conformism sau neconformism

.... E sambata seara. Sunt la birou. Nu, nu sunt din'aia. Din'aia care confunda munca cu viata. Sunt o nonconformista. Sau asa imi place sa cred. Dar adevarul e ca daca n-ar fi serviciul m-as plictisi ingrozitor. Ii atrageam atentia uneori ex-ului meu, asa in gluma, ca ar face bine sa faca bani cat mai multi si cat mai repede. Pentru ca vreau sa imi petrec viata intr-un sezlog langa piscina din spatele vilei cu cartile, calculatorul, televizorul langa mine. La care el imi replica senin ca in doua zile m-as plictisi, ca intr-o saptamana as incepe sa-l stresez si ca dupa doua saptamanai ori s-ar sinucide, ori mi-ar lua gatul sau si mai oribil, m-ar trimite la munca.

Radeam eu intr-o dunga, ete zgarciobul, el e milionar si pe mine ma trimite la muncit. He he. Dar avea dreptate. Am avut un proiect la care am lucrat ca zaluda, pe care m-am chinuit sa il termin cat mai repede, sa il fac oarecum si bine. Ma stresa infiorator si abia asteptam sa il termin. Ati vazut filmul cu pestisoru' Nemo? Nah, era acolo o faza ca erau niste pesti intr-un acvariu. Si aia se chinuie tot filmu' sa evadeze (lol, american bullshit). Si pana la urma reusesc sa ajunga in niste pungi cu apa si pungile in ocean. Astia ieeee, uraaaa, am reusiit. Dupa care tacere si unul din ei zice "Now what?" Nah, asa si io cu proiectu'. Cand sa ma bucur ca l-am terminat raman ca pestisorul in punga si .... now what?

Si ca sa revin (bai ce imi place mie sa deviez de la subiect, lucru mare dom'le), e sambata seara, eu sunt la birou. Nu, nu sunt din'aia (asta parca am mai spus lol). Imi iau micul dejun (sunt treaza de la 9 dimineata, nu presupuneti aiurea) care consta in juma de pizza ca aialalta jumate nu mai incape oricat m-as chinui. Asa. Fac io constatarea asta, he he, am ajuns singura in halu' in care vroiau sa ma aduca fostii mei sefi. Sambata seara la servici. Da' ideea e ca n-am net acasa. Bingo, ma. Sunt dependenta de net. Netu' si aeru. Nu pot sa stau nici pe buda daca stiu ca nu merge netu'. Tre' sa fiu acolo conectata si prezenta, sa nu pierd evenimentu'.

Evenimentu' vere. Ala. Nu, nu ala. Nici alalat. Ala ma, indefinitul, evenimentul crucial, important, care sta sa se intample. Nu stiu cand si ce exact o sa se intample, dar daca nu sunt io conecatata la net e clar ca risc sa il ratez. Si io nu risc. Azi ajung la birou, ma reped ca uliu la calculator si ma conectez. Astia radeau p'aici de mine, netaholic. Da, ma, recunosc. Muream sa ma conectez, intrasem in sevraj, azi-dimineata ii bagasem pe aia de la Zapp, cu netu' si echipamentele lor de cacat in toate orificiile posibile ale rudelor, sfintilor (catolici, ortodocsi si indieni), rudelor decedate si diverselor obiecte care mi-au venit in minte. Bah, ce orgie era la mine in gura cu aia de la Zapp pe post de curva oficiala, ar fi fost invidiosi si aia din familia Borgia.

Si m-am conectat. Atat. N-am deschis nici o pagina, n-am scriu un salut pe mess. M-am conectat si am savurat bitii cum calatoreau pe calea undelor. (Io stau mai prost cu fizica asa ca nush ezact ce unde erau alea si cum se plimba bitii pe ele da' pe acolo pe undeva tzopaiau bitii) Nici meilu' nu mi l-am verificat. Da-i in masa, ma. Ala personal ca pe ala de serviciu io nu ma uit decat martea si joia. Pai daca imi scrie cineva ceva important. Mai bine astept cateva zile ca poat edupe aia nu mai e cazu' si pot sa spun cu cea mai mare sinceritate ca ma, io nu primii meilu'ecat cand fu prea tarziu, a dracu' fatalitate. he he he. Io nu mint ma. Intrebati-ma orice.

Si ca sa revin la ideea principala (bah, las-o, aveau dreptate aia desteptii ma, io scriitor trebuia sa ma fac ca uit' ce frumos dau din taste si nu ma mai opresc, numa la subiect nu scriu, ma io daca scriam ajungeam mare, ma) care e conformist sau neconformist. Pai daca io sambata seara stau ca boul (vaca de fapt da' boul suna mai bine) la birou si mai si lucrez (bine, nah, si lucrez o tzara da' se nimeri) ma, io tre ca sunt un om neconformist. Ca pentru omu' lucrator uichendu' e sfant si pentru sefi uichendu' e uichend si incepe de joi. (mami, io cand o sa cresc mare, vreau sa ma fac sef)

Nah si cum ma distram io de chestia asta dau sa vb cu ceva amici. Altfel baieti buni. "Ce faci ma, ca io sunt la birou." "Pai lucrez, ce sa fac." "Pai sambata la ora asta?" "Pai da cand?" (are dreptate ca ieri pe la pranz juca solitare si acu doo zile se scarpina in fund de plictiseala) "Hai la o bere" zice el. "Pai si lucru?" "Da-l in ma'sa." "Nu pot ma, zic io, ca am de lucru." Am pe dracu' da fac si io pe nebuna. Vorbesc cu altu' ala si el la birou se joaca diablo ca acasa e sora'sa catarata pe calculator, si mai face si el o suplimentara. Altu' acu pleaca la servici ca l-o chemat shefu' la urgent. (ce cacat de urgenta sambata seara, parca ar lucra la centrala nucleara) Dau sa trisez si ma iau de astia studentii. Care ce faci? Ala invata, ala are proiect, ala are referate, altu are dedlain. Ce e, ma dedlainu ala? Muri limba romana? Cuvantu' termen isi pierdu semnificatia mioritica? (zic io care nu numai ca vorbesc jumate romana, jumate engleza da' mai si gandesc asa, ete ma, gandesc bilingv, tare, nu) Astia cu sesiunea lor imi strica statistica.

Ergo. Mama masii. Daca eram acasa si ma uitam la teve po' sa pun pariu ca si astia frecau menta la fel de artistic. Da' ma puse pe mine soarta sa fiu la birou si acu' tineretul romanesc munceste pe rupte. Sunt pe partea gesita a baricadei. Rupeti randurile si, in semn de protest, sa nu mai lucreze nimeni peste program. Hai sa rupem statisticile. Rupeti-va! Da' nu muncind. Nu, acuma serios, care vine la o bere? Ca io in 5 minute sunt in Lemon si sa dea dracu sa lipseasca unu'. Ati auzit, ma? Da-o dracu de munca.