Tuesday, 17 April 2007

gratarele [arh]

Momentan sunt in tranzitie. Stau acasa la mama. Inainte stateam in chirie. De cand ma stiu am locuit in blocuri comuniste, in apartamente de carton unde orice faci, iti tine companie si vecinul. Tu te pisi si vecinul trage apa. Pana si partidele de sex, oricat de intime, sunt tot in grup .. cu vecina de jos, vecinul de langa .. rahat. Eu nu reusesc sa inteleg cum se pot blaza oamenii, eu sufar de cand ma stiu din cauza zgomotelor. Poate sunt eu mai sensibila de felul meu dar, daca dorm cu geamul deschis, ma trezesc cum rasare soarele din cauza ca ciripesc pasarelele afara.

Si duminica, ani de zile duminica a fost singura zi in care puteam sa dorm, nu trebuia sa ma trezesc de dimineata. Imi place sa dorm pana tarziu, ma trezesc la 2 -3 dupamasa. Mai ales daca sambata seara imi permit sa stau pana la 5 dimineata la v-un chef sau ceva. Si de ani de zile, cu o regularitate infernala, chinuitoare, pe care o urasc din tot sufletul, sunt trezita duminica dimineata in jurul orei 11 de gratare.

Oriunde m-as muta gasesc un vecin sau o vecina care duminica dimineata bate carnea pentru gratare. Intre 10:30 si 11:30. Sincron. Toata tara bate gratare. Si sali se trezeste. Si urla, de frustrare, de furie, de disperare.. (sali sunt eu). Azi, aceeasi poveste. Si ca sa nu intru in depresie i-am gratulat pe vecini cu o ora de muzica. O compilatie ravel, metallica, nightwish, ramstein, scooter. Am profitat la maxim de sculele fratelui meu (e DJ he he), am dat drumul la bass la maxim si din amplificator pe la jumate .. cat sa nu sparg geamurile.

Acum e 14:00 si vad ca nu se potolesc cu batutul ... le-am mai pus o tura. Smells like teen spirit de la Nirvana chiar suna bine cu boxele astea. Daca nu mi-ar fi mila de aia de jos care n-au nici o vina, saracii, i-as tine asa pana diseara.

Si daca tot mi-am adus aminte. Am stat cateva luni intr-o garsoniera la parter, aveam un vecin, tanar, frumos, manelist. Ajungea si el acasa ca tot omu la 2 noaptea si pornea nenorocirile la maxim. Noroc ca avea doar un cacat de casetofon prapadit. Dar cand ii dadea drumul nu ma puteam auzii ce vorbesc. Eu si prietenul meu de pe vremea aia ne trezeam din somn instant. Am descoperit solutia din greseala. Mobilul. Cum dadea ala muzica un pic mai tare faceam numarul gratuit si dadeam cuvantul la robot, lipeam telefonul de zid si cred ca e clar ce se intampla dupa aia. Cred ca i-a intrat in cap aluia ca e stricat casetofonul pentru ca nu l-a mai dat tare. Pacat ca nu l-a aruncat de tot.

No comments: