pe toate animatoarele de p'acol dupa nume si chiloti. Io eram pe jos de ras, le inflorea ala intr-un mod penibilo-transparent. Io eram o tzara luata de la gin, da eram pe faza.

Ma si cum le inflorea ala micu asa, povesteste el nush ce chestie, ca statea la nush ce masa, si ca a cerut o sticla de nush ce ma'sa si ca aia de servea pe acolo a holbat ochii si i-a zis "ma, da costa 150 de mii sticla", si cum isi baga el picioarele, ma, in suma asta, bai, si ce tare era el ca a comandat 5 sticle (x 15 lei = 75 lei toata treaba) si cum le picasera nush cui fetele ca a cheluit el atatia bani pe 5 sticle de nush ce. Ma frate, mi s-o facut o tzara mila de el, asa, ca pentru el, saracu', o sticla de nush ce la 150 de mii era scumpa ma, si 75 de lei era cheluiala mare, si atata mandrie ce avea si el ca o aruncat cu 75 de lei intr-o seara. Si, nah, ca il stie pe patronu' nush care si pe pipitele de nush unde.

Ma si se rupe ceva in mine cand imi dau seama cu cine stau io la masa, si cat de trista trebe sa fie viata aluia, si goala, si mi se face mila de ei cum nu pot pricepe mai mult de atat. Ma uitam la ei si eram si eu trista si goala si as fi vrut sa le explic ce si cum cu viata asta, ma. Oare cum s-ar fi simtit unul din ala, care se ghideaza dupa principiul "valoarea consta nu in ce stii ci pe cine stii", cum s-ar fi simtit, ma, sa stie cum e sa fii in biznis si sa ii stii pe toti si sa iti fie scarba sa ii stii pe unii, iar altii sa iti fie indiferenti, si damele de consumatie de doi lei de la birturile de manelisti sa te lase rece.

Mai, si nu stiu daca sa ma bucur ca sunt cum sunt sau sa imi doresc sa fiu o ignoranta. Viata mea n-ar fi oare mai usoara daca mi-ar ajunge sa atarn de cate unul cu lanturi, masina si celular ultimu' megapixel. Si sa fiu si io acolo, in miezu' lu problema, sa ma bucur cand ma invita cate unu la un restaurant mai rasarit, sa sug pula pe dooj' de mii si-un suc. Ar fi mult mai simpla viata mea, ma. Cred ca stiu prea multe, si am fost prea des in culise si, fir-ar al naibii, da' nu pot sa mai ascund de mine insumi faptul ca am creieri. Mama lor.

Nah, si cum intru io asa, vartej, pe net ca sa pove cum am fost io la chefu' de manelisti, mai dau cu brouseru' si pe alte pagini - ca la mine e secventiala treaba, e aranjata, pe etape. Merg din pajina in pajina. Intai acolo, pe urma de acol' am io shortcut catre acolo si tat ashe. Nah si dau io peste ceva ce poa' sa-mi strice mie ziua la o adica, da' in lumina ultimelor evenimente imi trozneste un zambet pe buze, de toata frumusetea.

Pai ma, si cum dracu' sa nu zambesti ma, cand ii vezi pe unii cum se agita ca furnicile pentru niste cacaturi fara importanta, ma, si le pasa, ma. Barfaaaaaa. Si nu numai. Mie de ce nu mi se pare ma ca sunt mai buna decat unu' decat daca il arat cu deshtu' si zic uite ma ce prost e ala. Si daca gasesc si cativa care sa fie de acord cu mine, inseamna ca sunt tare, ma. Genul asta de oameni, am observat eu, sunt aia carora li se sopteste la ureche ce sa spuna, ce sa gandeasca, cu cine sa voteze. Aia care tin cu x azi, dar, daca y urla mai tare maine, isi reevalueaza valorile.

Nu stiu de unde am luat-o pe asta, sunt convinsa ca nu e ideea mea, dar acuma mi-a venit brusc in minte, de parca ar fi fost. Planete ma. Astia sunt oamenii-planeta. Total lipsiti de stralucire si de lumina si de caldura, care graviteaza in jurul unei stele. Si care tin musai si neaparat sa luceasca si ei acolo, si singura modalitate de a o face e sa reflecte stralucirea stelei. Care, singuri, ar muri inghetati, care sunt condusi de legile gravitatiei. E mai greu sa fi o stea, chiar si una mica, si pentru fiecare stea exista multe planete. Tre' sa ai framantari mari de materie in interior ca sa fi o stea si sa arzi, sa te consumi singur. Ma, si eu, uneori, am asa o impresie ca statutul de planeta nu mi se prea potriveste. Dar nici cu ala de stea nu ma prea impac eu, nu-mi place sa semnalizez ca exist. Tre' sa mai studiez o tzara astronomie sa vaz ce mi se potriveste. O nebuloasa, o gaura neagra, ceva (gaura neagra, hihi, care te-ai gandit la prostii ma :P). Hai, ma, tre' sa fie acolo ceva si pentru mine. Da planeta, aia sigur nu sunt.

