De fapt nu despre asta vroiam sa vorbesc acum. Titlul e doar un stunt publicitar. De ieri traiesc o stare de multumire combinata cu multe chestii pozitive care ma face sa accept toate cacaturile asa cum sunt ele si sa nu ma mai gandesc. Cu toate ca ...
Deci de ce sunt eu asa euforica? Pentru ca mi s-a pus pata pe un proiect indraznet la tetru, genul ala de proiect care te face sa iti axplorezi limitele si ori sa le duci mai departe decat erau ori sa te izbesti de ele si sa cazi in fund rau tot.
Ei, dupa prima repetitie eram cam 50-50% sanse de reusita/cazut in fund. La a doua insa s-a intamplat ceva neasteptat. A mers! Da, a mers strategia pe care am folosit-o, oamenii au intrat in stare, totul s-a desfasurat atat de bine incat nu mi-am putut revenii decat cu greu din perplexitate. Aia micii erau destul de derutati la sfarsit cand am iesit din stare si am revenit la realitate, incercau sa se analizeze ce au gresit, ce n-a fost ok, mie imi venea sa-i pup pe toti si sa le multumesc.
E destul de puternic sentimentul ca ai scos din oameni o mica mica parte din ce isi doreau sa scoata la iveala si mai ales ca asta e o reusita neasteptata ca TU esti cel care i-a condus spre libertate macar o ora si le-a aratat cum sa se dezbrace de masti. Iar ei, ei sunt cei mai scumpi copii din lume, si cei mai frumosi pentru ca s-au lasat condusi, pentru ca au luat parte si au facut totul posibil.
Am sentimentul ca, chiar daca nu se va materializa spectacolul in sine, doar pentru repetitia asta s-au meritat toate cele 10.000 si mai bine de zile in care m-am chinuit sa ma tarasc pe pamantul asta. I am so happy.
Alice in Bondageland .. c'mon .. so funny.. so fucking funyy! Hahahahaha.
No comments:
Post a Comment