Baniii! Da, frate, banii e adevarati. Dar nu oricum asa, nu banii furati sau aia castigati la loto. Aia “munciti” cu “sudoarea fruntii”. Ei fir-ar sa fie de concept comunist. Uite, Cutarescu si-a luat masina. Cum facusi Cutarescule? Am muncit, m-am zbatut, am tras si uite. Am muncit, ma, nu ca altii. Bravo, ce sa zic..
Este Cutarescu mai “tare” cu Dacia lui la mana a doua luata din banii “munciti” decat Golanici care si-a luat Mertan din banii lu’ taticu si n-a muncit o zi in viata lui?
Buna intrebare, nu? Ei, pe dracu, normal ca nu. E simplu, e mai “tare” Golanici dar “tot respectul” pentru Cutarescu. Ala Golanici e un rahat in mercedes pe cand Cutarescu, ei da, mare om, mare caracter.
De fapt care e sistemul de valori la romanul trezit in curul gol dupa o revolutie care trebuia sa il imbrace? Muncim romaneste “timpul trece si salarul merge”, dar ne ajung din urma ratele, chiria, gazul, accizele, impozitul, “Europa”.
Hm, nu mai merge, trebuie sa ne apucam sa muncim ca in capitalism. De la 9 la 5, pe un salar cat de cat acolo, parca reusim sa ne luam si o garsoniera daca ne casatorim si ne mai da si matusa si socru’ niste banuti. Lasa ca suntem tineri si dam branci si facem o tzara de cariera. Si dam branci si dam si dam pana ni se usuca, facem un copil care se ofileste singur acasa si mananca Cartoon Network si chipsuri cu Cola. Parca nici asta nu suna asa de bine. Da’ las ca vine promovarea daca dam branci. Si nici nu iti dai seama cand ai ajuns sa muncesti 12 ore pe zi pentru o firma care iti da atat cat sa nu mori de foame, chiar daca esti bun si nu mori de foame la gazon si la vila. Te prinde sistemul si nici nu ajungi sa realizezi cand te papa rutina si te doare in cur ce frumos rasare soarele decat daca il vezi la plasma cu “ambilight” sau de pe plaja in Grecia unde iti faci vacanta.
Huooooo cu sistemul . Nici asta nu merge. Altceva.. ahaaaa, ne tragem afacere. Deci o afacere buna, muncim ce muncim si facem banul serios dupa care stam linistiti ca am facut de o casa, am scapat de rate, in cativa ani ne potolim, avem timp sa cautam si dragoste, si toate. Si cativa ani te stradui sa “pornesti”, inca catvia sa “tina figura” inca cativa sa “facem ceva banuti”. Si asa te trezesti pe la treij’ de ani mergand pe patruzeci cum mananci afacere pe paine, te gandesti noaptea la bani si in ce sa mai investesti si in timp ce futi o agatatura rapida te gandesti a bilant si la sediu si la ... dar viata incepe la 40 de ani, lasa ca nu e asa grav. Bani am, casa am, poate imi trag si un porsche ca sunt baiat finut, dau gagigile pe spate cu decapotabila, nici nu se mai uita la restul de chelie.
Cam singuratica alternativa ... ar trebui ceva mai rapid, un tun serios. Ne apucam de furat. Dar nu asa ca orice fraier, furam cu stil, pupam in cur pe cine trebe, dam cu plicu in stanga si cu plicu in drepta, dam si cu curul daca trebuie. Facem banul serios. Ei, odata ce te apuci te prinde, incepe sa devina comod sa mai si primesti pliculete, ai “obligatii”, te simti tare, unele lucruri nu misca pana nu pui tu mana sau dai tu cu bifa. Ai la alegere cururi pe gare sa le folosesti dupa buna ta placere. Cum zice americanul, “you are hooked”. Iti permiti sa tii acasa nevasta frumoasa care, cand nu isi petrece timpul infrumusetandus-se are grija de plozii pe care i-ai tras. Convenabila schema, dar tre’ sa ai “sange”, sa nu prea ai nevoie de multe lucruri care nu se cumpara cu bani.
Ce te faci daca ai nevoie de lucruri care nu se pot cumpara? Ce te faci daca simti nevoie sa nu muncesti “pe plantatie” de la 9 la 5 cat sa nu mori de foame si sa trebuiasca sa pleci capul in fata lu’ shefu’? Ce te faci daca lucrurile dragi tie nu aduc bani? Ce te faci daca te “prinde” o carte seara si te trezesti la 5 dimineata ca n-ai ajuns la jumate si ca ai mai sta o zi doar s-o savurezi in intregime? Dar .. vine ora 9 .. tragic, te rupi sau te revolti si nu te rupi. Si te ajunge din urma chiria, frigiderul gol, matele, cartile care sunt scumpe. Un bilet la teatru devine o excentricitate, mergi pe jos pana la biblioteca pentru ca mai bine iti iei un pachet de tigari de 10 decat sa dai banii pe RATT. Stai intr-un apartament mic si cat mai ieftin, ai dusul comun, prinzi sa futi numai ofilituri patetice carora le povestesti despre Heideger si te enervezi cand le vezi mutrele tampe si .. doamne, da, compatimitoare .. taraturi proaste. Poate ca da, la un moment dat visai si tu la o casuta cu flori, la o bruneta durdulie care sa te iubesca si sa iti fac si un plod dolofan la care sa tii ca la ochii din cap. Dar plodul costa si dragostea tot prin stomac trece (sa fim seriosi, asa e).
Viata asta .. hm .. trebuie sa renunti la ceva, mereu o renuntare, mereu o frustrare, el, banul, regele, ravnit, nu se lasa cucerit asa usor, trebuie sa i te sacrifici, sa-i dai sange, sudoare, timpul tau, visele si sperantele tale, trebuie sa ii pui totul la picioare. Dumnezeule, cat il urasc .. banul... aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!! Iar lipsa lui .. o umilinta continua, mizeria, alte vise jertfite si abandonate, alte frustrari. Un cerc vicios din care nu putem scapa. (Cu toate astea, mai pusti dragi nascuti din 90 incoace sa stiti ca NU! NU ERA MAI BINE INAINTE! Oricum TIE nu ti-ar fi fost..)
Si acum sa ajung de fapt unde vroiam. Categoria, hm ... mea? Noastra...? a paduchilor. Paduchele e intr-un fel un tip de specie care traieste “pe langa”. Pe langa “matusa” cu bani care poate fi matusa sau tatic sau poate chiar “protector”. Ne umplem zilele facand ceea ce ne place, nu neaparat colindand cluburile, saloanele de fitnes sau altceva. Nu neaparat cheltuind mult. Uneori avem si o slujba comoda care ne permite un chiul mic, nu ne streseaza prea tare si de la care putem pleca destul de usor ca oricum nu ne duce nimeni lipsa si n-avem chef de taras pe coate pentru promovare. Sau ne angajam la firma lu’ mamica unde nu e stres prea tare. In rest umblam cu mana intinsa. Aia mai norocosi se procopsesc cu ceva casuta si masina. Altii subzista cu „alocatii” care le ajung de tigari, mai o tzoala, mai un ban de o sticla buna de vin. Le primim la schimb pe demnitate.
Lumeeee lumeeeeeee, in coltul din dreapta, in chiloti carpiti de nevasta, Cutarescu cu coatele tocite. In coltul opus, Golanici in chiloti de matase rupti in fund si mahmur dupa cheful de azinoapte. Lupta se prevede a fi crancena, sustinatorii urla entuziasmati. Pe Golanici il doare capul, Cutarescu pregateste arma secreta, chitanta de la intretinerea restanta, paltita cu orele suplimentare. Golanici spera intr-o mostenire care ii va asigura victoria prin Knock-out, oare va venii la timp sau intr-o runda tarzie pana la care a fost batut la puncte?
Si eu? Eu cu cine votez?
Sunt fata de bani gata. Mi-a zis mama: „Fata, de azi, gata cu banii!” Tragic ...
Ajutrati va rog un biet copil orfan de sponzor. Si o pisica birmaneza co-locatara. Am deschis un cont la banca din parc. A treia pe stanga. Ma gasiti acolo in fiecare dupamasa de sambata. Pe mine si una din cartile mele preferate. Visele si sperantele mele sunt in cosul de gunoi de langa. Se invechisera deja, le aveam din adolescenta. Asteptam marfa proaspata. Dar .. e scumpa a dracului si ar trebui sa ma gandesc deja ce voi jertfi stapanului ban. Nu, nu pot sa merg asa pe strada dezbracate de sperante si vise, trebuie sa ma acopar macar cu o zdreanta de plan de viitor si eventual ceva perspective asortate. S-a facut frig afrara si in plus am ramas fara tigari.