conformism sau neconformism

.... E sambata seara. Sunt la birou. Nu, nu sunt din'aia. Din'aia care confunda munca cu viata. Sunt o nonconformista. Sau asa imi place sa cred. Dar adevarul e ca daca n-ar fi serviciul m-as plictisi ingrozitor. Ii atrageam atentia uneori ex-ului meu, asa in gluma, ca ar face bine sa faca bani cat mai multi si cat mai repede. Pentru ca vreau sa imi petrec viata intr-un sezlog langa piscina din spatele vilei cu cartile, calculatorul, televizorul langa mine. La care el imi replica senin ca in doua zile m-as plictisi, ca intr-o saptamana as incepe sa-l stresez si ca dupa doua saptamanai ori s-ar sinucide, ori mi-ar lua gatul sau si mai oribil, m-ar trimite la munca.

Radeam eu intr-o dunga, ete zgarciobul, el e milionar si pe mine ma trimite la muncit. He he. Dar avea dreptate. Am avut un proiect la care am lucrat ca zaluda, pe care m-am chinuit sa il termin cat mai repede, sa il fac oarecum si bine. Ma stresa infiorator si abia asteptam sa il termin. Ati vazut filmul cu pestisoru' Nemo? Nah, era acolo o faza ca erau niste pesti intr-un acvariu. Si aia se chinuie tot filmu' sa evadeze (lol, american bullshit). Si pana la urma reusesc sa ajunga in niste pungi cu apa si pungile in ocean. Astia ieeee, uraaaa, am reusiit. Dupa care tacere si unul din ei zice "Now what?" Nah, asa si io cu proiectu'. Cand sa ma bucur ca l-am terminat raman ca pestisorul in punga si .... now what?

Si ca sa revin (bai ce imi place mie sa deviez de la subiect, lucru mare dom'le), e sambata seara, eu sunt la birou. Nu, nu sunt din'aia (asta parca am mai spus lol). Imi iau micul dejun (sunt treaza de la 9 dimineata, nu presupuneti aiurea) care consta in juma de pizza ca aialalta jumate nu mai incape oricat m-as chinui. Asa. Fac io constatarea asta, he he, am ajuns singura in halu' in care vroiau sa ma aduca fostii mei sefi. Sambata seara la servici. Da' ideea e ca n-am net acasa. Bingo, ma. Sunt dependenta de net. Netu' si aeru. Nu pot sa stau nici pe buda daca stiu ca nu merge netu'. Tre' sa fiu acolo conectata si prezenta, sa nu pierd evenimentu'.

Evenimentu' vere. Ala. Nu, nu ala. Nici alalat. Ala ma, indefinitul, evenimentul crucial, important, care sta sa se intample. Nu stiu cand si ce exact o sa se intample, dar daca nu sunt io conecatata la net e clar ca risc sa il ratez. Si io nu risc. Azi ajung la birou, ma reped ca uliu la calculator si ma conectez. Astia radeau p'aici de mine, netaholic. Da, ma, recunosc. Muream sa ma conectez, intrasem in sevraj, azi-dimineata ii bagasem pe aia de la Zapp, cu netu' si echipamentele lor de cacat in toate orificiile posibile ale rudelor, sfintilor (catolici, ortodocsi si indieni), rudelor decedate si diverselor obiecte care mi-au venit in minte. Bah, ce orgie era la mine in gura cu aia de la Zapp pe post de curva oficiala, ar fi fost invidiosi si aia din familia Borgia.

Si m-am conectat. Atat. N-am deschis nici o pagina, n-am scriu un salut pe mess. M-am conectat si am savurat bitii cum calatoreau pe calea undelor. (Io stau mai prost cu fizica asa ca nush ezact ce unde erau alea si cum se plimba bitii pe ele da' pe acolo pe undeva tzopaiau bitii) Nici meilu' nu mi l-am verificat. Da-i in masa, ma. Ala personal ca pe ala de serviciu io nu ma uit decat martea si joia. Pai daca imi scrie cineva ceva important. Mai bine astept cateva zile ca poat edupe aia nu mai e cazu' si pot sa spun cu cea mai mare sinceritate ca ma, io nu primii meilu'ecat cand fu prea tarziu, a dracu' fatalitate. he he he. Io nu mint ma. Intrebati-ma orice.

Si ca sa revin la ideea principala (bah, las-o, aveau dreptate aia desteptii ma, io scriitor trebuia sa ma fac ca uit' ce frumos dau din taste si nu ma mai opresc, numa la subiect nu scriu, ma io daca scriam ajungeam mare, ma) care e conformist sau neconformist. Pai daca io sambata seara stau ca boul (vaca de fapt da' boul suna mai bine) la birou si mai si lucrez (bine, nah, si lucrez o tzara da' se nimeri) ma, io tre ca sunt un om neconformist. Ca pentru omu' lucrator uichendu' e sfant si pentru sefi uichendu' e uichend si incepe de joi. (mami, io cand o sa cresc mare, vreau sa ma fac sef)

Nah si cum ma distram io de chestia asta dau sa vb cu ceva amici. Altfel baieti buni. "Ce faci ma, ca io sunt la birou." "Pai lucrez, ce sa fac." "Pai sambata la ora asta?" "Pai da cand?" (are dreptate ca ieri pe la pranz juca solitare si acu doo zile se scarpina in fund de plictiseala) "Hai la o bere" zice el. "Pai si lucru?" "Da-l in ma'sa." "Nu pot ma, zic io, ca am de lucru." Am pe dracu' da fac si io pe nebuna. Vorbesc cu altu' ala si el la birou se joaca diablo ca acasa e sora'sa catarata pe calculator, si mai face si el o suplimentara. Altu' acu pleaca la servici ca l-o chemat shefu' la urgent. (ce cacat de urgenta sambata seara, parca ar lucra la centrala nucleara) Dau sa trisez si ma iau de astia studentii. Care ce faci? Ala invata, ala are proiect, ala are referate, altu are dedlain. Ce e, ma dedlainu ala? Muri limba romana? Cuvantu' termen isi pierdu semnificatia mioritica? (zic io care nu numai ca vorbesc jumate romana, jumate engleza da' mai si gandesc asa, ete ma, gandesc bilingv, tare, nu) Astia cu sesiunea lor imi strica statistica.

Ergo. Mama masii. Daca eram acasa si ma uitam la teve po' sa pun pariu ca si astia frecau menta la fel de artistic. Da' ma puse pe mine soarta sa fiu la birou si acu' tineretul romanesc munceste pe rupte. Sunt pe partea gesita a baricadei. Rupeti randurile si, in semn de protest, sa nu mai lucreze nimeni peste program. Hai sa rupem statisticile. Rupeti-va! Da' nu muncind. Nu, acuma serios, care vine la o bere? Ca io in 5 minute sunt in Lemon si sa dea dracu sa lipseasca unu'. Ati auzit, ma? Da-o dracu de munca.

vanzatorii de iluzii

.... Vanzatorii de iluzii sunt printre noi. Pentru ca lumea are nevoie de ei. Era o vreme cand visam, ca orice adolescent, la o lume goala de iluzii, de un concret sublim. Gresit. Lumea are nevoie de iluzii. Avem nevoie sa fim mintiti frumos. Ne doare forma si nu ne pasa de continut.
....Inca mai urasc iluziile cu toate ca mi-am facut o meseria din a le vinde oamenilor. Ma trezesc dimineata complotand cum sa ii mint, cum sa imbrac cochiliile goale si seci in culori care sa atraga. Oamenii sunt muste care abia asteapta sa se aseze pe corolele florilor carnivore pe care si eu le creez pentru unii si altii si pentru mine.
....Nu-mi plac iluziile in sine, conceptul de minciuna ma dezgusta. Ipocrita. Chiar si acum nu fac altceva decat sa vand iluzii. Sa vand cuvinte, ganduri, pareri. Sa va fac sa cititi pana la capat un text care de fapt nu va intereseaza.
....Orice metafora e o iluzie, o minciuna.
....Am pesti sinucigasi. Se arunca din acvariu, lol. Tampiti.
....Va pierdusem o secunda si v-am aruncat o momeala. O doamne, cat de bine functioneaza. Ati manca cacat la sticl adaca ar scrie coca-cola pe el. Pentru ca nu continutul conteaza ci ambalajul.

the bad thing about sex is that

I am not having any lately.

