cine te crezi?

E bine sa ai o pasiune. E rau atunci cand pasiunea cere performanta. Pentru ca acolo ajung putini. Si tu, ca scriitor, chiar si mediocru, nu te poti abtine sa nu scrii. Si sa publici. Carti pe care nu le va cumpara nimeni pentru ca nu sunt nici promovate si nici nu sunt suficient de bune. Dar tu le scrii si le publici pentru ca vrei sa investesti intr-o pasiune. Chiar daca nu esti cel mai bun. Doar pentru sufletul tau.

Si tu, mediocru si constient de valoarea ta, te trezesti la un moment dat nominalizat pentru premiul uniunii scriitorilor. Si ramai masca, nu stii de unde si pana unde, ii cunostipe cei care au intr-adevar valoare, cei care merita sa fie acolo in locul tau si nu sunt. Ba te mai trezesti ca esti anuntat si ca il vei primi. Ca tu, un mediocru, un nimeni, un scriitoras chinuit, esti ales numarul unu. In detrimentul unora care jongleaza cu cuvintele in feluri in care nici n-ai visa si a caror valoare e incontestabila.

Si atunci, ca om cinstit, te duci si refuzi. Nu merit sa ma premiati, spui tu, nu pot accepta o asemenea distinctie cu inima impacata. Poate ca unii ar face-o, poate ca le-ar place asta, dar eu nu pot pentru ca n-as putea dormi noaptea sa stiu ca sunt ales cel mai bun in fata celor cu adevar valorosi. E o greseala, trebuie sa fie o greseala, cei care trebuiau sa aleaga n-au ales cum trebuie, nu si-au facut treaba, au ales la intamplare, sunt alte interese la mijloc, nu stiu, e absurd, eu nu pot accepta.

Si atunci incepe circul. Brusc ti se spune ca esti fitzos, ca te crezi mai tare decat restul, ca ai impresia ca esti centrul universului, cine te crezi. Le explici ca exact despre asta e vorba, ca nu esti nimic, esti o nulitate, ca ceea ce faci tu nu este o fita ci o corelare cu realitatea. Esti catalogat drept fara valoare, dupa ce ca scrii numai tampenii, te premiaza lumea si tu faci fite ca te crezi mai tare decat uniunea scriitorilor, care este o institutie serioasa, de oameni seriosi, nu de din astia de doi lei ca tine care nu sunt imn stare sa scrie nici o povestire cap-coada.

Bine, frate, te revolti, atunci de ce dracu m-ati mai premiat daca sunt nul ca valoare literara? Eu ce va tot spun, ca nu merit, ca n-am valoare, ca sunt altii care merita si nu eu. De ce m-ati premiat? Ori ati crezut ca sunt bun si atunci nu-si au locul insultele, ori ati avut alte interese meschine si atunci premiul vostru nu are valoare. Si daca voi ati crezut ca eu, ca un mediocru banal si insipid, merit aceasta distinctie, atunci sistemul vostru de valori e trunchiat si premiul vostru n-are valoare, nu reprezinta realitatea.

Atata iti trebuie. Esti un nul, esti un fanafaron, esti fitos. Dupa ce ca te-a bagat si pe tine in seama cineva, desi n-o meritai, mai faci si fite, ne faci pe noi imbecili, neseriosi, neprofesionisti. Ce tupeu, dom'le! Ai impresia ca daca ai bani poti face orice in tara asta?

E greu sa fii cinstit intr-o lume de aparente, mancatorie, prostie, interese. E greu sa fii bogat si cinstit. Sarac si cinstit, da, te poate crede lumea. Dar, hai sa fim seriosi, cine e cinstit si are atatia bani? Nimeni ma. Si daca noi te pupam in fund tu de ce te tragi? Vrei sa spui ca tu n-ai pupat funduri? Ce, fundul tau e prea fin pentru buzele noastre? Bai, cine te crezi?