mrrrrrr

....Am cea mai enervanta pisica din lume!
....E imposibila. Te pui si tu ca omu' pe buda, da? Cand sa te relaxezi si sa faci si tu o treaba, te trezesti cu pisicu' in mijlocu' actiunii. Nu stiu de ce are impresia ca atunci cand ma asez pe buda se intampla ceva interesant si trebuie sa fie prezenta si sa-si faca simtita prezenta frecandu-se de picioarele mele. Pai ma, cum sa te concentrezi in asemenea mediu perturbant?
....Pai omu' cand sta pe buda trebuie sa aiba oaresce conditii. Sa nu fie prea cald ca se lipesc bucile de buda. Sa nu fie prea frig ca se zgribuleste putza. Umiditatea trebuie sa fie in valorile normale. O muzica de atmosfera, lumina ambientala. Si bineinteles o carte buna. (Sau daca te taie rau de tot la momentul nepotrivit, iti aduci televizorul si iti continui vizionarea filmului.)
....Ei, in aceasta atmosfera idilica poti si tu sa simti ca poti sa scoti ce e mai bun in tine. Poti sa te caci artistic si profund. Poti savura o experienta completa si placuta. Ti-e mai mare dragul sa te eliberezi de limite, de conventii, de realitatea cruda, sa evadezi din cotidian si sa te cufunzi intr-un univers de fiecare data nou si provocator.
....Dar, nu! Eu trebuie sa fiu smulsa cu brutalitate de creatura perversa si cruda care este ea, pisica. Miauna scarbavnic cerand sa faca parte din experienta, suparata ca indraznesc sa am un moment de intimitate cu propria mea fiinta, ca nu vreau sa impart acest moment atat de special cu ea. Si isi cere drepturile de stapana a casei si a sufletului meu, mieunand a satisfactie: daca eu nu vreau, tu nu te caci, clar?
....In filme asta ar fi momentul in care se rupe muzica si se impute atmosfera (ironic, nu?). La mine e momentul in care marai la pisica, bomban ceva a avertizare, dupa care urlu la ea, o fac cu ou si cu otet, o trimit afara din baie, o trag de coada, ii trag un sut. Ei, cand observa doamna pisica virgula ca si-a atins scopul disturbator de a fi bagata in seama si am luat la cunostinta de prezenta ei atotputernica, se indreapta alene catre usa, se tranteste pe langa ea, incepe sa toarca perfid si ma priveste cu o satisfactie nedisimulata.
....Daca fac imprudenta sa pun mana pe o carte se asigura ca sunt constienta de prezenta ei scotand cate un mieunat, asa de prezenta, se tranteste pe spate, se alinta pe gresie, sgarie faianta cu ghearele. Are obiceiul sa se uite la mine cu coada ochiului. Ma pandeste si ma ignora in acelasi timp, dand din coada a superioritate.
....E de ajuns sa te scoata din sarite. Face chestia asta mai tot timpul. Si adora sa ma provoace. Se uita in ochii mei, scoate ghearele si le infige exact acolo unde nu are voie. O avertizez din voce. Nu e nevoie, stie ca face un lucru nepermis dar nu se opreste. Cresc tonul dar se preface ca nu aude. Ma ridic brusc la ea si exact in momentul in care sunt gata sa pun mana pe ea o ia la fuga. Patineaza pe podea ca in desenele animate, eu dupa ea, ne alergam prin casa ca niste copii tampiti, o prind (se lasa prinsa ca altfel n-am nici o sansa) si o ciufulesc bine. Scarba se "zbate", "zgarie", miauna a protest ... si toarce. Toarce cu nesimtire, alintata si rasfatata, exasperant de enervanta.
....Deh, fiinta cu personalitate. Ma gandesc, daca aveam caine, ii spuneam "treci" si se termina tot balciul. Oh, what's the fun in that? :)

aaaaauuuuu, viata meaaaa

.... Deci eu la viata mea am avut multe dezamagiri, ma. Prima de care imi amintesc a fost aia cu pantera roz. Deci aia a fost tragic, am plans. Mi-a zis mama ca in realitate nu exista pantere roz, ca ele sunt negre. N-am vrut s-o cred. Pe cuvant. Si dupa ce mi-a confirmat bunica am plans, ma. Pai cum sa nu plangi cand nu exista pantera roz? A fost dezamagirea vietii mele.
....Pe urma am vrut sa cant la pian si sa fac balet. Mama mi-a luat chitara si m-a dat la gimnastica. Undeva s-a pierdut ceva informatie pe drum ca altfel nu imi explic. La chitara am cantat cu frate-meu de rupeam ma, pana s-a rupt si ultima coarda. Si am cantat si dupe aia ca nah, chitara, tobe, ce mai conta la varsta aia. La gimnastica am stat vo doo zile dupa care nu m-am mai dus. Eu vroiam la balet, ma. Da' mama nu, ca era scump. Ce daca, mie imi zisese profesoara ca am potential, ca am mobilitate, ca asa si pe dincolo. daca nu era mama a dracu' acu cine stie ce balerina eram, ma. Eram decat osu' si la o adica dupa ce ma dezbraca unu' nici nu trebuia sa imi desfaca picioarele, era de ajuns sa sufle ca fluturau ele in parti. hi hi
....Ma, da a mai tare chesti fu' aia cu sexu'. Didsparusem io cu o vecina de acasa si ajunseram pe la unshpe de era sa ne bata mamele si tatii cu tot ce le cadea la mana. Noi fusesem cu un mosh de pazea niste materiale de constructii si ne arata ala niste chestii distractive pe hartie si ne trimitea acasa, da' noi nu ne lasam duse ca ne placea chestiile. Si m-a intreaba mama cand ajung "Unde ai fost ma, pana la ora asta?" La care eu foarte senina: "Cu nenea Vasile la el in rulota." Ma, si numa ce ii vaz pe ai mei cum se albastresc la fata si trec prin toate culorile curcubeului. Ma intreaba aia asa si pe dincolo, ce facui, le trece emotia ca nu patii nimic si ma ia mama la o parte si imi explica ce si cum. Penis, vagin, copii ale alea. Ba, eu ma gandeam ca s-o prostit de tot, ce dracu, ca doar toata lumea stia cum e cu barza. Si iarasi n-am crezut-o. Ma, da si cand am crezut-o mi s-a facut rau. Adica, ma, astia sunt neseriosi, iepurashu' nu, mos gerila nu, barza nu ... adultii sunt niste mincinosi, niste ipocriti si ii urasc. Vreau sa cresc mare sa nu ma minta nimeni niciodata. Cam asa mi-am inceput eu pubertatea. Plina de demitizari si dezamagiri. Hai, ma ca toti am trecut prin asta. Dar la mine a fost tragic. La mos craciun am plans o saptamana.
....Nah si dupe aia mi-a trecut ca am fost prima din clasa care avea tzatze (acolo niste umflaturi, da' tot era mai mult decat restu'), si din toata clasa mie mi-a crescut primu fir de par la putza (pe probatelea). N-ar mai fi crescut niciunu', mama lor ca asa tot tre sa ma chinui sa le dau jos. Da' atunci eram tare mandra de mine. Aveam cu ce, ma!

harward whores

....Deci ma, fi antena, ma dor ochii de la holbat si burta de la ras. Ma trezesc ca omu' si dau drumu la teveu pentru o juma de ora de leneveala in pat. Nah si dau io clici la telecomanda de sa ma doara deshtu. Si ma opresc la o faza. Fazaaaa. Incredibil, ma.
....Agentie matrimoniala. Bine, nah , cacat, penibil. Da cica barbatii dau dooj' de mii de dolari ca sa se bage acolo si muierile intra moca. Ba, da-ma dracu! Ca n-aratau asa de rau ma si nici gagicile n-aratau cine stie ce. Dupe aia aflu ca gagii sunt milionari. Hopa. Unde esti tu, Irinel, pastele mamii voastre. Iar gagicile se selectau. Deci se selectau gagici din'alea care arata bine, se dau cu creme, isi fac manichiura, deh, leidiz ma. Care se respecta. Nu orice curva ordinara. (scuze doamna Monica, a fost fara intentie he he)
....Bine ma, adic un soi de bordel de amante profesioniste, ma gandesc io. Da' cica gagicile e femei de cariera, cu afaceri proprii, cu bani, cu studii. Bah de da-ma dracu. Pa si alea ce cauta ma, acolo? Nu termin eu de intrebat in sinea mea ca si deschide una gura. Si zice asa, ca ea prefera banii oricand in locul aspectului. Aha... da' ce legatura o fi avand? Ca de ezemplu daca vine la tine un gadjo din ala frumos rau si iti cere zece dolari, si daca vine la tine un gadjo frumos ca adrian minune si te in vita la Las Vegas cu avionu lui personal, brusc ala frumosu' ti se pare urat si ala uratu ti se pare un primt.
....Sa mor eu, ezact asa a zis. Pai ba, ca chestie, la mine n-a venit nima sa-mi ceara 10 dolari. Decat aurolacii da aia se multumesc si cu 5 mii. Cat despre invitatii din alea, ultima oara cand am primit o propunere din asta era sa-i scot ochii aluia, ce ma, am io fata de curva? Adica, zaaaau, vi tu un cacat, singura ta calitate e portofelu', si crezi ca gata m-ai dat gata cu o salata si o escursie. Ba, nu ma innebuni. Diferenta dintre mine si o curva e ca, in cazul meu, eu fac regulile.
.... Bine, nah, daca esti una din aia rupta in fund si vine unu sa te ia cu avionu' dai pe spate si te mai si cracanezi la comanda. Dar astea erau "de cariera", deci evident ca aveau acolo de-o ciorba. Plus ca, daca aratau asa de bine (nu erau cine stie ce fototapete dar erau destul de prezentabile) cat naiba de greu era sa gaseasca unu.
....Nah, lasand la o parte faza bani versus frumusete, frate, pai astea sunt singurele criterii de clasificare a regnului barbatesc? De sula nu vorbesc, ca acolo e in functie de. Dar frate, aloooo, intelectu' nene, sufletu', filingu', atractia, caldura. Chestii. Pai ma, cand esti daramata si simti ca totul e de cacat si te gandesti daca iti tai venele sau le lasi lungi, ce iti cumperi ca sa vina sa-ti aduca o ciocolata calda, sa te ia in brate si sa simti ca viata merita traita?
....Si daca ala nu poate scoate doo vorbe ce iti cumperi ca sa simti placerea de a-l discuta pe Platon la un pahar de vin inainte? Sau nah, nu Platon, da acolo ceva, o maslina, o sclipire de inteligenta, sa simti si tu ca vorbesti cu un om. Ca doara n-o sa te uzi cand iti povesteste domnu' milionar cum planuieste sa fuzioneze cu naiba stie ce si ce intalnire a avut cu nush care diplomat.
....Cum sa spui, ma ca banu' e criteriul absolut? Cum sa spui ma ca e singurul lucru care te intereseaza. Si cum poti sa compari banu' cu frumusetea. Si in definitiv, dragostea ce legatura are cu banii si cu frumusetea? Ba, cat de tampita poti sa fii cu cariera si cu diploma de harward si cu tot ca sa debitezi ineptiile astea?
....Sa ai bani si tot dupa ei sa te ghidezi. Pai eu, care am trait neducand lipsa de ei, pot spune cu siguranta ca banii nu aduc fericirea, cliseu necliseu, da' asa e ma. Bine, si lipsa lor e cam de cacat. Dar nah, depinde ce ai in tine si langa tine. Bah, cat de idioate pot fi alea ma?

tears in heaven

.... Corny exprimare ma, deja e cliseu. Azi a plouat p'aici, nu e bine, stiu eu de ce, da' mie imi place ploaia. Place cand ploua si se aude frumos, picaturile de ploaie in geam, aerul parca mai albastru. Te duce la o stare cuidat de lirica uneori si dai in patetisme, uite ma ca plange cerul.
....Mai devreme ma uitam pe fereastra, apusul era undeva dupa colt, mare pacat, as intoarce blocu' dar nu de tot :). Oricum galopau niste frumuseti de nori pe cer in jurul si desupra mea de imi venea sa ma cuibaresc cu pisicul in brate, eu in alte brate si sa tac, sa privesc. Uneori mai simt si eu nevoia sa tac impreuna cu cineva. Atunci cand ploua de ti se rupe sufletul, afara sunt norii colorati de apus si cerul plange peste oras.
....Pisicul, oarecum lezat ca afost deranjat din somn miauna ce miauna a protest, mieunat care se stinge intr-un tors lenes si cu personalitate, presarat de maraituri scurte si suparate ca sa vad ca ea e shefa si eu sunt cantitate neglijabila si sa stiu asta, nu cumva sa mi-o iau in cap. Ca ea sta ce sta da' numa cat vrea ea. Si data viitoare sa n-o mai deranjez. Scarba, parca nu as stii cat de rasfatata e si cat de incantata e ca sta la mine in brate.
....Pisicul meu, aici de fata, e cea mai draga faptura mie pe lumea asta. O rasfatata si jumatate, o scarba ancestrala, o personalitate cat a mea de mare si uite-o cum se topeste la mine in brate dupa cateva mangaieri, si toarceeee, mama ce toarce. Ma umple de duiosie de fiecare data cand e langa mine.
....Mai putin cand face vre-o prostie si o ia peste botic. La modul figurat, ca altfel e de ajuns sa marai si sa ma scol de unde stau ca a disparut mai rau ca la David Copperfield. Pisicile sunt ca si copii, ma, daca ii respecti n-o sa faca tot ce vrei tu dar vor fi cele mai dragalase finnte cu prostioare cu tot. Si la pisici cel putin, merita.
....Deci v-o prezint pe stapana casei mele, doamna pisica, tiranul absolut, sufletelul meu mic si drag, fetita mea. Era o anectoda interesanta undeva, nu mai stiu unde, nu mai stiu cine, care spunea ca omul e un animal idiot. Care construieste unelte, unelte de facut unelte, din ce in ce mai complicate si mai sofisticate pentru a ne satisface nevoile de foame, sete, dragoste. Pe cand pisicul a gasit unealta perfecta, omul, cu care isi satisface toate nevoile.
....Si uneori, in perfidia lor, in nonsalanta si nepasarea lor, ne lasa pe noi sa credem ca suntem stapanii lor si ca ele, nu noi sunt de fapt animalutele nostre de companie. Ei bine, nu zicea rau cine zicea. O viata de pisic mi-as dori si eu uneori, sui uneori chiar si traiesc o viata de pisic. De exemplu acuma cand am atat de lucru si eu stau si admir cerul, si ma dau pe net aiurea intr-un delicios hedonism.
....Si azi mi-e draga lumea, cu toate ale ei, si bune si rele, si e bine sa fie asa. Si sa nu se schimbe niciodata. Si oamenii, azi e o zi in care ii iubesc pe toti. Fara motiv, fara vre-o ocazie, doar asa, ca ploua afara si a apus si soarele si eu am mai aflat o data cat de senina si draga si buna si frumoasa e viata mea.
....Si azi, daca as putea sa aleg, as alege sa fie la fel a tuturor. Sa fie frumosi, dar nu cuminti, sa fie oameni, sa stie sa zboare si fara aripi, si sa stie cum sa planga si sa fie tristi cand trebuie sa planga si sa fie tristi. Si sa aiba toti pe cine sa tina in brate sau cine sa ii tina in brate, sau macar un pisic, cel mai frumos pisic din lume. Si sa stie sa iubeasca si sa se iubeasca, si sa cante, si sa taca si sa traiasca, si sa moara.

de ce ti-e teama...

.... Ipocrizie.

.... Urasc ipocritii si ipocrizia. Si tare mi-e teama ca si eu cad uneori in pacat. Acum m-am descoperit singura cu musca pe caciula si m-a apucat asa, o tristete. Dar, cu toate ca ma simt ipocrita acum, si murdara, amintirile unor momente ma fac sa cred ca de fapt eu nu m-am schimbat, ci teama m-a schimbat. Si poate cand teama va trece, voi ramane eu, cea care am fost.

.... Asa cum credeam acum ceva vreme ca, o data trecuti anii, sufletul meu nu va deveni ceea ce e azi ci va ramane ceea ce a fost cand ma iubeam, cand totul avea sens. Asa cum probabil ca nu va mai fi niciodata. Din ziua aceea cand am simtit pentru prima oara ca viata trebuie traita aceeasi zi cand am fost omorata pentru prima oara. Sau poate n-a fost prima moarte. A fost prima moarte adevarata. Si prima moarte, nu-i asa, nu se uita niciodata.

.... Azi n-am cuvinte pentru voi, ci doar pentru mine. Shhhh... nu ziceti nimic. Astazi e liniste 5 minute. Va rog, un momente de reculegere.

cronica catavencilor

He he, o noua dimineata luceste scarbos desupra mea, asta inseamna de lucru si alte chestii aiurea. Nu conteaza, mai sunt cateva zile pana la chef.
Aseara, inainte sa ma enervez, stateam pe buda. O sa observati ca asta e o ocupatie onorabil ala mine pentru ca eu pe buda fac foarte multe lucruri. Aseara faceam lectura. Citeam un Academia Catavencu de anul trecut, lectura mea preferata pentru buda. Si, cum asa imi place mie sa gasesc noduri in papura, am gasit vo 3.
Mai intai citesc un articol despre acronime (asa le zice, ma? ca mi-e lene sa caut), ma rog era vorba de nume de firme care s-au incetatenit drept nume de obiecte. Adidasi, xerox, bun, frumos, nu ca n-as fi stiut chestiile astea de mult si deja nu mai e interesant dar hopaaa, peste ce dau ca exemplu: IBM PC.
Adica bah ce prosti suntem noi ca zicem pisi la computere, ca ii mai si face pe cei care utilizeaza chestiile astea inculti, dezinformati si ignoranti. Nenea, io zic sa nu mai faci mataluta pe altii cu ou si cu otet ca o cam dadushi in bara, PC inseamna personal computer, ergo nu e nume de firma, e nume de obiect. Hai ca o dadushi in bara rau de tot. Care e ignorantul la faza asta?
Dupe aia dau pagina (da, ma, io stau mult pe buda) si dau peste bursucu' gastric. Nah, io pe asta il citesc la distractie ca nu-s din capitala. Da' ma gandesc si eu ca omu' ca ala scrie de ce mananci bun pe acolo si ce nu ca sa citeasca omu' sa stie daca se duce sau nu, sa citeasca patronu si sa mai rectifice din belele. Ei, frate, acu' domnu' respectivu' scria de un burger shit din California. Pai ba, ce legatura are coada vacii cu stampila primariei? Adicatelea ne cam doare la baschet ce se mananca prin ale americi ca noi este in Romanaia. Estem, au ba? Deci huoooo, mai mother fucker.
Altu destept (nu tot pe buda ma ca nu stau chiar atata, mai citesc si sub dush, da ma sub dush, nu radeti, ca eu ma plictisesc sub dus daca nu citesc), de fapt desteapta (e cu ghilimele, se intelege si acolo, in randul din spate?)se apuca sa comenteze o escursie de-o facu' ea la Timisoara. 'Zdai seama, ma, trebuia sa citesc si io sa vaz ce zice capitala de noi. Citesc eu ec citesc, chestii, socoteli, tanti, tu acu te prinsashi cum e cu trenurile, haha, vezi daca stai cu curu' numa in avion? Pe urma se hahaie ea la tzaranii cu carutele pline. Opaaaa' zic, e clar, asta e una de vo douaj' de ani, n-o facut munca patriotica, nu stie ce e ala pamant. Ma, o fi bine, o fi rau ..
Citesc mai departe. Chestii ha ha.. malul sarbesc.. unde masa se vede malul sarbesc? Hm, nici io nu-s prea iesita din casa, cand l-am vazut eu, malu' ala era la ceva distanta peste Dunare, vedeam decat ceva verde. Intre timp l-or fi adus aia din reclama cu franghia mai aproape. Ma, dar parca la Turnu' Severin se vedea malul bulgaresc. Ba, asa e daca n-am invatat geografie cand am fost mica.
Ajunge gagiga in gara si se tot minuneaza ca nu este trecere pe sub sine. Ma, fata tatii iti zic eu: este, ma, si e si semnalizata. Daca nu te-ai impiedicat de ea.. da, auzi, la Bucuresti este trecere peste sine? Sau sub sine? In afara de metrou. Nah problema, o cam dadushi cu mucii in fasole. Sa zici tu ca n-avem pasaj subteran ca esti tu bleaga si nu-l vazusi.
Pfuai si in gara buticuri, fast-food, chioscuri de ziare. Fatuca se simtea lezata. Ba, parca n-ar fi venit din gara de la Bucuresti unde e fix iezact aceeasi treaba. Citez "stare de alimentara optzecista care te insoteste tot drumul spre centru". Au fir'as, deci ce inseaman alimentara optzecista: banzinarie mol, turnurile Electrica, halele Paltim, biblioteca politehnicii, parcul central pe dreapta si viaduct + iarba + alt mol + parc pe stanga. Care alimentara, ma? Pe unde s-o fi dus asta catre centru? Si centrul a ce?
Accente sarbesti .. unde o fi auzit sarbeste ca eu de un sfert de secol ma tot plimb in Timisoara si am auzit de vo trei ori pe strada vorbindu-se asa ceva. Ma, da' de unguri nu zici nimic, mam ma lor (io is ungurofoba, stiu ca nu e frumos dar ata ete).
Si locul unde m-am oprit: comentariile despre mol. Bah, asta e molista ma, pfuai, stau si citesc o molista. Fuck me. Pai 'zdai seama al mai a dracu punct musai de vizitat in Timisoara e molu ma. Primu' pe lista, piatra de hotar. O bag in pizda masii. Da' tot citesc si restu ca sa vad daca totusi n-a inteles ceva. Nu, n-a inteles. Dezamagitor, cate chestii de vazut avem si asta merge la mol.
Inchei aici. trei chiftele intr-un numar. Prima oara cand bag eu de seama. Se duce dracu' acadaemia sau a fost doar o greseala? Hai ma ca o data au voie si ei. Daca promit ei frumos ca nu mai fac. Sau aveam eu chef de cautat chiftele aseara? :)

new kid on da block

For the english users: I am sorry but it is imposible to provide translation. :)

Nah si acuma ca am ramas intre noi bine am venit, bine v-am gasit. Sunt o emigranta de pe weblog.ro, cine ma iubeste ma gaseste si acolo in varianta demo la inceput mai timida si pe la sfarsit cu niste draci cat casa, motiv pentru care am zburat catre servere mai calde si mai primitoare.
Pentru cine se stie, vreau sa precizez ca detin drepturi de autor si in curand voi obtine si copywrite pe numele meu si pe ce scriu aici.
Nah gata cu bla, blaul, va mai urez o data bine am venit si in curand voi scrie mai multe. Pana atunci va puteti delecta cu ramasitile de pe weblog.
Have fun, kids, mult piss li luv la toata lumea si lu' Florin Salam ii urez un calduros "muie ma". Cred ca toata lumea stie de ce.